HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)
10 noiembrie 2016 ( *1 )
„Trimitere preliminară — Politica socială — Principiile egalității de tratament și nediscriminării pe motive de vârstă — Directiva 2000/78/CE — Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă — Articolele 2, 3 și 6 — Domeniu de aplicare — Tratament diferențiat pe motive de vârstă — Legislație națională care plafonează deducerea cheltuielilor cu formarea efectuate după o anumită vârstă — Acces la formare profesională”
În cauza C‑548/15,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos), prin decizia din 16 octombrie 2015, primită de Curte la 21 octombrie 2015, în procedura
J. J. de Lange
împotriva
Staatssecretaris van Financiën,
CURTEA (Camera a șasea),
compusă din domnul J.‑C. Bonichot, îndeplinind funcția de președinte de cameră, și domnii A. Arabadjiev (raportor) și C. G. Fernlund, judecători,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
— |
pentru guvernul neerlandez, de M. Bulterman și de J. Langer, în calitate de agenți; |
— |
pentru Irlanda, de E. Creedon, de J. Quaney și de A. Joyce, în calitate de agenți, asistați de D. Fennelly, barrister; |
— |
pentru guvernul suedez, de A. Falk, de C. Meyer‑Seitz, de U. Persson, de N. Otte Widgren, de E. Karlsson și de L. Swedenborg, în calitate de agenți; |
— |
pentru Comisia Europeană, de D. Martin și de M. van Beek, în calitate de agenți, |
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 |
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea principiului nediscriminării pe motive de vârstă, precum și a articolului 3 alineatul (1) litera (c) și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7). |
2 |
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul J. J. de Lange, pe de o parte, și Staatssecretaris van Financiën (secretarul de stat pentru finanțe, Țările de Jos), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acestuia din urmă de a‑i acorda dreptul la deducerea integrală a cheltuielilor sale cu formarea. |
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 |
Potrivit articolului 1 din Directiva 2000/78, aceasta „are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament”. |
4 |
Articolul 2 din directiva menționată prevede: „(1) În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1. (2) În sensul alineatului (1):
[…]” |
5 |
Articolul 3 din aceeași directivă, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede: „(1) În limitele competențelor conferite [Uniunii Europene], prezenta directivă se aplică tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește: […]
[…]” |
6 |
Articolul 6 din Directiva 2000/78 are următorul cuprins: „(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (2), statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare. Tratamentul diferențiat se poate referi în special la:
[…]” |
7 |
Articolul 16 din Directiva 2000/78, intitulat „Conformitatea”, prevede: „Statele membre iau măsurile necesare:
[…]” |
Dreptul neerlandez
8 |
Articolul 6.30 din wet inkomstenbelasting 2001 (Legea din 2001 privind impozitul pe venit), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „Legea privind impozitul pe venit”), prevede: „1. Cheltuielile cu formarea pot face obiectul unei deduceri în măsura în care depășesc un cuantum de 500 de euro, iar [pentru formările care] depășesc perioada standard de studii numai până la concurența sumei de 15000 de euro. […] 3. Perioada standard de studii trebuie indicată de contribuabil și poate cuprinde maximum 16 trimestre calendaristice, în timpul cărora, după ce a împlinit vârsta de 18 ani, dar înainte să împlinească 30 de ani, contribuabilul a dedicat majoritatea timpului pe care îl putea consacra muncii unei formări care implică un program de studii complet, de o asemenea amploare încât nu era posibilă ocuparea unui loc de muncă cu normă întreagă în paralel [cu formarea sa].” |
Litigiul principal și întrebările preliminare
9 |
În cursul anului 2008, la vârsta de 32 de ani, domnul de Lange a început o formare ca pilot de linie. În declarația sa privind impozitul pe venit și contribuția la asigurările sociale pentru anul 2009, el a înscris ca deducere personală un cuantum de 44057 de euro care corespunde cheltuielilor ce rezultă din această formare. |
10 |
Din decizia de trimitere reiese că reglementarea în discuție în litigiul principal permite, în anumite condiții, persoanelor care nu au împlinit vârsta de 30 de ani să deducă integral din veniturile lor impozabile cheltuielile cu formarea profesională. În schimb, acest drept de deducere este limitat la un cuantum de 15000 de euro pentru persoanele care au împlinit respectiva vârstă. |
11 |
Administrația fiscală neerlandeză a recunoscut astfel persoanei interesate, în temeiul articolului 6.30 din Legea privind impozitul pe venit, un drept de deducere forfetară numai în limita sumei de 15000 de euro. |
12 |
Întrucât acțiunea formulată de domnul de Lange împotriva acestei decizii a fost respinsă în primă instanță și în apel, persoana interesată a declarat recurs în fața instanței de trimitere. |
