—

pentru Simon, Evers & Co. GmbH, de H. Henninger, Rechtsanwalt;

—

pentru guvernul elen, de M. Tassopoulou și de K. Boskovits, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul portughez, de A. Coutinho da Silva și de L. Inez Fernandes, în calitate de agenți;

—

pentru Consiliul Uniunii Europene, de S. Boelaert, în calitate de agent, asistată de A. Polcyn, avocate;

—

pentru Comisia Europeană, de T. Maxian Rusche, în calitate de agent,

1

Cererea de decizie preliminară privește validitatea Regulamentului (CE) nr. 499/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 de extindere a taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul (CE) nr. 1174/2005 pentru importurile de transpalete manuale și de componente de bază ale acestora originare din Republica Populară Chineză la importurile aceluiași produs expediat din Thailanda, indiferent dacă produsul este sau nu este declarat ca originar din Thailanda (JO L 151, p. 1, denumit în continuare „regulamentul în litigiu”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Simon, Evers & Co. GmbH (denumită în continuare „Simon, Evers”), pe de o parte, și Hauptzollamt Hamburg‑Hafen (biroul vamal principal din portul Hamburg, denumit în continuare „Hauptzollamt”), pe de altă parte, în legătură cu o decizie a acestuia din urmă de a obliga societatea Simon, Evers la plata unor taxe antidumping.

3

Dispozițiile care reglementează aplicarea măsurilor antidumping de către Uniunea Europeană, în vigoare la momentul faptelor din litigiul principal, figurau în Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 461/2004 al Consiliului din 8 martie 2004 (JO L 77, p. 12, Ediție specială, 11/vol. 44, p. 15, denumit în continuare „regulamentul de bază”).

4

Articolul 13 din regulamentul de bază, intitulat „Eludare”, dispunea:

„(1)   Taxele antidumping instituite în temeiul prezentului regulament se pot aplica și importurilor, ce provin din țări terțe, de produse similare […] atunci când măsurile în vigoare sunt eludate. […] Eludarea se definește ca o modificare a configurației schimburilor comerciale dintre țările terțe și Comunitate sau dintre întreprinderi din țara care face obiectul măsurilor și Comunitate, care decurge din practici, operațiuni sau prelucrări pentru care nu există o motivație suficientă sau o justificare economică, alta decât impunerea taxei, fiind dovedit că există prejudiciu sau că efectele corective ale taxei sunt compromise în ceea ce privește prețul și/sau cantitățile de produse similare și de elemente de probă bazate, în cazul în care este necesar, pe dispozițiile articolului 2, privind existența unui dumping în legătură cu valorile normale stabilite anterior pentru produsele similare.

[…]

(2)   Se consideră că o operațiune de asamblare în Comunitate sau într‑o țară terță eludează măsurile în vigoare atunci când:

[…]

și

(3)   Se deschide o anchetă, în temeiul prezentului articol, la inițiativa Comisiei sau la cererea unui stat membru sau a oricărei părți interesate, pe baza unor elemente de probă suficiente în ceea ce privește factorii menționați la alineatul (1). Ancheta se deschide, după consultarea comitetului consultativ, printr‑un regulament al Comisiei care poate de asemenea să ceară autorităților vamale să prevadă obligativitatea înregistrării importurilor în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) sau să solicite garanții. Ancheta este efectuată de către Comisie, cu un eventual ajutor din partea autorităților vamale, și trebuie finalizată în termen de nouă luni. În cazul în care faptele stabilite definitiv justifică extinderea măsurilor, acest lucru este decis de către Consiliu, care hotărăște cu privire la propunerea Comisiei, după consultarea comitetului consultativ. […]

[…]”

5

Potrivit articolului 14 alineatul (6) din regulamentul de bază:

„Statele membre întocmesc lunar un raport către Comisie cu privire la importurile de produse care fac obiectul anchetelor sau al unor măsuri și cu privire la valoarea taxelor percepute în aplicarea prezentului regulament.”

6

Articolul 18 alineatele (1) și (6) din regulamentul de bază avea următorul cuprins:

„(1)   În cazul în care o parte interesată nu permite accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează în termenele prevăzute în prezentul regulament sau obstrucționează semnificativ ancheta, pot fi stabilite concluzii preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile. […] Părțile interesate trebuie informate cu privire la consecințele unui refuz de a coopera.

[…]

(6)   În cazul în care o parte interesată nu cooperează sau cooperează doar parțial și din această cauză nu sunt comunicate informații pertinente, situația părții respective poate fi mai puțin favorabilă decât în cazul în care ea ar fi cooperat.”

