—

pentru Comisia Europeană, de L. Havas și de D. Loma‑Osorio Lerena, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 punctul 35 litera (d), a articolului 17 alineatul (1) și a articolului 50 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 172), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 669/2008 al Comisiei din 15 iulie 2008 (JO L 188, p. 7, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1013/2006”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între SC Total Waste Recycling SRL (denumită în continuare „Total Waste Recycling”), pe de o parte, și Országos Környezetvédelmi és Természetvédelmi Főfelügyelőség (autoritatea națională însărcinată cu inspecția protecției mediului și a naturii, denumită în continuare „autoritatea națională de inspecție”), pe de altă parte, în legătură cu o amendă administrativă aplicată de aceasta din urmă pentru încălcări ale reglementării privind transferurile de deșeuri.

3

Considerentele (1), (7), (13), (14) și (33) ale Regulamentului nr. 1013/2006 prevăd:

[…]

[…]

[…]

4

Articolul 2 din regulamentul menționat, intitulat „Definiții”, prevede:

„În sensul prezentului regulament:

[…]

5

Articolul 3 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1013/2006 prevede că transferurile având ca obiect deșeuri destinate operațiunilor de recuperare și repertoriate în lista „galbenă” a deșeurilor prevăzută în anexa IV la acest regulament fac obiectul procedurii de notificare și al acordului, în conformitate cu dispozițiile titlului II din regulamentul menționat.

6

În conformitate cu articolul 4 din Regulamentul nr. 1013/2006, pentru a proceda la notificarea transferului unor deșeuri prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) sau (b), notificatorul completează documentul de notificare prevăzut în anexa I A la acest regulament și, după caz, documentul de circulație prevăzut în anexa I B la regulamentul menționat, furnizând în aceste două documente sau anexând la acestea informațiile și documentația menționate în părțile 1 și 2 din anexa II la același regulament.

7

Articolul 9 din Regulamentul nr. 1013/2006 prevede procedura referitoare la acordurile pe care autoritățile competente de destinație, de expediere și de tranzit le emit pentru transferurile de deșeuri care le‑au fost notificate.

8

Articolul 17 din Regulamentul nr. 1013/2006, intitulat „Modificări ale transferului după acord”, prevede:

„(1)   În cazul în care se efectuează o modificare semnificativă privind detaliile și/sau condițiile transferului aprobat, inclusiv modificări privind cantitatea prevăzută, ruta, traseul, data transferului sau a transportatorului, notificatorul informează de îndată autoritățile competente în cauză și destinatarul de acest lucru și, în măsura în care este posibil, înainte de începerea transferului.

(2)   În astfel de cazuri, se prezintă o nouă notificare, cu excepția cazului în care toate autoritățile competente în cauză consideră că modificările propuse nu necesită o nouă notificare.

[…]”

9

Articolul 49 din Regulamentul nr. 1013/2006, intitulat „Protecția mediului”, prevede la alineatul (1):

„(1) Producătorul, notificatorul și alte întreprinderi implicate într‑un transfer de deșeuri și/sau în recuperarea sau eliminarea acestora adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, pe toată durata transferului și în timpul recuperării și eliminării acestora, deșeurile pe care le transferă sunt gestionate fără a pune în pericol sănătatea oamenilor și într‑un mod ecologic rațional. În special atunci când transferul se efectuează în Comunitate, se respectă cerințele articolului 4 din Directiva 2006/12/CE și legislația comunitară privind deșeurile.

[…]”

10

Articolul 50 din acest regulament, intitulat „Aplicare în statele membre”, prevede:

„(1)   Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a garanta punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică Comisia cu privire la legislația lor internă privind prevenirea și depistarea transferurilor ilegale și sancțiunile impuse pentru aceste transferuri.

[…]

(3)   Controalele transferurilor pot fi efectuate în special:

[…]

(4)   Controalele transferurilor includ verificarea documentelor, confirmarea identității și, după caz, inspecția fizică a deșeurilor.