13 |
Instanța respectivă ridică problema aplicabilității Directivei 2000/78 și a principiului nediscriminării pe motive de vârstă în cazul unui regim fiscal care privește deducerea costurilor studiilor. Dacă este cazul, ea solicită să se stabilească dacă diferența de tratament la care dă naștere un astfel de regim și care constă în acordarea sau neacordarea unui drept de deducere integrală în temeiul în special al criteriului vârstei poate fi justificată. |
14 |
În aceste condiții, Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
În ipoteza în care Curtea ar răspunde negativ la prima întrebare preliminară:
În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare preliminară:
|
Aprecierea Curții
Cu privire la prima întrebare
15 |
Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că un regim de impozitare precum cel în discuție în litigiul principal, care prevede că tratamentul fiscal al cheltuielilor cu formarea profesională efectuate de o persoană diferă în funcție de vârsta sa, intră în domeniul de aplicare material al acestei directive. |
16 |
De la bun început trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, atât din titlul și din preambulul Directivei 2000/78, cât și din conținutul și din finalitatea sa rezultă că aceasta urmărește să stabilească un cadru general pentru a asigura oricărei persoane egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, oferindu‑i o protecție eficientă împotriva discriminărilor bazate pe unul dintre motivele menționate la articolul 1, printre care figurează vârsta (Hotărârea din 26 septembrie 2013, Dansk Jurist- og Økonomforbund, C‑546/11, EU:C:2013:603, punctul 23 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 2 iunie 2016, C, C‑122/15, EU:C:2016:391, punctul 19). |
17 |
În particular, articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2000/78 prevede în special că aceasta din urmă se aplică, în limitele competențelor conferite Uniunii, tuturor persoanelor în ceea ce privește accesul la toate tipurile și la toate nivelurile de orientare și de formare profesională, de perfecționare și de recalificare, inclusiv dobândirea unei experiențe practice. |
18 |
În această privință, este necesar să se atragă atenția, după cum a arătat instanța de trimitere, că, deși existența și întinderea unui drept de deducere precum cel prevăzut la articolul 6.30 din Legea privind impozitul pe venit nu condiționează ca atare accesul la formarea profesională, nu este mai puțin adevărat că implicațiile financiare care decurg din acestea sunt susceptibile să aibă o incidență asupra accesibilității efective a unei astfel de formări. |
19 |
Guvernul neerlandez susține că avantajul fiscal în discuție în litigiul principal urmărește să favorizeze accesul tinerilor la formare și situația lor pe piața muncii. Dreptul de deducere prevăzut la articolul 6.30 din Legea privind impozitul pe venit are, într‑adevăr, drept obiectiv să ajute tinerii, oferindu‑le, în cursul unei anumite perioade standard de studii, avantaje fiscale care le permit să urmeze mai ușor studii în această perioadă și, astfel, să dobândească o situație solidă pe piața muncii. |
20 |
În aceste condiții, un regim fiscal precum cel în discuție în litigiul principal poate fi considerat ca privind accesul la formarea profesională, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2000/78. |
21 |
Astfel, interpretat în lumina articolului 16 litera (a) din Directiva 2000/78, în temeiul căruia statele membre sunt obligate să ia măsurile necesare anulării actelor cu putere de lege și a actelor administrative care contravin principiului egalității de tratament, articolul 3 alineatul (1) litera (b) din această directivă trebuie interpretat în sensul că vizează de asemenea o dispoziție fiscală precum cea în discuție în litigiul principal, adoptată în scopul de a favoriza accesul la formare al tinerilor și, prin urmare, situația lor pe piața muncii (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 iulie 2005, Vergani, C‑207/04, EU:C:2005:495, punctul 26). |
22 |
Din ceea ce precedă rezultă că articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că un regim de impozitare precum cel în discuție în litigiul principal, care prevede că tratamentul fiscal al cheltuielilor cu formarea profesională efectuate de o persoană diferă în funcție de vârsta sa, intră în domeniul de aplicare material al acestei directive în măsura în care urmărește să favorizeze accesul la formare al tinerilor. |
Cu privire la a doua întrebare
23 |
Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare, întrucât aceasta nu este adresată decât în ipoteza în care Curtea ar constata că Directiva 2000/78 nu este aplicabilă litigiului principal. |
Cu privire la a treia și la a patra întrebare
24 |
Prin intermediul celei de a treia și al celei de a patra întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel în discuție în litigiul principal, care permite persoanelor care nu au împlinit vârsta de 30 de ani să deducă integral, în anumite condiții, cheltuielile cu formarea profesională din veniturile lor impozabile, în timp ce acest drept de deducere este limitat pentru persoanele care au împlinit vârsta respectivă. |
