21.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/10


Hotărârea Curții (Camera întâi) din 21 iunie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Kehl – Germania) – Procedură penală împotriva A

(Cauza C-9/16) (1)

([Trimitere preliminară - Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie - Regulamentul (CE) nr. 562/2006 - Codul comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) - Articolele 20 şi 21 - Trecerea frontierelor interne - Verificări în interiorul teritoriului - Reglementare naţională care autorizează controale în scopul stabilirii identităţii persoanelor reţinute într-o regiune de 30 de kilometri de la frontiera comună cu alte state părţi la Convenţia de aplicare a Acordului Schengen - Posibilitate de control independent de comportamentul persoanei vizate sau de existenţa unor împrejurări speciale - Reglementare naţională care permite unele măsuri de control al persoanelor în incinta gărilor feroviare])

(2017/C 277/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Kehl

Partea (părțile) din procedura penală principală

A.

cu participarea: Staatsanwaltschaft Offenburg

Dispozitivul

1)

Articolul 67 alineatul (2) TFUE, precum și articolele 20 și 21 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care conferă serviciilor de poliție din statul membru interesat competenţa de a verifica identitatea oricărei persoane, într-o zonă de 30 de kilometri de la frontiera terestră a acestui stat membru cu alte state părți la Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen (Luxemburg) la 19 iunie 1990, în scopul de a preveni sau de a opri intrarea sau șederea ilegale pe teritoriul statului membru respectiv sau de a preveni anumite infracțiuni care aduc atingere securităţii frontierei, independent de comportamentul persoanei în cauză și de existența unor împrejurări speciale, cu excepția cazului în care această reglementare prevede limitarea necesară a acestei competențe care să garanteze că exercitarea practică a acesteia nu are un efect echivalent cu cel al verificărilor la frontiere, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

2)

Articolul 67 alineatul (2) TFUE, precum și articolele 20 și 21 din Regulamentul nr. 562/2006, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 610/2013, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care permite serviciilor de poliție ale statului membru respectiv să efectueze în trenurile sau în instalațiile feroviare ale acestui stat membru controale ale identității sau ale documentelor de trecere a frontierei ale oricărei persoane, precum și să oprească pentru o scurtă perioadă și să interogheze orice persoană în acest scop, în cazul în care controalele respective sunt întemeiate pe informații materiale sau pe experiența poliției de frontieră, cu condiția ca exercitarea controalelor menționate să fie supusă în dreptul național unor precizări și unor limite care să determine intensitatea, frecvența și selectivitatea controalelor respective, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.


(1)  JO C 136, 18.4.2016.