|
30.1.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 30/9 |
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 1 decembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social no 33 de Barcelona – Spania) – Mohamed Daouidi/Bootes Plus SL, Fondo de Garantía Salarial, Ministerio Fiscal
(Cauza C-395/15) (1)
((Trimitere preliminară - Politica socială - Directiva 2000/78/CE - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Articolele 1-3 - Interzicerea oricărei discriminări pe motive de handicap - Existența unui „handicap” - Noțiunea „incapacități fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale pe termen lung” - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 3, 15, 21, 30, 31, 34 și 35 - Concedierea unui lucrător aflat în situație de incapacitate temporară de muncă, în sensul dreptului național, pentru o durată incertă))
(2017/C 030/08)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Juzgado de lo Social no 33 de Barcelona
Părțile din procedura principală
Reclamant: Mohamed Daouidi
Pârâte: Bootes Plus SL, Fondo de Garantía Salarial, Ministerio Fiscal
Dispozitivul
Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretată în sensul că:
|
— |
faptul că persoana în cauză se află în situație de incapacitate temporară de muncă, în sensul dreptului național, pentru o durată incertă, ca urmare a unui accident de muncă, nu înseamnă, în sine, că limitarea capacității acestei persoane poate fi calificată ca fiind „pe termen lung”, în sensul definiției termenului „handicap” vizate de această directivă, interpretată în lumina Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009; |
|
— |
printre indiciile care permit să se considere că o astfel de limitare este „pe termen lung” figurează în special faptul că, la data faptei pretins discriminatorii, incapacitatea persoanei în cauză nu prezintă o perspectivă bine delimitată în ceea ce privește încetarea sa în scurt timp sau faptul că această incapacitate se poate prelungi semnificativ înainte de însănătoșirea persoanei respective și |
|
— |
în cadrul verificării aspectului dacă limitarea capacității este „pe termen lung”, instanța de trimitere trebuie să se întemeieze pe toate elementele obiective de care dispune, în special pe documente și pe certificate privind starea acestei persoane, întocmite pe baza cunoștințelor și a datelor medicale și științifice actuale. |