[…]”

11

Caseta 8 din anexa I A la Regulamentul nr. 1013/2006, intitulată „Document de notificare pentru circulația/transferurile transfrontaliere de deșeuri”, se prezintă astfel:

12

Casetele 15 și 16 din această anexă I A se prezintă după cum urmează:

13

Caseta 8 din anexa I B la Regulamentul nr. 1013/2006, intitulată „Document de circulație pentru circulația/transferurile transfrontaliere de deșeuri”, se prezintă astfel:

14

Punctul 26 din anexa I C la Regulamentul nr. 1013/2006, intitulată „Precizarea operațiunii (operațiunilor) de recuperare sau de eliminare menționate la anexele II A și II B la Directiva 2006/12/CE”, are următorul cuprins:

„Caseta 15 (a se vedea anexa II partea 1 punctele 8-10 și 14): La rândul (a) din caseta 15 indicați numele țării de expediere, al țării de tranzit și al țării de destinație […] sau codurile pentru fiecare țară, utilizând abrevierile aferente standardului ISO 3166 […]. La rândul (b) indicați, dacă este cazul, numărul de cod al autorității competente pentru fiecare țară, iar la rândul (c) completați cu numele punctului de trecere a frontierei sau al portului și, dacă este cazul, cu numărul de cod al biroului vamal ca punct de intrare sau ieșire dintr‑o anumită țară. Pentru țările de tranzit completați la rândul (c) cu informații despre punctele de intrare și ieșire. Dacă într‑un transfer sunt implicate mai mult de trei țări de tranzit, adăugați informațiile corespunzătoare în anexă. Indicați în anexă ruta preconizată între punctele de intrare și ieșire, inclusiv posibilele alternative, inclusiv alternativele pentru situațiile neprevăzute.”

15

Anexa II la Regulamentul nr. 1013/2006, referitoare la informațiile și la documentele care însoțesc notificarea, prevede în partea 1, intitulată „Informații și documentație referitoare la notificare”:

„[…]

[…]”

16

Sub titlul „Informații care trebuie furnizate în documentul de circulație sau anexate la acesta”, partea 2 din anexa II menționată are următorul cuprins:

„[…]

[…]

[…]”

17

Articolul 19 alineatul (1) din Legea nr. CLXXXV din 2012 privind deșeurile (a hulladékról szóló 2012. évi CLXXXV. törvény) prevede:

„Pe teritoriul Ungariei pot fi introduse deșeuri în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și ale decretului guvernamental referitor la transferul transfrontalier de deșeuri.”

18

Articolul 86 alineatul (1) din această lege prevede:

„Persoanele fizice sau juridice, lucrătorii independenți sau organismele fără personalitate juridică care:

19

Articolul 1 din Decretul guvernamental nr. 271 din 21 decembrie 2001 de stabilire a cuantumului amenzii pentru gestionarea deșeurilor și a modalităților de aplicare și de stabilire a acesteia [a hulladékgazdálkodási bírság mértékéről, valamint kiszabásának és megállapításának módjáról szóló 271/2001. (XII. 21.) Kormányrendelet, denumit în continuare „decretul guvernamental”] prevede:

„(1)   Cuantumul amenzii constă – sub rezerva a ceea ce prevăd articolul 2 alineatele (4)-(8) și articolul 3 alineatul (4) din prezentul decret – în produsul, calculat în conformitate cu anexa la prezentul, al cuantumurilor de bază ale amenzii stabilite în prezentul decret și al coeficienților de proporționalitate care le modifică

[…]

(3)   Cuantumul de bază al amenzii pentru gestionarea deșeurilor (denumit în continuare «cuantumul de bază») nu depășește:

[…]

20

Articolul 3 din acest decret guvernamental prevede:

„(1)   Stabilirea cuantumului amenzii impune mai întâi identificarea cuantumului de bază al acesteia.

[…]

(4)   În cazul unui transfer transfrontalier ilegal de deșeuri (import, export sau tranzit pe teritoriul național), cuantumul amenzii care trebuie plătită este rezultatul înmulțirii cuantumului de bază, identificat în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) literele (f)-(g), cu masa deșeurilor. În cazul în care masa deșeurilor nu poate fi stabilită cu precizie, se va lua în considerare o valoare medie a unui interval de masă exprimat în tone, care se stabilește prin estimare.”

21

La 21 octombrie 2013, un camion al Total Waste Recycling, care transporta o încărcătură de 8380 de tone de deșeuri înscrise pe lista „galbenă” de deșeuri prevăzută în anexa IV la Regulamentul nr. 1013/2006, și anume deșeuri care fac obiectul procedurii de notificare și de acord scrise prealabile, a fost supus unui control la postul de frontieră Nagylak, la intrarea în Ungaria.