25 |
Conform acestei dispoziții, trebuie să se examineze dacă tratamentul diferențiat pe motive de vârstă al persoanelor care urmează o astfel de formare este justificat în mod obiectiv și rezonabil de un obiectiv legitim, dacă mijloacele puse în aplicare pentru realizarea acestuia sunt adecvate și dacă nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit de legiuitorul național. |
26 |
Articolul 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/78 prevede în plus că tratamentul diferențiat se poate referi în special la aplicarea unor condiții speciale de acces la un loc de muncă și la formarea profesională, de încadrare și de muncă, inclusiv a condițiilor de concediere și de remunerare, pentru tineri, pentru a favoriza integrarea lor profesională sau pentru a le asigura protecția. |
27 |
Prin urmare, este necesar să se considere că obiectivul privind favorizarea situației tinerilor pe piața muncii pentru a promova integrarea lor profesională sau pentru a le asigura protecția poate fi considerat legitim, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78. |
28 |
În consecință, este necesar să se examineze dacă mijloacele puse în aplicare pentru realizarea unui astfel de obiectiv sunt adecvate și necesare. |
29 |
În ceea ce privește, în primul rând, caracterul adecvat al unui regim de impozitare precum cel în discuție în litigiul principal, nu se contestă că un asemenea regim este de natură să favorizeze situația tinerilor pe piața muncii în măsura în care constituie pentru aceștia o măsură de incitare privind formările profesionale. Revine totuși instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă aceasta este efectiv situația. |
30 |
În al doilea rând, instanța de trimitere ridică problema caracterului strict necesar al regimului de impozitare în litigiu. |
31 |
În această privință, guvernul neerlandez atrage atenția că, deși acest regim rezervă exclusiv persoanelor cu vârsta sub 30 de ani dreptul de a deduce integralitatea cheltuielilor lor cu formarea din venitul lor impozabil, persoanele cu vârsta peste 30 de ani nu sunt totuși defavorizate în mod excesiv de regimul menționat. Astfel, acestea din urmă beneficiază, în fiecare an, de un drept la deducerea cheltuielilor cu formarea până la concurența sumei de 15000 de euro, independent de aspectul dacă cheltuielile efectuate privesc un prim ciclu de studii sau un ciclu de studii ulterior. |
32 |
Guvernul neerlandez adaugă că un astfel de drept de deducere poate fi exercitat fără limită în timp, în vreme ce posibilitatea pentru persoanele cu vârsta sub 30 de ani de a deduce integralitatea cheltuielilor lor cu formarea este limitată la o perioadă standard de studii de 16 trimestre calendaristice. În sfârșit, același guvern subliniază că cheltuielile cu formarea se ridică în medie la 15000 de euro pe an. |
33 |
În sfârșit, în ceea ce privește aspectul dacă se justifică excluderea persoanelor cu vârsta peste 30 de ani de la dreptul la deducerea integrală a cheltuielilor cu formarea, guvernul neerlandez arată că aceste persoane au avut în general ocazia să urmeze o formare anterioară și să exercite o activitate profesională, astfel încât, întrucât se află într‑o situație financiară mai bună decât cea a tinerilor care au părăsit de puțin timp sistemul școlar, sunt în măsură să își asume măcar parțial sarcina financiară a unei noi formări. |
34 |
Nu rezultă, ținând seama de marja largă de apreciere recunoscută statelor membre și partenerilor sociali în materie de politică socială și a ocupării forței de muncă, că un stat membru care ar adopta un regim de impozitare precum cel în discuție în litigiul principal ar depăși ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul privind favorizarea situației tinerilor pe piața muncii. |
35 |
Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a treia și la a patra întrebare că articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unui regim de impozitare precum cel în discuție în litigiul principal, care permite persoanelor care nu au împlinit vârsta de 30 de ani să deducă integral, în anumite condiții, cheltuielile cu formarea profesională din veniturile lor impozabile, în timp ce acest drept de deducere este limitat pentru persoanele care au împlinit vârsta respectivă, în măsura în care, pe de o parte, acest regim este justificat în mod obiectiv și rezonabil de un obiectiv legitim de politică a ocupării forței de muncă și a pieței muncii și, pe de altă parte, mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate și necesare. Instanței de trimitere îi revine sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în cauza principală. |
Cu privire la cheltuielile de judecată
36 |
Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări. |
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară: |
|
|
Semnături |
( *1 ) Limba de procedură: neerlandeza.