1

Prin Decizia C(2009) 4694 din 12 iunie 2009, Comisia Comunităților Europene a solicitat Bundesnetzagentur (BNetzA, Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei, Germania), în temeiul articolului 22 din Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 98/30/CE (JO 2003, L 176, p. 57, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 80), modificarea deciziei sale din 25 februarie 2009 de excludere a capacităților de transport privind proiectul gazoductului Ostseepipeline‑Anbindungsleitung (OPAL), care reprezintă secțiunea terestră, la est, a gazoductului Nord Stream 1, al cărui punct de intrare se află în apropierea localității Lubmin, aproape de Greifswald, în Germania, iar punctul de ieșire în localitatea Brandov, în Republica Cehă, de la aplicarea normelor de acces al terților prevăzute la articolul 18 din directiva menționată și a normelor privind tarifele prevăzute la articolul 25 alineatele (2)-(4).

2

Decizia Comisiei din 12 iunie 2009 stabilea următoarele condiții:

3

La 7 iulie 2009, BNetzA a modificat decizia sa din 25 februarie 2009, adaptând‑o la condițiile menționate mai sus, prevăzute în decizia Comisiei din 12 iunie 2009. Derogarea de la norme a fost acordată de BNetzA pentru o perioadă de 22 de ani.

4

Gazoductul OPAL a fost pus în funcțiune la 13 iulie 2011 și are o capacitate de aproximativ 36,5 miliarde m3. În temeiul deciziei Comisiei din 12 iunie 2009 și al deciziei BNetzA din 25 februarie 2009, astfel cum a fost modificată prin decizia acesteia din 7 iulie 2009, capacitățile gazoductului OPAL au fost exceptate total de la aplicarea normelor referitoare la accesul reglementat al terților și a normelor privind tarifele în temeiul Directivei 2003/55.

5

Cota de 50 % nerezervată din capacitatea acestui gazoduct nu a fost niciodată utilizată, dat fiind că Gazprom nu a pus în aplicare programul de cesiune de gaze naturale prevăzut în decizia Comisiei din 12 iunie 2009. Capacitatea de intrare a gazoductului din apropierea Greifswald prezintă interes doar pentru terții care sunt în măsură să introducă gaze naturale pe la acest punct al gazoductului. În configurația tehnică actuală, gazele naturale pot fi furnizate pe la acest punct de intrare numai prin gazoductul Nord Stream 1, utilizat de grupul Gazprom pentru a transporta gaze naturale care provin din zăcămintele rusești, astfel încât doar 50 % din capacitatea de transport a gazoductului OPAL pare să fie utilizată a priori.

6

La 13 mai 2016, BNetzA a notificat Comisiei, în temeiul articolului 36 din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55 (JO 2009, L 211, p. 94), intenția sa de a modifica anumite dispoziții ale derogării acordate în 2009 pentru tronsonul gazoductului OPAL administrat de Opal Gastransport GmbH & Co. KG (denumit în continuare „OGT”).

7

La 28 octombrie 2016, Comisia a adoptat, în temeiul articolului 36 alineatul (9) din Directiva 2009/73, Decizia C(2016) 6950 final privind modificarea condițiilor de derogare a gazoductului OPAL de la normele referitoare la accesul terților și la reglementarea privind tarifele, stabilite prin Directiva 2003/55 (denumită în continuare „decizia atacată”), care este adresată BNetzA.

8

În decizia atacată, Comisia a menținut derogarea de la normele de acces al terților acordată gazoductului OPAL pentru tronsonul cuprins între punctul de intrare situat aproape de Greifswald și punctul de ieșire situat la Brandov pentru un maxim de 50 % din capacități, pe care aceasta îl aprobase deja în decizia din 12 iunie 2009. În schimb, cota de 50 % rămasă din capacitatea pe acest tronson – neutilizată până atunci ca urmare a nepunerii în aplicare de către Gazprom a programului de cesiune de gaze naturale – a fost eliberată, cu alte cuvinte supusă normelor de acces al terților. Această eliberare trebuie să intervină sub forma unei repartizări a capacităților de transport, pe care administratorul gazoductului are obligația să le atribuie în cadrul unei licitații transparente și nediscriminatorii.