7

La finalul unei anchete desfășurate de Comisie între 1 aprilie 2003 și 31 martie 2004 (denumită în continuare „ancheta inițială”), Uniunea a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1174/2005 al Consiliului din 18 iulie 2005 de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importurile de transpalete manuale și de componente de bază ale acestora originare din Republica Populară Chineză (JO L 189, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 41, p. 169), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 684/2008 al Consiliului din 17 iulie 2008 (JO L 192, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul nr. 1174/2005”).

8

Potrivit articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1174/2005:

„(1) Se instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de transpalete manuale și componente de bază ale acestora, adică de șasiuri și sisteme hidraulice, care se încadrează la codurile NC ex 8427 90 00 și ex 8431 20 00 (coduri TARIC 8427 90 00 10 și 8431 20 00 10), originare din Republica Populară Chineză. […]”

9

Astfel cum rezultă din al cincilea considerent al Regulamentului (CE) nr. 923/2008 al Comisiei din 12 septembrie 2008 de deschidere a unei anchete privind eventuala eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1174/2005, modificat prin Regulamentul nr. 684/2008, asupra importurilor de transpalete manuale și de componente de bază ale acestora originare din Republica Populară Chineză, prin importuri de transpalete manuale și de componente de bază ale acestora expediate din Thailanda, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această țară, și de supunere a acestor importuri la înregistrare (JO L 252, p. 3), Comisia a decis deschiderea unei anchete (denumită în continuare „ancheta privind eludarea”) pe baza unor elemente de probă suficiente care, în opinia sa, indicau la prima vedere că măsurile antidumping aplicate importurilor de transpalete manuale originare din China erau eludate prin operațiuni de asamblare a produsului în cauză în Thailanda. În acest scop, Comisia a adoptat Regulamentul nr. 923/2008.

10

Reiese din considerentul (10) al regulamentului în litigiu că ancheta privind eludarea a acoperit intervalul cuprins între 1 septembrie 2007 și 31 august 2008 (denumit în continuare „perioada de anchetă”).

11

Potrivit considerentului (6) al regulamentului în litigiu, „Comisia a informat oficial autoritățile chineze și thailandeze, producătorii/exportatorii chinezi și thailandezi, importatorii din Comunitate cunoscuți ca fiind interesați și industria comunitară cu privire la deschiderea anchetei [privind eludarea]. Au fost trimise chestionare producătorilor/exportatorilor cunoscuți din [China] și din Thailanda, precum și importatorilor din Comunitate cunoscuți de Comisie în urma anchetei inițiale și părților care s‑au făcut cunoscute în termenele stabilite la articolul 3 din regulamentul [nr. 923/2008]. Comisia a oferit părților interesate posibilitatea de a‑și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita să fie audiate în termenul fixat în [acest regulament]. Toate părțile au fost informate asupra faptului că lipsa de cooperare poate conduce la aplicarea dispozițiilor articolului 18 din regulamentul de bază și la stabilirea constatărilor pe baza datelor disponibile”.

12

Din considerentul (7) al regulamentului în litigiu rezultă că nu s‑a primit niciun răspuns la chestionare din partea producătorilor/exportatorilor din Thailanda, iar Comisia nu a primit nicio observație din partea autorităților thailandeze.

13

Considerentul (8) al regulamentului în litigiu arată că „un producător/exportator chinez a răspuns la chestionar declarând vânzările la export către CE, precum și exporturi foarte reduse ale produsului în cauză către Thailanda. Nu s‑au primit observații din partea autorităților chineze”.

14

În plus, rezultă din considerentul (9) al acestui regulament că „[n]ouă importatori comunitari au răspuns la chestionare, raportând importurile lor din China și din Thailanda. În general, din răspunsurile primite s‑a concluzionat că s‑a înregistrat o creștere a importurilor din Thailanda și o descreștere bruscă a importurilor din [China] în anul 2006, și anume după intrarea în vigoare a taxelor antidumping definitive. În anii următori, importurile din [China] au crescut din nou, în timp ce importurile din Thailanda au descrescut ușor, rămânând totuși cu mult superioare nivelurilor din [anul] 2005”.

15

În ceea ce privește modificarea configurației schimburilor comerciale dintre țările terțe și Uniune, considerentele (16)-(21) ale regulamentului în litigiu au următorul cuprins:

16

În urma anchetei privind eludarea a fost adoptat regulamentul în litigiu.

