1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/15

—

anularea articolelor 1, 3, 4 și 5 din Decizia din 15 octombrie 2014 a Comisiei Europene privind ajutorul de stat SA.33797 (2013/C) (ex 2013/NN) (ex 2011/CP) pus în aplicare de Slovacia în favoarea NCHZ;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE

Reclamanta arată că decizia Comisiei prin care se susține că măsura de declarare a societății Novácke chemické závody, a.s. v konkurze (denumită în continuare „NCHZ”) drept companie strategică în sensul Legii slovace din 5 noiembrie 2009 privind anumite măsuri referitoare la societățile comerciale importante din punct de vedere strategic aflate în insolvență (denumită în continuare „legea slovacă”) constituie ajutor de stat, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, încalcă acest din urmă articol întrucât nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestuia.

Reclamanta subliniază că această declarare nu a antrenat un transfer de resurse de stat, întrucât statul nu a suportat nicio sarcină suplimentară comparativ cu situația în care s-ar fi aplicat normele de drept comun în materie de insolvență. De asemenea, măsura în cauză nu a constituit un avantaj economic pentru NCHZ, în măsura în care, în primul rând, creditorii ar fi optat oricum pentru continuarea activității, iar interdicția temporară a concedierilor a reprezentat un avantaj numai în favoarea statului, iar nu a societății. În al doilea rând, aplicarea legii slovace respectă criteriul investitorului privat în economia de piață întrucât ea a fost avantajoasă din punct de vedere economic pentru creditorii publici.

În sfârșit, reclamanta arată că, chiar și în cazul în care Comisia ar avea dreptate, iar aplicarea legii slovace ar putea fi considerată ajutor de stat în favoarea NCHZ, Comisia a comis totuși o eroare vădită de apreciere cu ocazia calculării cuantumului ajutorului de stat.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de efectuare a unei examinări diligente și imparțiale

Reclamanta susține că Comisia avea obligația, în primul rând, să informeze guvernul slovac cu privire la faptul că ea considera insuficiente detaliile analizei ex-post care îi fuseseră transmise prin scrisoare, iar, în al doilea rând, să precizeze informațiile și clarificările suplimentare pe care guvernul slovac ar fi trebuit să le furnizeze. În plus, reclamanta arată că Comisia nu a solicitat informații cu privire la sumele definitive înainte de adoptarea deciziei de recuperare.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE și a obligației de motivare

Reclamanta arată că Comisia nu a furnizat nicio explicație cu privire la motivul pentru care, în acest caz specific, NCHZ nu și-ar fi continuat activitatea dacă legea slovacă nu ar fi fost aplicată și nu a analizat argumentele guvernului slovac referitoare la interesele economice ale creditorilor publici în continuarea activității.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, precum și a articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul de procedură prin faptul că recuperarea a fost extinsă la reclamantă

Reclamanta susține că nu i-a fost acordat niciun ajutor de stat întrucât prețul de vânzare a fost cel al pieței. Potrivit reclamantei, argumentația și îndoielile Comisiei cu privire la aspectul dacă prețurile plătite de Via Chem și, ulterior, de Fortishem pentru activele NCHZ reprezenta prețul de piață sunt eronate pentru mai multe motive. În primul rând, reclamanta arată că, având în vedere că sarcina probei incumbă Comisiei, nu este suficient ca aceasta să exprime îndoieli. În al doilea rând, în măsura în care vânzarea s-a realizat în cadrul procedurii de insolvență sub controlul unei instanțe pentru litigii de insolvență, care avea obligația de a acționa în interesul creditorilor societății aflate în insolvență, există prezumția că activele au fost vândute la prețul cel mai mare posibil. În al treilea rând, procedura de cerere de ofertă a fost deschisă, transparentă și necondiționată, astfel că a garantat prețul cel mai mare care putea fi obținut pe piață; opțiunea de ofertă însoțită de angajament nu a avut niciun impact asupra prețului de vânzare. În al patrulea rând, în pofida faptului că condițiile de vânzare între Via Chem și Fortischem nu prezintă nicio relevanță întrucât prima vânzare s-a făcut la prețul pieței, prețul de vânzare negociat de operatorii economici privați de pe piață se presupune a fi prețul pieței chiar și în lipsa unei proceduri de cerere de ofertă.

În plus, reclamanta susține că este evident că transferul activelor NCHZ către Via Chem și, ulterior, către reclamantă nu poate fi considerat drept încercare de a eluda decizia de recuperare a Comisiei din două motive. În primul rând, situația respectivă este atât de departe de o situație de eludare tipică încât până și Comisia admite că nu are nicio probă cu privire la intenția sa de a se sustrage de la recuperare. În al doilea rând, Comisia ajunge la concluzia că există continuitate economică și că poate astfel extinde recuperarea la reclamantă. Cu toate acestea, concluzia Comisiei urmează o analiză greșită, bazată pe o interpretare incorectă a fiecărui criteriu în parte, pe o neluare în considerare a sarcinii probei și pe o înțelegere greșită a conceptului general de continuitate economică în cauzele de ajutoare de stat.

În sfârșit, reclamanta arată că abordarea Comisiei este distructivă din punct de vedere economic și inutilă din perspectiva dreptului concurenței. Potrivit reclamantei, Comisia încearcă să creeze o jurisprudență nouă și mult mai strictă, potrivit căreia întinderea tranzacției trebuie să fie criteriul decisiv, iar prețul de vânzare nu reprezintă deloc un criteriu sau reprezintă, în cel mai bun caz, un criteriu auxiliar.

5.

Al cincilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea articolelor 107 alineatul (1) și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, precum și a articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, prin faptul că nu a fost limitată extinderea deciziei de recuperare la 60 % din pretinsul ajutor de stat.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE prin furnizarea unei motivații inadecvate cu privire la continuitatea economică

Reclamanta susține că din observațiile făcute cu privire la respectarea primului motiv reiese că raționamentul Comisiei este insuficient pentru a permite Tribunalului să efectueze controlul jurisdicțional al deciziei contestate și că reclamanta se află în imposibilitatea de a înțelege motivele care au condus Comisia la concluzia existenței unei continuități economice.