9

Întrucât această punere la dispoziție nediscriminatorie și transparentă a capacităților de transport astfel eliberate poate conduce de asemenea, de facto, la utilizarea lor de către Gazprom eksport, Comisia, pentru a se asigura că terții pot avea acces în mod efectiv la capacitățile „eliberate”, a indicat plafonul propus de BNetzA cu privire la capacitățile de interconectare de tipul FZK (feste frei zuordenbare Kapazitäten, capacități ferme care pot fi atribuite liber) la punctul de ieșire al gazoductului. Astfel, administratorul gazoductului OPAL va avea obligația să pună la dispoziția altor utilizatori decât societatea dominantă pe piața cehă a gazelor naturale, în cadrul unei licitații, o capacitate de interconectare FZK cu un volum inițial de 3,2 milioane kWh. În cazul în care totuși pare că, la licitația anuală, cererea de capacități de tipul FZK la punctul de ieșire din Brandov depășește 90 % din capacitățile oferite, BNetzA are obligația să mărească cu 1,6 milioane kWh cantitatea capacităților FZK disponibile la data următoarei licitații anuale. Capacitățile FZK disponibile pot atinge la final un volum de 6,4 milioane kWh, respectiv 20 % din capacitatea totală a gazoductului OPAL.

10

În plus, ținând seama de caracterul ascendent al licitațiilor și pentru a evita orice supralicitare din partea entității dominante pe piața cehă, Comisia a introdus o condiție suplimentară potrivit căreia o asemenea entitate poate depune oferta sa, în cadrul vânzării la licitație a capacităților FZK, numai la prețul de bază al capacităților, implicând astfel ca prețul propus să nu poată depăși prețul de bază mediu al tarifului reglementat în rețeaua de transport din zona comercială Gaspool în Germania către Republica Cehă pentru produse comparabile în același an.

11

La 28 noiembrie 2016, BNetzA a modificat derogarea acordată administratorului gazoductului OPAL prin decizia din 25 februarie 2009 în conformitate cu decizia atacată.

12

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 16 decembrie 2016, Republica Polonă a introdus o acțiune în anularea deciziei atacate.

13

Prin actul separat depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, Republica Polonă a introdus prezenta cerere de măsuri provizorii, prin care solicită în esență președintelui Tribunalului:

14

În observațiile formulate cu privire la cererea de măsuri provizorii depuse la grefa Tribunalului la 23 decembrie 2016, Comisia solicită în esență președintelui Tribunalului:

15

Prin Ordonanța din 23 decembrie 2016, Polonia/Comisia (T‑883/16 R), președintele Tribunalului, în temeiul articolului 157 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, a suspendat executarea solicitată până la adoptarea ordonanței prin care se finalizează judecata în prezenta procedură de măsuri provizorii. În plus, Tribunalul a adresat o serie de întrebări părților, care au răspuns la acestea la 13 ianuarie 2017, în cazul Republicii Polone, și la 16 ianuarie 2017, în cazul Comisiei. Cu această ocazie, Republica Polonă a introdus de asemenea o cerere de măsuri de organizare a procedurii, cu privire la care Comisia a depus observații la 20 ianuarie 2017 în sensul respingerii cererii respective.

16

La 2 februarie 2017, președintele Tribunalului a admis cererea de intervenție formulată de Republica Federală Germania, depusă la 19 ianuarie 2017, în privința căreia nici Comisia, nici Polonia nu au exprimat obiecții în observațiilor lor depuse la 30 și, respectiv, la 31 ianuarie 2017. Memoriul în intervenție formulat de Republica Federală Germania în susținerea concluziilor Comisiei a fost înregistrat de grefa Tribunalului la 9 februarie 2017. La 3 martie 2017, părțile din litigiul principal au depus observații cu privire la acest memoriu.

17

La 1 martie 2017, Republica Polonă a depus un memoriu suplimentar, precum și două scrisori, din 30 august și, respectiv, din 9 decembrie 2016, adresate de ministrul energiei din Federația Rusă ministrului energiei din Republica Polonă.

18

La 5 mai 2017, a fost admisă cererea de intervenție formulată de Republica Lituania în susținerea concluziilor Republicii Polone în cauza principală. Memoriul său în intervenție în prezenta cauză a fost depus la 22 mai 2017. La 9 iunie 2017, Republica Polonă și Comisia au depus observații la acest memoriu.

