Părţi
Motivele
Dizpozitiv

Părţi

În cauza T-213/12,

Elitaliana SpA, cu sediul în Roma (Italia), reprezentată de R. Colagrande, avocat,

reclamantă,

împotriva

Eulex Kosovo, cu sediul în Pristina (Kosovo), reprezentată de G. Brosadola Pontotti, solicitor,

pârâtă,

având ca obiect o cerere prin care se solicită, pe de o parte, anularea măsurilor luate de Eulex Kosovo în cadrul atribuirii unui alt ofertant a contractului de achiziții publice denumit „EuropeAid/131516/D/SER/XK – Susținerea prin elicopter a misiunii Eulex în Kosovo (PROC/272/11)” și, pe de altă parte, obligarea Eulex Kosovo la repararea prejudiciului suferit ca urmare a neatribuirii contractului menționat reclamantei,

TRIBUNALUL (Camera a șaptea),

compus din domnul A. Dittrich (raportor), președinte, doamna I. Wiszniewska-Białecka și domnul M. Prek, judecători,

grefier: domnul E. Coulon,

dă prezenta

Ordonanță

Motivele

Istoricul cauzei

1. La 4 februarie 2008, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Acțiunea comună 2008/124/PESC privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, Eulex Kosovo (JO L 42, p. 92). În temeiul articolului 2 primul paragraf din această acțiune comună, Eulex Kosovo sprijină instituțiile din Kosovo, autoritățile judiciare și organismele de aplicare a legii în progresul lor către durabilitate și responsabilitate și pentru dezvoltarea și consolidarea în continuare a unui sistem judiciar multietnic independent și a unui sistem vamal și de poliție multietnic, asigurându-se că aceste instituții sunt libere de orice intervenții politice și aderă la standardele recunoscute la nivel internațional și la cele mai bune practici europene.

2. La 18 octombrie 2011, un anunț de participare restrâns privind un proiect denumit „Susținerea prin elicopter a misiunii Eulex în Kosovo”, având ca obiect încheierea unui contract de achiziții publice de servicii, a fost publicat în suplimentul Jurnalului Oficial al Uniunii Europene (JO 2011/S 200-324817), cu numărul de referință EuropeAid/131516/D/SER/XK. Anunțul respectiv cuprindea următoarea mențiune: „Autoritate contractantă: șeful Eulex Kosovo, Pristina, Kosovo”.

3. Prin scrisoarea din 23 decembrie 2011, la care erau anexate, printre altele, instrucțiuni pentru ofertanți, șeful Eulex Kosovo a invitat reclamanta, Elitaliana SpA, o societate italiană care are ca domeniu de activitate furnizarea de servicii privind elicoptere unor organisme publice, să participe la procedura de cerere de ofertă restrânsă.

4. Reclamanta a prezentat o ofertă în cadrul procedurii sus-menționate.

5. Prin scrisoarea din 29 martie 2012, directorul administrației și al serviciilor de susținere al Eulex Kosovo a informat reclamanta cu privire la faptul că oferta sa fusese clasată pe locul doi.

6. Prin scrisoarea din 2 aprilie 2012, reclamanta a solicitat Eulex Kosovo să aibă acces la anumite documente prezentate de ofertantul a cărui ofertă a fost clasată pe primul loc. Prin scrisoarea din 17 aprilie 2012, șeful Eulex Kosovo a refuzat să acorde accesul la documentele menționate.

7. La 24 aprilie 2012, șeful Eulex Kosovo a atribuit contractul în cauză ofertantului a cărui ofertă fusese clasată pe primul loc.

Procedura și concluziile părților

8. Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 23 mai 2012, reclamanta a introdus prezenta acțiune formulată împotriva Eulex Kosovo și a Starlite Aviation Operations.

9. Prin act separat, depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, reclamanta a introdus o cerere de măsuri provizorii, prin care a solicitat președintelui Tribunalului să dispună suspendarea executării deciziei Eulex Kosovo prin care s-a respins oferta pe care o prezentase în cadrul procedurii de atribuire a contractului în cauză și s-a atribuit acest contract unui alt ofertant și, în consecință, să interzică Eulex Kosovo încheierea contractului în cauză sau, în cazul în care contractul fusese deja încheiat, începerea executării acestuia și să adopte orice altă măsură asigurătorie considerată mai adecvată.