17

Articolul 1 din acest regulament prevede:

„(1)   Taxa antidumping definitivă aplicabilă pentru «toate celelalte societăți» impusă prin Regulamentul (CE) nr. 1174/2005 pentru importurile de transpalete manuale și componentele de bază ale acestora, și anume șasiurile și sistemele hidraulice, definite la articolul 1 din Regulamentul [nr. 1174/2005] originare din [China], se extinde la transpaletele manuale și componentele de bază ale acestora, și anume șasiurile și sistemele hidraulice, definite la articolul 1 din Regulamentul [nr. 1174/2005], încadrate la codurile NC ex 8427 90 00 și ex 8431 20 00 (coduri TARIC 8427 90 00 11 și 8431 20 00 11), expediate din Thailanda, indiferent dacă produsul este sau nu declarat ca originar din Thailanda.

(2)   Taxele extinse în temeiul alineatului (1) sunt percepute la importurile înregistrate în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 923/2008 și cu articolul 13 alineatul (3) și articolul 14 alineatul (5) din regulamentul [de bază].

[…]”

18

În luna octombrie 2008, Simon, Evers a importat din Thailanda transpalete manuale.

19

La 12 august 2009, printr‑o decizie de impunere a taxelor la import, Hauptzollamt, întemeindu‑se pe regulamentul în litigiu, a impus Simon, Evers plata unei taxe antidumping în cuantum de 9666,90 euro.

20

Întrucât, prin decizia din 21 februarie 2011, Hauptzollamt a respins ca nefondată acțiunea introdusă împotriva acestei decizii de impunere, Simon, Evers a sesizat Finanzgericht Hamburg.

21

Această instanță are îndoieli cu privire la faptul că condițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, referitoare la stabilirea unei eludări a taxelor antidumping, sunt îndeplinite în cauza principală. Mai precis, instanța ridică problema dacă o modificare a volumului exportului țărilor terțe în cauză poate să permită, în sine, să se stabilească o legătură între importurile provenind din țara supusă taxei antidumping și cele din țara în privința căreia trebuie să fie extinsă taxa antidumping. În ceea ce privește evoluția importurilor din Thailanda, Finanzgericht Hamburg arată că, după o creștere semnificativă în cursul anului 2007, acestea s‑au redus considerabil în perioada de anchetă.

22

Instanța de trimitere exprimă de asemenea îndoieli cu privire la faptul că modificarea configurației schimburilor comerciale dintre țările terțe și Uniune poate fi imputată introducerii taxelor antidumping la transpaletele originare din China, în condițiile în care, în perioada de anchetă, importurile din China au crescut la rândul lor în mod considerabil. Or, în lipsa unor probe care să permită, pe de o parte, să se explice creșterea netă a exporturilor provenind din Thailanda și, pe de altă parte, să se stabilească absența unor veritabile activități de producție de transpalete manuale în Thailanda, este cel puțin îndoielnic că se poate concluziona că, în lipsa oricărei alte motivări sau justificări economice suficiente în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, modificarea configurației schimburilor comerciale rezultă din instituirea unei taxe antidumping pentru transpaletele manuale originare din China.

23

În aceste condiții Finanzgericht Hamburg a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Regulamentul [în litigiu] este nevalid întrucât, fără a respecta condițiile care trebuie îndeplinite pentru a constata existența unei eludări a măsurilor antidumping care decurg din articolul 13 din regulamentul [de bază], Comisia a constatat existența unei eludări pentru simplul motiv că volumul respectivelor importuri din Thailanda a crescut în mod semnificativ după introducerea măsurilor, în pofida faptului că, dată fiind lipsa de cooperare din partea exportatorilor thailandezi, Comisia nu a făcut alte constatări concrete?”

24

Trebuie arătat de la bun început că, prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă regulamentul în litigiu este nevalid pentru motivul că instituțiile Uniunii nu au stabilit corespunzător cerințelor legale existența unei „eludări”, în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, prin faptul că nu au caracterizat, pe de o parte, modificarea configurației schimburilor comerciale dintre țările terțe și Uniune și, pe de altă parte, existența unor practici, operațiuni sau prelucrări pentru care nu există o motivație suficientă sau o justificare economică, alta decât impunerea taxei antidumping, în lipsa cooperării exportatorilor thailandezi.