19

Prin scrisoarea din 22 iunie 2017, părțile au fost invitate la o ședință, stabilită la 5 iulie 2017, pentru a‑și prezenta argumentele cu privire la condițiile referitoare la urgență și la evaluarea comparativă a intereselor. Cu această ocazie, s‑a solicitat Comisiei și intervenientelor să își prezinte observațiile la memoriul suplimentar depus de Republica Polonă la 1 martie 2017, la care erau anexate probe suplimentare în susținerea cererii sale.

20

Prin scrisoarea din 23 iunie 2017, Republica Lituania a informat Tribunalul că nu urma să participe la ședință.

21

La ședința din 5 iulie 2017, Republica Polonă, Comisia și Republica Federală Germania au prezentat argumente și au răspuns la întrebările adresate de președintele Tribunalului.

22

Din coroborarea articolelor 278 și 279 TFUE, pe de o parte, cu articolul 256 alineatul (1) TFUE, pe de altă parte, rezultă că judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, în măsura în care consideră că împrejurările o impun, poate ordona suspendarea executării actului atacat în fața Tribunalului sau poate dispune măsurile provizorii necesare, în temeiul articolului 156 din Regulamentul de procedură. Cu toate acestea, articolul 278 TFUE consacră principiul caracterului nesuspensiv al acțiunilor, actele adoptate de instituțiile Uniunii Europene beneficiind de o prezumție de legalitate. Așadar, numai cu titlu excepțional, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii poate dispune suspendarea executării unui act atacat în fața Tribunalului sau stabilirea unor măsuri provizorii (Ordonanța din 19 iulie 2016, Belgia/Comisia, T‑131/16 R, EU:T:2016:427, punctul 12).

23

În plus, articolul 156 alineatul (4) prima teză din Regulamentul de procedură prevede că cererile de măsuri provizorii trebuie să indice „obiectul litigiului, împrejurările care demonstrează urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurii provizorii solicitate”.

24

Astfel, suspendarea executării unui act și adoptarea celorlalte măsuri provizorii pot fi dispuse de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dacă se demonstrează că sunt justificate la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni iuris) și că sunt urgente în măsura în care, pentru a evita prejudicierea gravă și ireparabilă a intereselor părții care le solicită, trebuie adoptate și trebuie să își producă efectele anterior pronunțării hotărârii în litigiul principal. Aceste condiții sunt cumulative, astfel încât cererile de măsuri provizorii trebuie respinse dacă una dintre ele nu este îndeplinită. Dacă este cazul, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie de asemenea să evalueze comparativ interesele prezente în cauză (a se vedea Ordonanța din 2 martie 2016, Evonik Degussa/Comisia, C‑162/15 P‑R, EU:C:2016:142, punctul 21 și jurisprudența citată).

25

În cadrul acestei examinări de ansamblu, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dispune de o largă putere de apreciere și are libertatea de a determina, în lumina particularităților speței, modul în care diferitele condiții trebuie verificate, precum și ordinea examinării acestora, în măsura în care nicio normă de drept nu îi impune o schemă de analiză prestabilită pentru aprecierea necesității de a lua unele măsuri provizorii [a se vedea Ordonanța din 19 iulie 2012, Akhras/Consiliul, C‑110/12 P(R), nepublicată, EU:C:2012:507, punctul 23 și jurisprudența citată].

26

În împrejurările cauzei, trebuie să se analizeze mai întâi dacă este îndeplinită condiția privind urgența.

27

Pentru a verifica dacă măsurile provizorii solicitate sunt urgente, trebuie amintit că scopul procedurii privind măsurile provizorii este de a garanta deplina eficacitate a viitoarei hotărâri definitive în vederea evitării unei lacune în protecția juridică asigurată de instanța Uniunii. Pentru atingerea acestui obiectiv, urgența trebuie apreciată în raport cu necesitatea care există de a statua cu titlu provizoriu, în scopul de a evita cauzarea unui prejudiciu grav și ireparabil părții care solicită protecția provizorie. Revine acestei părți sarcina să facă dovada că nu poate aștepta finalizarea procedurii aferente acțiunii pe fond fără să suporte un prejudiciu grav și ireparabil (a se vedea Ordonanța din 14 ianuarie 2016, AGC Glass Europe și alții/Comisia, C‑517/15 P‑R, EU:C:2016:21, punctul 27 și jurisprudența citată).