10. Prin Ordonanța Tribunalului din 3 iulie 2012, Elitaliana/Eulex Kosovo și Starlite Aviation Operations (T-213/12), acțiunea a fost respinsă în măsura în care era îndreptată împotriva Starlite Aviation Operations.

11. Prin Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 septembrie 2012, Elitaliana/Eulex Kosovo (T-213/12 R), s-a dispus respingerea cererii de măsuri provizorii și soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

12. Prin act separat, depus la grefa Tribunalului la 14 septembrie 2012, Eulex Kosovo a ridicat o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 114 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

13. La 28 noiembrie 2012, reclamanta a depus observații cu privire la excepția de inadmisibilitate.

14. În cererea introductivă, reclamanta solicită Tribunalului:

– anularea măsurilor luate de Eulex Kosovo în cadrul atribuirii unui alt ofertant a contractului de achiziții publice denumit „EuropeAid/131516/D/SER/XK – Susținerea prin elicopter a misiunii Eulex în Kosovo (PROC/272/11)”, care i-a fost comunicată de Eulex Kosovo prin scrisoarea din 29 martie 2012, precum și a oricăror alte acte conexe, în special a notei din 17 aprilie 2012, prin care Eulex Kosovo a refuzat să îi acorde accesul la documentele solicitate;

– obligarea Eulex Kosovo la repararea prejudiciului suferit ca urmare a neatribuirii contractului menționat reclamantei;

– obligarea Eulex Kosovo la plata cheltuielilor de judecată.

15. În excepția de inadmisibilitate, Eulex Kosovo solicită Tribunalului:

– respingerea acțiunii ca inadmisibilă;

– obligarea reclamantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată din cauză.

16. În observațiile formulate cu privire la excepția de inadmisibilitate, reclamanta solicită Tribunalului:

– respingerea excepției de inadmisibilitate;

– în orice caz, notificarea acțiunii instituției considerate ca fiind pârâtă.

În drept

17. În temeiul articolului 114 alineatele (1) și (4) din Regulamentul de procedură, la cererea unei părți, Tribunalul poate statua cu privire la excepția de inadmisibilitate fără a intra în dezbaterea fondului. În conformitate cu alineatul (3) al aceluiași articol, în continuare, procedura este orală, în afară de cazul în care Tribunalul decide altfel. Tribunalul consideră că, în prezenta cauză, înscrisurile din dosar sunt suficient de lămuritoare și că nu este necesară deschiderea procedurii orale.

18. În susținerea concluziilor sale, pe de o parte, Eulex Kosovo arată că nu poate avea calitatea de pârâtă în speță întrucât nu beneficiază de statutul de organism independent. Pe de altă parte, Eulex Kosovo susține că Tribunalul nu este competent în ceea ce privește actele adoptate în temeiul dispozițiilor din Tratatul FUE referitoare la politica externă și de securitate comună (PESC).

19. În primul rând, în ceea ce privește problema dacă Eulex Kosovo are calitatea de pârâtă, trebuie amintit că, potrivit articolului 263 primul paragraf TFUE, acțiunea în anulare poate fi formulată împotriva actelor care emană de la anumite instituții determinate, dar și, în mod mai larg, împotriva actelor organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene, în măsura în care este vorba despre acte destinate să producă efecte juridice obligatorii.

20. În plus, potrivit articolului 44 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de procedură, cererea prevăzută la articolul 21 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii cuprinde indicarea părții împotriva căreia aceasta este formulată.

21. Potrivit reclamantei, Eulex Kosovo dispune de calitatea de pârâtă, dat fiind că este un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii în sensul articolului 263 primul paragraf TFUE.

22. În această privință, în ceea ce privește statutul juridic al Eulex Kosovo, trebuie amintit că, în temeiul articolului 1 alineatul (1) din Acțiunea comună 2008/124, Eulex Kosovo a fost instituită de Uniune ca Misiune de sprijinire a supremației legii în Kosovo.

