HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)
24 noiembrie 2016 ( *1 ) ( 1 )
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 2009/147/CE — Conservarea păsărilor sălbatice — Arii de protecție specială — Directiva 85/337/CEE — Evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului — Directiva 92/43/CEE — Conservarea habitatelor naturale”
În cauza C‑461/14,
având ca obiect o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulată în temeiul articolului 258 TFUE, introdusă la 7 octombrie 2014,
Comisia Europeană, reprezentată de C. Hermes, de E. Sanfrutos Cano, de D. Loma‑Osorio Lerena și de G. Wilms, în calitate de agenți,
reclamantă,
împotriva
Regatului Spaniei, reprezentat de A. Gavela Llopis, în calitate de agent,
pârât,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul J. L. da Cruz Vilaça, președinte de cameră, doamna M. Berger și domnii F. Biltgen, A. Borg Barthet (raportor), E. Levits și F. Biltgen, judecători,
avocat general: domnul N. Wahl,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 23 februarie 2016,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 |
Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curții să constate că, prin neadoptarea măsurilor corespunzătoare pentru a evita în aria de protecție specială (denumită în continuare „APS”) „Campiñas de Sevilla” deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbările care afectează speciile pentru care a fost stabilită această arie, Regatul Spaniei nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO 1985, L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174), astfel cum a fost modificată de Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 (JO 1997, L 73, p. 5, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 254) (denumită în continuare „Directiva 85/377”), al articolului 4 alineatul (4) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO 2009, L 20, p. 7, denumită în continuare „Directiva păsări”) și al articolului 6 alineatul (2) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109, denumită în continuare „Directiva habitate”). |
Cadrul juridic
Directiva 85/337
2 |
Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Directiva 85/337, statele membre adoptă toate măsurile necesare, înaintea acordării autorizării, pentru a se asigura că proiectele care pot avea efecte importante asupra mediului, în temeiul, inter alia, al naturii, al dimensiunii și al localizării lor, sunt supuse unei cereri de autorizare și unei evaluări a efectelor lor. Aceste proiecte sunt definite la articolul 4 din această directivă. |
3 |
Articolul 3 din directiva menționată prevede: „Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie și evaluează într‑o manieră corespunzătoare, în funcție de fiecare caz și în conformitate cu articolele 4 și 11 [a se citi «articolele 4-11»], efectele directe și indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori:
|
4 |
Potrivit articolului 4 din aceeași directivă: „(1) […] […] proiectele enumerate în anexa I se supun unei evaluări în conformitate cu articolele 5-10. (2) pentru proiectele enumerate la anexa II, statele membre stabilesc
în cazul în care [a se citi «dacă»] proiectul trebuie supus unei evaluări în conformitate cu articolele 5-10. Statele membre pot decide aplicarea ambelor proceduri prevăzute la literele (a) și (b). (3) Atunci când se efectuează o analiză de la caz la caz sau se fixează praguri sau criterii în sensul alineatului (2), se ține seama de criteriile de selecție relevante stabilite în anexa III. […]” |
5 |
Anexa I la Directiva 85/337 conține o listă a proiectelor vizate de articolul 4 alineatul (1) din aceasta. Ea menționează la punctul 7 literele (a) și (b) „[c]onstruirea de linii pentru traficul feroviar de lungă distanță și de aeroporturi cu o lungime a pistei de minimum 2100 m”, precum și „construirea de autostrăzi și de șosele speciale”. |
6 |
Punctul 2, intitulat „Localizarea proiectelor” din anexa III la directiva menționată prevede în ceea ce privește criteriile de selecție prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din directiva menționată: „Sensibilitatea mediului în zonele geografice care ar putea fi afectate de proiect trebuie luată în considerare în special în funcție de:
|
Directiva păsări
7 |
Directiva 79/409 a fost modificată de mai multe ori și în mod substanțial. Astfel, din motive de claritate și de coerență, s‑a procedat la codificarea directivei menționate prin Directiva păsări. |
8 |
Conform articolului 1 din Directiva păsări, aceasta se referă la conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre în care este aplicabil Tratatul FUE. Directiva reglementează protejarea, gestionarea și controlul asupra acestor specii și stabilește normele pentru exploatarea acestora. |
9 |
Articolul 4 din această directivă prevede: „(1) Speciile menționate la anexa I constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supraviețuirea și reproducerea în aria de răspândire. În acest context, se ține seama de următoarele specii de păsări:
Tendințele și variațiile efectivului populațiilor sunt luate în considerare ca bază pentru evaluare. Statele membre clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr și suprafață, ca arii de protecție specială pentru conservarea acestor specii, ținând seama de condițiile de protecție din zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă. (2) Statele membre iau măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat și nu sunt cuprinse în anexa I, având în vedere nevoia acestora de protecție în zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă, în ceea ce privește zonele de înmulțire, arealul de schimbare a penelor și zonele de hibernare a acestor specii, precum și punctele de popas de‑a lungul rutelor lor de migrare. În acest scop, statele membre acordă o atenție specială protecției zonelor umede, în special zonelor umede de importanță internațională. […] (4) Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a evita, în zonele de protecție menționate la alineatele (1) și (2), poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, în măsura în care acestea au relevanță în contextul obiectivelor prezentului articol. Statele membre depun eforturi pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor și în afara zonelor de protecție.” |