25

În observațiile scrise prezentate Curții, Simon, Evers a invocat un alt motiv de nevaliditate a regulamentului în litigiu, întemeiat pe faptul că instituțiile Uniunii nu au stabilit că efectele corective ale taxei antidumping fuseseră compromise în ceea ce privește prețurile și/sau cantitățile de produse similare.

26

Potrivit unei jurisprudențe constante, procedura stabilită la articolul 267 TFUE este întemeiată pe o separare clară a funcțiilor între instanțele naționale și Curte, astfel încât numai instanța națională care judecă litigiul și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea pronunțării unei decizii preliminare, pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții (a se vedea în special Hotărârea Hoesch Metals and Alloys, C‑373/08, EU:C:2010:68, punctul 59).

27

Rezultă de asemenea dintr‑o jurisprudență consacrată că articolul 267 TFUE nu instituie o cale de atac deschisă părților dintr‑un litigiu pendinte la o instanță națională, astfel încât Curtea nu este obligată să examineze problema validității dreptului Uniunii doar pentru motivul că una dintre părți a invocat acest aspect în observațiile sale scrise (a se vedea Hotărârea MSD Sharp & Dohme, C‑316/09, EU:C:2011:275, punctul 23, precum și jurisprudența citată).

28

În aceste condiții, nu este necesar să se extindă examinarea validității regulamentului în litigiu cu privire la motivele neavute în vedere de instanța de trimitere (a se vedea Hotărârea Nuova Agricast, C‑390/06, EU:C:2008:224, punctul 44).

29

Potrivit unei jurisprudențe constante, în domeniul politicii comerciale comune și în special în domeniul măsurilor de protecție comercială, instituțiile Uniunii dispun de o putere largă de apreciere datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care acestea trebuie să le analizeze. În ceea ce privește controlul jurisdicțional cu privire la o astfel de apreciere, acesta trebuie să se limiteze astfel la verificarea respectării normelor de procedură, a exactității materiale a faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a lipsei unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a lipsei unui abuz de putere (a se vedea Hotărârea Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, C‑191/09 P și C‑200/09 P, EU:C:2012:78, punctul 63, precum și jurisprudența citată).

30

În ceea ce privește mai precis eludarea măsurilor antidumping, articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede că aceasta constă într‑o modificare a configurației schimburilor comerciale dintre țările terțe și Uniune, care decurge din practici, operațiuni sau prelucrări pentru care nu există o motivație suficientă sau o justificare economică, alta decât impunerea taxei, fiind dovedit că există un prejudiciu sau că efectele corective ale taxei sunt compromise în ceea ce privește prețul și/sau cantitățile de produse similare.

31

Potrivit articolului 13 alineatul (3) din acest regulament, revine Comisiei sarcina de a deschide o anchetă pe baza unor elemente de probă suficiente care indică la prima vedere existența unor practici de eludare. Dacă faptele stabilite în cursul acestei anchete permit să se concluzioneze că există o astfel de eludare, Comisia propune Consiliului extinderea măsurilor antidumping.

32

Cu toate acestea, nicio dispoziție din regulamentul de bază nu conferă Comisiei, în cadrul unei anchete privind existența unei eludări, competența de a constrânge producătorii sau exportatorii vizați de o plângere să participe la anchetă sau să ofere informații. Astfel, Comisia este tributară cooperării voluntare a părților interesate pentru a‑i furniza informațiile necesare.

33

Acesta este motivul pentru care legiuitorul Uniunii a prevăzut, la articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, că, în cazul în care o parte interesată nu permite accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează sau obstrucționează semnificativ ancheta, pot fi stabilite concluzii preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile.

34

În plus, articolul 18 alineatul (6) din același regulament precizează că, în cazul în care o parte interesată nu cooperează sau cooperează doar parțial și din această cauză nu sunt comunicate informații pertinente, situația părții respective poate fi mai puțin favorabilă decât în cazul în care ea ar fi cooperat.

35

Deși este adevărat că regulamentul de bază, în special articolul 13 alineatul (3) din acesta, stabilește principiul potrivit căruia sarcina probei unei eludări incumbă instituțiilor Uniunii, nu este mai puțin adevărat că, prin prevederea faptului că, în ipoteza unei lipse a cooperării părților interesate, aceste instituții își pot întemeia concluziile unei anchete privind existența unei eludări pe datele disponibile și că părțile care nu au cooperat la aceasta riscă să se afle într‑o situație mai puțin favorabilă, alineatele (1) și (6) ale articolului 18 din regulamentul de bază urmăresc în mod clar să faciliteze sarcina menționată.

