22.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 68/22


Recurs introdus la 2 decembrie 2015 de Toni Klement împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 24 septembrie 2015 în cauza T-211/14, Toni Klement/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-642/15 P)

(2016/C 068/30)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Toni Klement (reprezentant: J. Weiser, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Concluziile recurentului

Recurentul solicită:

anularea Hotărârii atacate a Tribunalului din 24 septembrie 2015 în cauza T-211/14;

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurentul ridică trei motive în susţinerea recursului:

1.

Marca contestată a fost exclusiv utilizată împreună cu elementul verbal adăugat „Bullerjan”. Recurentul invocă o denaturare a probelor referitoare la aprecierea caracterului distinctiv al elementului adăugat „Bullerjan”. Tribunalul a calificat caracterul distinctiv al elementului adăugat ca fiind (doar) normal. Constatarea existenţei (doar) a unui caracter distinctiv normal nu ar fi în niciun fel susţinută de elementele de probă existente întrucât acestea nu au furnizat nicio indicaţie privind întinderea, durata şi intensitatea utilizării elementului verbal „Bullerjan”, înregistrat el însuşi ca marcă.

2.

Recurenta invocă un al doilea motiv în susţinerea recursului, întemeiat pe motivarea contradictorie a Tribunalului în ceea ce priveşte constatarea existenţei unui caracter distinctiv ridicat al mărcii contestate. În motivarea sa, Tribunalul a plecat, pe de o parte, de la premisa că marca contestată prezintă o „formă neobişnuită”, dar, pe de altă parte, a confirmat că alţi fabricanţi distribuie cuptoare cu o formă foarte asemănătoare. O altă contradicţie ar consta în constatările Tribunalului potrivit cărora, pe de o parte, caracterul distinctiv ridicat al mărcii contestate nu ar depinde de eventuala sa funcţionalitate şi, pe de altă parte, un astfel de caracter distinctiv ridicat nu ar fi repus în discuţie de forma foarte asemănătoare a altor cuptoare, întrucât această similitudine foarte ridicată ar putea avea legătură cu urmărirea unui anumit rezultat tehnic. Prin urmare, motivele reţinute de Tribunal ar fi contradictorii în ambele privinţe şi astfel eronate în drept.

3.

Recurentul ridică un al treilea motiv în susţinerea recursului, întemeiat pe o interpretare şi o aplicare greşite în mai multe privinţe ale articolului 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind marca comunitară (1). În primul rând, la examinarea caracterului distinctiv al mărcii contestate prevăzut de articolul 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind marca comunitară, Tribunalul nu a fi respectat jurisprudenţa Curţii cu privire la aprecierea caracterului distinctiv al mărcilor tridimensionale. Contrar jurisprudenţei Curţii, Tribunalul nu a efectuat comparaţia obligatorie a mărcii contestate cu formele de cuptor uzuale din domeniu. În plus, Tribunalul a constatat că eventuala funcţionalitate a formei mărcii contestate ar fi lipsită de relevanţă în ceea ce priveşte aprecierea caracterului distinctiv al acesteia. Tribunalul a încălcat în acest fel principiul recunoscut potrivit căruia la aprecierea caracterului distinctiv trebuie să se ţină cont de toate împrejurările relevante în speţă. În sfârşit, Tribunalul nu a respectat jurisprudenţa Curţii nici cu privire la utilizarea unei mărci înregistrate în vederea conservării drepturilor asupra acesteia, marcă ce constituie unul dintre elementele unei mărci complexe. Tribunalul ar fi apreciat aşadar suficient ca marca utilizată în cadrul unei mărci complexe să fie recunoscută şi ca o indicaţie de origine. Prin urmare, Tribunalul a încălcat această obligaţie, ce rezultă din textul articolului 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind marca comunitară şi din jurisprudenţa Curţii, de a determina întotdeauna dacă a existat vreo influenţă asupra caracterului distinctiv al mărcii înregistrate. Tribunalul a omis să facă această apreciere.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).