22

Acest control a permis să se constate că transportul menționat era însoțit de documentul de notificare prevăzut în anexa I A la Regulamentul nr. 1013/2006, de documentul de circulație prevăzut în anexa I B la acest regulament, precum și de aprobările administrative prevăzute de regulamentul menționat. Cu toate acestea, documentul de notificare menționat și aceste aprobări indicau, ca punct precis de intrare pe teritoriul Ungariei, punctul de trecere a frontierei Ártánd (Ungaria), situat la aproape 180 de kilometri la nord de Nagylak (Ungaria). Total Waste Recycling a declarat în această privință că, în urma unei erori de comunicare, șoferul a încercat să intre în Ungaria prin punctul de trecere a frontierei Nagylak, care este situat mai aproape de domiciliul său.

23

Prin decizia din 4 februarie 2014, autoritatea națională de inspecție a obligat Total Waste Recycling, în conformitate cu Legea nr. CLXXXV din 2012 privind deșeurile, la plata unei amenzi de 8380000 de forinți ungurești (HUF) (aproximativ 26864,26 euro) pentru neîndeplinirea unei obligații privind gestionarea deșeurilor, precum și a unei sume de 256500 HUF (aproximativ 822,158 euro), cu titlu de cheltuieli de procedură. Aceasta și‑a motivat decizia declarând că transportul în discuție nu a intrat pe teritoriul Ungariei prin punctul de trecere a frontierei indicat în aprobări și că Total Waste Recycling a omis să comunice autorităților competente modificarea traseului autorizat în prealabil, astfel încât transferul era ilegal în conformitate cu articolul 2 punctul 35 litera (d) din Regulamentul nr. 1013/2006. Pentru a determina cuantumul acestei amenzi, autoritatea menționată a reținut, în aplicarea decretului guvernamental, cuantumul de bază maxim de 1 milion de HUF (aproximativ 3205,099 euro), pe care l‑a multiplicat cu cantitatea de deșeuri transportate.

24

În acțiunea introdusă la Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Budapesta), Total Waste Recycling solicită anularea deciziei menționate. Ea arată că nu a avut loc un „transfer ilegal” de deșeuri în sensul articolului 2 punctul 35 litera (d) din Regulamentul nr. 1013/2006, întrucât „modul” în care a avut loc transferul în sensul acestei dispoziții, în speță pe cale rutieră, nu s‑a schimbat și doar traseul a fost modificat. Ea susține de asemenea că din anexele la acest regulament rezultă că noțiunile „mijloc de transport” și „traseul” sunt diferite: punctul 13 din anexa II la regulamentul menționat privește „mijlocul de transport”, în timp ce punctul 14 din această anexă privește „traseul”.

25

Autoritatea națională de inspecție solicită respingerea cererii menționate. Aceasta susține că, întrucât traseul prevăzut în speță a fost modificat, Total Waste Recycling era obligată, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1013/2006, să informeze imediat autoritățile competente. Ea consideră că argumentul Total Waste Recycling întemeiat pe anexa II menționată este inadmisibil și că este lipsită de relevanță încercarea acesteia de a invoca lista abrevierilor și a codurilor prevăzută în continuarea anexei I A la acest regulament.

26

Instanța de trimitere consideră că textul Regulamentului nr. 1013/2006 nu indică clar dacă un transport de deșeuri care intră în țara de tranzit printr‑un loc diferit de punctul de trecere a frontierei indicat în documentul de notificare și în acord trebuie considerat drept o modificare a mijlocului de transport sau drept un transfer de deșeuri efectuat într‑un mod care nu este indicat în notificare și, prin urmare, drept un „transfer ilegal” de deșeuri în sensul articolului 2 punctul 35 litera (d) din acest regulament, având în vedere de asemenea obligația care revine notificatorului, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din regulamentul menționat, de a informa imediat autoritățile competente despre orice modificare substanțială privind detaliile transferului, inclusiv itinerariul și traseul prevăzut. Presupunând că acest transfer trebuie considerat ilegal, această instanță solicită să se stabilească, în plus, proporționalitatea amenzii aplicate, ținând seama de împrejurările cauzei principale.