36

Desigur, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 68 și 69 din concluzii, reiese din cuprinsul articolului 18 din regulamentul de bază că legiuitorul Uniunii nu a intenționat să stabilească o prezumție legală care să permită să se deducă în mod direct din lipsa cooperării părților interesate sau vizate existența unei eludări și, în consecință, care să scutească instituțiile Uniunii de orice cerință de probă. Cu toate acestea, ținând seama de posibilitatea de a stabili concluzii, chiar și definitive, pe baza datelor disponibile și de a trata partea care nu cooperează sau care cooperează doar parțial într‑un mod mai puțin favorabil decât în situația în care ar fi cooperat, este la fel de evident că instituțiile Uniunii sunt autorizate să se bazeze pe un ansamblu de indicii concordante care permit să se concluzioneze că există o eludare în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază.

37

Orice altă soluție ar risca să compromită eficacitatea măsurilor de protecție comercială a Uniunii ori de câte ori instituțiile Uniunii se confruntă cu refuzul cooperării în cadrul unei anchete vizând stabilirea unei eludări.

38

Problema validității regulamentului în litigiu trebuie să fie apreciată în lumina acestor considerații.

39

În primul rând, trebuie amintit că, în speță, producătorii/exportatorii thailandezi și autoritățile thailandeze nu au cooperat în ancheta privind eludarea. În plus, un singur producător/exportator chinez și‑a declarat vânzările la export către Uniune, precum și exporturi foarte reduse către Thailanda și nu s‑au primit observații din partea autorităților chineze.

40

Or, astfel cum reiese din considerentul (6) al regulamentului în litigiu, Comisia a informat autoritățile chineze și thailandeze, producătorii/exportatorii și importatorii comunitari în cauză, precum și industria comunitară cu privire la deschiderea anchetei privind eludarea. În plus, au fost trimise chestionare producătorilor/exportatorilor menționați și importatorilor din Comunitate, aceștia din urmă având, în consecință, posibilitatea de a‑și face cunoscute punctele de vedere și de a fi audiați de Comisie.

41

Din cauza refuzului de a coopera al acestor persoane interesate, volumul și valoarea exporturilor thailandeze și chineze de transpalete manuale către Uniune au fost determinate de Consiliu numai pe baza informațiilor disponibile, și anume datele statistice colectate de statele membre și compilate de Comisie, în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din regulamentul de bază, precum și datele Eurostat.

42

Aceste informații au permis instituțiilor Uniunii să concluzioneze că, în urma introducerii măsurilor antidumping privind importurile de transpalete manuale originare din China, importurile de transpalete manuale provenite din Thailanda crescuseră de la 7458 în anul 2005 la 64706 în anul 2007, înainte de a descrește la 42056 în perioada de anchetă. Aceasta ar reprezenta o creștere de 868 % între anul 2005 și anul 2007 și, în perioada de anchetă, o creștere de 564 % în raport cu anul 2005.

43

În ceea ce privește importurile în Uniune de transpalete manuale provenite din China, instituțiile Uniunii au arătat că acestea au crescut de la 240639 în anul 2005 la 538271 în anul 2007 și la 584786 în perioada de anchetă. Pe baza informațiilor de care dispuneau instituțiile, această creștere se explica în special printr‑o creștere a exporturilor efectuate de producătorul/exportatorul chinez care beneficia de cel mai mic nivel al taxei antidumping, și anume 7,6 %, în timp ce ceilalți producători/exportatori chinezi erau supuși unei taxe antidumping cuprinse între 28,5 % și 46,7 %.

44

Din aceste elemente rezultă, în primul rând, că importurile provenind din Thailanda au înregistrat o creștere foarte importantă începând cu anul 2005, respectiv începând de la aplicarea taxei antidumping importurilor provenind din China, în al doilea rând, că exista un motiv economic plauzibil pentru a justifica progresia acestor din urmă importuri începând din anul 2005 și, în al treilea rând, că această progresie a fost, proporțional, net inferioară celei a importurilor provenind din Thailanda.

45

Simon, Evers susține, cu toate acestea, că configurația schimburilor comerciale dintre țările terțe și Uniune nu s‑a modificat în mod semnificativ, întrucât o modificare a configurației schimburilor comerciale în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază se caracterizează prin faptul că importurile originare din țările supuse taxei antidumping trebuiau să se reducă în urma intrării în vigoare a măsurilor antidumping, în timp ce importurile de produse similare provenind din pretinsa țară de eludare trebuiau să crească.