23. Articolul 6 din Acțiunea comună 2008/124 stabilește structura Eulex Kosovo. Astfel, alineatul (1) al acestuia prevede că Eulex Kosovo este o misiune de politică europeană de securitate și apărare (PESA) unificată pe tot cuprinsul Kosovo. În temeiul alineatului (2), Eulex Kosovo își stabilește un cartier general și birouri regionale și locale în Kosovo, un element de susținere la Bruxelles (Belgia) și birouri de legătură, după cum este necesar. Potrivit alineatului (3), Eulex Kosovo este constituit dintr-un șef al misiunii și personal, precum și dintr-o componentă de poliție, o componentă de justiție și o componentă vamală.

24. În temeiul articolului 7 alineatele (1) și (2) din Acțiunea comună 2008/124, directorul Capacității civile de planificare și conducere este comandantul operației civile pentru Eulex Kosovo, care, sub controlul politic și conducerea strategică a Comitetului politic și de securitate (COPS) și sub autoritatea generală a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR), exercită comanda și controlul asupra misiunii Eulex Kosovo la nivel strategic. Potrivit alineatului (3) al articolului amintit, comandantul operației civile asigură punerea în aplicare corespunzătoare și eficientă a deciziilor Consiliului, precum și a deciziilor COPS, inclusiv prin emiterea de instrucțiuni la nivel strategic, dacă este cazul, adresate șefului misiunii și prin acordarea de consultanță și de asistență tehnică acestuia.

25. Articolul 11 din Acțiunea comună 2008/124 prezintă lanțul de comandă a Eulex Kosovo. Potrivit alineatului (2) al acestuia, COPS exercită controlul politic și conducerea strategică asupra misiunii Eulex Kosovo sub autoritatea Consiliului și a ÎR. În temeiul alineatelor (3) și (4) ale articolului respectiv, comandantul operației civile, care este comandantul Eulex Kosovo la nivel strategic, raportează Consiliului prin intermediul ÎR. Alineatul (5) al dispoziției menționate prevede că șeful misiunii exercită comanda și controlul asupra Eulex Kosovo în teatrul de operațiuni și răspunde direct în fața comandantului operației civile.

26. Având în vedere dispozițiile sus-menționate, Eulex Kosovo nu dispune de personalitate juridică și nu este prevăzut că poate fi parte într-o procedură în fața instanțelor Uniunii. În schimb, este vorba despre o misiune, adică despre o simplă acțiune, a cărei durată a fost limitată inițial la 14 iunie 2010, în temeiul articolului 20 din Acțiunea comună 2008/124, astfel cum a fost modificată prin Acțiunea comună 2009/445/PESC a Consiliului din 9 iunie 2009 (JO L 148, p. 33), și care a fost modificată și prelungită, la momentul depunerii cererii introductive, până la 14 iunie 2012 prin Decizia 2010/322/PESC a Consiliului din 8 iunie 2010 (JO L 145, p. 13). Or, Tribunalul a statuat deja că, într-un astfel de caz, o misiune nu poate fi considerată un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii în sensul articolului 263 primul paragraf TFUE (Ordonanța președintelui Tribunalului din 22 iulie 2010, H/Consiliul și alții, T-271/10 R, nepublicată în Repertoriu, punctele 19 și 20). Rezultă că Eulex Kosovo nu constituie un astfel de organ, oficiu sau agenție.

27. În plus, trebuie amintit că reclamanta solicită anularea măsurilor luate de Eulex Kosovo în cadrul atribuirii contractului în cauză, și anume, în esență, a măsurilor prin care s-a respins oferta pe care reclamanta a prezentat-o în cadrul procedurii de atribuire a contractului în cauză și prin care s-a atribuit contractul respectiv unui alt ofertant, precum și a oricăror alte acte conexe, în special a notei din 17 aprilie 2012, prin care s-a refuzat acordarea accesului la documentele solicitate.