27

În aceste condiții, Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Budapesta) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

28

Prin intermediul întrebărilor prima-a treia formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1013/2006 trebuie interpretat în sensul că transferul de deșeuri, precum cele prevăzute în anexa IV la acest regulament, în țara de tranzit printr‑un punct de trecere a frontierei diferit de cel care este indicat în documentul de notificare și care a făcut obiectul unui acord al autorităților competente trebuie considerat drept o modificare semnificativă privind detaliile și/sau condițiile transferului aprobat, în termenii acestei dispoziții, și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă omisiunea de a informa autoritățile competente despre această modificare are drept consecință că transferul de deșeuri este ilegal, întrucât este „efectuat într‑un mod nespecificat propriu‑zis în notificare”, în sensul articolului 2 punctul 35 litera (d) din regulamentul menționat.

29

Cu titlu introductiv, este necesar să se amintească faptul că din cuprinsul articolului 1 alineatul (1) și al considerentului (7) al Regulamentului nr. 1013/2006 rezultă că acesta stabilește procedurile și regimurile de control aplicabile transferurilor de deșeuri astfel încât să se țină seama de necesitatea de a conserva, a proteja și a îmbunătăți calitatea mediului și a sănătății oamenilor. Mai precis, rezultă din articolul 3 alineatul (1) și din articolul 4 alineatul (1) din acest regulament coroborate cu considerentul (14) al acestuia din urmă că transporturile între state membre de deșeuri destinate eliminării și de deșeuri periculoase destinate valorificării trebuie supuse unei notificări scrise prealabile la autoritățile competente, astfel încât acestea să ia măsurile necesare pentru protecția sănătății umane și a mediului (a se vedea în acest sens Hotărârea Ragn‑Sells, C‑292/12, EU:C:2013:820, punctul 52, precum și Hotărârea Shell Nederland și Belgian Shell, C‑241/12 și C‑242/12, EU:C:2013:821, punctul 32).

30

Pentru efectuarea unei asemenea notificări, articolul 4 din Regulamentul nr. 1013/2006 impune ca notificatorul să completeze documentul de notificare prevăzut în anexa I A la acest regulament și, după caz, documentul de circulație prevăzut în anexa I B la regulamentul menționat, furnizând în aceste două documente sau anexând la acestea informațiile și documentația menționate în părțile 1 și 2 din anexa II la același regulament. În temeiul tuturor acestor documente și al acestor informații notificate autorităților menționate, acestea din urmă își dau acordul sau refuză să își dea acordul pentru fiecare transfer de deșeuri, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul nr. 1013/2006.

31

După ce și‑au dat acordul și în ipoteza în care se efectuează modificări privind detaliile și/sau condițiile transferului aprobat, inclusiv modificări privind cantitatea prevăzută, ruta, traseul, data transferului sau a transportatorului, articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1013/2006 obligă notificatorul să informeze de îndată autoritățile competente în cauză și destinatarul despre acest lucru și, în măsura în care este posibil, înainte de începerea transferului.

32

În această privință, trebuie arătat că dintr‑o lectură a articolului 17 alineatul (1) menționat rezultă cu claritate că modificările privind traseul constituie o „modificare semnificativă […] privind detaliile și/sau condițiile transferului aprobat”. Astfel, prin utilizarea termenilor „inclusiv modificări […] privind traseul”, această dispoziție arată că acest tip de modificări poate constitui o modificare semnificativă privind detaliile și/sau condițiile transferului considerate ca fiind semnificative.

33

Or, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 14 din partea I din anexa II la Regulamentul nr. 1013/2006, „transferul” este definit ca fiind „punctul de ieșire din și de intrare în fiecare țară” afectată de transfer, și anume, astfel cum se precizează în caseta 15 din „[d]ocumentul de notificare”, prevăzut în anexa I A la regulamentul menționat, punctul de trecere a frontierei.

34

Aceste puncte de ieșire și de intrare trebuie menționate în caseta 15 din „Documentul de notificare”, acest fapt fiind explicat atât în textul documentului menționat, cât și la punctul 26 din anexa I C la Regulamentul nr. 1013/2006, care conține instrucțiuni specifice pentru completarea documentului în cauză.

35

În consecință, modificarea unui punct de trecere a frontierei, precum cea în discuție în litigiul principal, echivalează cu o modificare a traseului, ceea ce constituie, potrivit articolului 17 alineatul (1) din regulamentul menționat, o „modificare substanțială” privind detaliile și/sau condițiile transferului aprobat, care trebuie comunicată autorităților competente.

