201807130082003542018/C 268/15832017CJC26820180730RO01ROINFO_JUDICIAL20180607121211

Cauza C-83/17: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 7 iunie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – KP/LO [Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă — Protocolul de la Haga din 2007 — Lege aplicabilă obligațiilor de întreținere — Articolul 4 alineatul (2) — Schimbarea reședinței obișnuite a creditorului — Posibilitatea aplicării retroactive a legii statului în care se află noua reședință obișnuită a creditorului care coincide cu legea forului — Domeniul de aplicare al termenilor „în cazul în care creditorul nu poate obține întreținere de la debitor” — Cazul în care creditorul nu îndeplinește o condiție legală]


C2682018RO1210120180607RO0015121121

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 7 iunie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – KP/LO

(Cauza C-83/17) ( 1 )

„[Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă — Protocolul de la Haga din 2007 — Lege aplicabilă obligațiilor de întreținere — Articolul 4 alineatul (2) — Schimbarea reședinței obișnuite a creditorului — Posibilitatea aplicării retroactive a legii statului în care se află noua reședință obișnuită a creditorului care coincide cu legea forului — Domeniul de aplicare al termenilor „în cazul în care creditorul nu poate obține întreținere de la debitor” — Cazul în care creditorul nu îndeplinește o condiție legală]”

2018/C 268/15Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurent: KP

Intimat: LO

Dispozitivul

1)

Articolul 4 alineatul (2) din Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere, aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2009/941/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009, trebuie interpretat în sensul că:

împrejurarea că statul forului corespunde statului în care creditorul are reședința obișnuită nu împiedică aplicarea acestei dispoziții în cazul în care legea desemnată de regula subsidiară de legătură prevăzută la această dispoziție nu coincide cu legea desemnată de regula principală de legătură prevăzută la articolul 3 din protocolul menționat;

într-o situație în care creditorul obligației de întreținere, care și-a schimbat reședința obișnuită, formulează în fața instanțelor din statul în care se află noua sa reședință obișnuită o cerere de întreținere împotriva debitorului pentru o perioadă din trecut în care acesta avea reședința în alt stat membru, legea forului, care este și legea statului în care se află noua sa reședință obișnuită, se poate aplica dacă instanțele din statul membru al forului erau competente să soluționeze litigii în materie de întreținere care priveau aceste părți și care se refereau la perioada menționată..

2)

Termenii „nu poate obține întreținere”, care figurează la articolul 4 alineatul (2) din Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007, trebuie interpretați în sensul că vizează de asemenea situația în care creditorul nu poate obține întreținere în temeiul legii statului în care avea în trecut reședința obișnuită, pentru motivul că nu îndeplinește anumite condiții impuse de această lege.


( 1 ) JO C 168, 29.5.2017.