28. Deși măsurile amintite au fost luate de șeful Eulex Kosovo și de directorul administrației și al serviciilor de susținere al Eulex Kosovo (a se vedea punctele 5-7 de mai sus), ele sunt imputabile doar șefului Eulex Kosovo. Astfel, acesta din urmă exercită comanda și controlul asupra personalului, precum și responsabilitatea administrativă și logistică, în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Acțiunea comună 2008/124.

29. Trebuie arătat că măsurile luate în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziții publice în cauză, și anume, în esență, respingerea ofertei reclamantei, atribuirea contractului unui alt ofertant, precum și refuzul acordării accesului la documentele solicitate, făceau parte din gestionarea curentă a misiunii. În temeiul articolului 8 alineatul (3) din Acțiunea comună 2008/124, șeful misiunii asigură această gestionare.

30. Este necesar să se constate că măsurile luate în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziții publice în cauză privesc bugetul Eulex Kosovo.

31. Or, potrivit articolului 16 alineatul (2) din Acțiunea comună 2008/124, toate cheltuielile trebuie să fie gestionate în conformitate cu normele și procedurile comunitare aplicabile bugetului general al Uniunii. În temeiul articolului 8 alineatul (5) din acțiunea comună amintită, șeful misiunii răspunde de execuția bugetului Eulex Kosovo și, în acest scop, încheie un contract cu Comisia Europeană. După cum reiese din dosar, șeful Eulex Kosovo a încheiat un asemenea contract cu Comisia. Prin urmare, Comisia a delegat anumite sarcini privind execuția bugetului Eulex Kosovo șefului Eulex Kosovo, astfel cum este prevăzut la articolul 54 alineatul (2) litera (d) din Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198), cu modificările ulterioare.

32. Această delegare este reflectată printre altele la articolul 16 alineatele (3) și (4) din Acțiunea comună 2008/124, referitor la regimul financiar. Astfel, potrivit alineatului (3), șeful misiunii nu poate încheia acorduri de natură tehnică privind furnizarea de echipamente, servicii și spații pentru Eulex Kosovo decât sub rezerva aprobării Comisiei. Alineatul (4) prevede că șeful misiunii prezintă rapoarte Comisiei și este supraveghea t de către aceasta în activitățile întreprinse în cadrul contractului său.

33. Trebuie amintit că actele adoptate în temeiul unor competențe delegate sunt imputate în mod normal instituției delegante, căreia îi revine apărarea în justiție a actului în cauză (a se vedea Ordonanța Tribunalului din 4 iunie 2012, Elti/Delegația Uniunii Europene în Muntenegru, T-395/11, punctul 62 și jurisprudența citată).

34. În aceste împrejurări, este necesar să se considere că actele adoptate de șeful Eulex Kosovo în cadrul procedurii de atribuire a contractului în cauză sunt imputabile Comisiei, care dispune de calitatea de pârâtă, în temeiul articolului 263 primul paragraf TFUE. Prin urmare, actele respective pot face obiectul unui control jurisdicțional conform cerințelor principiului general, invocat de reclamantă, potrivit căruia orice act emis de o instituție, de un organ, de un oficiu sau de o agenție a Uniunii și menit să producă efecte juridice față de terți trebuie să poată fi supus unui control jurisdicțional (Hotărârea Curții din 23 aprilie 1986, Les Verts/Parlamentul European, 294/83, Rec., p. 1339, punctul 24, și Hotărârea Tribunalului din 8 octombrie 2008, Sogelma/AER, T-411/06, Rep., p. II-2771, punctul 37).

35. În consecință, Eulex Kosovo nu are calitatea de pârâtă.