28

În speță, Republica Polonă își exprimă temerea că va suferi un prejudiciu grav și ireparabil, în cazul respingerii cererii de măsuri provizorii, în măsura în care executarea deciziei atacate, care are drept efect creșterea capacităților de transport prin intermediul gazoductului OPAL, ar conduce în mod necesar la o diminuare a transporturilor de gaze prin intermediul gazoductelor Yamal‑Europe și Fraternité și, ca urmare a acestui fapt, ar amenința securitatea aprovizionării cu gaze naturale în Polonia.

29

Cu titlu introductiv, trebuie să se observe că nu se contestă că efectele deciziei atacate vor conduce la o utilizare sporită a capacităților gazoductului OPAL.

30

În ceea ce privește legătura dintre extinderea capacității de transport de gaze prin intermediul gazoductului OPAL, diminuarea transportului de gaze prin intermediul gazoductelor Yamal‑Europe și Fraternité și amenințarea la adresa securității aprovizionării cu gaze naturale în Polonia, Republica Polonă consideră în esență că aceasta rezultă din coroborarea a două serii de evenimente concomitente.

31

Pe de o parte, Republica Polonă afirmă că executarea deciziei atacate va permite Gazprom să rezerve 90 % din capacitățile de transport ale gazoductului OPAL. Decizia atacată organizează scoaterea la licitație a 50 % din capacitatea totală de transport a gazoductului OPAL. Cu toate acestea, potrivit Republicii Polone, condițiile derogării normative stabilite în decizia atacată vor avea drept consecință să se permită Gazprom să obțină cel puțin 80 % din capacitățile de transport reglementate parțial ale gazoductului OPAL care fac obiectul licitațiilor. Întrucât cealaltă cotă de 50 % din capacitățile de transport ale gazoductului OPAL este exclusă de la aplicarea dreptului Uniunii, precum și a normelor cu privire la accesul terților și acordată în totalitate Gazprom, aceasta din urmă ar putea beneficia în realitate de un acces garantat la cel puțin 90 % din capacitățile totale de transport ale gazoductului OPAL.

32

Pe de altă parte, Republica Polonă afirmă că această posibilitate a Gazprom de a crește utilizarea de către aceasta a capacităților de transport oferite prin intermediul gazoductului OPAL îi va permite să își modifice strategia comercială, conducând la o diminuare substanțială sau la o întrerupere completă a furnizării de gaze de către această întreprindere pe piața germană prin intermediul gazoductului Yamal‑Europe și la o afectare semnificativă a condițiilor de furnizare de gaze pe piața poloneză prin intermediul gazoductelor Yamal‑Europe și Fraternité. Mai întâi, această reducere sau renunțare la exploatare de către Gazprom ar avea drept consecință printre altele, în primul rând, obligația de a repartiza costurile de funcționare a gazoductului Yamal‑Europe în funcție de un volum mai redus de gaze, determinând o creștere substanțială a prețurilor de transport care s‑ar reflecta în imposibilitatea operatorilor interesați de a avea acces la această infrastructură la nivelul celei mai mari conexiuni frontaliere provenite din vest [punctul de interconectare Mallnow (Germania)]; în al doilea rând, reducerea posibilității participanților pe piață de a beneficia de servicii de inversiune virtuală pentru gazoductul Yamal‑Europe, limitând astfel accesul la piața poloneză din sectorul gazelor naturale pentru furnizorii alternativi care doresc să vândă gaze cumpărate în Germania față de Gazprom și, în al treilea rând, o creștere a costurilor de furnizare de gaze în alte puncte de conectare între Polonia și Uniune ca urmare a creșterii cererii pentru alte capacități transfrontaliere. În continuare, dată fiind întreruperea furnizării de gaze provenite din vest, Gazprom ar putea profita de poziția sa dominantă pe piața poloneză și ar putea decide liber cu privire la prețurile de furnizare de gaze către Polonia, ceea ce ar genera o majorare a prețurilor pentru clienții finali. În sfârșit, în opinia Republicii Polone, accesul la capacitățile suplimentare pe gazoductul OPAL va permite Gazprom să continue reorientarea tranzitului de gaze de pe teritoriul Ucrainei către gazoductul Nord Stream 1, făcând astfel imposibilă menținerea aprovizionării pe teritoriul Poloniei prin ramificația gazoductului Fraternité la punctul Drozdowicze, la frontiera polono‑ucraineană, ceea ce va avea drept efect amenințarea securității energetice a Poloniei, întrucât va fi imposibil să se garanteze continuitatea aprovizionării clienților din sud‑estul Poloniei, aceștia din urmă fiind aprovizionați direct din Ucraina.