36

Atunci când are loc o asemenea modificare, articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1013/2006 prevede că, în principiu, trebuie efectuată o nouă notificare. Astfel, detaliile transferului notificate și aprobate în prealabil de autoritățile în cauză nu mai corespund realității, în urma acestei modificări, și, prin urmare, nu pot fi considerate ca fiind astfel aprobate.

37

Acest transfer, care diferă de ceea ce se menționează în notificarea efectuată, ar trebuie să fie calificat drept „ilegal”, întrucât este „efectuat într‑un mod nespecificat propriu‑zis în notificare”, în sensul articolului 2 punctul 35 litera (d) din acest regulament.

38

Această analiză literală și contextuală a Regulamentului nr. 1013/2006 este confirmată printr‑o interpretare teleologică a acestuia.

39

Astfel, trebuie să se arate, în această privință, că considerentul (1) al Regulamentului nr. 1013/2006 prevede că obiectivul acestui regulament îl reprezintă protecția mediului. În plus, potrivit considerentului (7) al regulamentului menționat, este important să se organizeze și să se reglementeze supravegherea și controlul transferurilor de deșeuri astfel încât să se țină seama de necesitatea de a conserva, a proteja și a îmbunătăți calitatea mediului și a sănătății oamenilor.

40

În ceea ce privește transferurile de deșeuri înscrise pe lista „galbenă” de deșeuri prevăzută în anexa IV la Regulamentul nr. 1013/2006, precum cele în discuție în litigiul principal, considerentul (14) al acestui regulament precizează că este necesar să se asigure o supraveghere și un control optim prin solicitarea unui acord preliminar scris pentru astfel de transferuri și că o asemenea procedură ar trebui să cuprindă, la rândul ei, o notificare prealabilă, care să permită autorităților competente să fie informate în mod corespunzător, astfel încât să poată adopta toate măsurile necesare pentru protecția mediului și a sănătății oamenilor. De asemenea, aceasta trebuie să permită autorităților respective să formuleze obiecții justificate cu privire la un astfel de transfer.

41

Informațiile impuse în documentul de notificare prevăzut în anexa I A la Regulamentul nr. 1013/2006, precum punctul de trecere a frontierei pentru transfer, sunt astfel necesare pentru buna executare a misiunilor autorităților competente.

42

Prin urmare, dacă o modificare privind punctul de trecere a frontierei pentru transfer, indicat în documentul de notificare și asupra căruia autoritățile menționate și‑au dat acordul, ar interveni fără ca acestea din urmă să fie informate, cu încălcarea articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1013/2006, misiunile de supraveghere și de control respective nu ar mai putea fi asigurate în mod optim, în conformitate cu acest regulament.

43

În consecință, o asemenea modificare trebuie considerată semnificativă și ca intrând, din acest motiv, în domeniul de aplicare al articolului 17 alineatul (1), astfel încât un transfer efectuat în țara de tranzit printr‑un punct de trecere a frontierei diferit de cel care este indicat în documentul de notificare, fără ca autoritățile competente în cauză să fi fost informate și fără să se fi efectuat o nouă notificare a transferului, trebuie calificată drept „transfer ilegal”. O interpretare contrară ar lipsi de orice efect util procedurile și regimurile de control instituite prin Regulamentul nr. 1013/2006.

44

Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de problema terminologică care face obiectul primei întrebări adresate de instanța de trimitere. Prin întrebarea menționată, aceasta din urmă solicită să se stabilească în esență dacă, în expresia „efectuat într‑un mod nespecificat propriu‑zis în notificare”, care figurează în definiția „transfer[ului] ilegal” prevăzută la articolul 2 punctul 35 litera (d) din Regulamentul nr. 1013/2006, termenul „mod” („módon”, în maghiară) privește doar mijloacele de transport (szállítás módjai) (rutiere, feroviare, maritime, aeriene, căi navigabile interioare), astfel cum sunt prevăzute în anexele I A și I B la acest regulament.