36. Această concluzie nu este repusă în discuție nici de articolul 8 alineatul (7) din Acțiunea comună 2008/124, potrivit căruia șeful misiunii este reprezentantul Eulex Kosovo în teatrul de operațiuni și asigură Eulex Kosovo o vizibilitate adecvată, nici de articolul 16 alineatul (3) din acțiunea comună amintită, potrivit căruia, sub rezerva aprobării Comisiei, șeful misiunii poate încheia acorduri de natură tehnică privind furnizarea de echipamente, servicii și spații pentru Eulex Kosovo cu statele membre, cu statele terțe participante și cu alți actori internaționali care își desfășoară activitatea în Kosovo. Astfel, dispozițiile respective atribuie doar competențe limitate șefului misiunii. În timp ce, în temeiul articolului 8 alineatul (7) menționat, acesta este autorizat să reprezinte misiunea respectivă în teatrul de operațiuni, articolul 16 alineatul (3) amintit îi acordă doar o capacitate juridică strict limitată din punct de vedere material. Pe de altă parte, trebuie amintit că această din urmă dispoziție confirmă mai degrabă faptul că actele adoptate de șeful Eulex Kosovo în cadrul procedurii de atribuire a contractului în cauză sunt imputabile Comisiei (a se vedea punctele 29-34 de mai sus).

37. În această privință, trebuie de asemenea respinsă argumentația reclamantei privind articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116), potrivit căreia Eulex Kosovo, în calitate de organism de drept public în sensul acestei dispoziții, constituie un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii. Astfel, în temeiul articolului 1 alineatul (9) litera (b) din directiva amintită, un organism de drept public, în sensul acestei dispoziții, trebuie să aibă personalitate juridică. Or, astfel cum s-a constatat deja (a se vedea punctul 26 de mai sus), Eulex Kosovo nu dispune de personalitate juridică și, în consecință, nu poate constitui un organism de drept public în sensul articolului 1 alineatul (9) din Directiva 2004/18.

38. În al doilea rând, reclamanta susține cu titlu subsidiar că, în cazul în care Eulex Kosovo nu ar avea calitate de pârâtă, mai întâi, Tribunalul ar putea identifica partea în privința căreia cauza ar putea fi, în consecință, continuată. Ea se referă în această privință la jurisprudența potrivit căreia desemnarea în cererea introductivă, din eroare, a unui alt pârât decât autorul actului atacat nu atrage inadmisibilitatea cererii dacă aceasta din urmă conține elementele care permit identificarea fără dubiu a părții împotriva căreia este formulată, precum desemnarea actului atacat și a autorului său. Potrivit jurisprudenței respective, într-un astfel de caz, trebuie considerat pârât autorul actului atacat, deși acesta nu este menționat în partea introductivă a cererii (a se vedea Ordonanța Tribunalului din 16 octombrie 2006, Aisne și Nature/Comisia, T-173/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 17 și jurisprudența citată).

39. Or, jurisprudența amintită nu este în niciun caz aplicabilă în speță. Astfel, în prezenta cauză, desemnarea Eulex Kosovo în cererea introductivă nu constituie o eroare din partea reclamantei. În schimb, reiese cu claritate din conținutul cererii introductive că reclamanta avea intenția să formuleze o acțiune expres împotriva Eulex Kosovo, care, potrivit reclamantei, constituie un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii în sensul articolului 263 primul paragraf TFUE, ceea ce reclamanta a confirmat de altfel în observațiile formulate cu privire la excepția de inadmisibilitate. În plus, deși este adevărat că cererea introductivă desemnează actele atacate, ea nu conține niciun element care să permită să se constate fără dubiu că acțiunea este formulată împotriva unei alte entități decât Eulex Kosovo. Contrar celor susținute de reclamantă, într-o astfel de situație, nu este de competența Tribunalului să identifice partea împotriva căreia ar trebui să fie îndreptată acțiunea pentru a îndeplini cerințele articolului 44 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de procedură.

40. În continuare, reclamanta arată că Tribunalul ar trebui să îi recunoască beneficiul erorii scuzabile și invocă în această privință jurisprudența care ar recunoaște existența unei astfel de erori în cazul în care instituția în cauză a adoptat un comportament de natură să provoace, prin el însuși sau într-o măsură determinantă, o confuzie admisibilă în percepția unui justițiabil de bună-credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unui operator normal informat (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 18 octombrie 1977, Schertzer/Parlamentul European, 25/68, Rec., p. 1729, punctul 19, și Hotărârea Tribunalului din 15 martie 1995, Cobrecaf și alții/Comisia, T-514/93, Rec., p. II-621, punctul 40).

