15.6.2015

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 198/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Köln (Germania) la 9 martie 2015 – Reha Training Gesellschaft für Sport- und Unfallrehabilitation mbH/Gesellschaft für musikalische Aufführungs- und mechanische Vervielfältigungsrechte (GEMA)

(Cauza C-117/15)

(2015/C 198/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Köln

Părțile din procedura principală

Apelantă: Reha Training Gesellschaft für Sport- und Unfallrehabilitation mbH

Intimată: Gesellschaft für musikalische Aufführungs- und mechanische Vervielfältigungsrechte (GEMA)

Întrebările preliminare

Aspectul dacă există o comunicare publică în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 (1) și/sau în sensul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115 (2), trebuie apreciat întotdeauna conform acelorași criterii, și anume

—	că un utilizator, având cunoștință deplină a consecințelor comportamentului său, acționează în sensul punerii la dispoziția terților a unei opere protejate, la care nu ar avea acces în lipsa acțiunilor întreprinse de acesta;

—

că „public” înseamnă un număr nedeterminat de potențiali beneficiari ai prestației și include în același timp un număr destul de important de persoane, condiția privind caracterul nedeterminat fiind îndeplinită dacă este vorba despre „persoane în general”, și nu despre persoane care fac parte dintr-un grup privat, iar printr-un „un număr destul de important de persoane” se înțelege depășirea unui anumit prag minim, astfel încât un grup format dintr-un număr prea mic sau nesemnificativ de persoane afectate nu îndeplinește acest criteriu, în timp ce, în acest context, este necesar să se cunoască nu numai numărul de persoane care au acces simultan la aceste opere, ci și numărul de persoane care au acces succesiv la această operă;

—

că este vorba despre un public nou pentru care se difuzează opera, așadar un public care nu a fost luat în considerare de autorul operei atunci când a permis utilizarea prin intermediul comunicării publice, cu excepția cazului în care comunicarea ulterioară se realizează conform unei proceduri tehnice specifice, care este diferită de comunicarea inițială

—	că nu este irelevant aspectul dacă utilizarea respectivă servește unor scopuri lucrative, dacă publicul este dispus să recepționeze această transmisie și nu „intră în contact” cu ea în mod accidental, aceasta nefiind însă o premisă obligatorie pentru o comunicare publică?

În cazuri similare celui din procedura principală, în care operatorul unui centru de refacere instalează în spațiile sale televizoare conectate la semnal de transmisie, permițând astfel vizionarea de emisiuni de televiziune, aspectul dacă există o comunicare publică se analizează conform noțiunii „comunicare publică” prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 sau conform celei prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115, atunci când emisiunile de televiziune puse la dispoziție implică drepturile de autor și drepturile conexe ale unui număr mare de participanți, în special compozitori, textieri și editori muzicali, însă și artiști performeri, producători de fonograme, autori ai unor opere literare cât și editurile acestora?

În cazuri precum cel din procedura principală, în care operatorul unui centru de refacere instalează în spațiile sale televizoare conectate la semnal de transmisie, permițând astfel pacienților săi vizionarea de emisiuni de televiziune, este vorba despre o „comunicare publică” în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 sau cu articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115?

Dacă în cazuri precum cel din procedura principală se consideră că există o comunicare publică: Curtea își menține jurisprudența potrivit căreia în cazul difuzării unor fonograme protejate în cadrul unor transmisii radio pentru pacienții unui cabinet de medicină dentară (a se vedea Hotărârea din 15 martie 2012, C-135/10, SCF) (3) sau a unor instituții similare nu are loc o comunicare publică?

(1) Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).

(2) Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (JO L 376, p. 28, Ediție specială, 17/vol. 3, p. 14).

(3) EU:C:2012:140.