Cauza C‑499/13

Marian Macikowski

împotriva

Dyrektor Izby Skarbowej w Gdańsku

(cerere de decizie preliminară formulată de Naczelny Sąd Administracyjny)

„Trimitere preliminară — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Principiile proporționalității și neutralității fiscale — Impozitarea livrării unui bun imobil în cadrul unei proceduri de executare silită prin vânzare la licitație — Reglementare națională care obligă executorul judecătoresc ce efectuează o asemenea vânzare să calculeze și să plătească TVA‑ul aferent unei asemenea operațiuni — Plata prețului de achiziție instanței competente și necesitatea ca suma reprezentând TVA‑ul să fie transferată de acesta din urmă executorului judecătoresc — Răspundere pecuniară și penală a executorului judecătoresc în cazul neplății TVA‑ului — Diferență între termenul de drept comun pentru plata TVA‑ului de către o persoană impozabilă și termenul impus unui asemenea executor judecătoresc — Imposibilitatea de a deduce TVA‑ul plătit în amonte”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 26 martie 2015

  1. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Persoane obligate la plata taxei — Procedură de vânzare silită — Reglementare națională care obligă executorul judecătoresc ce efectuează o asemenea vânzare să calculeze, să colecteze și să plătească taxa pe valoarea adăugată aferentă unei asemenea operațiuni în termenele stabilite — Admisibilitate

    [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 9 și 193 și art. 199 alin. (1) lit. (g)]

  2. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Obligațiile persoanelor obligate la plată — Reglementare națională care obligă executorul judecătoresc să își asume răspunderea pentru neexecutarea unei obligații în calitate de persoană obligată la plată — Admisibilitate — Condiție — Respectarea principiului proporționalității — Verificare care incumbă instanței naționale

    (Directiva 2006/112 a Consiliului)

  3. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte — Reglementare națională care impune plătitorului desemnat de aceasta obligația de a calcula, a colecta și a achita taxa pe valoarea adăugată datorată pentru vânzarea de bunuri realizată printr‑o procedură de executare silită fără posibilitatea deducerii — Admisibilitate

    (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 206, 250 și 252)

  1.  Articolele 9 și 193 și articolul 199 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții a dreptului național care, în cadrul unei vânzări a unui bun imobil printr‑o procedură de executare silită, pune în sarcina unui operator, și anume executorul judecătoresc ce a efectuat respectiva vânzare, obligațiile de calculare, de colectare și de achitare a taxei pe valoarea adăugată datorate pe produsul acestei operațiuni în termenele stabilite.

    Astfel, din moment ce reglementarea națională urmărește să evite ca persoana impozabilă, având în vedere situația sa financiară, să își încalce obligația fiscală de plată a taxei pe valoarea adăugată, o astfel de reglementare poate asigura colectarea corectă a taxei și poate intra astfel sub incidența articolului 273 din Directiva 2006/112. În plus, deși este adevărat că articolul 193 și articolul 199 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112 prevăd că taxa nu poate fi datorată decât de persoana impozabilă care efectuează o livrare impozabilă de bunuri sau, în anumite împrejurări, de dobânditorul bunului imobil, funcția de executor judecătoresc, în calitate de intermediar însărcinat cu colectarea respectivei taxe, nu intră sub incidența dispozițiilor menționate. Astfel, întrucât obligația sa se limitează la a garanta colectarea cuantumului taxei și plata acestuia către administrația fiscală în numele persoanei impozabile care îl datorează, în termenul stabilit, aceasta nu prezintă caracterul unei obligații fiscale, întrucât revine întotdeauna persoanei impozabile.

    (a se vedea punctele 38, 39, 41, 42 și 45 și dispozitiv 1)

  2.  Principiul proporționalității trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții a dreptului național în temeiul căreia un executor judecătoresc trebuie să răspundă cu întregul său patrimoniu pentru cuantumul taxei pe valoarea adăugată datorate pentru produsul vânzării unui bun imobil realizate printr‑o procedură de executare silită în cazul în care nu își execută obligația de colectare și de achitare a acestei taxe, cu condiția ca executorul judecătoresc în cauză să dispună în realitate de un mijloc juridic pentru a‑și îndeplini această obligație, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

    (a se vedea punctul 53 și dispozitiv 2)

  3.  Articolele 206, 250 și 252 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, precum și principiul neutralității fiscale trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții a dreptului național în temeiul căreia plătitorul desemnat de această dispoziție are obligația să calculeze, să colecteze și să achite taxa pe valoarea adăugată datorată ca urmare a vânzării de bunuri realizate printr‑o procedură de executare silită, fără a putea deduce cuantumul taxei pe valoarea adăugată plătite în amonte în perioada cuprinsă între începutul perioadei fiscale și data colectării taxei de la persoana impozabilă.

    Acest lucru este valabil când persoana impozabilă proprietară a bunurilor vândute la licitație de executorul judecătoresc, iar nu plătitorul, este cea care are obligația de a depune o declarație privind taxa pe valoarea adăugată care să țină seama de operațiunea de vânzare a bunurilor sale și când persoana impozabilă, iar nu plătitorul, este cea care are dreptul de a deduce din taxa pe valoarea adăugată datorată pentru această operațiune taxa pe valoarea adăugată plătită în amonte. Această deducere privește perioada fiscală în cursul căreia a avut loc respectiva operațiune.

    (a se vedea punctele 57 și 61 și dispozitiv 3)