33

Fără să fie necesar să aprecieze, pe de o parte, caracterul eventual ipotetic al fiecăreia dintre aceste două serii de evenimente, pentru care Republica Polonă prezintă anumite informații și documente prin care urmărește să dovedească gradul suficient de certitudine, contestat însă de Comisie și de Republica Federală Germania, și, pe de altă parte, realitatea legăturii de cauzalitate dintre aceste două serii de evenimente și decizia atacată, este suficient să se arate că iminența prejudiciului invocat lipsește în speță.

34

Astfel cum s‑a amintit la punctul 27 de mai sus, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că caracterul urgent al unei cereri de măsuri provizorii trebuie apreciat în raport cu necesitatea care există de a statua cu titlu provizoriu pentru a se evita ca un prejudiciu grav și ireparabil să fie cauzat părții care solicită măsurile provizorii înaintea pronunțării asupra cererii principale în anulare și că revine acestei părți sarcina de a prezenta dovada certă că nu poate aștepta finalizarea procedurii aferente acțiunii principale fără a trebui să suporte personal un prejudiciu de această natură.

35

Or, în speță, din elementele din dosar, necontestate de Republica Polonă, reiese că se aplică în prezent un contract de tranzit încheiat cu Gazprom pentru transportul de gaze naturale (până la 32,3 miliarde m3 de gaze naturale) pe tronsonul polonez al gazoductului Yamal‑Europe în scopul aprovizionării piețelor din Europa Occidentală, inclusiv Polonia, până în anul 2020, precum și un contract încheiat în 1996 între PGNiG și Gazprom pentru livrări de gaze naturale (până la 10,2 miliarde m3 de gaze naturale), care va expira la sfârșitul anului 2022.

36

Aceste informații, care lipsesc din cererea inițială a Republicii Polone și sunt comunicate pentru prima dată de Comisie în observațiile sale din 23 decembrie 2016, au o importanță determinantă în aprecierea de către judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii a condiției privind urgența. Astfel, din aceste contracte rezultă că exploatarea capacității de transport a tronsonului polonez al gazoductului Yamal‑Europe este, la prima vedere, asigurată cel puțin până la sfârșitul anului 2019 și că livrările Gazprom pe piața poloneză sunt asigurate până în 2022. În această privință, nerespectarea obligațiilor contractuale respective ar oferi posibilitatea unor căi de atac specifice pe care Republica Polonă ar trebui să le pună în aplicare, dacă este cazul. În acest context, ar fi, în plus, posibil ca Republica Polonă să sesizeze judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, în conformitate cu articolul 160 din Regulamentul de procedură.

37

În consecință și la prima vedere, chiar și în ipoteza în care caracterul cert al prejudiciului invocat de Republica Polonă ar fi suficient demonstrat, acesta din urmă nu s‑ar putea realiza înaintea expirării contractelor respective, dacă, în plus, acestea din urmă nu fac obiectul reînnoirii. Or, în observațiile sale din 3 martie 2017 la memoriul formulat de Republica Federală Germania, Republica Polonă consideră că hotărârea pe fond în prezenta cauză va fi pronunțată, cel mai probabil, în termen de doi ani, respectiv în cursul anului 2019. În consecință, trebuie să se observe că Republica Polonă nu aduce o probă serioasă că nu poate aștepta finalizarea procedurii principale fără să fi suferit personal un prejudiciu grav și ireparabil.

38

În această privință, trebuie să se arate totuși că Republica Polonă a anexat, la memoriul său suplimentar din 1 martie 2017, două scrisori din 30 august și, respectiv, din 9 decembrie 2016, adresate de ministrul energiei din Federația Rusă ministrului energiei din Republica Polonă. Prima scrisoare se referă la decizia Urząd Regulacji Energetyki (Oficiul de Reglementare în Domeniul Energiei, Polonia) din 19 mai 2015 având ca obiect acordarea Gaz‑System a unui certificat de independență pentru exercitarea funcției de gestionar al părții poloneze a gazoductului Yamal‑Europe, despre care ministrul rus susține că încalcă acordul din 25 octombrie 2010 cu privire la obligațiile operatorului însărcinat cu segmentul polonez al gazoductului Jamal, care se întemeiază la rândul său pe acordul ruso‑polonez din 25 august 1993 referitor la construcția de gazoducte pentru tranzitul de gaz rusesc pe teritoriul polonez. Cea de a doua scrisoare urmărește să îl informeze pe ministrul polonez cu privire la dificultățile întâmpinate în Ucraina de Gazprom, căreia i‑ar fi fost aplicată o amendă de administrația ucraineană. Ministrul rus l‑ar informa astfel pe omologul său că aceste dificultăți, dacă nu ar fi soluționate, ar fi de natură să provoace o reducere a livrării de gaze naturale de către Gazprom. Astfel, Republica Polonă susține în esență că aceste documente ar demonstra realitatea riscului unei restrângeri sau a unei întreruperi a livrării de gaze prin intermediul gazoductului Yamal‑Europe pe teritoriul polonez, restrângere posibilă pe viitor prin noile condiții de exploatare a gazoductului OPAL rezultate din decizia atacată.