45

Motivul pentru care această întrebare este adresată Curții ține de versiunea maghiară a Regulamentului nr. 1013/2006, care diferă de celelalte versiuni lingvistice ale acestui regulament. Astfel, cu excepția casetei 8 din „[d]ocumentul de notificare”, prevăzut în anexa I A la acest regulament, în care cuvintele „szállítási eszköz” sunt utilizate în mod corect pentru a traduce termenii „mijloace de transport”, acești din urmă termeni au fost traduși, în lista abrevierilor și a codurilor prevăzută în continuarea anexei I A menționate, precum și a anexei I B (caseta 8 și lista abrevierilor și a codurilor prevăzută în continuarea acestei anexe I B) și a anexei II (partea 1 punctul 13 și partea 2 punctul 3) la acest regulament, prin termenii „szállítás módjait”, care reprezintă astfel echivalentul maghiar al cuvântului francez „manière” [mod], și anume termenul „mód”. Aceasta a permis Total Waste Recycling să susțină că nu există un „transport ilegal” în sensul articolului 2 punctul 35 litera (d) din Regulamentul nr. 1013/2006 decât atunci când mijlocul de transport utilizat diferă de cel indicat în notificare.

46

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, nu este posibil ca formularea utilizată în una dintre versiunile lingvistice ale unei dispoziții din dreptul Uniunii să fie singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții sau ca acesteia să i se atribuie un caracter prioritar în raport cu celelalte versiuni lingvistice. Astfel, dispozițiile dreptului Uniunii trebuie interpretate și aplicate în mod uniform, în lumina versiunilor existente în toate limbile Uniunii Europene. În caz de divergență între diferitele versiuni lingvistice ale unui text din dreptul Uniunii, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte (a se vedea în special Hotărârea Léger, C‑528/13, EU:C:2015:288, punctul 35 și jurisprudența citată).

47

Or, în ceea ce privește economia generală și finalitatea Regulamentului nr. 1013/2006, la punctele 33-43 din prezenta hotărâre s‑a arătat că, pentru a permite autorităților competente în materie de transferuri de deșeuri să adopte toate măsurile necesare pentru protecția mediului și a sănătății oamenilor în cadrul misiunilor lor de supraveghere și de control, aceste autorități trebuie să fie informate în mod corespunzător și că, în această privință, este indispensabil ca acestea să dispună de informațiile impuse în documentul de notificare prevăzut în anexa I A la acest regulament, iar nu numai de informații referitoare la mijlocul de transport utilizat.

48

Rezultă că economia generală și finalitatea Regulamentului nr. 1013/2006 fac să se rețină interpretarea potrivit căreia termenul „mod”, care figurează la articolul 2 punctul 35 litera (d) din acest regulament, nu poate fi înțeles ca însemnând doar „mijloc de transport”, ci, dimpotrivă, trebuie să primească o accepțiune largă, în sensul că vizează împrejurări sau detalii ale transferului care includ traseul acestui transfer.

49

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la primele trei întrebări că articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1013/2006 trebuie interpretat în sensul că transferul de deșeuri, precum cele prevăzute în anexa IV la acest regulament, în țara de tranzit printr‑un punct de trecere a frontierei diferit de cel care este indicat în documentul de notificare și care a făcut obiectul unui acord al autorităților competente trebuie considerat ca fiind o modificare semnificativă privind detaliile și/sau condițiile transferului aprobat, astfel încât omisiunea de a informa autoritățile competente despre această modificare are drept consecință că transferul de deșeuri este ilegal, întrucât este „efectuat într‑un mod nespecificat propriu‑zis în notificare”, în sensul articolului 2 punctul 35 litera (d) din regulamentul menționat.

50

Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1013/2006, potrivit căruia sancțiunile aplicate de statele membre în cazul încălcării dispozițiilor acestui regulament trebuie să fie proporționale, trebuie interpretat în sensul că se opune impunerii unei amenzi, care sancționează transferul de deșeuri, precum cele prevăzute în anexa IV la regulamentul menționat, în țara de tranzit printr‑un punct de trecere a frontierei diferit de cel indicat în documentul de notificare aprobat de autoritățile competente, atunci când cuantumul acestei amenzi corespunde celui al amenzii aplicate în cazul încălcării obligației de a obține o aprobare și de a efectua o notificare prealabilă scrisă.

51

În această privință, este necesar să se arate că articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1013/2006 impune statelor membre să stabilească „normele privind sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor [acestui] regulament […]. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare”. Trebuie să se constate că regulamentul menționat nu cuprinde norme mai precise cu privire la stabilirea respectivelor sancțiuni la nivel național și în special nu prevede niciun criteriu explicit de apreciere a caracterului proporțional al unor asemenea sancțiuni.