41. Este adevărat că anunțul de participare îl indica pe șeful Eulex Kosovo drept autoritatea contractantă căreia trebuia să îi fie prezentată oferta. În plus, reiese din dosar că, în cursul procedurii de atribuire a contractului în cauză, șeful Eulex Kosovo sau directorul administrației și al serviciilor de susținere al Eulex Kosovo este cel care a acționat în ceea ce o privește pe reclamantă. De asemenea, trebuie arătat că nici anunțul de participare, nici scrisorile adresate de șeful Eulex Kosovo sau de directorul menționat nu indicau o parte împotriva căreia ar putea fi formulată o eventuală acțiune împotriva măsurilor luate în cadrul procedurii de atribuire a contractului în cauză. În aceste împrejurări și având în vedere situația juridică complexă care caracterizează relația în procedura respectivă dintre Eulex Kosovo și șeful său, pe de o parte, și Comisia și Consiliul, pe de altă parte, era în mod incontestabil dificil pentru reclamantă să identifice partea căreia îi erau imputabile măsurile în cauză și care dispunea de calitatea de pârâtă.

42. Cu toate acestea, trebuie amintit că existența unei erori scuzabile, potrivit jurisprudenței invocate de reclamantă (a se vedea punctul 40 de mai sus), poate să aibă drept consecință doar ca acțiunea să nu trebuiască să fie respinsă ca tardivă. Or, în speță, nu se contestă că reclamanta a respectat termenul de introducere a acțiunii. Pe de altă parte, trebuie constatat că reclamanta nu și-a îndreptat acțiunea, în niciun moment, și împotriva unei alte părți decât Eulex Kosovo, ci s-a limitat să solicite Tribunalului să identifice pârâtul împotriva căruia ar trebui formulată prezenta acțiune pentru a fi admisibilă.

43. În plus, nu reiese din dosar că reclamanta a fost informată că o eventuală acțiune împotriva măsurilor luate în cadrul procedurii de atribuire a contractului în cauză trebuia formulată împotriva Eulex Kosovo. În schimb, este necesar să se constate că reiese cu claritate din cererea introductivă că reclamanta și-a îndreptat acțiunea împotriva Eulex Kosovo întrucât a considerat că aceasta din urmă constituia un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii în sensul articolului 263 primul paragraf TFUE. Or, având în vedere caracterul suficient de clar al dispozițiilor Acțiunii comune 2008/124 menționate la punctele 22-36 de mai sus și jurisprudența care exista la momentul depunerii cererii introductive, reclamanta ar fi putut, în pofida dificultății menționate la punctul 41 de mai sus, să nu comită eroarea de a considera că Eulex Kosovo constituia un astfel de organ, oficiu sau agenție. Așadar, această eroare nu este scuzabilă.

44. În consecință, argumentația reclamantei întemeiată pe o eroare scuzabilă trebuie respinsă.

45. Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că, din cauza lipsei calității de pârâtă a Eulex Kosovo, acțiunea introdusă împotriva acesteia din urmă de reclamantă este inadmisibilă, atât în ceea ce privește cererea în anulare, cât și cererea de despăgubiri, care este strâns legată de concluziile privind anularea (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 14 februarie 1989, Bossi/Comisia, 346/87, Rec., p. 303, punctul 31, și Ordonanța Elti/Delegația Uniunii Europene în Muntenegru, punctul 33 de mai sus, punctul 74 și jurisprudența citată), fără a fi necesar să se statueze cu privire la pretinsa necompetență a Tribunalului în ceea ce privește actele adoptate în temeiul dispozițiilor din Tratatul FUE referitoare la PESC.

46. În consecință, prezenta acțiune trebuie respinsă.

Cu privire la cheltuielile de judecată

47. În temeiul articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele aferente procedurii privind măsurile provizorii, conform concluziilor Eulex Kosovo în acest sens.

Dizpozitiv

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a șaptea)

dispune:

1) Respinge acțiunea.

2) Obligă Elitaliana SpA la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.

Luxemburg, 4 iunie 2013.