39

Mai întâi, trebuie să se observe că, în pofida caracterului esențial pe care Republica Polonă pare să îl atribuie elementelor de probă suplimentare respective, acestea din urmă lipseau din cererea sa de măsuri provizorii depusă la 16 decembrie 2016. În continuare, fără să fie nevoie să se pronunțe în acest stadiu cu privire la existența unei legături între conținutul acestor documente și decizia atacată, este suficient să se arate că amenințările invocate sunt, la prima vedere, condiționate de punerea în aplicare a deciziei Oficiului de Reglementare în Domeniul Energiei din 19 mai 2015 care trebuia să fie adoptată până în luna mai a anului 2017. În ședință, Republica Polonă l‑a informat pe președintele Tribunalului că această punere în aplicare nu era încă efectuată. În consecință, dacă asemenea acțiuni represive s‑ar concretiza după această punere în aplicare, ele ar constitui, după toate probabilitățile, elemente noi care ar permite Republicii Polone să sesizeze judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, conform articolului 160 din Regulamentul de procedură, care ar putea lua în acest caz o nouă măsură de suspendare inaudita altera parte, în temeiul articolului 157 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, pentru a restabili cu titlu provizoriu reglementarea aplicabilă înaintea instituirii regimului prevăzut de decizia atacată până la pronunțarea cu privire la temeinicia noii cereri în lumina faptelor noi.

40

În consecință, trebuie să se concluzioneze că, întrucât caracterul iminent al prejudiciului invocat nu a fost demonstrat, Republica Polonă nu a îndeplinit condiția potrivit căreia aceasta nu ar putea aștepta, în lipsa producerii prejudiciului invocat, pronunțarea deciziei Tribunalului în cauza principală.

41

Situația ar fi diferită numai dacă evenimentele ar interveni începând din prezent, astfel încât situația prejudiciabilă pretinsă ar fi ireversibilă. Or, Republica Polonă pare să considere că faptele în prezenta cauză conduc la o asemenea constatare ca urmare a posibilității Gazprom de a efectua, cu ocazia viitoarelor licitații anuale pentru partea de 50 % din capacitățile de transport eliberate prin decizia atacată, rezervări pe termen lung care vor avea drept efect consolidarea situației astfel încât întinderea efectelor juridice ale deciziei atacate ar depăși cu mult durata existenței sale juridice.

42

În primul rând, Republica Polonă subliniază că rezervările capacităților de transport scoase la licitație în conformitate cu noile condiții de utilizare a gazoductului OPAL se vor putea efectua pentru o perioadă de 15 ani. Or, aceasta afirmă că trebuie să se aștepte ca Gazprom să rezerve cea mai mare parte din capacitățile de transport pe această perioadă, consolidând astfel situația, așa cum a fost descrisă la punctul 32, pentru următorii 15 ani.

43

În al doilea rând, aceasta precizează că rezervările, care iau forma unor convenții de drept privat, vor fi ulterior surse de drepturi și de obligații pentru persoane fizice sau juridice, supuse protecției, independent de finalizarea acțiunii principale. În opinia acesteia, chiar și anularea deciziei atacate nu va putea conduce la o anulare a contractelor de transport sau de furnizare de gaze prin intermediul gazoductului OPAL. Aceasta subliniază de asemenea că contractele de transport respective vor avea drept consecință paralelă încheierea unor contracte de comercializare a gazelor naturale, generând astfel un obstacol suplimentar pentru rezilierea contractelor de transport.

44

Trebuie să se arate însă că această analiză se întemeiază pe o înțelegere eronată a funcționării ordinii juridice proprii instituite prin tratate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa, 6/64, EU:C:1964:66, p. 1158). În cazul anulării deciziei atacate, condițiile de utilizare a gazoductului OPAL, astfel cum au fost autorizate prin această decizie, nu se vor mai putea aplica. În consecință, niciun act de drept privat întemeiat pe aceste condiții nu va putea fi pus în aplicare. Atât Comisia, cât și Republica Federală Germania au subliniat în mod întemeiat acest aspect atât în înscrisurile lor, cât și în ședința din 5 iulie 2017.

45

În această privință, pe lângă obstacolele juridice, a căror existență nu poate fi admisă, astfel cum s‑a amintit la punctul 44 de mai sus, Republica Polonă invocă existența unor dificultăți practice la punerea în aplicare a efectelor unei asemenea anulări. Și această obiecție trebuie însă respinsă. Astfel, după cum subliniază Comisia în răspunsurile sale la întrebările adresate de președintele Tribunalului la 23 decembrie 2016, dacă Tribunalul anulează decizia atacată, rezervarea produselor de capacitate anuale pentru perioada ulterioară pronunțării hotărârii Tribunalului va trebui invalidată, întrucât privește produse anuale distincte, care pot fi rezervate pentru o perioadă de până la 15 ani numai în cazul în care sunt cumulate și, prin urmare, este vorba despre produse independente unele de altele. În plus, din condițiile generale ale contractului aplicabile transportului de gaze prin intermediul gazoductului OPAL, furnizat de Comisie, reiese că contractul de transport încheiat între utilizatorii rețelei și OGT în ceea ce privește achiziționarea produselor de capacitate prin intermediul licitațiilor va putea fi reziliat imediat pentru motive importante, anularea deciziei Comisiei de către Tribunal înscriindu‑se, fără îndoială, printre aceste motive. Comisia adaugă în mod întemeiat că această anulare ar constitui o împrejurare fortuită care are consecințe juridice asupra contractului, în sensul că ar justifica adaptarea condițiilor contractului respectiv. În plus, aceste condiții generale permit OGT să modifice condițiile contractului în viitor dacă necesitatea de a ține seama de modificarea situației juridice impune acest lucru, de exemplu în prezența unei hotărâri pronunțate de o instanță internațională. Mai mult, nu pare exclus a priori ca, având în vedere litigiul aflat pe rolul Tribunalului, o clauză de salvgardare să fie introdusă în toate contractele semnate cu privire la viitoarele licitații (de exemplu contractele în aval încheiate de operatorii implicați în transportul, distribuția și livrarea de gaze furnizate de Gazprom, dar și contractele de comercializare a gazelor naturale), pentru a preveni consecințele unei noi eventuale suspendări a deciziei atacate sau a unei anulări a acesteia din urmă. În orice caz, întrucât procedurile în fața Tribunalului au fost deschise împotriva deciziei atacate, există, fără îndoială, un risc comercial care nu va putea fi ignorat de actorii de pe piață.

46

În lumina considerațiilor de mai sus, rezultă că, chiar dacă caracterul lor cert era demonstrat, toate consecințele legate de coroborarea celor două serii de evenimente descrise la punctele 31 și 32 de mai sus, departe de a privi o perioadă de 15 ani, ar fi, în fapt, limitate la perioada care precedă data pronunțării hotărârii Tribunalului prin care se finalizează judecata în cauza principală. În această privință, pe de o parte, trebuie să se observe că, deși Republica Polonă nu a considerat util să introducă o cerere de procedură accelerată în litigiul principal, nu este exclus ca Tribunalul să decidă din oficiu să se pronunțe cu privire la această cauză potrivit unei asemenea proceduri, în temeiul articolului 151 alineatul (2) din Regulamentul de procedură. În caz contrar, va fi întotdeauna posibil, în cazul în care împrejurările impun, să se decidă judecarea acestei cauze cu prioritate, conform articolului 67 alineatul (2) din același regulament. Pe de altă parte, în observațiile la memoriul Republicii Federale Germania, Republica Polonă subliniază că prejudiciul său rezultă mai ales din posibilele modificări ale căilor de tranzit de gaze către Uniune. Or, astfel cum s‑a arătat la punctele 35 și 36 de mai sus, nu numai instrumentele juridice, în vigoare în prezent, se opun realizării acestei ipoteze până în 2020 cel puțin, ci, în plus, existența unor căi de atac specifice, inclusiv posibilitatea de a sesiza judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii în cazul unor fapte noi, garantează Republicii Polone o protecție jurisdicțională efectivă în cadrul litigiului din fața Tribunalului, în cazul încălcării acestor instrumente. Prin urmare, doar ipoteza descrisă la punctul 31 de mai sus, avută în vedere de Republica Polonă, s‑ar putea produce eventual în perioada care precedă adoptarea hotărârii Tribunalului prin care se finalizează judecata în cauza principală. Or, această ipoteză, care constă în utilizarea a 90 % din capacitățile de transport ale gazoductului OPAL de către Gazprom, nu constituie în sine prejudiciul invocat de Republica Polonă, și anume amenințarea cu privire la securitatea aprovizionării cu gaze naturale în Polonia. În consecință, chiar dacă efectele acestei ipoteze ar fi ireversibile, cerința demonstrării unui prejudiciu grav și ireparabil pentru Republica Polonă care să justifice adoptarea măsurilor provizorii solicitate nu ar fi îndeplinită.