10 |
Printre diversele specii, în anexa I la Directiva păsări este menționată și Otis tarda (dropia). |
Directiva habitate
11 |
Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Directiva habitate, obiectul acesteia este să contribuie la menținerea biodiversității prin conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și de faună sălbatică de pe teritoriul european al statelor membre în care se aplică tratatul. |
12 |
Articolul 6 alineatele (1)-(3) din această directivă prevede: „(1) Pentru ariile speciale de conservare, statele membre adoptă măsurile de conservare necesare, inclusiv, după caz, planuri de gestionare adecvate, speciale sau incluse în alte planuri de dezvoltare, precum și actele administrative sau clauzele contractuale adecvate în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale din anexa I sau ale speciilor din anexa II prezente pe teritoriul respectivelor situri. (2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii, în măsura în care perturbările respective ar putea fi relevante în sensul obiectivelor prezentei directive. (3) Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, per se sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, trebuie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potențiale asupra sitului, în funcție de obiectivele de conservare ale acestuia din urmă. În funcție de concluziile evaluării respective și în conformitate cu dispozițiile alineatului (4), autoritățile naționale competente aprobă planul sau proiectul doar după ce au constatat că nu are efecte negative asupra integrității sitului respectiv și, după caz, după ce au consultat opinia publică.” |
13 |
Potrivit articolului 7 din directiva menționată: „Obligațiile care decurg din articolul 6 alineatele (2), (3) și (4) din prezenta directivă înlocuiesc orice obligații rezultând de la articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva 79/409/CEE în ceea ce privește ariile clasificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din prezenta directivă sau recunoscute în mod similar în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), începând cu data punerii în aplicare a prezentei directive sau cu data clasificării sau recunoașterii de către statul membru în conformitate cu Directiva 79/409/CEE, dacă aceasta din urmă are loc după prima.” |
Istoricul litigiului și procedura precontencioasă
14 |
În urma unei plângeri depuse în luna februarie 2010 cu privire la proiectul de construire a unei noi linii feroviare de mare viteză între Sevilla (Spania) și Almería (Spania), secțiunile „Marchena‑Osuna I”, „Marchena‑Osuna II”, precum și „Variante de Osuna”, Comisia a adresat la 17 iunie 2011 o scrisoare de punere în întârziere Regatului Spaniei în care susținea că acest stat membru nu își îndeplinise obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 din Directiva 85/337, al articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări și al articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate. Această plângere era însoțită de un raport privind eventualele efecte ale lucrărilor axei feroviare transversale din Andaluzia la trecerea prin APS „Campiñas de Sevilla”. |
15 |
În ansamblu, proiectul prevede, pe de o parte, lucrări de infrastructură de îmbunătățire și de adaptare a căii ferate existente și, pe de altă parte, lucrări de instalații suplimentare necesare pentru executarea și darea în funcțiune a noii platforme feroviare. |
16 |
În ceea ce privește partea privind îmbunătățirea și adaptarea liniei existente, evaluarea efectelor asupra mediului a făcut obiectul unei dezbateri publice la 4 iulie 2006. Prin decizia din 26 noiembrie 2006, a fost adoptată o declarație privind impactul asupra mediului în conformitate cu evaluarea respectivă. Lucrările pentru infrastructură au început la 4 decembrie 2007 și au fost întrerupte în 2009. Proiectul menționat prevede traversarea unui sit natural, clasificat de autoritățile spaniole la 29 iulie 2008 ca APS pentru păsări. Declararea acestui sit ca APS este ulterioară autorizării proiectului în cauză și declarației privind impactul asupra mediului al acestuia a autorităților spaniole. Totuși, situl în cauză figura deja din anul 1998 sub numărul 238 în inventarul ariilor importante pentru conservarea păsărilor din Europa, mai precis Inventory of Important Bird Areas in the European Community (denumit în continuare „IBA 98”). |
17 |
La 20 iulie 2011, Regatul Spaniei a solicitat Comisiei o prelungire a termenului de răspuns, care i‑a fost acordată. |
18 |
La 20 septembrie 2011, Regatul Spaniei a răspuns la scrisoarea de punere în întârziere. |
19 |
Prin scrisoarea din 20 iunie 2013, Comisia a emis un aviz motivat în care critica Regatul Spaniei pentru neîndeplinirea obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 3 din Directiva 85/337, al articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări și al articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate. |
20 |
La 21 august 2013, Regatul Spaniei a răspuns la acest aviz motivat, alăturând la scrisoarea sa o anexă care prezenta un raport intitulat „Análisis de la afección del Eje Ferroviario Transversal a la avifauna de la ZEPA Campiñas de Sevilla” (Analiza efectelor axei feroviare transversale asupra faunei aviare din APS „Campiñas de Sevilla”), elaborat în luna iulie 2013 de Agenția pentru protecția mediului și a apei din Consejería de Agricultura, Pesca y Medio Ambiente de la Junta de Andalucia (Ministerul Regional al Agriculturii, Pescuitului și Mediului din cadrul Junta din Andaluzia, Spania). |
21 |
Considerând că măsurile luate de Regatul Spaniei erau în continuare nesatisfăcătoare, Comisia a decis să introducă prezenta acțiune. |
Cu privire la admisibilitatea acțiunii
Argumentele părților
22 |
Regatul Spaniei contestă admisibilitatea acțiunii, întrucât cererea introductivă ar fi întemeiată pe un motiv diferit de cel invocat în cursul procedurii precontencioase. |
23 |
Acest stat membru susține în această privință că, în cursul procedurii precontencioase, obiectul procedurii era în mod clar limitat la tronsoanele liniei de cale ferată „Marchena‑Osuna I” și „Marchena‑Osuna II”. Or, în acțiunea formulată, Comisia ar fi reproșat de asemenea Regatului Spaniei că nu a respectat cerințele Directivei 85/337 în ceea ce privește tronsonul „Variante de Osuna”, de o lungime de 3 kilometri, extinzând astfel obiectul litigiului. |
24 |
Comisia amintește că procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a fost inițiată în urma unei plângeri privind proiectul unei noi linii de cale ferată de mare viteză între Sevilla și Almería, secțiunile „Marchena‑Osuna I”, „Marchena‑Osuna II” și „Variante de Osuna”. În consecință, deși faptele constitutive ale neîndeplinirii obligațiilor vizate în mod explicit în procedură sunt cele legate de tronsoanele „Marchena‑Osuna I” și „Marchena‑Osuna II”, ar fi relevant să se aibă în vedere contextul mai larg în care se înscrie proiectul. |
Aprecierea Curții
25 |
Trebuie să se arate de la bun început că în speță nu se contestă regularitatea avizului motivat și a procedurii care l‑a precedat. Regatul Spaniei susține totuși că motivul formulat în cererea introductivă este diferit de cel conținut de scrisoarea de punere în întârziere și de avizul motivat. |
26 |
În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, scrisoarea de punere în întârziere adresată de Comisie statului membru în cauză și, ulterior, avizul motivat emis de aceasta din urmă delimitează obiectul litigiului, care, din acel moment, nu mai poate fi extins. Astfel, posibilitatea statului membru în cauză de a‑și prezenta observațiile reprezintă, chiar dacă acesta consideră că nu trebuie să o utilizeze, o garanție esențială urmărită de tratat, iar respectarea sa constituie un aspect esențial al regularității procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către un stat membru. În consecință, avizul motivat și acțiunea Comisiei trebuie să se întemeieze pe aceleași obiecții precum cele din scrisoarea de punere în întârziere care declanșează procedura precontencioasă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 3 septembrie 2014, Comisia/Spania, C‑127/12, nepublicată, EU:C:2014:2130, punctul 23 și jurisprudența citată). |
27 |
Cu toate acestea, Comisia poate, în urma scrisorii de punere în întârziere, să își precizeze motivele, atât timp cât obiectul acestora din urmă rămâne în esență același (Hotărârea din 3 septembrie 2014, Comisia/Spania, C‑127/12, nepublicată, EU:C:2014:2130, punctul 24). |
28 |
În speță, trebuie să se observe că obiectul litigiului, astfel cum este definit în cursul procedurii precontencioase, a fost extins sau modificat. |
29 |
Astfel, trebuie să se constate că tronsonul „Variante de Osuna” nu a fost examinat în cursul procedurii precontencioase, iar acțiunea trebuie, în consecință, declarată inadmisibilă în ceea ce privește acest tronson. |
Cu privire la neîndeplinirea obligațiilor
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 din Directiva 85/337
Argumentele părților
30 |
Comisia precizează în primul rând că nu neagă că s‑a realizat o evaluare a efectelor asupra mediului pentru întregul proiect în cauză și nici nu susține că acest proiect a fost împărțit în tronsoane pentru a se evita evaluarea efectelor cumulate ale acestora asupra mediului. Primul său motiv privește astfel faptul că evaluarea efectelor asupra mediului care a fost realizată nu ar îndeplini cerințele articolului 3 din Directiva 85/337. |
31 |
Comisia reproșează Regatului Spaniei că nu și‑a îndeplinit obligațiile care rezultă din articolul 3 din directiva respectivă în măsura în care acesta nici nu a identificat, nici nu a descris, nici nu a evaluat în mod corespunzător efectele proiectului de linie de cale ferată de mare viteză în cauză asupra mediului și, mai precis, asupra faunei aviare. Astfel, evaluarea în litigiu a efectelor asupra mediului nu ar fi ținut seama de faptul că linia de cale ferată ar traversa o zonă sensibilă din punct de vedere ecologic a cărei importanță fusese recunoscută de comunitatea științifică din anul 1998 și figura în IBA 98. |
32 |
În opinia Comisiei, declarația în cauză privind efectele asupra mediului nu a menționat habitate de o importanță capitală pentru viața păsărilor, cum ar fi zonele umede, mai precis laguna Ojuelos. În plus, speciile de păsări prezente în aria în cauză doar ar fi fost enumerate și nu ar exista nicio evaluare a efectelor proiectului asupra speciilor afectate. Pe de altă parte, concluziile evaluării efectelor asupra mediului care a fost realizată s‑ar limita să semnaleze două măsuri de protecție generale, mai precis întreruperea lucrărilor în perioadele de reproducere și de creștere a puilor, precum și necesitatea de a adopta măsuri pentru a preveni riscul de electrocutare a păsărilor. |
33 |
Comisia subliniază de asemenea că proiectul în cauză va produce în continuare efecte asupra păsărilor chiar după terminarea lucrărilor. Funcționarea unei linii de cale ferată de mare viteză ar avea în mod clar efecte asupra vieții păsărilor, cum ar fi zgomotul, riscurile de coliziune sau de electrocutare, care nu ar fi fost tratate în cursul evaluării efectelor asupra mediului efectuate de autoritățile spaniole. În memoriul său în replică, Comisia susține că, întrucât obiectivul final al proiectului este executarea și darea în funcțiune a unei noi căi ferate de mare viteză, faza exploatării acestei linii ar fi trebuit luată în considerare în evaluarea inițială a efectelor pentru a se evita ca fragmentarea proiectului să dea naștere unor incoerențe în protecția integrală a mediului care se urmărește. |
34 |
Prin lipsa unei evaluări adecvate a efectelor asupra mediului ale proiectului în cauză, autoritățile spaniole nu și‑ar fi îndeplinit nici obligația care le revine de a informa publicul relevant cu privire la efectele probabile ale acestui proiect asupra sitului respectiv înainte să se ia decizia cu privire la cererea de executare a proiectului menționat. |
35 |
Comisia apreciază că faptul că linia de cale ferată de mare viteză în proiect este paralelă cu o linie de cale ferată obișnuită nu are ca efect limitarea consecințelor prejudiciabile asupra păsărilor. Astfel, o linie de cale ferată de mare viteză ar avea efecte mai intense și mai invazive decât cele susceptibile să se producă în cazul unei linii de cale ferată obișnuită, efecte care nu ar fi fost evaluate în mod corect în ceea ce privește nu numai lucrările și instalațiile necesare, ci și exploatarea ulterioară a liniei de cale ferată de mare viteză. |
36 |
Comisia susține că Directiva 85/337 acordă o importanță deosebită evaluării efectelor probabile ale unui proiect atunci când trebuie să fie pus în aplicare în situri de importanță ecologică, în special în temeiul punctului 2, intitulat „Localizarea proiectelor”, din anexa III la această directivă, care menționează, în ceea ce privește criteriile vizate la articolul 4 alineatul (3) din directiva menționată, atenția specială acordată zonelor umede. |
37 |
În plus, Comisia apreciază că angajamentul asumat de Regatul Spaniei de a realiza o evaluare suplimentară a efectelor asupra mediului confirmă că autorizarea proiectului nu a fost precedată de o evaluare adecvată a acestor efecte. |
38 |
Regatul Spaniei contestă neîndeplinirea obligațiilor invocată. În primul rând, acesta susține că nu există nicio dispoziție legală care să impună menționarea, în declarațiile de evaluare a mediului, a faptului că un sit figurează într‑un inventar al ariilor importante pentru conservarea păsărilor în Europa (denumit în continuare „IBA”). Astfel, Curtea ar fi recunoscut în mai multe rânduri că un IBA nu avea caracter obligatoriu (Hotărârea din 19 mai 1998, Comisia/Țările de Jos, C‑3/96, EU:C:1998:238, punctul 70). Singura valoare pe care i‑ar recunoaște‑o Curtea este de a putea fi utilizat de un stat membru ca element de referință pentru a aprecia dacă, în lipsa unor probe științifice, a clasificat un număr și o suprafață suficiente de teritorii în APS (Hotărârea din 28 iunie 2007, Comisia/Spania, C‑235/04, EU:C:2007:386, punctele 26 și 27). |
39 |
Astfel, argumentul invocat de Comisie ar fi lipsit de relevanță în cazul aprecierii existenței unei încălcări a articolului 3 din Directiva 85/337 din cauza faptului că evaluarea efectelor asupra mediului nu privește efectele directe și indirecte asupra mediului în general și asupra păsărilor în particular. Ar putea fi relevantă doar împrejurarea că evaluarea efectelor asupra mediului identifică fauna afectată și permite adoptarea măsurilor corespunzătoare pentru a se evita eventualele efecte nefaste și a le remedia. Or, evaluarea efectelor asupra mediului realizată ar fi îndeplinit întru totul aceste cerințe, chiar fără să menționeze IBA 98. |
40 |
În al doilea rând, Regatul Spaniei apreciază că existența unor zone umede sau a unor zone declarate legal ca fiind protejate a fost inclusă nu în anexa I la Directiva 85/337, ci în anexa III la aceasta, astfel încât asemenea elemente sunt considerate de Uniunea Europeană ca având o importanță relativă, iar nu esențială. |
41 |
În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul Comisiei cu privire la faptul că existența unei linii de cale ferată paralele cu cea proiectată produce efecte mai intense și mai invazive susceptibile să genereze efecte cumulative care nu au fost evaluate, Regatul Spaniei consideră că evaluarea efectelor asupra mediului realizată permite să se concluzioneze că acestea vor fi considerabil atenuate datorită construirii noii linii de cale ferată în paralel și la scurtă distanță de cea care există deja. |
42 |
În al patrulea rând, Regatul Spaniei consideră că evaluarea efectelor asupra mediului realizată prevede măsuri preventive și corectoare suficiente, și anume respectarea perioadelor de reproducere a păsărilor de stepă, prin oprirea lucrărilor, crearea unor cărări de‑a lungul traseului care au fost efectuate după reexaminarea acestor măsuri pentru a se evita afectarea directă a speciilor de faună aviară, precum și alte măsuri de protecție a mediului atmosferic, a solului și a sistemului hidrologic care consolidează de asemenea prevenirea efectelor negative asupra păsărilor. |
43 |
În plus, aceste măsuri ar fi fost extinse având în vedere declararea ca APS a unei părți din aria în cauză. |
44 |
În al cincilea rând, Regatul Spaniei subliniază că evaluarea efectelor asupra mediului în cauză privește numai proiectul referitor la lucrările de terasare, de construire a unor platforme și de împrejmuire. |
45 |
În plus, acest stat membru susține că Comisia dă o interpretare denaturată a intenției autorităților spaniole de a realiza o nouă evaluare a efectelor asupra mediului, în măsura în care era prevăzut în mod expres că urma să fie inițiat ulterior un alt proiect, constând în realizarea lucrărilor necesare pentru darea în funcțiune a liniei de cale ferată, inclusiv a liniei electrice, proiect care va fi de asemenea supus în mod obligatoriu evaluării corespunzătoare. În această privință, Comisia nu ar fi reușit să demonstreze că faptul de a prevedea două proiecte consecutive care fac obiectul procedurilor de evaluare respective compromite finalitatea și procedurile prevăzute de Directiva 85/337. |
46 |
În sfârșit, Regatul Spaniei susține că faptul că populația de păsări de stepă a crescut în timpul și după executarea lucrărilor dovedește că evaluarea realizată este suficientă. Potrivit acestuia, măsurile adoptate în temeiul evaluării efectelor asupra mediului care a fost realizată au protejat păsările și au permis atingerea obiectivului final al directivelor în cauză. |
Aprecierea Curții
47 |
Cu titlu introductiv, trebuie amintit că conținutul acestei obligații de evaluare a efectelor asupra mediului decurge din articolul 3 din Directiva 85/337, potrivit căruia evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie și evaluează într‑o manieră corespunzătoare, în funcție de fiecare caz și în conformitate cu articolele 4-11 din această directivă, efectele directe și indirecte ale unui proiect asupra oamenilor, a faunei și a florei, a solului, a apei, a aerului, a climei și a peisajului, a bunurilor materiale și a patrimoniului cultural, precum și a interacțiunii dintre acești factori (Hotărârea din 24 noiembrie 2011, Comisia/Spania, C‑404/09, EU:C:2011:768, punctul 78). |
48 |
Curtea a subliniat de asemenea în numeroase rânduri că domeniul de aplicare al Directivei 85/337 este vast și că obiectivul său este foarte amplu (Hotărârea din 28 februarie 2008, Abraham și alții, C‑2/07, EU:C:2008:133, punctul 42). În plus, articolul 2 alineatul (1) din Directiva 85/337 impune statelor membre să supună proiectele care ar putea avea efecte importante asupra mediului în temeiul, inter alia, al naturii, al dimensiunii și al localizării lor, unei evaluări a efectelor lor. În această privință, această directivă vizează o apreciere globală a efectelor proiectelor sau ale modificării acestora asupra mediului (Hotărârea din 28 februarie 2008, Abraham și alții, C‑2/07, EU:C:2008:133, punctul 42). |
49 |
În speță, Comisia susține în esență că evaluarea efectelor asupra mediului, realizată în aplicarea Directivei 85/337, care privește lucrările de infrastructură necesare pentru funcționarea liniei de cale ferată de mare viteză dintre Sevilla și Almería, pe tronsoanele „Marchena‑Osuna I” și „Marchena‑Osuna II”, și care cuprinde lucrările de construcții pe șine și pe traseul feroviar, inclusiv construirea unei platforme înălțate și extinse, nu este corespunzătoare, din moment ce nu menționează existența unui sit care figurează în IBA 98 și nu ține seama de faptul că proiectul în litigiu traversează un sit cu o importanță ecologică specială. |
50 |
În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, revine Comisiei sarcina de a dovedi existența pretinsei neîndepliniri a obligațiilor. Astfel, Comisia este cea care trebuie să prezinte Curții elementele necesare pentru ca aceasta să verifice existența neîndeplinirii obligațiilor, fără a se putea întemeia pe o simplă prezumție (Hotărârea din 20 mai 2010, Comisia/Spania, C‑308/08, EU:C:2010:281, punctul 23 și jurisprudența citată). |
51 |
În primul rând, în ceea ce privește argumentul Comisiei întemeiat în esență pe faptul că evaluarea efectelor asupra mediului care a fost realizată ar fi trebuit să menționeze că situl vizat de proiectul în litigiu era o arie importantă pentru păsările din Europa și că aceasta figura din anul 1998 în IBA 98, înainte de a fi clasificată drept APS de către autoritățile spaniole în cursul anului 2008, trebuie subliniat că s‑a statuat de către Curte că acest inventar, chiar dacă nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, poate fi utilizat ca element de referință care permite să se aprecieze dacă un stat membru a clasificat ca APS teritorii suficiente ca număr și suprafață (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2007, Comisia/Spania, C‑235/04, EU:C:2007:386, punctul 26). |
52 |
Trebuie să se constate că IBA 98 stabilește un inventar actualizat al ariilor importante pentru conservarea păsărilor în Spania, inventar care, în lipsa unor probe științifice contrare, constituie un element de referință ce permite să se aprecieze dacă acest stat membru a clasificat ca APS teritorii suficiente ca număr și suprafață pentru a oferi o protecție tuturor speciilor de păsări enumerate în anexa I la Directiva 79/409, precum și speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în această anexă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2007, Comisia/Spania, C‑235/04, EU:C:2007:386, punctul 27, și Hotărârea din 18 decembrie 2007, Comisia/Spania, C‑186/06, EU:C:2007:813, punctul 30). |
53 |
Cu toate acestea, trebuie să se observe că nicio dispoziție a Directivei 85/337 nu impune ca evaluarea efectelor asupra mediului să menționeze că un sit vizat de un proiect supus unei asemenea evaluări figurează într‑un IBA. Acest argument al Comisiei trebuie, așadar, înlăturat. |
54 |
În ceea ce privește, în al doilea rând, argumentul Comisiei potrivit căruia evaluarea în cauză a efectelor asupra mediului nici nu ar fi identificat, nici nu ar fi descris, nici nu ar fi evaluat în mod corespunzător efectele proiectului în cauză asupra mediului și, mai precis, asupra faunei aviare, trebuie arătat că în lipsa unor explicații mai precise și mai detaliate, nu se poate concluziona, astfel cum a subliniat în esență avocatul general la punctul 41 din concluzii, că s‑a dovedit corespunzător cerințelor legale că situația aceasta se regăsea în speță. |
55 |
Astfel, în ceea ce privește identificarea speciilor de păsări prezente în zona vizată de proiectul în cauză, trebuie să se constate că, în pofida lipsei unei referiri la IBA 98, evaluarea în cauză a efectelor asupra mediului menționează specificul acestei zone în ceea ce privește fauna aviară, conține un inventar al speciilor de păsări enumerate în anexa I la Directiva păsări prezente în zona menționată, printre care Otis tarda, și precizează categoria de protecție aplicabilă fiecăreia dintre ele. De asemenea, evaluarea respectivă identifică anumite măsuri destinate să conserve aceste specii, cum ar fi întreruperea lucrărilor în perioadele de reproducere și de creștere a puilor sau interdicția de a îndepărta vegetația între lunile martie și iulie pentru a evita efectele negative asupra reproducerii. Or, Comisia nu precizează motivele pentru care, având în vedere proiectul vizat în mod specific de evaluarea în cauză, aceste măsuri ar fi insuficiente. |
56 |
În ceea ce privește, în al treilea rând, argumentul Comisiei potrivit căruia declarația de impact asupra mediului nu ar fi cuprins laguna Ojuelos, care este situată într‑o arie clasificată ulterior ca APS, examinarea elementelor din dosar reliefează că în evaluarea în cauză a efectelor asupra mediului au fost descrise această lagună, precum și rolul și importanța acesteia. |
57 |
În ceea ce privește, în al patrulea rând, argumentația Comisiei potrivit căreia proiectul în cauză ar continua să producă efecte asupra păsărilor, chiar după terminarea lucrărilor, dat fiind că funcționarea unei linii de cale ferată de mare viteză are în mod clar efecte asupra vieții păsărilor, cum ar fi zgomotul, riscurile de coliziune sau de electrocutare, care nu ar fi fost abordate în cursul evaluării efectelor asupra mediului realizate de autoritățile spaniole, trebuie să se constate că evaluarea respectivă nu a identificat în mod exact măsurile care trebuie adoptate pentru evitarea acestor riscuri. |
58 |
Trebuie remarcat însă, după cum a arătat în esență avocatul general la punctele 37 și 51 din concluzii, că, astfel cum a subliniat Comisia în avizul motivat, precum și în cadrul prezentei proceduri, evaluarea în cauză a efectelor asupra mediului nu este contrară articolului 3 din Directiva 85/337 pentru că nu privește proiectul în litigiu în totalitate. Conform jurisprudenței amintite la punctul 26 din prezenta hotărâre, critica formulată în acest sens de Comisie pentru prima dată în memoriul în replică trebuie, așadar, să fie declarată inadmisibilă. |
59 |
În al cincilea rând, Comisia susține că evaluarea în cauză a efectelor asupra mediului nu a examinat suficient consecințele legate de lucrările și de instalațiile necesare în vederea construirii unei linii de cale ferată de mare viteză paralele cu o linie de cale ferată existentă, precum și a exploatării ulterioare a respectivei linii proiectate. |
60 |
În această privință, se impune constatarea că evaluarea în cauză a efectelor asupra mediului a demonstrat că traseul paralel cu linia de cale ferată existentă era soluția cea mai adecvată din punctul de vedere al mediului, fără ca Comisia, căreia potrivit jurisprudenței citate la punctul 50 din prezenta hotărâre îi revine sarcina de a face dovada neîndeplinirii obligațiilor pretinse, să își fi justificat afirmațiile potrivit cărora cele două linii de cale ferată paralele puteau să aibă efecte negative acute în mai multe privințe asupra mediului. |
61 |
Rezultă de aici că motivul întemeiat pe încălcarea articolului 3 din Directiva 85/337 trebuie respins. |
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări
Argumentele părților
62 |
Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia reproșează Regatului Spaniei consecințele prejudiciabile care decurg din proiectul de construire a unei linii de cale ferată de mare viteză între Sevilla și Almería pentru anumite specii de păsări prevăzute în anexa I la Directiva păsări. |
63 |
Comisia consideră că, prin autorizarea construirii liniei de cale ferată de mare viteză în cadrul unei arii menționate în inventarul IBA 98, Regatul Spaniei nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări. |
64 |
Potrivit Comisiei, dat fiind că situl „Campiñas de Sevilla” a fost clasificat tardiv ca APS, mai precis în luna iulie 2008, după încheierea procedurii de evaluare a efectelor asupra mediului și deși lucrările începuseră deja, autoritățile spaniole ar fi trebuit să adopte măsuri de conservare adecvate în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/Italia, C‑388/05, EU:C:2007:533, punctul 18, și Hotărârea din 18 decembrie 2007, Comisia/Spania, C‑186/06, EU:C:2007:813, punctul 27). Această obligație ar exista până la desemnarea ariei ca APS și, potrivit jurisprudenței Curții, ar trebui îndeplinită înainte să se constate o diminuare a populației de păsări sau înainte să se concretizeze riscul dispariției speciilor protejate (Hotărârea din 2 august 1993, Comisia/Spania, C‑355/90, EU:C:1993:331, punctul 15). În consecință, Comisia consideră că, prin autorizarea liniei de cale ferată de mare viteză care acoperă un sit care figurează în IBA 98, Regatul Spaniei nu a respectat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări, mai precis adoptarea măsurilor adecvate pentru evitarea efectelor negative interzise în ariile afectate de acest proiect care ar fi trebuit să fie clasificate ca APS. |
65 |
Astfel, Comisia susține că lucrările de construcții realizate au modificat în mod substanțial caracteristicile de mediu ale ariei în discuție, în special din cauza instalării unei platforme înălțate și a unei duble bariere de securitate. În opinia Comisiei, aceste modificări erau susceptibile să limiteze semnificativ accesul păsărilor la teritoriile lor de odihnă, hrănire și reproducere. |
66 |
În plus, Comisia susține că evaluarea efectelor asupra mediului care a fost realizată s‑a dovedit insuficientă în ceea ce privește efectele posibile ale proiectului în cauză asupra păsărilor prezente în aria vizată și în ceea ce privește măsurile corectoare și compensatorii, conform articolului 3 din Directiva 85/337, ceea ce a condus la o identificare necorespunzătoare a riscurilor create de acest proiect. |
67 |
Regatul Spaniei arată că pentru a se conforma articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări nu este necesar să se urmeze procedurile prevăzute de aceasta din urmă pentru ariile declarate expres drept APS. Dimpotrivă, acesta apreciază că este suficient că statele membre au adoptat măsuri care vizează conservarea și protejarea păsărilor chiar înainte de clasificarea acestor arii. În această privință, Regatul Spaniei apreciază că a adoptat măsurile de conservare corespunzătoare în special prin limitarea datelor lucrărilor de terasare în funcție de perioada de reproducere a păsărilor și prin construirea unor cărări de‑a lungul traseului pentru a evita afectarea directă a speciilor de faună aviară, precum și prin instalarea unor dispozitive anticoliziune a păsărilor. |
68 |
În plus, acesta consideră că articolul 4 alineatul (4) din Directiva păsări a fost respectat, dat fiind că populația din APS „Campiñas de Sevilla” nu a scăzut, ci a crescut în perioada cuprinsă între anul 2001 și anul 2012. |
Aprecierea Curții
69 |
Articolul 4 alineatul (4) din Directiva păsări impune statelor membre să ia măsurile corespunzătoare pentru a evita, în cadrul APS, poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, atât timp cât acestea au relevanță în contextul obiectivelor articolului menționat. |
70 |
În această privință, trebuie amintit, în primul rând, că, potrivit jurisprudenței Curții, statele membre trebuie să respecte obligațiile care decurg din articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări, chiar și în cazul în care ariile respective nu au fost clasificate ca APS, atât timp cât rezultă că s‑ar fi impus o astfel de clasificare (a se vedea Hotărârea din 18 decembrie 2007, Comisia/Spania, C‑186/06, EU:C:2007:813, punctul 27 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 14 ianuarie 2016, Technische Universität Dresden/Comisia, C‑141/14, EU:C:2016:8, punctul 67). |
71 |
În schimb, în ceea ce privește ariile clasificate ca APS, articolul 7 din Directiva habitate prevede că obligațiile care rezultă din articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări sunt înlocuite în special de obligațiile care decurg din articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate, începând cu data punerii în aplicare a acesteia sau cu data clasificării în conformitate cu Directiva păsări, dacă aceasta din urmă are loc după prima (Hotărârea din 18 decembrie 2007, Comisia/Spania, C‑186/06, EU:C:2007:813, punctul 28 și jurisprudența citată). |
72 |
În consecință, articolul 4 alineatul (4) din Directiva păsări se aplică numai situației anterioare clasificării zonei geografice denumite „Campiñas de Sevilla” drept APS. |
73 |
În această privință, astfel cum s‑a amintit la punctul 52 din prezenta hotărâre, Curtea a considerat că IBA 98, care stabilește un inventar actualizat al ariilor importante pentru conservarea păsărilor în Spania, constituie, în lipsa unor probe științifice contrare, un element de referință ce permite să se aprecieze dacă acest stat membru a clasificat ca APS teritorii suficiente ca număr și suprafață pentru a oferi o protecție tuturor speciilor de păsări enumerate în anexa I la Directiva păsări, precum și speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în această anexă. |
74 |
Or, nu se contestă că zona geografică denumită „Campiñas de Sevilla”, care este situată în provincia Sevilla, cuprinde specii de păsări de stepă care figurează în anexa I la Directiva păsări, astfel încât a fost înscrisă în IBA 98 înainte de a fi desemnată drept APS printr‑o decizie din 29 iulie 2008. |
75 |
Prin urmare, reiese că o astfel de arie, care avea vocația să fie clasificată drept APS înainte de 29 iulie 2008, intra sub incidența regimului de protecție menționat la articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări, în conformitate cu jurisprudența amintită la punctele 70 și 71 din prezenta hotărâre. |
76 |
În al doilea rând, în vederea demonstrării unei încălcări a obligațiilor care decurg din articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări, este necesar să se facă trimitere, mutatis mutandis, la jurisprudența Curții în materia neîndeplinirii obligațiilor care rezultă din articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate, din moment ce termenii acestei dispoziții corespund în mare măsură celor ai articolului 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări (Hotărârea din 14 ianuarie 2016, Comisia/Bulgaria, C‑141/14, EU:C:2016:8, punctul 69 și jurisprudența citată). |
77 |
Potrivit acestei jurisprudențe, trebuie constatată existența unei încălcări a dispoziției în cauză în cazul în care Comisia stabilește existența probabilității sau a riscului ca un proiect să deterioreze habitatele speciilor de păsări protejate sau să cauzeze acestor specii perturbări semnificative (Hotărârea din 14 ianuarie 2016, Comisia/Bulgaria, C‑141/14, EU:C:2016:8, punctul 70). |
78 |
În consecință, este necesar să se examineze dacă Comisia a stabilit existența probabilității sau a riscului ca proiectul în cauză din cadrul sitului „Campiñas de Sevilla” care a fost clasificat tardiv drept APS să provoace deteriorările și perturbările menționate la punctul precedent. |
79 |
Din dosar rezultă că construirea unei linii de cale ferată de mare viteză, care necesită în special construirea de șine, a unei platforme înălțate, precum și lucrări de terasare și care traversează o arie care cuprinde mai multe specii prevăzute în anexa I la Directiva păsări, este susceptibilă să provoace perturbări semnificative și o deteriorare a habitatelor speciilor de păsări protejate. |
80 |
Desigur, după cum susține Regatul Spaniei, acest stat membru a adoptat anumite măsuri destinate să compenseze efectele lucrărilor de construcții, cum ar fi limitarea acestor lucrări în perioada de reproducere a păsărilor sau crearea unor cărări de‑a lungul liniei de cale ferată. |
81 |
Cu toate acestea, după cum a arătat avocatul general la punctele 75 și 77 din concluzii, aceste măsuri nu exclud ca noua platformă de cale ferată care traversează un habitat important pentru anumite specii de păsări, printre care și Otis tarda, să fie susceptibilă de a provoca perturbări semnificative și o deteriorare a habitatelor speciilor de păsări protejate. |
82 |
Faptul că, potrivit Regatului Spaniei, populația de păsări în cauză ar fi crescut nu poate repune în discuție acest raționament. |
83 |
Astfel, trebuie amintit că obligațiile de protecție există chiar înainte de a se constata o diminuare a numărului de păsări sau înainte de a se concretiza riscul de dispariție a unei specii de păsări protejate (Hotărârea din 14 ianuarie 2016, Comisia/Bulgaria, C‑141/14, EU:C:2016:8, punctul 76 și jurisprudența citată). |
84 |
Prin urmare, trebuie să se constate că, înainte de 29 iulie 2008, Regatul Spaniei nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări și că acțiunea formulată de Comisie trebuie admisă în ceea ce privește acest aspect. |
85 |
În schimb, nu se poate reține argumentul Comisiei potrivit căruia exploatarea liniei de cale ferată în cauză ar avea efecte semnificative asupra păsărilor prezente în aria vizată, în special din cauza perturbărilor cauzate de zgomot, precum și din cauza riscurilor de electrocutare și de coliziune. |
86 |
Astfel, după cum a subliniat avocatul general la punctul 69 din concluzii, este vorba despre efecte legate de autorizarea eventuală a lucrărilor necesare ulterior pentru funcționarea căii ferate în urma unei evaluări suplimentare a efectelor asupra mediului, în timp ce proiectul în litigiu privește îmbunătățirea infrastructurii existente, și anume construirea unei platforme înălțate. |
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate
Argumentația părților
87 |
Prin intermediul celui de al treilea motiv, Comisia susține că Regatul Spaniei nu și‑a îndeplinit, după clasificarea ariei „Campiñas de Sevilla” drept APS, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate. |
88 |
În această privință, Comisia reia în esență argumentele dezvoltate în cadrul celui de al doilea motiv și care sunt menționate la punctele 65 și 66 din prezenta hotărâre. |
89 |
Regatul Spaniei consideră că după declararea ariei în cauză drept APS au fost adoptate toate măsurile necesare pentru a se conforma articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate. |
90 |
Acesta apreciază că Comisia nu a prezentat probe care să demonstreze insuficiența sau inexistența unor măsuri de protecție corespunzătoare pentru a se evita un impact semnificativ asupra păsărilor în cursul lucrărilor de construire a liniei de cale ferată în cauză și a exploatării acesteia. |
91 |
În plus, Regatul Spaniei susține că articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate nu impune adoptarea imediată a unor măsuri corectoare ale riscurilor susceptibile să provină din acțiuni viitoare. În realitate, riscurile identificate de Comisie nu ar apărea decât în cazul executării celui de al doilea proiect de lucrări, a cărui dată de demarare nu era prevăzută încă, și ar fi neutralizate înainte să se producă. |
Aprecierea Curții
92 |
Trebuie amintit că, în ceea ce privește ariile clasificate ca APS, articolul 7 din Directiva habitate prevede că obligațiile care rezultă din articolul 4 alineatul (4) din Directiva păsări sunt înlocuite în special de obligațiile care decurg din articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate începând cu data punerii în aplicare a acesteia sau cu data clasificării în conformitate cu Directiva păsări, dacă aceasta din urmă are loc după prima (Hotărârea din 18 decembrie 2007, Comisia/Spania, C‑186/06, EU:C:2007:813, punctul 28 și jurisprudența citată). |
93 |
Întrucât aria „Campiñas de Sevilla” a fost clasificată drept APS la 29 iulie 2008, rezultă că în speță articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate își găsește aplicarea pentru această arie de la această dată. |
94 |
Trebuie subliniat că o activitate nu este conformă cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate decât în cazul în care se garantează că nu duce la apariția niciunei perturbări susceptibile să afecteze în mod semnificativ obiectivele acestei directive, în special obiectivele de conservare urmărite de aceasta (Hotărârea din 14 ianuarie 2016, Comisia/Spania, C‑141/14, EU:C:2016:8, punctul 56 și jurisprudența citată). |
95 |
În această privință, trebuie amintit că articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate, ca și articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări, impune statelor membre să adopte măsuri corespunzătoare pentru a evita, pe teritoriul APS clasificate în conformitate cu alineatul (1) al acestui articol, deteriorarea habitatelor, precum și perturbarea semnificativă a speciilor pentru care au fost clasificate respectivele APS (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/Italia, C‑388/05, EU:C:2007:533, punctul 26). |
96 |
Rezultă de aici că al treilea motiv nu este fondat decât în cazul în care Comisia demonstrează corespunzător cerințelor legale că Regatul Spaniei nu a adoptat măsurile de protecție adecvate, respectiv că nu a evitat ca lucrările de construire a liniei de cale ferată de mare viteză în aria „Campiñas de Sevilla”, în măsura în care au avut loc după clasificarea sitului „Campiñas de Sevilla” drept APS la 29 iulie 2008, să producă deteriorări ale habitatelor speciilor de păsări de stepă, care figurează în anexa I la Directiva păsări, precum și perturbări ale acestor specii care pot avea efecte semnificative prin raportare la obiectivul Directivei habitate, care constă în asigurarea conservării speciilor menționate (Hotărârea din 24 noiembrie 2011, Comisia/Spania, C‑404/09, EU:C:2011:768, punctul 128). |
97 |
Cu toate acestea, în vederea stabilirii unei încălcări a articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate, Comisia nu trebuie să stabilească existența unei legături de cauzalitate între construirea unei linii de cale ferată de mare viteză și o perturbare semnificativă produsă speciilor în cauză. În realitate, este suficientă probarea de către Comisie a existenței unei probabilități sau a unui risc ca această construcție să provoace perturbări semnificative pentru specia respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 ianuarie 2016, Comisia/Bulgaria, C‑141/14, EU:C:2016:8, punctul 58 și jurisprudența citată). |
98 |
În această privință, din dosar rezultă, după cum a subliniat avocatul general la punctul 86 din concluzii, că lucrările de construire a liniei de cale ferată în cauză au continuat după clasificarea ariei în cauză drept APS la 29 iulie 2008 și au fost întrerupte abia în 2009 și că executarea acestor lucrări, în special construirea platformei înălțate, este susceptibilă să provoace perturbări semnificative și o deteriorare a habitatelor speciilor de păsări protejate, Regatul Spaniei recunoscând că proiectul în cauză va determina în mod sigur o diminuare a habitatelor favorabile pentru populația de Otis tarda. |
99 |
Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se considere că al treilea motiv este, în parte, fondat. |
100 |
În schimb, pentru aceleași motive cu cele invocate la punctul 86 din prezenta hotărâre, nu se poate reține argumentul Comisiei potrivit căruia exploatarea liniei de cale ferată în cauză ar avea efecte semnificative asupra păsărilor prezente în aria vizată în special din cauza perturbărilor cauzate de zgomot, precum și din cauza riscurilor de electrocutare și de coliziune. |
101 |
Rezultă din ansamblul considerațiilor care precedă că, prin neadoptarea măsurilor adecvate pentru a evita în APS „Campiñas de Sevilla” deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbările speciilor pentru care a fost stabilită această arie, Regatul Spaniei nu și‑a îndeplinit, în ceea ce privește perioada anterioară datei de 29 iulie 2008, obligațiile care îi reveneau în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Directiva păsări și, în ceea ce privește perioada ulterioară acestei date, obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva habitate. |
Cu privire la cheltuielile de judecată
102 |
În temeiul articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții, în cazul în care părțile cad fiecare în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. |
103 |
În speță, trebuie avut în vedere că anumite motive ale Comisiei nu au fost admise. |
104 |
În consecință, se impune ca Comisia și Regatul Spaniei să suporte propriile cheltuieli de judecată. |
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară și hotărăște: |
|
|
|
Semnături |
( *1 ) Limba de procedură: spaniola.
( 1 ) Punctul 73 din prezentul text a făcut obiectul unei modificări de ordin lingvistic ulterior primei publicări.