201806150331954932018/C 231/03822016CJC23120180702RO01ROINFO_JUDICIAL201805083421

Cauza C-82/16: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 mai 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad voor Vreemdelingenbetwistingen – Belgia) – K.A. și alții/Belgische Staat (Trimitere preliminară — Control la frontiere, azil, imigrație — Articolul 20 TFUE — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolele 7 și 24 — Directiva 2008/115/CE — Articolele 5 și 11 — Resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei interdicții de intrare pe teritoriu — Cerere de ședere în scopul reîntregirii familiei cu un cetățean al Uniunii Europene care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație — Refuz de a examina cererea)


C2312018RO310120180508RO00033142

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 mai 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad voor Vreemdelingenbetwistingen – Belgia) – K.A. și alții/Belgische Staat

(Cauza C-82/16) ( 1 )

„(Trimitere preliminară — Control la frontiere, azil, imigrație — Articolul 20 TFUE — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolele 7 și 24 — Directiva 2008/115/CE — Articolele 5 și 11 — Resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei interdicții de intrare pe teritoriu — Cerere de ședere în scopul reîntregirii familiei cu un cetățean al Uniunii Europene care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație — Refuz de a examina cererea)”

2018/C 231/03Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad voor Vreemdelingenbetwistingen

Părțile din procedura principală

Reclamanți: K.A., M.Z., M.J., N. N. N., O.I.O., R.I., B.A.

Pârât: Belgische Staat

Dispozitivul

1)

Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, în special articolele 5 și 11 din aceasta, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei practici a unui stat membru care constă în neluarea în considerare a unei cereri de ședere în scopul reîntregirii familiei, introdusă pe teritoriul său de un resortisant al unei țări terțe, membru de familie al unui cetățean al Uniunii care deține cetățenia acestui stat membru și care nu și-a exercitat niciodată libertatea de circulație, pentru simplul motiv că acest resortisant al unei țări terțe face obiectul unei interdicții de intrare pe teritoriul menționat.

2)

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că:

se opune unei practici a unui stat membru care constă în neluarea în considerare a unei asemenea cereri pentru acest simplu motiv, fără să se fi examinat dacă există o relație de dependență între acest cetățean al Uniunii și acest resortisant al unei țări terțe de o asemenea natură încât, în caz de refuz al acordării unui drept de ședere derivat acestuia din urmă, cetățeanul respectiv al Uniunii ar fi, în fapt, constrâns să părăsească teritoriul Uniunii considerat în ansamblu și ar fi astfel privat de beneficiul efectiv al substanței drepturilor conferite de statutul său;

atunci când cetățeanul Uniunii este major, o relație de dependență, de natură să justifice acordarea, în favoarea resortisantului unei țări terțe interesat, a unui drept de ședere derivat în temeiul acestui articol, nu poate fi concepută decât în cazuri excepționale în care, având în vedere ansamblul împrejurărilor pertinente, persoana respectivă nu ar putea, în niciun mod, să fie separată de membrul său de familie de care depinde;

atunci când cetățeanul Uniunii este minor, aprecierea existenței unei astfel de relații de dependență trebuie să fie întemeiată pe luarea în considerare, în interesul superior al copilului, a tuturor împrejurărilor speței, în special a vârstei sale, a dezvoltării sale fizice și emoționale, a gradului relației sale afective cu fiecare dintre părinții săi, precum și a riscului pe care separarea de părintele resortisant al unei țări terțe l-ar genera pentru echilibrul său; existența unei legături familiale cu acest resortisant, indiferent dacă este de natură biologică sau juridică, nu este suficientă, iar locuirea împreună cu acesta din urmă nu este necesară în scopul de a dovedi o asemenea relație de dependență;

este irelevant că relația de dependență invocată de resortisantul unei țări terțe în susținerea cererii sale de ședere în scopul reîntregirii familiei a luat naștere după adoptarea împotriva sa a unei decizii privind interdicția de intrare pe teritoriu;

este irelevant că decizia privind interdicția de intrare pe teritoriu care îl vizează pe resortisantul unei țări terțe a rămas definitivă la momentul în care acesta a introdus cererea sa de ședere în scopul reîntregirii familiei și

este irelevant că decizia privind interdicția de intrare care îl vizează pe resortisantul unei țări terțe care a introdus o cerere de ședere în scopul reîntregirii familiei este justificată de nerespectarea unei obligații de returnare; atunci când motive de ordine publică au justificat o astfel de decizie, acestea din urmă nu pot conduce la refuzul de a acorda acestui resortisant al unei țări terțe un drept de ședere derivat în temeiul acestui articol decât dacă reiese dintr-o apreciere concretă a ansamblului împrejurărilor speței, în lumina principiului proporționalității, a interesului superior al copilului sau al eventualilor copii în cauză și a drepturilor fundamentale, că persoana interesată reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa ordinii publice.

3)

Articolul 5 din Directiva 2008/115 trebuie interpretat în sensul că se opune unei practici naționale în temeiul căreia o decizie de returnare este adoptată împotriva unui resortisant al unei țări terțe care a făcut deja obiectul unei decizii de returnare, însoțită de o interdicție de intrare, încă în vigoare, fără a fi luate în considerare elementele vieții sale de familie și mai ales interesul copilului său minor, menționate într-o cerere de ședere în scopul reîntregirii familiei introdusă după adoptarea unei asemenea interdicții de intrare, cu excepția cazului în care astfel de elemente ar fi putut fi invocate anterior de persoana interesată.


( 1 ) JO C 145, 25.4.2016.