52

Or, potrivit unei jurisprudențe constante, în lipsa unei armonizări a legislației Uniunii în domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condițiilor prevăzute de un sistem instituit prin această legislație, statele membre sunt competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate. Acestea sunt totuși obligate să își exercite competențele cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității (a se vedea în special Hotărârea Urbán, C‑210/10, EU:C:2012:64, punctul 23 și jurisprudența citată).

53

În această privință, trebuie amintit că, pentru a aprecia dacă sancțiunea în discuție este conformă principiului proporționalității, este necesar să se țină seama în special de natura și de gravitatea încălcării pe care această sancțiune urmărește să o pedepsească, precum și de modalitățile de stabilire a cuantumului acesteia (a se vedea în special Hotărârea Rodopi‑M 91, C‑259/12, EU:C:2013:414, punctul 38 și jurisprudența citată). Prin urmare, principiul proporționalității se impune statelor membre și în ceea ce privește aprecierea elementelor care pot fi luate în considerare în vederea stabilirii amenzii (Hotărârea Urbán, C‑210/10, EU:C:2012:64, punctul 54).

54

Cu toate acestea, în definitiv, instanța națională este cea căreia îi va reveni sarcina de a aprecia, luând în considerare toate împrejurările de fapt și de drept care caracterizează cauza cu care este sesizată, dacă cuantumul sancțiunii nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite de legislația în cauză. Astfel, aplicarea concretă a principiului proporționalității este de competența instanței de trimitere, care trebuie să verifice dacă măsurile naționale sunt compatibile cu dreptul Uniunii, Curtea fiind competentă numai să furnizeze toate elementele de interpretare proprii dreptului Uniunii care să permită instanței de trimitere să aprecieze o astfel de compatibilitate (a se vedea în special în acest sens Hotărârea Profaktor Kulesza, Frankowski, Jóźwiak, Orłowski, C‑188/09, EU:C:2010:454, punctul 30 și jurisprudența citată).

55

În ceea ce privește sancțiunile aplicate în cazul încălcării dispozițiilor Regulamentului nr. 1013/2006, care urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății oamenilor, instanța națională este obligată, în cadrul controlului proporționalității unei asemenea sancțiuni, să ia în considerare în mod special riscurile care pot fi cauzate prin această încălcare în domeniul protecției mediului și a sănătății umane.

56

Astfel, trebuie să se arate că aplicarea unei amenzi care sancționează transferul de deșeuri, precum cele prevăzute în anexa IV la regulamentul menționat, în țara de tranzit printr‑un punct de trecere a frontierei diferit de cel indicat în documentul de notificare aprobat de autoritățile competente, al cărei cuantum de bază corespunde celui aplicat în cazul încălcării obligației de a obține o aprobare și de a efectua o notificare prealabilă scrisă, nu poate fi considerată proporțională decât dacă împrejurările care caracterizează încălcarea săvârșită permit să se constate că este vorba despre încălcări cu o gravitate echivalentă.

57

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la a patra întrebare că articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1013/2006, potrivit căruia sancțiunile aplicate de statele membre în cazul încălcării dispozițiilor acestui regulament trebuie să fie proporționale, trebuie interpretat în sensul că aplicarea unei amenzi care sancționează transferul de deșeuri, precum cele prevăzute în anexa IV la regulamentul menționat, în țara de tranzit printr‑un punct de trecere a frontierei diferit de cel indicat în documentul de notificare aprobat de autoritățile competente, al cărei cuantum de bază corespunde celui al amenzii aplicate în cazul încălcării obligației de a obține o aprobare și de a efectua o notificare prealabilă scrisă, nu poate fi considerată proporțională decât dacă împrejurările care caracterizează încălcarea săvârșită permit să se constate că este vorba despre încălcări cu o gravitate echivalentă. Revine instanței naționale sarcina să verifice, luând în considerare toate împrejurările de fapt și de drept care caracterizează cauza cu care este sesizată și în special riscurile care pot fi cauzate prin încălcare în domeniul protecției mediului și a sănătății umane, dacă cuantumul sancțiunii nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor care constau în asigurarea unui nivel înalt de protecție a mediului și a sănătății umane.

58

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară: