8.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/22

Acțiune introdusă la 9 aprilie 2013 — Portugal Telecom/Comisia

(Cauza T-208/13)

2013/C 164/38

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Portugal Telecom SGPS, SA (Lisabona, Portugalia) (reprezentanți: N. Mimoso Ruiz și R. Bordalo Junqueiro, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea nulității deciziei C(2013) 306 a Comisiei Europene și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată;

—

cu titlu subsidiar, reducerea amenzii impuse reclamantei conform articolului 2 din decizia menționată.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată prevede că Portugal Telecom și Telefónica SA au încălcat articolul 101 TFUE prin faptul că au inserat în acordul de achiziționare de către Telefónica SA a unui pachet de acțiuni ale Brasilcel NV, deținut de Portugal Telecom, a clauzei 9 care este interpretată de Comisie ca fiind un acord de neconcurență independent de operațiunea în cauză.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură:

—

potrivit reclamantei, decizia atacată este afectată de un viciu de motivare, întrucât motivele acesteia conțin, cu privire la aspecte esențiale, omisiuni, imprecizii și erori care denaturează iremediabil concluziile acesteia;

—

reclamanta apreciază de asemenea că decizia atacată este afectată de o insuficiență a probelor, întrucât Comisia nu a adus nicio dovadă care să infirme cele invocate de reclamantă și din care rezultă că clauza 9 a acordului conține o obligație de neconcurență care, având în vedere circumstanțele genezei sale, nu ar putea deveni efectivă fără o validare prealabilă a ambelor părți;

—

reclamanta consideră, în plus, că clauza 9 a acordului nu poate fi calificată drept restricție prin obiect și că Comisia nu a demonstrat, astfel cum avea obligația, existența efectivă sau potențială a unor efecte restrictive de natură să încalce normele de concurență.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea tratatului și a dreptului adoptat în aplicarea acestuia:

—

reclamanta consideră că decizia atacată încalcă dreptul Uniunii deoarece este afectată de următoarele vicii:

(a)

eroare vădită cu privire la fapte, la elementele de probă și la forța probantă a datelor, întrucât Comisia evaluează și interpretează greșit datele furnizate de părți și, prin urmare, nu deduce concluziile cele mai plauzibile din elementele de probă care figurează la dosar;

(b)

eroare în interpretarea articolului 101 TFUE și încălcarea, pe cale de consecință, a dispoziției menționate, întrucât Comisia, în mod greșit și nejustificat, a calificat părțile drept potențiali concurenți pe toate piețele care se pretinde că sunt acoperite de obligația de neconcurență în cauză; această obligație nu putea fi calificată drept restricție prin obiect și Comisia nu a demonstrat producerea niciunui efect;

(c)

încălcarea obligației de a investiga și de a se pronunța, în măsura în care decizia atacată nu analizează și nici nu respinge argumentele pertinente prezentate de părți în special cu privire la întinderea clauzei de neconcurență;

(d)

încălcarea principiului in dubio pro reo, întrucât Comisia consideră certe anumite fapte defavorabile reclamantei, referitor la care există îndoieli semnificative și cu privire la care însăși Comisia nu are certitudini;

(e)

încălcarea principiilor pe care Comisia s-a angajat să le respecte la impunerea amenzilor, în special a dispozițiilor punctului 13 din liniile directoare în materie, întrucât Comisia a calculat cuantumul amenzii pentru toate piețele comunicații electronice, indiferent că sunt situate sau nu sunt situate în peninsula iberică, neluând în considerare nici faptul că, în orice caz, încălcarea invocată nu a depășit data de 29 octombrie 2010;

(f)

încălcarea principiului proporționalității, având în vedere circumstanțele speței și criteriile care trebuie respectate la impunerea amenzilor.