46

Or, în cauza principală, o astfel de condiție nu ar fi îndeplinită.

47

În această privință, trebuie să se sublinieze că cerința privind înlocuirea importurilor originare din țara supusă taxei antidumping cu cele provenind din țara de eludare, în calitate de condiție necesară pentru existența unei eludări, nu figurează la articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază.

48

În plus, după cum a arătat avocatul general la punctul 87 din concluzii, definiția „eludării” este formulată la articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază în termeni foarte generali, care acordă o largă marjă de apreciere instituțiilor Uniunii, nefiind făcută nicio precizare în ceea ce privește natura și modalitățile „modificării configurației schimburilor comerciale dintre țările terțe și Comunitate”.

49

În consecință, este necesar să se constate că Consiliul a stabilit corespunzător cerințelor legale existența unei modificări a configurației schimburilor comerciale dintre China, Thailanda și Uniune.

50

În al doilea rând, îndoielile exprimate de instanța de trimitere în legătură cu validitatea regulamentului în litigiu sunt întemeiate de asemenea pe faptul că instituțiile Uniunii nu ar fi făcut dovada faptului că modificarea configurației schimburilor comerciale dintre țările terțe vizate și Uniune își avea originea în eludarea taxei antidumping instituite asupra importurilor originare din China.

51

Astfel cum reiese din cuprinsul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, existența unei eludări necesită să se stabilească faptul că nu există o motivație suficientă sau o justificare economică, alta decât impunerea taxei antidumping pentru practicile, operațiunile sau prelucrările care sunt responsabile de modificarea configurației schimburilor comerciale dintre țările terțe și Uniune.

52

În speță, reiese din regulamentul în litigiu că instituțiile s‑au bazat pe un ansamblu de indicii concordante pentru a concluziona că există o asemenea eludare. Acestea au constatat că modificarea configurației schimburilor comerciale dintre Thailanda și Uniune a început chiar după instituirea taxei antidumping la importurile provenite din China. Această coincidență temporală constituie un indiciu important care permite să se stabilească o legătură logică și rezonabilă între creșterea considerabilă a importurilor provenind din Thailanda și impunerea taxei antidumping.

53

În plus, reiese din considerentul (21) al regulamentului în litigiu că, la momentul deschiderii anchetei privind eludarea, informațiile de care dispunea Comisia sugerau că în Thailanda se desfășurau un număr semnificativ de operațiuni de asamblare a produsului în cauză.

54

În sfârșit, nici producătorii/exportatori thailandezi și chinezi, nici guvernul thailandez nu au furnizat instituțiilor Uniunii elemente de probă care să permită să se explice creșterea considerabilă a importurilor de transpalete manuale provenind din Thailanda. În special, aceste instituții nu au primit niciun element de probă care să indice că existau veritabile activități de producție de transpalete manuale în Thailanda.

55

Lipsa cooperării întreprinderilor și a autorităților naționale în cauză în cadrul anchetei privind eludarea a împiedicat, așadar, instituțiile Uniunii să stabilească cu certitudine motivele modificării configurației schimburilor comerciale dintre Thailanda și Uniune.

56

Or, în cadrul unei situații caracterizate de refuzul total al cooperării în ancheta privind eludarea, instituțiile Uniunii puteau astfel să se bazeze pe indicii pentru a constata existența unor practici, operațiuni sau prelucrări în Thailanda care vizau numai să eludeze taxa antidumping aplicabilă importurilor originare din China. În aceste condiții, părților interesate le revenea sarcina de a face proba unui motiv rezonabil care să justifice aceste activități, altul decât acela de a se sustrage taxei antidumping menționate (a se vedea prin analogie Hotărârea Brother International, C‑26/88, EU:C:1989:637, punctul 29).

57

În consecință, prin faptul că a considerat, în regulamentul în litigiu, că a avut loc o eludare a măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, Consiliul nu a săvârșit nicio eroare vădită în aprecierea faptelor.

58

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă că examinarea întrebării adresate de instanța de trimitere nu a revelat niciun element de natură să afecteze validitatea regulamentului în litigiu.

59

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Examinarea întrebării adresate de instanța de trimitere nu a revelat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului (CE) nr. 499/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 de extindere a taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul (CE) nr. 1174/2005 pentru importurile de transpalete manuale și de componente de bază ale acestora originare din Republica Populară Chineză la importurile aceluiași produs expediat din Thailanda, indiferent dacă produsul este sau nu este declarat ca originar din Thailanda.