47

Astfel, din considerațiile de mai sus reiese că Republica Polonă nu a prezentat dovada că nu poate aștepta finalizarea procedurii principale fără a suferi personal un prejudiciu grav și ireparabil ca urmare a executării deciziei atacate.

48

În consecință, condiția privind urgența nu este îndeplinită, astfel încât prezenta cerere de măsuri provizorii trebuie respinsă, fără să fie nevoie să se examineze condiția privind existența unui fumus boni iuris și nici să efectueze o evaluare comparativă a intereselor.

49

Prin cererea de măsuri de organizare a procedurii introdusă la 13 ianuarie 2017, Republica Polonă solicită în esență Tribunalului să oblige Comisia să prezinte informații cu privire la:

50

În această privință, în primul rând, este suficient să se arate că, deși se pot pune întrebări legitime asupra faptelor care privesc utilizarea capacităților de transport pe gazoductul OPAL care au urmat după adoptarea Ordonanței din 23 decembrie 2016, Polonia/Comisia (T‑883/16 R), din elementele din dosar reiese că, pe de o parte, utilizarea actuală a acestui gazoduct este reglementată conform condițiilor aplicabile înaintea adoptării deciziei atacate și, pe de altă parte, licitațiile prevăzute la 6 martie 2017, pentru care Republica Polonă considera ca fiind deosebit de importantă clarificarea acestor circumstanțe, nu au avut loc.

51

În al doilea rând, deși, în ședința din 5 iulie 2017, Republica Federală Germania a confirmat că anumite contracte, legate de licitațiile organizate înaintea adoptării Ordonanței din 23 decembrie 2016, Polonia/Comisia (T‑883/16 R), au fost executate cu încălcarea efectelor suspendării pronunțate de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii în ordonanța sa, aceasta a subliniat totuși confuzia cu care se confruntase în raport cu această situație. Astfel, în urma adoptării ordonanței respective, a fost inițiată o procedură la Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf, Germania), care a condus la adoptarea unei decizii din 30 decembrie 2016 prin care a fost suspendat acordul încheiat între OGT și BNetzA la 28 noiembrie 2016. Republica Federală Germania a considerat astfel în mod eronat, după cum a recunoscut în ședință, că doar organizarea licitațiilor pentru viitor era vizată de Ordonanța din 23 decembrie 2016, Polonia/Comisia (T‑883/16 R), excluzând orice efect asupra executării contractelor legate de licitațiile din trecut. În lumina schimbului de memorii care a avut loc ulterior în cadrul prezentei proceduri, Republica Federală Germania consideră că o asemenea interpretare eronată nu se poate repeta nici în eventualitatea unei noi suspendări pronunțate de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, nici a unei anulări de către Tribunal a deciziei atacate. În această privință, ea a precizat că legislația germană îi acorda competențe de a emite ordine împotriva BNetzA care ar fi suficiente pentru a asigura efectul deplin al deciziilor Tribunalului și ale judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii.

52

În consecință, nu rezultă a fi necesar să se obțină informațiile vizate de cererea respectivă, care, prin urmare, trebuie respinsă.

53

În temeiul articolului 158 alineatul (5) din Regulamentul de procedură, cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Pentru aceste motive,

PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI

dispune: