În cauza T‑466/12,
RFA International, LP, cu sediul în Calgary (Canada), reprezentată de B. Evtimov, avocat,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de P. Němečková și de A. Stobiecka‑Kuik, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare în parte a Deciziilor C(2012) 5577 final, C(2012) 5585 final, C(2012) 5588 final, C(2012) 5595 final, C(2012) 5596 final, C(2012) 5598 final și C(2012) 5611 final ale Comisiei din 10 august 2012 privind cererile de rambursare a unor taxe antidumping achitate pentru importurile de ferosiliciu originar din Rusia, în măsura în care prin aceste decizii se refuză rambursarea taxelor antidumping achitate, cu excepția celor cu privire la care cererea a fost declarată inadmisibilă ca urmare a expirării termenului legal,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din doamna M. E. Martins Ribeiro (raportor), președinte, domnii S. Gervasoni și L. Madise, judecători,
grefier: domnul L. Grzegorczyk, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 17 septembrie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic
Dreptul OMC
1. Articolul VI.1 din Acordului General pentru Tarife și Comerț 1994 (GATT) prevede că „[p]ărțile contractante recunosc că dumpingul care permite introducerea produselor dintr‑o țară pe piața unei alte țări la un preț inferior valorii lor normale poate face obiectul unei sancțiuni dacă produce sau amenință cu producerea unui prejudiciu important pentru o ramură de producție de pe teritoriul unei părți contractante sau dacă produce întârzieri importante în crearea unei ramuri de producție naționale”.
2. Acordul privind aplicarea articolului VI din GATT (JO 1994, L 336, p. 103, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 112, denumit în continuare „acordul antidumping”) figurează în anexa 1 A la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (JO 1994, L 336, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 5).
3. Articolele 18.3 și 18.3.1 au următorul cuprins:
„18.3. Sub rezerva paragrafelor 3.1 și 3.2, prevederile prezentului acord se aplică investigațiilor și examinărilor măsurilor existente, inițiate pe baza cererii prezentate la data intrării în vigoare pentru un stat membru al Acordului OMC, sau ulterior acestei date.
În ceea ce privește calcularea marjelor de dumping în procedurile de rambursare în sensul articolului 9 alineatul (3), se aplică regulile utilizate în determinarea sau examinarea cea mai recentă a existenței unui dumping.”
Dreptul Uniunii
4. Reglementarea antidumping de bază este constituită de Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51, denumit în continuare „regulamentul de bază”), care a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), cu modificările ulterioare.
5. Articolul 2 din regulamentul de bază expune următoarele norme privind stabilirea existenței dumpingului. Alineatul (1) al acestuia definește valoarea normală după cum urmează:
„(1) Valoarea normală se stabilește de obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărători independenți din țara exportatoare.
În cazul în care exportatorul din țara exportatoare nu produce sau nu comercializează produsul similar, valoarea normală se stabilește pe baza prețurilor altor comercianți sau producători.
Prețurile practicate între părți care par a fi asociate sau par să fi încheiat un acord de compensare nu pot fi considerate prețuri practicate în cadrul operațiunilor comerciale normale și nu pot fi utilizate pentru a stabili valoarea normală decât în cazul în care se stabilește că prețurile în cauză nu sunt afectate de relațiile dintre părți.
Pentru a stabili dacă două părți sunt asociate, se poate ține seama de definiția părților afiliate în conformitate cu articolul 143 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar”.
6. Alineatele (8) și (9) ale articolului 2 din regulamentul de bază se referă la prețul de export. Acestea au următorul conținut:
„(8) Prețul de export este prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul vândut la export din țara exportatoare către [Uniunea Europeană].
(9) Atunci când nu există un preț de export stabilit sau când prețul de export nu pare a fi fiabil din cauza existenței unei asocieri sau a unui acord de compensare între exportator și importator sau un terț, prețul de export poate fi construit pe baza prețului cu care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent sau, în cazul în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în starea în care erau când au fost importate, prin orice altă modalitate rezonabilă.
În astfel de cazuri, se operează ajustări pentru a se ține seama de toate cheltuielile, inclusiv de taxe și de impozite, care survin între import și revânzare, precum și de o marjă de profit, pentru a stabili un preț de export fiabil la nivelul frontierei [Uniunii Europene].
Costurile care se iau în calcul la operarea unei ajustări le includ pe cele suportate în mod normal de un importator, dar plătite de orice parte care își desfășoară activitatea în interiorul sau în afara [Uniunii Europene] și care pare să fie asociată sau să fi încheiat un acord de compensare cu importatorul sau cu exportatorul, în special următoarele elemente: transportul obișnuit, asigurarea, manipularea, încărcarea și costurile suplimentare; taxe vamale, taxe antidumping și alte taxe plătibile în țara importatoare pentru import sau pentru vânzarea de mărfuri, precum și o marjă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative, alte costuri generale și profitul.”
7. Articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază prevede următoarele cu titlu de comparație între prețul de export și valoarea normală:
„(10) Se efectuează o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală. Această comparație se face în aceeași etapă a procesului comercial pentru vânzări efectuate la date cât mai apropiate posibil și ținând seama în mod corespunzător de alte diferențe care afectează comparabilitatea prețurilor. În cazul în care valoarea normală și prețul de export, stabilite, nu pot fi comparate astfel, se ține seama în fiecare caz, sub formă de ajustări, de diferențele constatate la factorii care se pretinde și se demonstrează că afectează prețurile și, prin urmare, comparabilitatea acestora. Se evită repetarea ajustărilor, mai ales în cazul în care este vorba de diferențe privind reducerile de prețuri, rabaturile, cantitățile sau etapele comercializării. În cazul în care sunt întrunite condițiile specificate, factorii care pot determina efectuarea de ajustări sunt următorii:
[…]”
8. Articolul 11 alineatul (8) din regulamentul de bază stabilește procedura de rambursare a taxelor percepute. Această dispoziție are următorul cuprins:
„(8) Fără a aduce atingere alineatului (2), un importator poate cere rambursarea taxelor percepute atunci când se demonstrează că marja de dumping pe baza căreia au fost achitate taxele a fost eliminată sau redusă la un nivel inferior nivelului taxei în vigoare.
Pentru a obține rambursarea taxei antidumping, importatorul trebuie să înainteze o cerere Comisiei. Această cerere se prezintă prin intermediul statului membru pe teritoriul căruia au fost puse în liberă circulație produsele, în termen de șase luni de la data la care valoarea taxelor definitive care urmează a fi percepute a fost stabilită de către autoritățile competente sau de la data la care a fost decisă perceperea definitivă a sumelor plătite cu titlu de taxe provizorii. Statele membre transmit de îndată cererea Comisiei.
O cerere de rambursare nu este considerată ca fiind susținută în mod corespunzător de elemente de probă decât în cazul în care conține informații precise cu privire la suma corespunzătoare rambursării taxelor antidumping solicitată și este însoțită de toate documentele vamale referitoare la calcularea și la plata acestei sume. Ea trebuie, de asemenea, să conțină probe, pentru o perioadă reprezentativă, a valorilor normale și a prețurilor de export către [Uniunea Europeană] pentru exportatorul sau producătorul căruia i se aplică taxa. Atunci când importatorul nu este asociat cu exportatorul sau cu producătorul în cauză și când această informație nu este disponibilă imediat sau când exportatorul sau producătorul refuză să o comunice importatorului, cererea trebuie să conțină o declarație a exportatorului sau a producătorului cu privire la faptul că marja de dumping a fost redusă sau eliminată, în conformitate cu prezentul articol, și că vor fi furnizate Comisiei elementele de probă pertinente. În cazul în care aceste elemente de probă nu sunt furnizate de către exportator sau de către producător într‑un termen rezonabil, cererea este respinsă.
După consultarea comitetului consultativ, Comisia decide dacă și în ce măsură este necesar să se aprobe cererea sau poate decide oricând deschiderea unei reexaminări intermediare; informațiile și constatările care decurg din această reexaminare, stabilite în conformitate cu dispozițiile aplicabile acestui tip de reexaminare, sunt utilizate pentru a stabili dacă și în ce măsură se justifică o rambursare. Decizia cu privire la rambursarea taxelor trebuie în mod normal să intervină în termen de douăsprezece luni și, în orice caz, nu mai târziu de optsprezece luni de la data la care a fost înaintată o cerere de rambursare, susținută în mod corespunzător de elemente de probă, de un importator al produsului supus taxei antidumping. O rambursare autorizată trebuie efectuată în mod normal de către statele membre în termen de nouăzeci de zile de la decizia Comisiei.”
9. Potrivit articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, se prevăd următoarele:
„În toate anchetele de reexaminare sau de rambursare efectuate în temeiul prezentului articol, Comisia aplică, în măsura în care circumstanțele nu s‑au schimbat, aceeași metodă ca și în ancheta care a avut ca rezultat impunerea taxei, ținându‑se seama de dispozițiile articolului 2, în special de alineatele (11) și (12), și de dispozițiile articolului 17.”
10. Comisia Comunităților Europene a definit orientările pentru aplicarea articolului 11 alineatul (8) din regulamentul de bază, în avizul său privind rambursarea taxelor antidumping (JO 2002, C 127, p. 10, denumit în continuare „avizul interpretativ”). Punctul 3.2.3 din avizul interpretativ, intitulat „Analiza temeiniciei cererii”, prevede printre altele:
„(a) Metoda generală
[…]
Articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază prevede că Comisia aplică «aceeași metodă ca și în ancheta care a avut ca rezultat impunerea taxei, ținându‑se seama de dispozițiile articolului 2 (stabilirea dumpingului), în special de alineatele (11) și (12) ale acestuia (utilizarea de medii ponderate în calcularea marjei de dumping), și de dispozițiile articolului 17 (eșantionare)».
[…]
(b) […]
(c) Utilizarea rezultatelor unei reexaminări
Atunci când examinează o cerere de rambursare, Comisia poate, în orice moment, să decidă să inițieze o reexaminare intermediară conform articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. Procedura referitoare la cererea de rambursare este atunci suspendată până la concluzia anchetei de reexaminare.
Concluziile anchetei de reexaminare pot fi utilizate pentru a statua cu privire la temeinicia unei cereri de rambursare în măsura în care data de facturare a tranzacțiilor pentru care se solicită o rambursare este cuprinsă în perioada de anchetă a reexaminării.
(d) […]”
Istoricul cauzei
11. Reclamanta, RFA International, LP, este o societate în comandită constituită în Canada, care își desfășoară în mod obișnuit activitățile comerciale cotidiene de la filiala sa situată în Elveția. De la o dată, nespecificată, ulterioară datei de 25 februarie 2008, reclamanta, prin intermediul filialei sale din Elveția, cumpără, revinde, importă și depozitează în Uniunea Europeană ferosiliciu provenind din Rusia, produs de două societăți afiliate cu sediul în Rusia, și anume Chelyabinsk electrometallurgical integrated plant OAO (denumită în continuare „CHEMK”) și Kuzneckie ferrosplavy OAO (denumită în continuare „KF”). Ferosiliciul este un aliaj folosit în fabricarea oțelului și a fierului.
12. La 25 februarie 2008, în urma unei plângeri depuse de Comitetul de legătură al industriilor de aliaje feroase (Euroalliages), Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (CE) nr. 172/2008 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de ferosiliciu originare din Republica Populară Chineză, Egipt, Kazahstan, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia (JO L 55, p. 6, denumit în continuare „regulamentul inițial”). În temeiul articolului 1 din regulamentul inițial, nivelul taxei antidumping definitiv aplicabil prețului net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilea la 22,7 % pentru produsele fabricate de CHEMK și de KF.
13. La 30 noiembrie 2009, CHEMK și KF au prezentat o cerere de reexaminare intermediară parțială care se referea doar la dumping, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. Ancheta inițiată de Comisie ca urmare a acestei cereri acoperea perioada 1 octombrie 2009-30 septembrie 2010 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare”).
14. În perioada 30 iulie 2009-10 decembrie 2010, reclamanta, în conformitate cu articolul 11 alineatul (8) din regulamentul de bază, a sesizat Comisia, prin intermediul autorităților vamale belgiene, germane, italiene, olandeze, finlandeze, suedeze și din Regatul Unit, cu mai multe cereri de rambursare a unor taxe antidumping achitate. Aceste cereri priveau taxe antidumping pe care reclamanta le‑a achitat în perioada 7 ianuarie 2009-10 decembrie 2010. Ancheta de rambursare privea perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 30 septembrie 2010 (denumită în continuare „perioada de anchetă de rambursare”). În vederea calculării noilor marje de dumping, Comisia a divizat această perioadă în două perioade, prima cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 30 septembrie 2009 (denumită în continuare „prima perioadă de anchetă”) și a doua cuprinsă între 1 octombrie 2009 și 30 septembrie 2010 (denumită în continuare „a doua perioadă de anchetă”). A doua perioadă de anchetă corespunde perioadei de reexaminare.
15. Prin scrisoarea din 12 ianuarie 2011, CHEMK, KF și reclamanta (denumite în continuare, împreună, „grupul CHEMK”) au transmis Comisiei, ca răspuns la o solicitare de informații adresată de aceasta în cadrul procedurii de reexaminare intermediară, explicații privind structura grupului CHEMK.
16. La 9 noiembrie 2011, Comisia i‑a comunicat reclamantei concluziile sale cu privire la prima perioadă de anchetă. Comisia a constatat, pentru această perioadă, o marjă de dumping negativă care conducea la rambursarea taxelor antidumping achitate de reclamantă.
17. La 16 ianuarie 2012, prin adoptarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 60/2012 de încheiere a reexaminării intermediare parțiale, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din [regulamentul de bază], a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de ferosiliciu originar, printre altele, din Rusia (JO L 22, p. 1, denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”), Consiliul a încheiat procedura de reexaminare intermediară fără modificarea nivelului măsurii antidumping în vigoare. În cadrul aprecierii prețului de export, în special, Consiliul a examinat și a respins argumente prezentate în cadrul procedurii de reexaminare de CHEMK și de KF pentru a demonstra că formau, împreună cu reclamanta, o entitate economică unică.
18. Prin scrisorile datate 5 și 6 iunie 2012, Comisia i‑a comunicat reclamantei concluziile sale privind a doua perioadă de anchetă. Reiese din aceste documente că Comisia a calculat, pentru această perioadă, o marjă de dumping care se ridică la 24,1 %, astfel încât, se impunea, în opinia sa, respingerea cererii de rambursare pentru perioada menționată.
19. Prin scrisoarea din 20 iunie 2012, reclamanta a contestat concluziile Comisiei referitoare la a doua perioadă de anchetă și și‑a prezentat observațiile în această privință.
20. La 10 august 2012, Comisia a adoptat Deciziile C(2012) 5577 final, C(2012) 5585 final, C(2012) 5588 final, C(2012) 5595 final, C(2012) 5596 final, C(2012) 5598 final și C(2012) 5611 final privind cererile de rambursare a unor taxe antidumping achitate pentru importurile de ferosiliciu originar din Rusia (denumite în continuare, împreună, „deciziile atacate”), prin care aceasta, pe de o parte, a admis cererile de rambursare referitoare la prima perioadă de anchetă, în măsura în care aceste cereri erau admisibile, și, pe de altă parte, a respins cererile de rambursare referitoare la a doua perioadă de anchetă. Reclamanta a primit notificarea acestor decizii la 14 august 2012.
Deciziile atacate
21. În primul rând, pe de o parte, Comisia a precizat, în deciziile atacate, perioada de anchetă de rambursare. În această privință, Comisia a reținut divizarea, deja efectuată în cursul anchetei de rambursare, a acestei perioade în două perioade (a se vedea punctul 14 de mai sus). În măsura în care cea de a doua perioadă corespundea perioadei de anchetă de reexaminare, Comisia a indicat că putea utiliza concluziile respectivei anchete pentru a statua cu privire la temeinicia cererii de rambursare, astfel cum rezultă din avizul interpretativ. Pe de altă parte, Comisia a examinat admisibilitatea cererilor de rambursare. În această privință, aceasta a constatat, în special, că aceste cereri erau parțial inadmisibile, din moment ce fuseseră formulate, pentru anumite tranzacții efectuate în cursul primei perioade de anchetă, în afara termenului de șase luni stabilit la articolul 11 alineatul (8) din regulamentul de bază.
22. În al doilea rând, Comisia a examinat temeinicia cererilor de rambursare.
23. Mai întâi, în ceea ce privește prețul de export, Comisia, considerând că reclamanta, prin intermediul căreia CHEMK și KF își realizau vânzările la export, exercita toate funcțiile de import în Uniune, a aplicat, în primul rând, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Prin urmare, aceasta a construit prețul de export pe baza prețului la care produsele importate erau revândute pentru prima dată unui cumpărător independent, ajustat ținând seama de toate costurile survenite între import și revânzare, precum și de o marjă de profit, stabilită la 6 %, și de o marjă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (denumite în continuare, împreună, „costuri SGA”). În al doilea rând, Comisia a examinat argumentul prezentat de reclamantă, precum și de CHEMK și de KF,potrivit căruia acestea ar trebui să fie tratate ca o entitate economică unică, astfel încât nu trebuia efectuată nicio ajustare aferentă costurilor SGA și marjei de profit în cadrul stabilirii prețului de export. Ca răspuns la acest argument, pe de o parte, Comisia a reiterat concluzia sa potrivit căreia reclamanta trebuia să fie calificată drept importator asociat, în sensul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Pe de altă parte, Comisia a considerat că existența unei entități economice unice era lipsită de relevanță pentru ajustările efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, care se aplică în mod explicit situațiilor în care exportatorul și importatorul sunt asociați.
24. În continuare, în ceea ce privește calcularea marjei de dumping, Comisia a constatat, în primul rând, că, pentru prima perioadă de anchetă, marja de dumping era negativă, în timp ce, pentru a doua perioadă, această marjă, astfel cum a fost rectificată în urma observațiilor reclamantei, se ridica la 23,1 %. În al doilea rând, Comisia a precizat că, în cadrul anchetei de rambursare și spre deosebire de ancheta care a condus la adoptarea regulamentului inițial, aceasta a calculat, într‑o primă etapă, o marjă de dumping pentru CHEMK și o marjă pentru KF înainte de a stabili o marjă de dumping medie pentru grupul CHEMK. Comisia a justificat aplicarea acestei metode noi printr‑o schimbare a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, în ceea ce privește modificarea canalelor de vânzare de ferosiliciu la export de către grupul CHEMK, dat fiind că, potrivit Comisiei, metoda respectivă era în concordanță cu cerințele articolului 2 din acest regulament.
25. În sfârșit, Comisia a examinat argumentele prezentate de reclamantă ca răspuns la transmiterea acesteia a concluziilor cu privire la ancheta de rambursare. În acest temei, în special, Comisia a examinat și a respins, pe de o parte, argumentele prezentate de reclamantă pentru a contesta existența unei schimbări a circumstanțelor care justifică aplicarea unei noi metode de calcul. Pe de altă parte, aceasta a respins argumentele reclamantei referitoare la noțiunea de entitate economică unică.
Procedura și concluziile părților
26. Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 23 octombrie 2012, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
27. Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a doua, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.
28. Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a patra) a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură, a adresat în scris întrebări reclamantei. Aceasta a răspuns în termenul acordat.
29. Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 17 septembrie 2014.
30. Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea în parte a deciziilor atacate în măsura în care prin aceste decizii se refuză rambursarea taxelor antidumping achitate, cu excepția celor pentru care cererea a fost considerată inadmisibilă ca urmare a expirării termenului legal;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
31. Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
32. În susținerea acțiunii în anulare, reclamanta invocă două motive. Primul motiv este întemeiat pe erori de drept sau pe erori vădite de apreciere pe care Comisia le‑ar fi săvârșit în cadrul stabilirii prețului de export. Al doilea motiv se întemeiază pe o eroare vădită de apreciere și pe încălcarea articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, în măsura în care Comisia a concluzionat că există o schimbare a circumstanțelor și a aplicat o nouă metodă pentru a stabili marja de dumping.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe erori de drept sau pe erori vădite de apreciere săvârșite în stabilirea prețului de export
33. Prin intermediul primului motiv de anulare, reclamanta reproșează, în esență, Comisiei că, în cadrul stabilirii prețului de export, a efectuat în mod eronat ajustări aferente costurilor sale SGA și profitului înregistrat care se referă la funcțiile sale de export ca departament de vânzare integrată și departament de distribuție al entității economice unice pe care o formează cu CHEMK și cu KF. Acest motiv se împarte în două aspecte: primul aspect privea concluzia, care figura în deciziile atacate, potrivit căreia reclamanta nu formează o entitate economică unică cu CHEMK și cu KF și al doilea aspect privea considerația, din deciziile atacate, potrivit căreia noțiunea de entitate economică unică este lipsită de relevanță pentru construirea prețului de export.
34. Trebuie analizat, într‑o primă etapă, al doilea aspect al prezentului motiv înainte de a aprecia, într‑o a doua etapă, primul aspect al acestui motiv.
Cu privire la al doilea aspect
35. În cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, reclamanta consideră că Comisia a săvârșit o eroare de drept sau o eroare vădită de apreciere considerând, în deciziile atacate, că existența unei entități economice unice nu ar avea impact asupra construirii prețului de export conform articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, deși reiese din Hotărârea din 16 februarie 2012, Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP (C‑191/09 P și C‑200/09 P, Rep., EU:C:2012:78, punctele 55 și 56) și din Hotărârea din 10 martie 2009, Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul (T‑249/06, Rep., EU:T:2009:62, punctul 177), că noțiunea de entitate economică unică, aplicată deopotrivă în contextul stabilirii valorii normale, este relevantă „pentru stabilirea prețului de export”. Deși această jurisprudență privea ajustări efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, reclamanta consideră că niciun element în formularea articolului 2 alineatul (9) și nici vreun motiv legal sau economic imperios nu împiedică transpunerea sa în contextul stabilirii prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul menționat. Ca efect al acestei transpuneri, costurile SGA și profitul aferente exercitării funcțiilor de export ale unei societăți care funcționează ca un serviciu de export integrat nu pot face obiectul unor ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Ar rezulta că, în speță, dacă Comisia nu ar fi săvârșit pretinsele erori, costurile SGA și profitul reclamantei ar fi făcut obiectul unor ajustări doar în limita costurilor SGA și a profitului aferente activităților sale de import și ulterioare importului.
36. Comisia contestă temeinicia acestor argumente.
37. Cu titlu introductiv, trebuie, pe de o parte, amintit că, în domeniul măsurilor de protecție comercială, Consiliul și Comisia (denumite în continuare, împreună, „instituțiile”) dispun de o putere largă de apreciere datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care acestea trebuie să le analizeze (Hotărârea din 27 septembrie 2007, Ikea Wholesale, C‑351/04, Rep., EU:C:2007:547, punctul 40). Rezultă că controlul instanței Uniunii cu privire la aceste aprecieri trebuie să se limiteze la verificarea respectării regulilor de procedură, a exactității faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței oricărei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a absenței vreunui abuz de putere (Hotărârea din 7 mai 1987, NTN Toyo Bearing și alții/Consiliul, 240/84, Rec., EU:C:1987:202, punctul 19, Hotărârea din 14 martie 1990, Gestetner Holdings/Consiliul și Comisia, C‑156/87, Rec., EU:C:1990:116, punctul 63, și Hotărârea din 7 februarie 2013, EuroChem MCC/Consiliul, T‑84/07, Rep., EU:T:2013:64, punctul 32).
38. Pe de altă parte, în primul rând, trebuie amintit că articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază prevede că prețul de export este prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul vândut la export către Uniune. Potrivit articolului 2 alineatul (9) primul paragraf din regulamentul de bază, atunci când nu există un preț de export stabilit sau când prețul de export nu pare a fi fiabil din cauza existenței unei asocieri sau a unui acord de compensare între exportator și importator sau un terț, prețul de export poate fi construit pe baza prețului cu care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent sau, în cazul în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în starea în care erau când au fost importate, prin orice altă modalitate rezonabilă.
39. În consecință, în caz de asociere între exportator și importator, instituțiile sunt îndreptățite, conform articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, să construiască prețul de export. Jurisprudența admite existența unei astfel de asocieri în cazul în care exportatorul și importatorul aparțin aceluiași grup (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 5 octombrie 1988, Canon și alții/Consiliul, 277/85 și 300/85, Rec., EU:C:1988:467, punctul 31, Hotărârea din 14 septembrie 1995, Descom Scales/Consiliul, T‑171/94, Rec., EU:T:1995:164, punctul 33, și Hotărârea din 20 octombrie 1999, Swedish Match Philippines/Consiliul, T‑171/97, Rec., EU:T:1999:263, punctul 73).
40. În al doilea rând, în temeiul articolului 2 alineatul (9) al doilea paragraf din regulamentul de bază, atunci când prețul de export este construit pe baza prețului perceput primului cumpărător independent sau prin orice altă modalitate rezonabilă, se operează ajustări pentru a se ține seama de toate costurile care survin între import și revânzare, pentru a stabili un preț de export fiabil la nivelul frontierei Uniunii. Articolul 2 alineatul (9) al treilea paragraf din regulamentul de bază prevede că costurile care se iau în calcul la efectuarea unei ajustări includ în special o marjă rezonabilă pentru costurile SGA și pentru profit (Hotărârea din 25 octombrie 2011, CHEMK și KF/Consiliul, T‑190/08, Rep., EU:T:2011:618, punctul 27).
41. În această privință, trebuie adăugat, mai întâi, că ajustările prevăzute la articolul 2 alineatul (9) al doilea și al treilea paragraf sunt efectuate din oficiu de instituții (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 mai 1987, Nachi Fujikoshi/Consiliul, 255/84, Rec., EU:C:1987:203, punctul 33, Hotărârea din 7 mai 1987, Minebea/Consiliul, 260/84, Rec., EU:C:1987:206, punctul 43, și Hotărârea Descom Scales/Consiliul, punctul 39 de mai sus, EU:T:1995:164, punctul 66). În plus, este necesar să se considere că această dispoziție nu exclude efectuarea unor ajustări pentru costuri intervenite anterior importului, în măsura în care aceste costuri sunt în mod normal suportate de importator (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Gestetner Holdings/Consiliul și Comisia, punctul 37 de mai sus, EU:C:1990:116, punctele 31-33).
42. În continuare, deși articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază prevede că se operează o ajustare aferentă unei marje rezonabile pentru costurile SGA și pentru profit, această dispoziție nu prevede o metodă de calcul sau de stabilire a marjei amintite. Aceasta se limitează să facă trimitere la caracterul rezonabil al marjei menționate care face obiectul ajustării (a se vedea în acest sens Hotărârea CHEMK și KF/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2011:618, punctul 28).
43. În sfârșit, stabilirea unei marje rezonabile pentru costurile SGA și pentru profit nu constituie o excepție în aplicarea jurisprudenței, citată la punctul 37 de mai sus, potrivit căreia instituțiile dispun, în domeniul măsurilor de protecție comercială, de o largă putere discreționară, astfel încât este necesar ca instanța Uniunii să exercite doar un control jurisdicțional restrâns. Prin urmare, această stabilire implică în mod necesar aprecieri economice complexe (a se vedea în acest sens Hotărârea CHEMK și KF/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2011:618, punctul 38; a se vedea prin analogie Hotărârea din 30 martie 2000, Miwon/Consiliul, T‑51/96, Rec., EU:T:2000:92, punctul 42, și Hotărârea din 21 noiembrie 2002, Hotărârea Kundan și Tata/Consiliul, T‑88/98, Rec., EU:T:2002:280, punctul 50).
44. În al treilea rând, ca urmare a celor ce precedă și având în vedere jurisprudența, trebuie să se constate că revine, în cazul asocierii dintre exportator și importator, părții interesate care intenționează să conteste întinderea ajustărilor operate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, în măsura în care marjele stabilite pentru costurile SGA și pentru profit ar fi excesive, să prezinte elemente de probă și calcule concrete care să justifice afirmațiile sale și în special cota alternativă pe care aceasta o propune eventual (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Canon și alții/Consiliul, punctul 39 de mai sus, EU:C:1988:467, punctul 32).
45. În speță, mai întâi, este cert că, în cursul procedurii administrative, reclamanta a susținut în fața Comisiei că forma, împreună cu CHEMK și cu KF, o entitate economică unică și exercita, pe lângă funcțiile legate de import, funcții de export ca departament de distribuție integrat al entității menționate.
46. În continuare, în deciziile atacate, Comisia a considerat, pe de o parte, că reclamanta realiza toate funcțiile îndeplinite în mod normal de un importator afiliat, astfel încât trebuia considerată ca fiind asociată cu CHEMK și cu KF și că prețul de export trebuia construit în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Pe de altă parte, Comisia a considerat că existența unei entități economice unice era lipsită de relevanță în ceea ce privește întrebarea dacă ajustările trebuiau operate în temeiul dispoziției menționate. Astfel, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază s‑ar aplica în mod explicit în cazul unei asocieri a exportatorului și a importatorului. În plus, Comisia a adăugat că faptul că asocierea ia sau nu ia forma unei entități economice unice nu ar avea efect în cadrul unei ajustări efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din Regulamentul de bază. Hotărârea Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, punctul 35 de mai sus (EU:C:2012:78), și Hotărârea Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul, punctul 35 de mai sus (EU:T:2009:62), citate de reclamantă, ar fi lipsite de relevanță, deoarece cauza în care s‑au pronunțat aceste hotărâri avea ca obiect o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază.
47. În sfârșit, astfel cum reiese din elementele dosarului, Comisia a ținut seama, pentru construirea prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, de o marjă rezonabilă pentru costurile SGA care se ridică la 2,29 % din cifra de afaceri netă a reclamantei și de o marjă rezonabilă pentru profit echivalentă cu 6 % din cifra de afaceri netă menționată.
48. Tocmai în lumina acestor indicații și precizări trebuie să fie examinată temeinicia argumentelor invocate de reclamantă în susținerea prezentului aspect al primului motiv. În această privință, trebuie amintit că reclamanta reproșează Comisiei că a comis erori de drept sau de fapt în măsura în care aceasta ar fi concluzionat în mod eronat că existența unei entități economice unice era lipsită de impact în ceea ce privește stabilirea prețului de export pentru a contesta, în esență, o parte a ajustărilor efectuate de Comisie, în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază pentru costurile sale SGA și pentru profitul înregistrat.
49. În plus, trebuie precizat că reclamanta este de acord că, în speță, se impunea construirea prețului de export conform articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, a cărui aplicabilitate nu este contestată de aceasta. Pe de altă parte, astfel cum a confirmat în ședință, reclamanta recunoaște că costurile SGA și profitul înregistrat în legătură cu funcțiile sale de importator, care intrau, în opinia sa, în domeniul de aplicare al acestei dispoziții, trebuiau să facă obiectul unor ajustări.
50. În primul rând, reclamanta invocă, în esență, că Comisia a săvârșit o eroare de drept în măsura în care ar fi considerat în mod greșit că existența unei entități economice unice era lipsită de impact în contextul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.
51. Or, este necesar să se arate că, drept răspuns la argumentele prezentate de reclamantă în cursul procedurii administrative și întemeiate pe faptul că aceasta forma, împreună cu CHEMK și cu KF, o entitate economică unică, Comisia a amintit, în deciziile atacate, că reclamanta îndeplinea funcțiile care îi reveneau în mod normal unui importator afiliat, astfel încât erau îndeplinite condițiile necesare ajustărilor prevăzute la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Aceasta a precizat de asemenea că existența sau inexistența unei entități economice unice era lipsită de impact în ceea ce privește aspectul dacă ar fi fost necesar să se opereze ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, în cazul în care ar fi fost îndeplinite condițiile de aplicare a acestei dispoziții și în care dispoziția menționată se aplica în mod explicit în prezența unei asocieri între exportator și importator. În plus, Comisia a considerat că faptul că asocierea dintre reclamantă și CHEMK și KF ia sau nu ia forma unei entități economice unice era lipsit de impact în cadrul unei ajustări operate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.
52. Rezultă astfel că respingerea, în deciziile atacate, a afirmației reclamantei, bazată pe existența unei entități economice unice, se întemeiază, în esență, pe considerația potrivit căreia existența sau inexistența unei astfel de entități este, în opinia Comisiei, lipsită de relevanță în privința aplicabilității înseși a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, în prezența unei asocieri, precum în speță, între producător și importator, dat fiind că, din moment ce sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestei dispoziții, Comisia consideră că îi revine ei efectuarea ajustărilor prevăzute de dispoziția menționată.
53. Trebuie arătat pe de altă parte că nu rezultă din deciziile atacate că Comisia a intenționat să excludă faptul că existența unei entități economice unice poate, eventual, să aibă un impact asupra modalităților de aplicare a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, și anume, în special asupra posibilității ca unele costuri SGA și profitul (cu titlu de exemplu, cele aferente activităților de export) să poată să nu fie luate în considerare pentru ajustărilor operate în temeiul acestei dispoziții.
54. Această lectură a motivelor deciziilor atacate se impune cu atât mai mult cu cât, după cum reiese din aceste decizii, reclamanta a arătat, în cursul procedurii administrative, că existența unei entități economice unice ar împiedica orice ajustare, în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, aferentă costurilor sale SGA și profitului înregistrat. Astfel, ca replică la această afirmație a răspuns Comisia, în deciziile atacate, că existența unei astfel de entități nu era, în opinia sa, de natură să împiedice ajustările menționate. În plus, deși, în observațiile sale din 20 iunie 2012, reclamanta a sugerat că ea contesta doar o parte din ajustările realizate aferente costurilor menționate, totuși aceste observații nu sunt univoce în ceea ce privește întinderea reală a contestației din partea reclamantei și, în orice caz, reclamanta nu prezintă, în înscrisurile sale, nicio critică specială referitoare la prezentarea argumentelor sale, astfel cum figurează aceasta în deciziile atacate și astfel cum a amintit reclamanta însăși, în cererea introductivă, la momentul prezentării situației de fapt din prezenta cauză.
55. În lumina celor ce precedă și în măsura în care, pe de o parte, reclamanta nu contestă în niciun caz, după cum a confirmat în ședință ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal, aplicabilitatea articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, chiar în prezența unei entități economice unice și în care, pe de altă parte, Comisia s‑a limitat, în deciziile atacate, să ia în considerare faptul că existența unei asemenea entități era lipsită de impact asupra aplicabilității dispoziției menționate și a ajustărilor prevăzute de aceasta, trebuie să se concluzioneze că argumentele reclamantei nu sunt de natură să stabilească faptul că aceste considerații ale Comisiei sunt afectate de o eroare de drept.
56. Prin urmare, aceste argumente trebuie respinse fără a fi chiar necesar să se determine care ar fi, eventual, efectele existenței unei entități economice unice în ceea ce privește stabilirea prețului de export și impactul, în această privință, al Hotărârii Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, punctul 35 de mai sus (EU:C:2012:78), și al Hotărârii Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul, punctul 35 de mai sus (EU:T:2009:62), citate de reclamantă.
57. În al doilea rând, după cum a afirmat în ședință, reclamanta invocă, în esență, faptul că ajustările operate în cadrul construcției prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din Regulamentul de bază pentru costurile sale SGA și pentru profitul înregistrat sunt excesive. Aceasta arată că, în cazul unei societăți care, precum ea însăși, funcționează în același timp ca importator și ca exportator care face parte dintr‑o entitate economică unică, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază nu permite efectuarea de ajustări pentru costurile SGA și pentru profit decât în temeiul funcțiilor legate de activitățile de import, iar nu de cele referitoare la export. În plus, în măsura în care, în cursul procedurii administrative, a arătat că efectua, pe lângă funcțiile sale de import, funcții de export, reclamanta consideră că îi revenea Comisiei sarcina să opereze, în vederea ajustărilor prevăzute la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, o distincție între aceste două funcții și să nu opereze ajustări decât pentru costurile SGA și pentru profitul legate de funcțiile de import.
58. Or, fără a fi chiar necesar să se stabilească dacă reclamanta formează efectiv o entitate economică unică cu CHEMK și cu KF și care ar fi, eventual, efectele existenței unei astfel de entități asupra stabilirii prețului de export în temeiul dispozițiilor relevante din regulamentul de bază, trebuie arătat că argumentele reclamantei nu sunt de natură să stabilească faptul că marjele menționate la punctul 47 de mai sus sunt excesive, întrucât Comisia ar fi omis să opereze o distincție în funcție de diferitele atribuții ale reclamantei.
59. În primul rând, în cursul procedurii administrative, reclamanta nu a prezentat, după cum a confirmat în ședință, ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal, date numerice detaliate privind costurile și profitul care, în opinia sa, nu ar fi trebuit să facă obiectul unor ajustări în măsura în care ar fi legate de activitățile sale de export. În plus, reiese din elementele dosarului, că reclamanta s‑a limitat să afirme în fața Comisiei că forma, împreună cu CHEMK și cu KF, o entitate economică unică și realiza, pe lângă funcții de import, funcții ale unui departament de vânzare integrată. În scrisoarea sa din 20 iunie 2012, reclamanta, contestând concluziile Comisiei privind a doua perioadă de anchetă, a arătat în special că numai costurile SGA și profitul aferente funcțiilor sale de import puteau face obiectul unor ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, cu excluderea costurilor SGA și a profitului aferente funcțiilor sale de export. Cu toate acestea, astfel cum reiese din înscrisurile Comisiei, fără ca acest aspect să fie contestat de reclamantă, ea a suprimat, în ceea ce privește ajustările pe care Comisia intenționa să le efectueze, în anexa 3 din scrisoarea sa din 20 iunie 2012, coloana intitulată „Costuri [SGA] 2,29 % și profit normal pentru perioada de anchetă 6 %”.
60. În aceste condiții, trebuie arătat că, pe lângă faptul că observațiile prezentate de reclamantă în cursul procedurii administrative nu sunt lipsite de ambiguitate, Comisia trebuia, în lipsa oricărei prezentări de către reclamantă a unor date numerice exacte cu privire la costurile suportate și la profitul realizat aferente diferitor activități ale sale, să stabilească o marjă rezonabilă pentru costurile SGA și pentru profitul reclamantei, pentru a putea opera ajustările prevăzute la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, a cărui aplicabilitate nu a fost contestată în niciun mod de reclamantă.
61. Astfel, având în vedere considerațiile care figurează la punctele 40-44 de mai sus, trebuie amintit că, pentru construirea prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, Comisia operează din oficiu ajustările prevăzute de dispoziția menționată și stabilește, în acest scop, o marjă rezonabilă pentru costurile SGA și pentru profit. În schimb, ținând seama de jurisprudența amintită în special la punctul 44 de mai sus, îi revine părții interesate, în speță reclamanta, în măsura în care dorește să conteste, în cursul procedurii administrative, o parte a ajustărilor anunțate, sarcina de a prezenta date numerice în susținerea contestației sale, cum ar fi calcule concrete care să justifice afirmațiile sale.
62. În această privință, pe de o parte, trebuie adăugat de asemenea că, presupunând că este dovedită afirmația privind existența unei entități economice unice în care reclamanta ar funcționa în principal ca departament de vânzare integrată, astfel încât funcțiile sale de import sunt completate de funcții de export, această afirmație nu este, contrar susținerilor reclamantei, de natură să inverseze sarcina probei, impunând Comisiei să opereze din oficiu distincția – presupunând că aceasta ar fi justificată – între cele două funcții de import și de export și costurile SGA și profitul aferente acestor funcții. Astfel, este cert totuși că îi revenea reclamantei, în măsura în care contesta parțial ajustările anunțate de Comisie, sarcina de a demonstra, prin prezentarea de elemente în susținere, caracterul excesiv al acestor ajustări stabilind impactul, în opinia sa, al funcțiilor sale de export asupra ajustărilor care pot fi operate de Comisie.
63. Pe de altă parte, contrar susținerilor reclamantei din ședință, aceasta nu se putea, în plus, dispensa de prezentarea unor date numerice, în măsura în care Comisia încă nu se pronunțase cu privire la existența, în speță, a unei entități economice unice și la impactul acesteia asupra construirii prețului de export. Astfel, acest argument, în măsura în care are rolul de a condiționa prezentarea unor asemenea date numerice care urmăresc să demonstreze caracterul excesiv al anumitor ajustări întrucât ar fi avut în vedere funcții care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, de recunoașterea în prealabil de către Comisie a exercitării unor astfel de funcții, este incompatibilă cu jurisprudența amintită la punctul 44 de mai sus.
64. În consecință, fără a săvârși o eroare vădită, Comisia ar fi stabilit, în lipsa unor date numerice detaliate furnizate de reclamantă, marje rezonabile pentru costurile SGA și pentru profitul reclamantei fără a efectua din oficiu nicio deosebire – presupunând că aceasta ar fi pertinentă – între costurile SGA și profitul generat de activitățile acesteia referitoare la presupusele sale funcții, de export și, respectiv, de import.
65. În al doilea rând, pe lângă faptul că, în cursul procedurii administrative, reclamanta nu a prezentat date numerice care să urmărească repunerea în discuție a marjei rezonabile pentru costurile SGA și pentru profit pe care Comisia intenționa să o aplice, trebuie adăugat că, în cursul prezentei proceduri, reclamanta nu a dovedit, în plus, caracterul excesiv al ajustărilor operate de Comisie. Astfel, în fața Tribunalului, reclamanta nu a prezentat niciun element de natură să determine, cu precizie, partea ajustărilor pe care o contestă, întrucât acestea s‑ar fi referit la activitățile sale de export ca parte a unei entități economice unice, și nici măcar vreun element care să dovedească caracterul pretins exagerat al ajustărilor operate de Comisie.
66. Astfel, în primul rând, potrivit reclamantei, în cazul în care Comisia ar fi aplicat în mod corect articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază ținând seama de existența unei entități economice unice, marja de dumping pentru a doua perioadă de anchetă „ar fi fost mult mai mică” decât cea calculată de Comisie, precizându‑se că ajustările operate erau „exagerate”. În al doilea rând, reclamanta susține că impactul existenței unei entități economice unice asupra ajustărilor operate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază s‑ar situa într‑un interval cuprins între 8 % și 20 % din marja de dumping calculată. În al treilea rând, marja rezonabilă de 2,29 % din cifra sa de afaceri netă reținută pentru costurile SGA „este mult mai mare” decât marja care ar fi putut fi dedusă în cazul în care Comisia ar fi luat în considerare existența unei entități economice unice. În al patrulea rând, marja de profit de 6 % din cifra de afaceri netă menționată ar constitui „marja medie de profit a oricărui operator/importator independent”, în timp ce, în prezența unei entități economice unice, „doar o parte neglijabilă, dacă este cazul, a profitului poate fi atribuită activităților de revânzare ulterioară importului în Uniune desfășurate de reclamantă/[entitatea economică unică]”.
67. Or, aceste afirmații vagi și nesusținute sunt insuficiente din perspectiva cerințelor amintite la punctul 44 de mai sus și nu sunt, prin urmare, de natură să repună în discuție întinderea ajustărilor operate de Comisie în deciziile atacate.
68. Pe de altă parte, în măsura în care reclamanta reproșează Comisiei că a aplicat, în deciziile atacate, marja medie de profit a unui importator independent, este suficient să se amintească faptul că, potrivit jurisprudenței, în prezența unei asocieri între producător și importator în Uniune, marja de profit rezonabilă prevăzută la articolul 2 alineatul (9) al treilea paragraf din regulamentul de bază nu poate fi calculată pe baza datelor care provin de la importatorul afiliat, care pot fi influențate de această asociere, ci pe baza celor care provin de la un importator independent (Hotărârea CHEMK și KF/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2011:618, punctul 29; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 5 octombrie 1988, Silver Seiko și alții/Consiliul, 273/85 și 107/86, Rec., EU:C:1988:466, punctul 25, și Hotărârea Canon și alții/Consiliul, punctul 39 de mai sus, EU:C:1988:467, punctul 32).
69. În consecință, reclamanta nu a dovedit că ajustările operate pentru costurile sale SGA și pentru profitul înregistrat erau excesive.
70. Prin urmare, fără a săvârși o eroare vădită, Comisia a aplicat, în deciziile atacate, marje rezonabile de 2,29 % și de 6 %, în ceea ce privește costurile SGA și, respectiv, profitul reclamantei.
71. Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se respingă al doilea aspect al primului motiv.
Cu privire la primul aspect
72. În susținerea primului aspect al primului motiv, reclamanta susține că, în deciziile atacate, Comisia a săvârșit o eroare de drept sau o eroare vădită de apreciere considerând că reclamanta nu forma, cu CHEMK și cu KF, o entitate economică unică. Reclamanta adaugă că, deși Comisia a calificat‑o, în deciziile atacate, drept importator asociat exportatorului, în sensul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, aceasta nu poate exclude faptul că respectiva calificare se întemeiază pe concluzia potrivit căreia reclamanta nu făcea parte dintr‑o entitate economică unică și că, în măsura în care respingerea de către Comisie, în deciziile atacate, a noțiunii de entitate economică unică se întemeiază pe aprecierile care figurează în considerentele (24) și (37) ale regulamentului de punere în aplicare, aceste aprecieri sunt eronate.
73. Comisia susține că primul aspect al prezentului motiv este inadmisibil și, în orice caz, este inoperant.
74. Mai întâi, este necesar să se arate că, astfel cum reiese din referirea, la punctul 46 de mai sus, la deciziile atacate, Comisia, după cum a confirmat în ședință, nu s‑a pronunțat în deciziile menționat, cu privire la existența unei entități economice unice care regrupează reclamanta cu CHEMK și cu KF. Astfel, în aceste decizii, Comisia a apreciat doar că, pe de o parte, reclamanta efectua funcțiile specifice ale unui importator afiliat, astfel încât prețul de export trebuia construit în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, și că, pe de altă parte, existența sau inexistența unei entități economice unice era lipsită de impact în acest sens, din moment ce erau îndeplinite condițiile de aplicare a dispoziției menționate. Rezultă că primul aspect al prezentului motiv trebuie respins întrucât este îndreptat împotriva unor concluzii care nu figurează în deciziile atacate.
75. În continuare, chiar presupunând că, astfel cum susține reclamanta, prin faptul că a calificat‑o drept importator afiliat, Comisia a intenționat să înlăture ipoteza existenței unei entități economice unice în speță, trebuie arătat, în orice caz, că împrejurarea, dacă este dovedită, că reclamanta forma, precum afirmă aceasta, o entitate economică unică împreună cu CHEMK și cu KF este, în condițiile prezentei spețe, lipsită de impact asupra aprecierii legalității construirii prețului de export în deciziile atacate. Astfel, trebuie amintit că, în cadrul celui de al doilea aspect al acestui motiv, reclamanta nu a stabilit caracterul excesiv, ca urmare a existenței, în opinia sa, a unei entități economice unice, al ajustărilor operate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În aceste condiții, chiar presupunând că aceasta formează efectiv o entitate economică unică împreună cu CHEMK și cu KF și că Comisia a înlăturat în mod eronat această noțiune, o astfel de eroare nu ar fi de natură să afecteze ajustările operate de acesta din urmă pentru costurile SGA și pentru profitul reclamantei.
76. În sfârșit, în măsura în care reclamanta se referă la concluziile formulate de Consiliu în regulamentul de punere în aplicare, pe care – consideră reclamanta – Comisia trebuia, conform punctului 3.2.3 litera (a) din avizul interpretativ, să le ia în considerare în vederea adoptării deciziilor atacate, se impune, în primul rând, să se arate că, deși este adevărat că reiese din considerentul (5) al fiecăreia dintre deciziile atacate că, în principiu, Comisia intenționa să urmeze, în deciziile menționate, concluziile anchetei de reexaminare, totuși, referitor la stabilirea prețului de export, aceasta nu a luat în niciun mod poziție cu privire la existența unei entități economice unice. Astfel, doar în regulamentul de punere în aplicare figurează o apreciere din partea Consiliului a elementelor prezentate de grupul CHEMK în vederea stabilirii existenței unei entități economice unice.
77. Or, trebuie să se constate că este clar că regulamentul de punere în aplicare nu face obiectul prezentei acțiuni, astfel cum, de altfel, a confirmat reclamanta în cadrul ședinței.
78. În consecință, dat fiind că, potrivit jurisprudenței, instanța Uniunii nu poate statua ultra petita (Hotărârea din 14 decembrie 1962, Meroni/Înalta Autoritate, 46/59 și 47/59, Rec., EU:C:1962:44, pagina 801, și Hotărârea din 28 iunie 1972, Jamet/Comisia, 37/71, Rec., EU:C:1972:57, punctul 12), Tribunalul nu poate, în speță, să aprecieze legalitatea motivelor care figurează în considerentele (24) și (37) ale regulamentului de punere în aplicare.
79. În al doilea rând, în măsura în care, în ședință, reclamanta a arătat că, având în vedere dreptul său la apărare, ar fi necesar să se ia în considerare toate elementele nu numai ale deciziilor atacate, ci și ale anchetei de reexaminare, trebuie să se constate că aspectul dacă reclamanta intenționează astfel să invoce o încălcare, de către Comisie, a dreptului său la apărare nu reiese cu claritatea necesară din indicațiile furnizate în ședință.
80. În orice caz, chiar presupunând că reclamanta intenționează astfel să invoce o încălcare a dreptului său la apărare, trebuie să se constate că ar fi vorba, după cum a arătat în mod întemeiat Comisia, despre un motiv nou prezentat pentru prima dată în ședință și, prin urmare, inadmisibil având în vedere articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.
81. Astfel, este necesar să se arate că, conform articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, invocarea de motive noi este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii (Hotărârea din 16 martie 2000, Compagnie maritime belge transports și alții/Comisia, C‑395/96 P și C‑396/96 P, Rec., EU:C:2000:132, punctul 99). Or, în ședință, reclamanta nu a arătat în niciun mod apariția vreunui element de drept sau de fapt în cursul procedurii care ar justifica invocarea unui motiv nou.
82. Pe de altă parte, deși, potrivit jurisprudenței, un motiv care constituie dezvoltarea unui motiv enunțat anterior, direct sau implicit, în cererea de sesizare a instanței și care prezintă o legătură strânsă cu acesta trebuie declarat admisibil (Ordonanța din 13 noiembrie 2001, Dürbeck/Comisia, C‑430/00 P, Rec., EU:C:2001:607, punctul 17), trebuie arătat totuși că, în speță, încălcarea dreptului la apărare invocată de reclamantă în ședință nu poate fi considerată o astfel de dezvoltare. Dimpotrivă, în măsura în care, în cererea introductivă, reclamanta a contestat, prin prezentul aspect al primului motiv, respingerea eventuală de către Comisie, în deciziile atacate, a existenței unei entități economice unice, afirmația unei încălcări a dreptului său la apărare ca urmare a neluării în considerare a argumentelor prezentate de reclamantă în vederea stabilirii existenței unei asemenea entități se bazează în mod necesar pe o premisă inversă, și anume pretinsa omisiune, de către Comisie, de a examina argumentele prezentate de reclamantă pentru a stabili existența unei entități economice unice sau pentru a ține seama de rezultatele anchetei de reexaminare.
83. În aceste condiții, primul aspect al primului motiv trebuie respins și, prin urmare, primul motiv în totalitate.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe încălcarea articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază
84. Prin intermediul celui de al doilea motiv de anulare, reclamanta contestă modificarea metodei efectuată de Comisie în deciziile atacate în vederea stabilirii marjei de dumping. Aceasta critică, în esență, Comisia pentru că a concluzionat în mod eronat în sensul existenței unei schimbări a circumstanțelor care justifică respectiva modificare a metodei, astfel încât acesta din urmă a săvârșit simultan o eroare vădită de apreciere și o încălcare a articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. Mai întâi, reclamanta contestă motivele din deciziile atacate pe baza cărora Comisia a concluzionat că a existat o schimbare a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. În al doilea rând, aceasta susține că Comisia nu a demonstrat că schimbarea circumstanțelor era de natură să justifice aplicarea unei metode diferite de cea aplicată în cursul anchetei inițiale. În sfârșit, reclamanta susține că, la aplicarea articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, marja de apreciere a Comisiei este limitată, astfel încât această instituție era obligată să aplice aceeași metodă cu cea utilizată în cursul anchetei inițiale.
85. Comisia contestă temeinicia acestor argumente.
86. Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, alegerea între diferite metode de calculare a marjei de dumping ca cele indicate la articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, precum și aprecierea valorii normale a unui produs presupun aprecierea unor situații economice complexe, iar controlul jurisdicțional al unei asemenea aprecieri trebuie să se limiteze astfel la verificarea respectării regulilor de procedură, a exactității faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței oricărei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a absenței oricărui abuz de putere (a se vedea Hotărârea Ikea Wholesale, punctul 37 de mai sus, EU:C:2007:547, punctul 41 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 8 iulie 2008, Huvis/Consiliul, T‑221/05, EU:T:2008:258, punctul 39).
87. Potrivit textului articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, în toate procedurile de rambursare în sensul alineatului (8) al aceleiași dispoziții, Comisia aplică, în măsura în care circumstanțele nu s‑au schimbat, aceeași metodă ca cea utilizată în cadrul anchetei inițiale, care a avut ca rezultat impunerea taxei antidumping în cauză, ținându‑se seama, printre altele, de dispozițiile articolului 2 din același regulament (Hotărârea din 19 septembrie 2013, Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, C‑15/12 P, Rep., EU:C:2013:572, punctul 16).
88. Potrivit jurisprudenței, excepția care permite Comisiei să aplice, în cursul procedurii de rambursare, o metodă diferită de cea utilizată în cadrul anchetei inițiale în cazul în care circumstanțele s‑au schimbat trebuie în mod necesar să facă obiectul unei interpretări stricte, întrucât o derogare sau o excepție de la o normă generală trebuie interpretată în mod restrictiv (a se vedea Hotărârea Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, punctul 87 de mai sus, EU:C:2013:572, punctul 17 și jurisprudența citată, și Hotărârea Huvis/Consiliul, punctul 86 de mai sus, EU:T:2008:258, punctul 41). Îi revine, în consecință, Comisiei să demonstreze că circumstanțele s‑au modificat dacă intenționează să aplice o metodă diferită de cea aplicată în cursul anchetei inițiale (Hotărârea Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, punctul 87 de mai sus, EU:C:2013:572, punctul 18, și Hotărârea Huvis/Consiliul, punctul 86 de mai sus, EU:T:2008:258, punctul 41).
89. În această privință, ținând seama de cerința unei interpretări stricte, trebuie adăugat că, pentru a fi justificată având în vedere articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, modificarea metodei trebuie să fie legată de schimbarea circumstanțelor constatată (a se vedea în acest sens Hotărârea Huvis/Consiliul, punctul 86 de mai sus, EU:T:2008:258, punctul 47).
90. Cu toate acestea, în ceea ce privește caracterul de excepție al unei astfel de schimbări a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, reiese din jurisprudență că cerința unei interpretări stricte nu poate permite instituțiilor să interpreteze și să aplice această dispoziție într‑un mod incompatibil cu conținutul și cu finalitatea ei. În această privință, trebuie arătat că dispoziția menționată prevede în special că metoda aplicată trebuie să fie conformă cu dispozițiile articolului 2 din regulamentul de bază (a se vedea Hotărârea Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, punctul 87 de mai sus, EU:C:2013:572, punctul 19 și jurisprudența citată, Hotărârea Huvis/Consiliul, punctul 86 de mai sus, EU:T:2008:258, punctul 42; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 17 noiembrie 2009, MTZ Polyfilms/Consiliul, T‑143/06, Rep., EU:T:2009:441, punctul 43).
91. Rezultă, pe de altă parte, că, în cazul în care s‑ar dovedi, în etapa procedurii de rambursare, că aplicarea metodei utilizate în cadrul anchetei inițiale nu era conformă cu articolul 2 din regulamentul de bază, Comisia ar fi obligată să nu mai aplice metoda menționată (a se vedea Hotărârea din 16 decembrie 2011, Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, T‑423/09, Rep., EU:T:2011:764, punctul 58 și jurisprudența citată), dat fiind că îi revenea Comisiei sarcina de a demonstra că metoda aplicată în cadrul anchetei inițiale nu era conformă cu articolul 2 din regulamentul de bază (a se vedea în acest sens Hotărârea Huvis/Consiliul, punctul 86 de mai sus, EU:T:2008:258, punctul 51). În schimb, pentru a justifica o modificare a metodei, nu este suficient ca o nouă metodă să fie mai adecvată decât cea anterioară, în ipoteza, totuși, în care metoda anterioară ar fi conformă articolului 2 din regulamentul de bază (Hotărârea Huvis/Consiliul, punctul 86 de mai sus, EU:T:2008:258, punctul 50).
92. În lumina acestor considerații trebuie examinată temeinicia prezentului motiv.
93. În acest temei, este important, într‑o primă etapă, să se arate că este cert că, în deciziile atacate, Comisia, considerând că avusese loc o schimbare a circumstanțelor, a aplicat, în vederea stabilirii marjei de dumping, o metodă diferită de cea aplicată în cursul anchetei inițiale.
94. Astfel, reiese din deciziile atacate că, în cursul anchetei de rambursare, Comisia a calculat, mai întâi, o marjă de dumping individuală pentru KF și, respectiv, pentru CHEMK, înainte de a stabili o marjă de dumping medie pentru grupul CHEMK (denumită în continuare „noua metodă”). În schimb, în cursul anchetei inițiale, instituțiile reuniseră toate datele relevante referitoare la vânzările interne în țara exportatoare, costul de producție, rentabilitatea și vânzările către Uniune ale CHEMK și ale KF (denumită în continuare „metoda inițială”).
95. Aceste două metode se disting astfel, după cum a explicat Comisia în înscrisurile sale, fără a fi contrazisă de reclamantă, prin momentul în care datele referitoare la CHEMK și la KF au fost reunite pentru a stabili marja de dumping a grupului CHEMK. Astfel, în cadrul noii metode, datele menționate au fost reunite la finalul calculării marjei de dumping, din moment ce Comisia a început prin a calcula o marjă de dumping individuală pentru CHEMK și, respectiv, pentru KF, în temeiul unui preț de export și al unei valori normale care le corespundeau cu titlu individual, înainte de a aduna sumele calculate astfel și de a stabili o marjă de dumping medie. În schimb, în cadrul metodei inițiale, instituțiile reuniseră de la început datele referitoare la CHEMK și la KF, astfel încât nu a fost efectuată nicio deosebire în privința prețului de export și a valorii normale.
96. În aceste condiții, este necesar, în al doilea rând, să se examineze dacă Comisia era îndreptățită să aplice noua metodă în cursul anchetei de rambursare. În acest temei, dat fiind că, după cum a confirmat în ședință, reclamanta nu contestă compatibilitatea noii metode cu articolul 2 din regulamentul de bază, este necesar să se verifice dacă Comisia a demonstrat că circumstanțele s‑au schimbat efectiv și că această schimbare justifica utilizarea noii metode.
97. În această privință, reiese din deciziile atacate că Comisia a concluzionat că a existat o schimbare a circumstanțelor ca urmare, în esență, a modificării structurii grupului CHEMK și a organizării vânzărilor la export ale CHEMK și ale KF. În acest temei, mai întâi, Comisia a considerat că, în cursul anchetei inițiale, pe de o parte, doar CHEMK funcționa ca producător‑exportator al grupului CHEMK, dat fiind că toate vânzările la export ale celor doi producători ai grupului, CHEMK și KF, se efectuau prin intermediul CHEMK, și că, pe de altă parte, CHEMK exporta produsele prin intermediul mai multor operatori afiliați înainte de a le vinde cumpărătorilor finali în Uniune. În schimb, potrivit Comisiei, în cursul anchetei de rambursare, atât CHEMK, cât și KF trebuiau să fie considerate producători‑exportatori din moment ce aceste două societăți își vindeau produsele în mod individual și direct reclamantei pentru exportul către Uniune. Astfel, potrivit Comisiei, deși, în cursul anchetei inițiale, grupul CHEMK își efectua exporturile prin intermediul unui singur canal de vânzare, exporturile se efectuau în cursul anchetei de rambursare prin intermediul a două canale de vânzare. În continuare, Comisia a considerat că, în cursul anchetei inițiale, era practic imposibil să se stabilească prețuri de export individuale pentru CHEMK și pentru KF din moment ce originea produselor vândute către cumpărători independenți în Uniune nu era specificată pe listele cu vânzări, în timp ce aceste informații au fost furnizate în cursul anchetei de rambursare. În cele din urmă, în ceea ce privește structura vânzărilor pe piața internă a țării exportatoare, Comisia a arătat că, în cursul anchetei inițiale, un operator afiliat vindea cote din producția grupului pe respectiva piața internă, în timp ce, în cursul anchetei de rambursare, toate vânzările interne erau efectuate direct de CHEMK și de KF.
98. Rezultă din aceste indicații din deciziile atacate că concluzia cu privire la existența unei schimbări a circumstanțelor care justifică o modificare a metodei s‑a întemeiat, în esență, pe modificarea structurii grupului CHEMK și a organizării vânzărilor sale la export ca urmare în special a integrării reclamantei în structura menționată și a modificării canalelor de vânzare la export. Comisia a identificat astfel CHEMK și KF ca doi producători‑exportatori care își efectuau vânzările la export prin intermediul reclamantei. În plus, pe piața internă a țării exportatoare, toate vânzările urmau să fie efectuate direct de CHEMK și de KF. În consecință și având în vedere, pe de altă parte, posibilitatea de a dispune, contrar situației survenite în cursul anchetei inițiale, de date care să îi permită să calculeze prețuri de export individuale pentru CHEMK și pentru KF, Comisia a aplicat noua metodă calculând marjele de dumping individuale pentru fiecare dintre cei doi producători‑exportatori înainte de a stabili, având în vedere apartenența lor la grupul CHEMK, o marjă medie ponderată de dumping pentru grupul menționat.
99. Astfel, grupul CHEMK a făcut obiectul unor modificări semnificative ca urmare în special a integrării reclamantei în grup și în organizarea vânzărilor la export către Uniune, astfel cum a admis, pe de altă parte, reclamanta atât în cursul procedurii administrative, în scrisoarea sa din 20 iunie 2012, cât și, în etapa prezentei proceduri, în replică. În plus, în ceea ce privește vânzările la export ale grupului CHEMK, reclamanta nu contestă că, deși, în cursul anchetei inițiale, atât vânzările la export ale CHEMK, cât și cele ale KF erau realizate de CHEMK prin intermediul mai multor intermediari, în cursul anchetei de rambursare, CHEMK și KF efectuau cu titlu individual vânzări la export prin intermediul reclamantei.
100. Or, este necesar să se considere că aceste modificări care afectau structura grupului CHEMK și organizarea vânzărilor sale la export către Uniune constituie o schimbare a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază.
101. Trebuie arătat deopotrivă că această schimbare a circumstanțelor este de natură să justifice modificarea metodei efectuată, conform articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, din moment ce respectiva modificare a metodei reflectă apariția unui al doilea canal de vânzare al grupului CHEMK și, astfel, schimbarea intervenită în organizarea vânzărilor grupului menționat.
102. Astfel, trebuie amintit că, în conformitate cu noua metodă, Comisia a calculat marje de dumping individuale pentru fiecare dintre cei doi producători‑exportatori, CHEMK și KF, înainte de a stabili o marjă de dumping medie pentru grupul CHEMK. Or, acest calcul de marje de dumping individuale care reflectă dualitatea canalelor de export ale grupului CHEMK impune calcularea prealabilă a unor valori normale și a unor prețuri de export individuale pentru fiecare dintre cei doi producători‑exportatori ai grupului menționat.
103. Argumentele invocate de reclamantă în susținerea prezentului motiv nu sunt de natură să repună în discuție aceste considerații. Argumentele menționate pot fi grupate, în esență, în trei serii de argumente.
104. Într‑o primă serie de argumente, reclamanta contestă motivele deciziilor atacate pe care Comisia și‑a întemeiat concluzia referitoare la existența unei schimbări a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază.
105. În primul rând, reclamanta susține că, atât în cadrul anchetei inițiale, cât și în cadrul anchetei de rambursare, exista doar un singur producător‑exportator, astfel încât nu a avut loc nicio schimbare a circumstanțelor în această privință. Prin urmare, pe de o parte, contrar a ceea ce afirmă Comisia în deciziile atacate, instituțiile ar fi calificat grupul CHEMK, iar nu societatea CHEMK, drept producător‑exportator în ancheta inițială. Pe de altă parte, reclamanta consideră că, în cadrul anchetei de rambursare, CHEMK și KF constituiau împreună un producător‑exportator din moment ce aceste două societăți aparțineau unei entități economice unice.
106. Cu toate acestea, deși este adevărat că, astfel cum arată reclamanta, reiese din considerentul (62) al regulamentului inițial că instituțiile calificaseră grupul CHEMK drept producător‑exportator, totuși, după cum reiese din deciziile atacate și după cum afirmă Comisia în cadrul procedurii scrise, fără ca acest aspect să fie contestat de reclamantă, doar societatea CHEMK efectua exporturile grupului către Uniune.
107. În aceste condiții, este necesar să se considere că simpla calificare formală, în cursul anchetei inițiale, a grupului CHEMK drept producător‑exportator este insuficientă pentru a demonstra că instituțiile au intenționat, în cursul anchetei inițiale menționate, să își întemeieze alegerea metodei inițiale pe considerația potrivit căreia grupul CHEMK trebuia calificat drept producător‑exportator, mai degrabă decât pe cea, invocată de Comisie în înscrisurile sale, potrivit căreia grupul CHEMK exporta prin intermediul unui singur producător al său dintre cei doi. În consecință, din moment ce, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 100 de mai sus, a intervenit o schimbare a circumstanțelor în ceea ce privește organizarea vânzărilor grupului CHEMK la export, simpla calificare formală, în cursul anchetei inițiale, a grupului menționat drept producător‑exportator nu este de natură să invalideze concluzia de la punctul 101 de mai sus, potrivit căreia această schimbare era de natură să justifice modificarea metodei efectuată de Comisie.
108. Pe de altă parte, în ceea ce privește noțiunea de entitate economică unică, trebuie amintit că această noțiune a fost dezvoltată de o jurisprudență constantă pentru stabilirea valorii normale în sensul articolului 2 alineatul (1) din regulamentul de bază (Hotărârea Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, punctul 35 de mai sus, EU:C:2012:78, punctul 55). Potrivit acestei jurisprudențe, atunci când un producător încredințează sarcini îndeplinite în mod normal de un departament de vânzare internă unei societăți de distribuție a produselor sale pe care o controlează din punct de vedere economic, utilizarea, pentru stabilirea valorii normale, a prețurilor plătite de primul cumpărător independent respectivei societăți de distribuție este justificată, dat fiind că aceste prețuri pot fi considerate prețurile primei vânzări a produsului efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale în sensul articolului 2 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul de bază (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 1988, Brother Industries/Consiliul, 250/85, Rec., EU:C:1988:464, punctul 15, și Hotărârea din 10 martie 1992, Canon/Consiliul, C‑171/87, Rec., EU:C:1992:106, punctele 9 și 11).
109. În plus, trebuie amintit că această jurisprudență a fost transpusă, prin analogie, în privința ajustărilor operate, în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, asupra prețului de export (Hotărârea Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul, punctul 35 de mai sus, EU:T:2009:62, punctul 177). În acest context, s‑a statuat în mod explicit că, dacă un producător își distribuie produsele având ca destinație Uniunea prin intermediul unei societăți distincte din punct de vedere juridic, dar aflate sub controlul său economic, cerința unei constatări care să reflecte realitatea economică a relațiilor dintre acest producător și această societate de vânzare pledează mai degrabă în sensul aplicării noțiunii „entitate economică unică” pentru calcularea prețului de export (Hotărârea Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, punctul 35 de mai sus, EU:C:2012:78, punctul 55).
110. În consecință, noțiunea de entitate economică unică se întemeiază în special pe necesitatea de a ține seama de realitatea economică a relațiilor dintre producător și societatea sa de vânzare, aceasta din urmă efectuând sarcinile unui departament de vânzare integrată respectivului producător.
111. În schimb, prin prezentul argument, astfel cum a fost rezumat la punctul 105 de mai sus, reclamanta deduce concluzii diferite din aceeași noțiune de entitate economică unică. Astfel, argumentul său este întemeiat pe premisa potrivit căreia faptul că doi producători aparțin aceluiași grup și formează, împreună cu o societate distinctă din punct de vedere juridic aparținând deopotrivă grupului menționat și căreia îi sunt atribuite sarcinile unui serviciu de vânzare integrată, o entitate economică unică ar obliga instituțiile să considere că doar respectiva entitate unică poate fi calificată drept producător‑exportator.
112. Or, fără a fi necesar să se stabilească dacă CHEMK și KF trebuie considerate ca aparținând unei entități economice unice, trebuie arătat că nici această premisă, nici, prin urmare, argumentația care decurge din ea nu pot fi reținute. Astfel, pe de o parte, această premisă face abstracție de realitatea economică constând în faptul că, în pofida apartenenței lor, ca societăți afiliate deținute de aceiași acționari, la același grup, respectiv, presupunând‑o dovedită, la o entitate economică unică, cei doi producători în cauză constituie entități juridice distincte care, în cursul anchetei de rambursare, produceau și comercializau produselor lor cu titlu individual. Cu alte cuvinte, premisa menționată face abstracție de existența a două canale de vânzare distincte. Pe de altă parte, reclamanta nu a explicat motivele pentru care, în prezența, presupunând‑o dovedită, a unei entități economice unice, ar trebui să nu fie luată în considerare această realitate economică.
113. În al doilea rând, reclamanta susține că Comisia a concluzionat în mod eronat în sensul apariției unor noi canale de vânzare la export din moment ce vânzările efectuate de CHEMK și de KF către reclamantă trebuiau luate în considerare, având în vedere existența unei entități economice unice, drept vânzări în cadrul grupului.
114. Pentru aceleași motive ca cele care figurează la punctele 108-112 de mai sus, acest argument nu poate fi reținut.
115. În al treilea rând, reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare considerând că ar fi fost imposibil, în cursul anchetei inițiale, să stabilească date privind vânzările pentru fiecare entitate de producție, deși a omis, în cursul anchetei menționate, să solicite prezentarea unor astfel de date. Potrivit reclamantei, Comisia nu poate justifica o schimbare a circumstanțelor printr‑o modificare a metodei sale de anchetă.
116. Aceste argumente ale reclamantei sunt inoperante.
117. Astfel, pe de o parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 100-102 de mai sus, concluzia privind existența unei schimbări a circumstanțelor care justifică, potrivit articolului 11 alineatul (9), modificarea metodei efectuată de Comisie se poate baza pe singura modificare, recunoscută de reclamantă, a structurii și a organizării vânzărilor la export ale grupului CHEMK. În aceste condiții, chiar presupunând că, astfel cum arată reclamanta, Comisia nu a solicitat, în cursul anchetei inițiale, prezentarea unor date individuale, o astfel de omisiune nu ar fi de natură să implice nelegalitatea concluziei, din deciziile atacate, cu privire la existența unei schimbări a circumstanțelor .
118. Pe de altă parte, reiese din deciziile atacate că, potrivit Comisiei, presupunând că ar fi putut dispune de datele necesare pentru a stabili prețuri de export individuale pentru fiecare producător, aceasta nu ar fi putut efectua astfel de calcule individuale, din moment ce, în cursul anchetei inițiale, exista un singur producător‑exportator. Or, reclamanta nu contestă această considerație, potrivit căreia calculele individuale nu puteau, în niciun caz, să fie efectuate în cursul anchetei inițiale.
119. Pe de altă parte și în orice caz, reiese din elementele dosarului că aceste argumente ale reclamantei sunt nefondate. Astfel, deși este adevărat că Comisia nu a solicitat în mod explicit furnizarea de date privind vânzările la export ale KF efectuate prin intermediul CHEMK, rezultă totuși din elementele menționate că, astfel cum a afirmat Comisia în înscrisurile sale, aceasta a solicitat efectiv CHEMK și KF transmiterea de date care i‑ar fi permis să calculeze, cu titlu individual, valoarea normală și prețul de export pentru fiecare dintre aceste două societăți. Mai întâi, prin scrisoarea din 9 martie 2007, Comisia a solicitat clarificarea tranzacțiilor care figurau în informațiile furnizate de CHEMK și în special a originii lor. În continuare, prin aceeași scrisoare, Comisia a solicitat clarificări cu privire la vânzările la export ale CHEMK. În sfârșit, prin scrisoarea din 20 aprilie 2007, Comisia a solicitat precizări cu privire la vânzările la export efectuate prin intermediul anumitor comercianți intermediari menționate în aceasta. Or, reiese din elementele dosarului că, față de aceste cereri, grupul CHEMK nu a furnizat datele individuale solicitate.
120. În această privință, trebuie adăugat în continuare că, în cursul prezentei proceduri, pe de o parte, reclamanta nu a contestat conținutul cererilor de date menționate la punctul 119 de mai sus. Pe de altă parte, aceasta nu a prezentat nicio argumentație substanțială pentru a demonstra că respectivele date nu ar fi fost de natură să permită Comisiei să calculeze, cu titlu individual, valoarea normală și prețul de export aferente CHEMK și, respectiv, KF. Dimpotrivă, reclamanta a indicat în ședință că „este posibil ca, […], Comisia [să fi avut] dreptate […] atunci când a afirmat că solicitase date pentru operatorii intermediari”, precizând în același timp „că acești operatori intermediari nu erau controlați în mod suficient pentru [a putea] furniza astfel de informații”.
121. În al patrulea rând, reclamanta susține că pretinsa schimbare a circumstanțelor pe piața internă a țării exportatoare era neglijabilă și nu putea fi considerată ca justificând o modificare a metodei.
122. Or, pe lângă faptul că, prin argumentele amintite, în esență, la punctul anterior, reclamanta recunoaște existența unei schimbări a circumstanțelor pe piața internă a țării exportatoare, este necesar să se constate că, presupunând chiar că, astfel cum aceasta susține, schimbarea menționată nu poate, din cauza caracterului său neglijabil, să servească pentru a justifica o modificare a metodei, totuși, astfel cum a explicat în mod întemeiat Comisia în înscrisurile sale, modificarea metodei, inclusiv în ceea ce privește stabilirea valorii normale, se bazează pe o serie de modificări ale situației de fapt. Acestea acoperă în special modificările care afectează structura și organizarea vânzărilor la export ale grupului CHEMK, care erau, după cum reiese din cuprinsul punctelor 100-102 de mai sus, suficiente în sine pentru a justifica modificarea de metodă efectuată de Comisie.
123. În această privință, trebuie adăugat că, astfel cum s‑a amintit deja la punctul 102 de mai sus, tocmai existența a doi producători‑exportatori este cea care justifică aplicarea noii metode în temeiul căreia Comisia stabilește, pe baza unor valori normale și a unor prețuri de export individuale, două marje de dumping individuale pentru CHEMK și, respectiv, pentru KF, înainte de stabilirea unei marje de dumping medii pentru grupul CHEMK.
124. În consecință, presupunând chiar că respectivele considerații enunțate de Comisie în deciziile atacate în ceea ce privește o posibilă modificare pe piața țării exportatoare ar fi afectate de o eroare, o astfel de eroare nu poate fi de natură să implice nelegalitatea deciziilor atacate.
125. În aceste condiții și fără a fi necesar să se stabilească dacă Comisia putea califica modificarea pe piața țării exportatoare drept schimbare a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, este necesar să se concluzioneze că argumentele invocate în această privință de reclamantă sunt inoperante.
126. În al cincilea rând, reclamanta arată că afirmația din deciziile atacate potrivit căreia noua metodă ar fi mai precisă este lipsită de relevanță din moment ce considerente de oportunitate nu sunt de natură să justifice o schimbare a circumstanțelor și, prin urmare, a metodei. În plus, Comisia nu ar susține că metoda inițială nu respecta articolul 2 din regulamentul de bază.
127. Desigur, potrivit jurisprudenței citate la punctul 91 de mai sus, pentru a justifica o modificare a metodei, nu este suficient ca o nouă metodă să fie mai adecvată decât cea anterioară, cât timp această din urmă metodă este conformă cu articolul 2 din regulamentul de bază.
128. Cu toate acestea, în speță, trebuie amintit că, astfel cum s‑a constatat deja, Comisia a întemeiat în mod explicit aplicarea unei noi metode pe existența unei schimbări a circumstanțelor.
129. În aceste condiții, argumentele potrivit cărora Comisia ar fi întemeiat modificarea metodei pe considerente de oportunitate și nu ar fi arătat că metoda inițială nu respecta articolul 2 din regulamentul de bază nu sunt de natură să implice nelegalitatea deciziilor atacate și, prin urmare, trebuie respinse ca inoperante.
130. Printr‑o a doua serie de argumente, reclamanta reproșează, în esență, Comisiei că nu a demonstrat că presupusa schimbare a circumstanțelor ar fi avut un impact asupra metodei inițiale aplicate de instituții, deși, în temeiul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, modificarea metodei trebuie să fie necesară și direct legată de schimbarea circumstanțelor. Or, schimbarea circumstanțelor invocată de Comisie s‑ar referi în principal la modificări în structura vânzărilor la export ale grupului CHEMK, în timp ce noua metodă ar afecta în principal valoarea normală. Pe de altă parte, Comisia nu ar fi explicat modul în care modificările privind structura vânzării la export a grupului ar putea avea un efect asupra metodei de calcul al valorii normale, al prețului de export sau al marjei de dumping.
131. Ținând seama de considerațiile de la punctele 101, 102, 122 și 123 de mai sus, aceste argumente trebuie respinse. Astfel, după cum s‑a arătat deja, aplicarea noii metode, inclusiv în măsura în care aceasta presupunea calcularea unei valori normale individuale pentru fiecare dintre cei doi producători, se justifica, potrivit articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, prin schimbarea circumstanțelor referitoare la structura și la organizarea vânzărilor grupului CHEMK.
132. Într‑o a treia serie de argumente, reclamanta susține că, în cadrul aplicării articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, puterea discreționară a Comisiei este limitată, astfel încât, în speță, Comisia era obligată să aplice în cadrul anchetei de rambursare metoda inițială.
133. În primul rând, reclamanta consideră că articolul 18.3.1 din acordul antidumping acordă prioritate, în anchetele de rambursare, metodei de calcul al marjei de dumping utilizate în ancheta cea mai recentă care acoperă dumpingul, față de dispozițiile acordului antidumping.
134. În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, ținând cont de natura și de structura acestora, acordurile OMC nu figurează, în principiu, printre normele în lumina cărora instanța Uniunii controlează legalitatea actelor instituțiilor Uniunii în temeiul articolului 263 primul paragraf TFUE (Hotărârea din 23 noiembrie 1999, Portugalia/Consiliul, C‑149/96, Rec., EU:C:1999:574, punctul 47, Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Petrotub și Republica/Consiliul, C‑76/00 P, Rec., EU:C:2003:4, punctul 53, și Hotărârea Ikea Wholesale, punctul 37 de mai sus, EU:C:2007:547, punctul 29). Cu toate acestea, în ipoteza în care Uniunea a înțeles să execute o obligație specifică asumată în cadrul OMC sau, în speță, în cazul în care actul Uniunii face trimitere în mod expres la dispoziții precise din acordurile OMC, este de competența instanței Uniunii să controleze legalitatea actului Uniunii în cauză în raport cu normele OMC (Hotărârea Portugalia/Consiliul, citată anterior, EU:C:1999:574, punctul 49, Hotărârea Petrotub și Republica/Consiliul, citată anterior, EU:C:2003:4, punctul 54, și Hotărârea Ikea Wholesale, punctul 37 de mai sus, EU:C:2007:547, punctul 30).
135. Or, reiese din considerentul (3) al regulamentului de bază că acesta are ca obiect în special să transpună în dreptul Uniunii, în măsura posibilului, normele cuprinse în acordul antidumping, printre care figurează în special cele referitoare la durata și la reexaminarea taxelor antidumping (a se vedea prin analogie Hotărârea Petrotub și Republica/Consiliul, punctul 134 de mai sus, EU:C:2003:4, punctul 55).
136. În consecință, dispozițiile regulamentului de bază trebuie să fie interpretate, în măsura posibilului, în lumina dispozițiilor corespunzătoare ale acordului antidumping (a se vedea Hotărârea Petrotub și Republica/Consiliul, punctul 134 de mai sus, EU:C:2003:4, punctul 57 și jurisprudența citată).
137. Or, pe de o parte, acordul antidumping nu cuprinde dispoziții echivalente celor ale articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, astfel încât norma pe care o conține această ultimă dispoziție nu poate fi considerată o transpunere a uneia dintre normele detaliate ale acordului menționat care trebuie să fie interpretată în conformitate cu acesta din urmă (Concluziile avocatului general Cruz Villalón prezentate în cauza Valimar, C‑374/12, Rep., EU:C:2014:118, punctul 74).
138. Pe de altă parte, trebuie arătat că, potrivit articolelor 18.3 și 18.3.1 din acordul antidumping, se prevăd următoarele:
„18.3. Sub rezerva paragrafelor 3.1 și 3.2, prevederile prezentului acord se aplică investigațiilor și examinărilor măsurilor existente, inițiate pe baza cererii prezentate la data intrării în vigoare pentru un stat membru al Acordului OMC, sau ulterior acestei date.
18.3.1 În ceea ce privește calcularea marjelor de dumping în procedurile de rambursare în sensul articolului 9 alineatul (3), se aplică regulile utilizate în determinarea sau examinarea cea mai recentă a existenței unui dumping.”
139. Rezultă astfel din modul de redactare și din contextul dispozițiilor citate la punctul 138 de mai sus că, spre deosebire de articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, care identifică metoda aplicabilă în orice anchetă de rambursare, articolul 18.3.1 din acordul antidumping se înscrie în dispozițiile finale ale acordului menționat și, mai precis, în cele prevăzute la articolul 18.3, care stabilesc aplicabilitatea sa în timp. Reclamanta pare, de altfel, să recunoască ea însăși acest aspect în înscrisurile sale, având în vedere că afirmă faptul că articolul 18.3.1 din acordul antidumping „se aplică chiar dacă metoda de calcul inițială al marjei de dumping, folosită înainte de intrarea în vigoare a acordului antidumping, a devenit incompatibilă cu acesta după intrarea sa în vigoare”.
140. În consecință, după cum subliniază în mod întemeiat Comisia, articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază nu pune în aplicare articolul 18.3.1 din acordul antidumping, astfel încât această din urmă dispoziție este lipsită de relevanță în cadrul prezentului motiv.
141. În al doilea rând, reclamanta susține că Comisia a limitat puterea sa discreționară angajându‑se, la punctul 3.2.3 litera (a) din avizul interpretativ, să aplice, în cadrul anchetei de rambursare, metoda inițială.
142. Cu toate acestea, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că un act interpretativ precum avizul interpretativ, care, în conformitate cu preambulul său, definește orientări pentru aplicarea articolului 11 alineatul (8) din regulamentul de bază, nu poate avea ca efect modificarea normelor imperative dintr‑un regulament (Hotărârea din 12 februarie 2014, Beco/Comisia, T‑81/12, Rep., EU:T:2014:71, punctul 50; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 28 ianuarie 1992, Soba, C‑266/90, Rec., EU:C:1992:36, punctul 19, și Hotărârea din 22 aprilie 1993, Peugeot/Comisia, T‑9/92, Rec., EU:T:1993:38, punctul 44).
143. Astfel, rezultă dintr‑o jurisprudență consacrată că orientările și comunicările pe care Comisia le adoptă sunt obligatorii pentru aceasta, dar numai în măsura în care nu se îndepărtează de la normele tratatului care le sunt ierarhic superioare (Hotărârea Beco/Comisia, punctul 142 de mai sus, EU:T:2014:71, punctul 51; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 2 decembrie 2010, Holland Malt/Comisia, C‑464/09 P, Rep., EU:C:2010:733, punctul 47 și jurisprudența citată).
144. În consecință, contrar susținerilor reclamantei, nu poate decurge din cuprinsul punctului 3.2.3 litera (a) din avizul interpretativ că Comisia era obligată în orice împrejurare și fără excepție să aplice, în cadrul unei anchete de rambursare, aceeași metodă ca cea aplicată în cursul anchetei inițiale. Astfel, o asemenea restricționare a puterii discreționare a Comisiei ar fi incompatibilă cu posibilitatea, stabilită în conformitate cu articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, de a efectua, în cazul schimbării circumstanțelor, o modificare de metodă.
145. Rezultă din cele de mai sus că al doilea motiv invocat de reclamantă trebuie respins.
146. Având în vedere ansamblul considerațiilor de mai sus, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
147. Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă RFA International, LP la plata cheltuielilor de judecată.
HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
17 martie 2015 ( *1 )
„Dumping — Import de ferosiliciu originar din Rusia — Respingerea cererilor de rambursare a taxelor antidumping achitate — Stabilirea prețului de export — Entitate economică unică — Stabilirea marjei de dumping — Aplicarea unei metode diferite de cea utilizată în cursul anchetei inițiale — Schimbarea circumstanțelor — Articolul 2 alineatul (9) și articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009”
În cauza T‑466/12,
RFA International, LP, cu sediul în Calgary (Canada), reprezentată de B. Evtimov, avocat,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de P. Němečková și de A. Stobiecka‑Kuik, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare în parte a Deciziilor C(2012) 5577 final, C(2012) 5585 final, C(2012) 5588 final, C(2012) 5595 final, C(2012) 5596 final, C(2012) 5598 final și C(2012) 5611 final ale Comisiei din 10 august 2012 privind cererile de rambursare a unor taxe antidumping achitate pentru importurile de ferosiliciu originar din Rusia, în măsura în care prin aceste decizii se refuză rambursarea taxelor antidumping achitate, cu excepția celor cu privire la care cererea a fost declarată inadmisibilă ca urmare a expirării termenului legal,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din doamna M. E. Martins Ribeiro (raportor), președinte, domnii S. Gervasoni și L. Madise, judecători,
grefier: domnul L. Grzegorczyk, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 17 septembrie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic
Dreptul OMC
|
1 |
Articolul VI.1 din Acordului General pentru Tarife și Comerț 1994 (GATT) prevede că „[p]ărțile contractante recunosc că dumpingul care permite introducerea produselor dintr‑o țară pe piața unei alte țări la un preț inferior valorii lor normale poate face obiectul unei sancțiuni dacă produce sau amenință cu producerea unui prejudiciu important pentru o ramură de producție de pe teritoriul unei părți contractante sau dacă produce întârzieri importante în crearea unei ramuri de producție naționale”. |
|
2 |
Acordul privind aplicarea articolului VI din GATT (JO 1994, L 336, p. 103, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 112, denumit în continuare „acordul antidumping”) figurează în anexa 1 A la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (JO 1994, L 336, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 5). |
|
3 |
Articolele 18.3 și 18.3.1 au următorul cuprins: „18.3. Sub rezerva paragrafelor 3.1 și 3.2, prevederile prezentului acord se aplică investigațiilor și examinărilor măsurilor existente, inițiate pe baza cererii prezentate la data intrării în vigoare pentru un stat membru al Acordului OMC, sau ulterior acestei date. 18.3.1 În ceea ce privește calcularea marjelor de dumping în procedurile de rambursare în sensul articolului 9 alineatul (3), se aplică regulile utilizate în determinarea sau examinarea cea mai recentă a existenței unui dumping.” |
Dreptul Uniunii
|
4 |
Reglementarea antidumping de bază este constituită de Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51, denumit în continuare „regulamentul de bază”), care a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), cu modificările ulterioare. |
|
5 |
Articolul 2 din regulamentul de bază expune următoarele norme privind stabilirea existenței dumpingului. Alineatul (1) al acestuia definește valoarea normală după cum urmează: „(1) Valoarea normală se stabilește de obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărători independenți din țara exportatoare. În cazul în care exportatorul din țara exportatoare nu produce sau nu comercializează produsul similar, valoarea normală se stabilește pe baza prețurilor altor comercianți sau producători. Prețurile practicate între părți care par a fi asociate sau par să fi încheiat un acord de compensare nu pot fi considerate prețuri practicate în cadrul operațiunilor comerciale normale și nu pot fi utilizate pentru a stabili valoarea normală decât în cazul în care se stabilește că prețurile în cauză nu sunt afectate de relațiile dintre părți. Pentru a stabili dacă două părți sunt asociate, se poate ține seama de definiția părților afiliate în conformitate cu articolul 143 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar”. |
|
6 |
Alineatele (8) și (9) ale articolului 2 din regulamentul de bază se referă la prețul de export. Acestea au următorul conținut: „(8) Prețul de export este prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul vândut la export din țara exportatoare către [Uniunea Europeană]. (9) Atunci când nu există un preț de export stabilit sau când prețul de export nu pare a fi fiabil din cauza existenței unei asocieri sau a unui acord de compensare între exportator și importator sau un terț, prețul de export poate fi construit pe baza prețului cu care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent sau, în cazul în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în starea în care erau când au fost importate, prin orice altă modalitate rezonabilă. În astfel de cazuri, se operează ajustări pentru a se ține seama de toate cheltuielile, inclusiv de taxe și de impozite, care survin între import și revânzare, precum și de o marjă de profit, pentru a stabili un preț de export fiabil la nivelul frontierei [Uniunii Europene]. Costurile care se iau în calcul la operarea unei ajustări le includ pe cele suportate în mod normal de un importator, dar plătite de orice parte care își desfășoară activitatea în interiorul sau în afara [Uniunii Europene] și care pare să fie asociată sau să fi încheiat un acord de compensare cu importatorul sau cu exportatorul, în special următoarele elemente: transportul obișnuit, asigurarea, manipularea, încărcarea și costurile suplimentare; taxe vamale, taxe antidumping și alte taxe plătibile în țara importatoare pentru import sau pentru vânzarea de mărfuri, precum și o marjă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative, alte costuri generale și profitul.” |
|
7 |
Articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază prevede următoarele cu titlu de comparație între prețul de export și valoarea normală: „(10) Se efectuează o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală. Această comparație se face în aceeași etapă a procesului comercial pentru vânzări efectuate la date cât mai apropiate posibil și ținând seama în mod corespunzător de alte diferențe care afectează comparabilitatea prețurilor. În cazul în care valoarea normală și prețul de export, stabilite, nu pot fi comparate astfel, se ține seama în fiecare caz, sub formă de ajustări, de diferențele constatate la factorii care se pretinde și se demonstrează că afectează prețurile și, prin urmare, comparabilitatea acestora. Se evită repetarea ajustărilor, mai ales în cazul în care este vorba de diferențe privind reducerile de prețuri, rabaturile, cantitățile sau etapele comercializării. În cazul în care sunt întrunite condițiile specificate, factorii care pot determina efectuarea de ajustări sunt următorii: […]” |
|
8 |
Articolul 11 alineatul (8) din regulamentul de bază stabilește procedura de rambursare a taxelor percepute. Această dispoziție are următorul cuprins: „(8) Fără a aduce atingere alineatului (2), un importator poate cere rambursarea taxelor percepute atunci când se demonstrează că marja de dumping pe baza căreia au fost achitate taxele a fost eliminată sau redusă la un nivel inferior nivelului taxei în vigoare. Pentru a obține rambursarea taxei antidumping, importatorul trebuie să înainteze o cerere Comisiei. Această cerere se prezintă prin intermediul statului membru pe teritoriul căruia au fost puse în liberă circulație produsele, în termen de șase luni de la data la care valoarea taxelor definitive care urmează a fi percepute a fost stabilită de către autoritățile competente sau de la data la care a fost decisă perceperea definitivă a sumelor plătite cu titlu de taxe provizorii. Statele membre transmit de îndată cererea Comisiei. O cerere de rambursare nu este considerată ca fiind susținută în mod corespunzător de elemente de probă decât în cazul în care conține informații precise cu privire la suma corespunzătoare rambursării taxelor antidumping solicitată și este însoțită de toate documentele vamale referitoare la calcularea și la plata acestei sume. Ea trebuie, de asemenea, să conțină probe, pentru o perioadă reprezentativă, a valorilor normale și a prețurilor de export către [Uniunea Europeană] pentru exportatorul sau producătorul căruia i se aplică taxa. Atunci când importatorul nu este asociat cu exportatorul sau cu producătorul în cauză și când această informație nu este disponibilă imediat sau când exportatorul sau producătorul refuză să o comunice importatorului, cererea trebuie să conțină o declarație a exportatorului sau a producătorului cu privire la faptul că marja de dumping a fost redusă sau eliminată, în conformitate cu prezentul articol, și că vor fi furnizate Comisiei elementele de probă pertinente. În cazul în care aceste elemente de probă nu sunt furnizate de către exportator sau de către producător într‑un termen rezonabil, cererea este respinsă. După consultarea comitetului consultativ, Comisia decide dacă și în ce măsură este necesar să se aprobe cererea sau poate decide oricând deschiderea unei reexaminări intermediare; informațiile și constatările care decurg din această reexaminare, stabilite în conformitate cu dispozițiile aplicabile acestui tip de reexaminare, sunt utilizate pentru a stabili dacă și în ce măsură se justifică o rambursare. Decizia cu privire la rambursarea taxelor trebuie în mod normal să intervină în termen de douăsprezece luni și, în orice caz, nu mai târziu de optsprezece luni de la data la care a fost înaintată o cerere de rambursare, susținută în mod corespunzător de elemente de probă, de un importator al produsului supus taxei antidumping. O rambursare autorizată trebuie efectuată în mod normal de către statele membre în termen de nouăzeci de zile de la decizia Comisiei.” |
|
9 |
Potrivit articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, se prevăd următoarele: „În toate anchetele de reexaminare sau de rambursare efectuate în temeiul prezentului articol, Comisia aplică, în măsura în care circumstanțele nu s‑au schimbat, aceeași metodă ca și în ancheta care a avut ca rezultat impunerea taxei, ținându‑se seama de dispozițiile articolului 2, în special de alineatele (11) și (12), și de dispozițiile articolului 17.” |
|
10 |
Comisia Comunităților Europene a definit orientările pentru aplicarea articolului 11 alineatul (8) din regulamentul de bază, în avizul său privind rambursarea taxelor antidumping (JO 2002, C 127, p. 10, denumit în continuare „avizul interpretativ”). Punctul 3.2.3 din avizul interpretativ, intitulat „Analiza temeiniciei cererii”, prevede printre altele: „(a) Metoda generală […] Articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază prevede că Comisia aplică «aceeași metodă ca și în ancheta care a avut ca rezultat impunerea taxei, ținându‑se seama de dispozițiile articolului 2 (stabilirea dumpingului), în special de alineatele (11) și (12) ale acestuia (utilizarea de medii ponderate în calcularea marjei de dumping), și de dispozițiile articolului 17 (eșantionare)». […] (b) […] (c) Utilizarea rezultatelor unei reexaminări Atunci când examinează o cerere de rambursare, Comisia poate, în orice moment, să decidă să inițieze o reexaminare intermediară conform articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. Procedura referitoare la cererea de rambursare este atunci suspendată până la concluzia anchetei de reexaminare. Concluziile anchetei de reexaminare pot fi utilizate pentru a statua cu privire la temeinicia unei cereri de rambursare în măsura în care data de facturare a tranzacțiilor pentru care se solicită o rambursare este cuprinsă în perioada de anchetă a reexaminării. (d) […]” |
Istoricul cauzei
|
11 |
Reclamanta, RFA International, LP, este o societate în comandită constituită în Canada, care își desfășoară în mod obișnuit activitățile comerciale cotidiene de la filiala sa situată în Elveția. De la o dată, nespecificată, ulterioară datei de 25 februarie 2008, reclamanta, prin intermediul filialei sale din Elveția, cumpără, revinde, importă și depozitează în Uniunea Europeană ferosiliciu provenind din Rusia, produs de două societăți afiliate cu sediul în Rusia, și anume Chelyabinsk electrometallurgical integrated plant OAO (denumită în continuare „CHEMK”) și Kuzneckie ferrosplavy OAO (denumită în continuare „KF”). Ferosiliciul este un aliaj folosit în fabricarea oțelului și a fierului. |
|
12 |
La 25 februarie 2008, în urma unei plângeri depuse de Comitetul de legătură al industriilor de aliaje feroase (Euroalliages), Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (CE) nr. 172/2008 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de ferosiliciu originare din Republica Populară Chineză, Egipt, Kazahstan, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia (JO L 55, p. 6, denumit în continuare „regulamentul inițial”). În temeiul articolului 1 din regulamentul inițial, nivelul taxei antidumping definitiv aplicabil prețului net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilea la 22,7 % pentru produsele fabricate de CHEMK și de KF. |
|
13 |
La 30 noiembrie 2009, CHEMK și KF au prezentat o cerere de reexaminare intermediară parțială care se referea doar la dumping, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. Ancheta inițiată de Comisie ca urmare a acestei cereri acoperea perioada 1 octombrie 2009-30 septembrie 2010 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare”). |
|
14 |
În perioada 30 iulie 2009-10 decembrie 2010, reclamanta, în conformitate cu articolul 11 alineatul (8) din regulamentul de bază, a sesizat Comisia, prin intermediul autorităților vamale belgiene, germane, italiene, olandeze, finlandeze, suedeze și din Regatul Unit, cu mai multe cereri de rambursare a unor taxe antidumping achitate. Aceste cereri priveau taxe antidumping pe care reclamanta le‑a achitat în perioada 7 ianuarie 2009-10 decembrie 2010. Ancheta de rambursare privea perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 30 septembrie 2010 (denumită în continuare „perioada de anchetă de rambursare”). În vederea calculării noilor marje de dumping, Comisia a divizat această perioadă în două perioade, prima cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 30 septembrie 2009 (denumită în continuare „prima perioadă de anchetă”) și a doua cuprinsă între 1 octombrie 2009 și 30 septembrie 2010 (denumită în continuare „a doua perioadă de anchetă”). A doua perioadă de anchetă corespunde perioadei de reexaminare. |
|
15 |
Prin scrisoarea din 12 ianuarie 2011, CHEMK, KF și reclamanta (denumite în continuare, împreună, „grupul CHEMK”) au transmis Comisiei, ca răspuns la o solicitare de informații adresată de aceasta în cadrul procedurii de reexaminare intermediară, explicații privind structura grupului CHEMK. |
|
16 |
La 9 noiembrie 2011, Comisia i‑a comunicat reclamantei concluziile sale cu privire la prima perioadă de anchetă. Comisia a constatat, pentru această perioadă, o marjă de dumping negativă care conducea la rambursarea taxelor antidumping achitate de reclamantă. |
|
17 |
La 16 ianuarie 2012, prin adoptarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 60/2012 de încheiere a reexaminării intermediare parțiale, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din [regulamentul de bază], a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de ferosiliciu originar, printre altele, din Rusia (JO L 22, p. 1, denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”), Consiliul a încheiat procedura de reexaminare intermediară fără modificarea nivelului măsurii antidumping în vigoare. În cadrul aprecierii prețului de export, în special, Consiliul a examinat și a respins argumente prezentate în cadrul procedurii de reexaminare de CHEMK și de KF pentru a demonstra că formau, împreună cu reclamanta, o entitate economică unică. |
|
18 |
Prin scrisorile datate 5 și 6 iunie 2012, Comisia i‑a comunicat reclamantei concluziile sale privind a doua perioadă de anchetă. Reiese din aceste documente că Comisia a calculat, pentru această perioadă, o marjă de dumping care se ridică la 24,1 %, astfel încât, se impunea, în opinia sa, respingerea cererii de rambursare pentru perioada menționată. |
|
19 |
Prin scrisoarea din 20 iunie 2012, reclamanta a contestat concluziile Comisiei referitoare la a doua perioadă de anchetă și și‑a prezentat observațiile în această privință. |
|
20 |
La 10 august 2012, Comisia a adoptat Deciziile C(2012) 5577 final, C(2012) 5585 final, C(2012) 5588 final, C(2012) 5595 final, C(2012) 5596 final, C(2012) 5598 final și C(2012) 5611 final privind cererile de rambursare a unor taxe antidumping achitate pentru importurile de ferosiliciu originar din Rusia (denumite în continuare, împreună, „deciziile atacate”), prin care aceasta, pe de o parte, a admis cererile de rambursare referitoare la prima perioadă de anchetă, în măsura în care aceste cereri erau admisibile, și, pe de altă parte, a respins cererile de rambursare referitoare la a doua perioadă de anchetă. Reclamanta a primit notificarea acestor decizii la 14 august 2012. |
Deciziile atacate
|
21 |
În primul rând, pe de o parte, Comisia a precizat, în deciziile atacate, perioada de anchetă de rambursare. În această privință, Comisia a reținut divizarea, deja efectuată în cursul anchetei de rambursare, a acestei perioade în două perioade (a se vedea punctul 14 de mai sus). În măsura în care cea de a doua perioadă corespundea perioadei de anchetă de reexaminare, Comisia a indicat că putea utiliza concluziile respectivei anchete pentru a statua cu privire la temeinicia cererii de rambursare, astfel cum rezultă din avizul interpretativ. Pe de altă parte, Comisia a examinat admisibilitatea cererilor de rambursare. În această privință, aceasta a constatat, în special, că aceste cereri erau parțial inadmisibile, din moment ce fuseseră formulate, pentru anumite tranzacții efectuate în cursul primei perioade de anchetă, în afara termenului de șase luni stabilit la articolul 11 alineatul (8) din regulamentul de bază. |
|
22 |
În al doilea rând, Comisia a examinat temeinicia cererilor de rambursare. |
|
23 |
Mai întâi, în ceea ce privește prețul de export, Comisia, considerând că reclamanta, prin intermediul căreia CHEMK și KF își realizau vânzările la export, exercita toate funcțiile de import în Uniune, a aplicat, în primul rând, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Prin urmare, aceasta a construit prețul de export pe baza prețului la care produsele importate erau revândute pentru prima dată unui cumpărător independent, ajustat ținând seama de toate costurile survenite între import și revânzare, precum și de o marjă de profit, stabilită la 6 %, și de o marjă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (denumite în continuare, împreună, „costuri SGA”). În al doilea rând, Comisia a examinat argumentul prezentat de reclamantă, precum și de CHEMK și de KF,potrivit căruia acestea ar trebui să fie tratate ca o entitate economică unică, astfel încât nu trebuia efectuată nicio ajustare aferentă costurilor SGA și marjei de profit în cadrul stabilirii prețului de export. Ca răspuns la acest argument, pe de o parte, Comisia a reiterat concluzia sa potrivit căreia reclamanta trebuia să fie calificată drept importator asociat, în sensul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Pe de altă parte, Comisia a considerat că existența unei entități economice unice era lipsită de relevanță pentru ajustările efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, care se aplică în mod explicit situațiilor în care exportatorul și importatorul sunt asociați. |
|
24 |
În continuare, în ceea ce privește calcularea marjei de dumping, Comisia a constatat, în primul rând, că, pentru prima perioadă de anchetă, marja de dumping era negativă, în timp ce, pentru a doua perioadă, această marjă, astfel cum a fost rectificată în urma observațiilor reclamantei, se ridica la 23,1 %. În al doilea rând, Comisia a precizat că, în cadrul anchetei de rambursare și spre deosebire de ancheta care a condus la adoptarea regulamentului inițial, aceasta a calculat, într‑o primă etapă, o marjă de dumping pentru CHEMK și o marjă pentru KF înainte de a stabili o marjă de dumping medie pentru grupul CHEMK. Comisia a justificat aplicarea acestei metode noi printr‑o schimbare a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, în ceea ce privește modificarea canalelor de vânzare de ferosiliciu la export de către grupul CHEMK, dat fiind că, potrivit Comisiei, metoda respectivă era în concordanță cu cerințele articolului 2 din acest regulament. |
|
25 |
În sfârșit, Comisia a examinat argumentele prezentate de reclamantă ca răspuns la transmiterea acesteia a concluziilor cu privire la ancheta de rambursare. În acest temei, în special, Comisia a examinat și a respins, pe de o parte, argumentele prezentate de reclamantă pentru a contesta existența unei schimbări a circumstanțelor care justifică aplicarea unei noi metode de calcul. Pe de altă parte, aceasta a respins argumentele reclamantei referitoare la noțiunea de entitate economică unică. |
Procedura și concluziile părților
|
26 |
Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 23 octombrie 2012, reclamanta a introdus prezenta acțiune. |
|
27 |
Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a doua, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză. |
|
28 |
Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a patra) a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură, a adresat în scris întrebări reclamantei. Aceasta a răspuns în termenul acordat. |
|
29 |
Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 17 septembrie 2014. |
|
30 |
Reclamanta solicită Tribunalului:
|
|
31 |
Comisia solicită Tribunalului:
|
În drept
|
32 |
În susținerea acțiunii în anulare, reclamanta invocă două motive. Primul motiv este întemeiat pe erori de drept sau pe erori vădite de apreciere pe care Comisia le‑ar fi săvârșit în cadrul stabilirii prețului de export. Al doilea motiv se întemeiază pe o eroare vădită de apreciere și pe încălcarea articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, în măsura în care Comisia a concluzionat că există o schimbare a circumstanțelor și a aplicat o nouă metodă pentru a stabili marja de dumping. |
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe erori de drept sau pe erori vădite de apreciere săvârșite în stabilirea prețului de export
|
33 |
Prin intermediul primului motiv de anulare, reclamanta reproșează, în esență, Comisiei că, în cadrul stabilirii prețului de export, a efectuat în mod eronat ajustări aferente costurilor sale SGA și profitului înregistrat care se referă la funcțiile sale de export ca departament de vânzare integrată și departament de distribuție al entității economice unice pe care o formează cu CHEMK și cu KF. Acest motiv se împarte în două aspecte: primul aspect privea concluzia, care figura în deciziile atacate, potrivit căreia reclamanta nu formează o entitate economică unică cu CHEMK și cu KF și al doilea aspect privea considerația, din deciziile atacate, potrivit căreia noțiunea de entitate economică unică este lipsită de relevanță pentru construirea prețului de export. |
|
34 |
Trebuie analizat, într‑o primă etapă, al doilea aspect al prezentului motiv înainte de a aprecia, într‑o a doua etapă, primul aspect al acestui motiv. |
Cu privire la al doilea aspect
|
35 |
În cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, reclamanta consideră că Comisia a săvârșit o eroare de drept sau o eroare vădită de apreciere considerând, în deciziile atacate, că existența unei entități economice unice nu ar avea impact asupra construirii prețului de export conform articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, deși reiese din Hotărârea din 16 februarie 2012, Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP (C‑191/09 P și C‑200/09 P, Rep., EU:C:2012:78, punctele 55 și 56) și din Hotărârea din 10 martie 2009, Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul (T‑249/06, Rep., EU:T:2009:62, punctul 177), că noțiunea de entitate economică unică, aplicată deopotrivă în contextul stabilirii valorii normale, este relevantă „pentru stabilirea prețului de export”. Deși această jurisprudență privea ajustări efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, reclamanta consideră că niciun element în formularea articolului 2 alineatul (9) și nici vreun motiv legal sau economic imperios nu împiedică transpunerea sa în contextul stabilirii prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul menționat. Ca efect al acestei transpuneri, costurile SGA și profitul aferente exercitării funcțiilor de export ale unei societăți care funcționează ca un serviciu de export integrat nu pot face obiectul unor ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Ar rezulta că, în speță, dacă Comisia nu ar fi săvârșit pretinsele erori, costurile SGA și profitul reclamantei ar fi făcut obiectul unor ajustări doar în limita costurilor SGA și a profitului aferente activităților sale de import și ulterioare importului. |
|
36 |
Comisia contestă temeinicia acestor argumente. |
|
37 |
Cu titlu introductiv, trebuie, pe de o parte, amintit că, în domeniul măsurilor de protecție comercială, Consiliul și Comisia (denumite în continuare, împreună, „instituțiile”) dispun de o putere largă de apreciere datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care acestea trebuie să le analizeze (Hotărârea din 27 septembrie 2007, Ikea Wholesale, C‑351/04, Rep., EU:C:2007:547, punctul 40). Rezultă că controlul instanței Uniunii cu privire la aceste aprecieri trebuie să se limiteze la verificarea respectării regulilor de procedură, a exactității faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței oricărei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a absenței vreunui abuz de putere (Hotărârea din 7 mai 1987, NTN Toyo Bearing și alții/Consiliul, 240/84, Rec., EU:C:1987:202, punctul 19, Hotărârea din 14 martie 1990, Gestetner Holdings/Consiliul și Comisia, C‑156/87, Rec., EU:C:1990:116, punctul 63, și Hotărârea din 7 februarie 2013, EuroChem MCC/Consiliul, T‑84/07, Rep., EU:T:2013:64, punctul 32). |
|
38 |
Pe de altă parte, în primul rând, trebuie amintit că articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază prevede că prețul de export este prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul vândut la export către Uniune. Potrivit articolului 2 alineatul (9) primul paragraf din regulamentul de bază, atunci când nu există un preț de export stabilit sau când prețul de export nu pare a fi fiabil din cauza existenței unei asocieri sau a unui acord de compensare între exportator și importator sau un terț, prețul de export poate fi construit pe baza prețului cu care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent sau, în cazul în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în starea în care erau când au fost importate, prin orice altă modalitate rezonabilă. |
|
39 |
În consecință, în caz de asociere între exportator și importator, instituțiile sunt îndreptățite, conform articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, să construiască prețul de export. Jurisprudența admite existența unei astfel de asocieri în cazul în care exportatorul și importatorul aparțin aceluiași grup (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 5 octombrie 1988, Canon și alții/Consiliul, 277/85 și 300/85, Rec., EU:C:1988:467, punctul 31, Hotărârea din 14 septembrie 1995, Descom Scales/Consiliul, T‑171/94, Rec., EU:T:1995:164, punctul 33, și Hotărârea din 20 octombrie 1999, Swedish Match Philippines/Consiliul, T‑171/97, Rec., EU:T:1999:263, punctul 73). |
|
40 |
În al doilea rând, în temeiul articolului 2 alineatul (9) al doilea paragraf din regulamentul de bază, atunci când prețul de export este construit pe baza prețului perceput primului cumpărător independent sau prin orice altă modalitate rezonabilă, se operează ajustări pentru a se ține seama de toate costurile care survin între import și revânzare, pentru a stabili un preț de export fiabil la nivelul frontierei Uniunii. Articolul 2 alineatul (9) al treilea paragraf din regulamentul de bază prevede că costurile care se iau în calcul la efectuarea unei ajustări includ în special o marjă rezonabilă pentru costurile SGA și pentru profit (Hotărârea din 25 octombrie 2011, CHEMK și KF/Consiliul, T‑190/08, Rep., EU:T:2011:618, punctul 27). |
|
41 |
În această privință, trebuie adăugat, mai întâi, că ajustările prevăzute la articolul 2 alineatul (9) al doilea și al treilea paragraf sunt efectuate din oficiu de instituții (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 mai 1987, Nachi Fujikoshi/Consiliul, 255/84, Rec., EU:C:1987:203, punctul 33, Hotărârea din 7 mai 1987, Minebea/Consiliul, 260/84, Rec., EU:C:1987:206, punctul 43, și Hotărârea Descom Scales/Consiliul, punctul 39 de mai sus, EU:T:1995:164, punctul 66). În plus, este necesar să se considere că această dispoziție nu exclude efectuarea unor ajustări pentru costuri intervenite anterior importului, în măsura în care aceste costuri sunt în mod normal suportate de importator (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Gestetner Holdings/Consiliul și Comisia, punctul 37 de mai sus, EU:C:1990:116, punctele 31-33). |
|
42 |
În continuare, deși articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază prevede că se operează o ajustare aferentă unei marje rezonabile pentru costurile SGA și pentru profit, această dispoziție nu prevede o metodă de calcul sau de stabilire a marjei amintite. Aceasta se limitează să facă trimitere la caracterul rezonabil al marjei menționate care face obiectul ajustării (a se vedea în acest sens Hotărârea CHEMK și KF/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2011:618, punctul 28). |
|
43 |
În sfârșit, stabilirea unei marje rezonabile pentru costurile SGA și pentru profit nu constituie o excepție în aplicarea jurisprudenței, citată la punctul 37 de mai sus, potrivit căreia instituțiile dispun, în domeniul măsurilor de protecție comercială, de o largă putere discreționară, astfel încât este necesar ca instanța Uniunii să exercite doar un control jurisdicțional restrâns. Prin urmare, această stabilire implică în mod necesar aprecieri economice complexe (a se vedea în acest sens Hotărârea CHEMK și KF/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2011:618, punctul 38; a se vedea prin analogie Hotărârea din 30 martie 2000, Miwon/Consiliul, T‑51/96, Rec., EU:T:2000:92, punctul 42, și Hotărârea din 21 noiembrie 2002, Hotărârea Kundan și Tata/Consiliul, T‑88/98, Rec., EU:T:2002:280, punctul 50). |
|
44 |
În al treilea rând, ca urmare a celor ce precedă și având în vedere jurisprudența, trebuie să se constate că revine, în cazul asocierii dintre exportator și importator, părții interesate care intenționează să conteste întinderea ajustărilor operate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, în măsura în care marjele stabilite pentru costurile SGA și pentru profit ar fi excesive, să prezinte elemente de probă și calcule concrete care să justifice afirmațiile sale și în special cota alternativă pe care aceasta o propune eventual (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Canon și alții/Consiliul, punctul 39 de mai sus, EU:C:1988:467, punctul 32). |
|
45 |
În speță, mai întâi, este cert că, în cursul procedurii administrative, reclamanta a susținut în fața Comisiei că forma, împreună cu CHEMK și cu KF, o entitate economică unică și exercita, pe lângă funcțiile legate de import, funcții de export ca departament de distribuție integrat al entității menționate. |
|
46 |
În continuare, în deciziile atacate, Comisia a considerat, pe de o parte, că reclamanta realiza toate funcțiile îndeplinite în mod normal de un importator afiliat, astfel încât trebuia considerată ca fiind asociată cu CHEMK și cu KF și că prețul de export trebuia construit în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Pe de altă parte, Comisia a considerat că existența unei entități economice unice era lipsită de relevanță în ceea ce privește întrebarea dacă ajustările trebuiau operate în temeiul dispoziției menționate. Astfel, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază s‑ar aplica în mod explicit în cazul unei asocieri a exportatorului și a importatorului. În plus, Comisia a adăugat că faptul că asocierea ia sau nu ia forma unei entități economice unice nu ar avea efect în cadrul unei ajustări efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din Regulamentul de bază. Hotărârea Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, punctul 35 de mai sus (EU:C:2012:78), și Hotărârea Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul, punctul 35 de mai sus (EU:T:2009:62), citate de reclamantă, ar fi lipsite de relevanță, deoarece cauza în care s‑au pronunțat aceste hotărâri avea ca obiect o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază. |
|
47 |
În sfârșit, astfel cum reiese din elementele dosarului, Comisia a ținut seama, pentru construirea prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, de o marjă rezonabilă pentru costurile SGA care se ridică la 2,29 % din cifra de afaceri netă a reclamantei și de o marjă rezonabilă pentru profit echivalentă cu 6 % din cifra de afaceri netă menționată. |
|
48 |
Tocmai în lumina acestor indicații și precizări trebuie să fie examinată temeinicia argumentelor invocate de reclamantă în susținerea prezentului aspect al primului motiv. În această privință, trebuie amintit că reclamanta reproșează Comisiei că a comis erori de drept sau de fapt în măsura în care aceasta ar fi concluzionat în mod eronat că existența unei entități economice unice era lipsită de impact în ceea ce privește stabilirea prețului de export pentru a contesta, în esență, o parte a ajustărilor efectuate de Comisie, în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază pentru costurile sale SGA și pentru profitul înregistrat. |
|
49 |
În plus, trebuie precizat că reclamanta este de acord că, în speță, se impunea construirea prețului de export conform articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, a cărui aplicabilitate nu este contestată de aceasta. Pe de altă parte, astfel cum a confirmat în ședință, reclamanta recunoaște că costurile SGA și profitul înregistrat în legătură cu funcțiile sale de importator, care intrau, în opinia sa, în domeniul de aplicare al acestei dispoziții, trebuiau să facă obiectul unor ajustări. |
|
50 |
În primul rând, reclamanta invocă, în esență, că Comisia a săvârșit o eroare de drept în măsura în care ar fi considerat în mod greșit că existența unei entități economice unice era lipsită de impact în contextul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. |
|
51 |
Or, este necesar să se arate că, drept răspuns la argumentele prezentate de reclamantă în cursul procedurii administrative și întemeiate pe faptul că aceasta forma, împreună cu CHEMK și cu KF, o entitate economică unică, Comisia a amintit, în deciziile atacate, că reclamanta îndeplinea funcțiile care îi reveneau în mod normal unui importator afiliat, astfel încât erau îndeplinite condițiile necesare ajustărilor prevăzute la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Aceasta a precizat de asemenea că existența sau inexistența unei entități economice unice era lipsită de impact în ceea ce privește aspectul dacă ar fi fost necesar să se opereze ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, în cazul în care ar fi fost îndeplinite condițiile de aplicare a acestei dispoziții și în care dispoziția menționată se aplica în mod explicit în prezența unei asocieri între exportator și importator. În plus, Comisia a considerat că faptul că asocierea dintre reclamantă și CHEMK și KF ia sau nu ia forma unei entități economice unice era lipsit de impact în cadrul unei ajustări operate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. |
|
52 |
Rezultă astfel că respingerea, în deciziile atacate, a afirmației reclamantei, bazată pe existența unei entități economice unice, se întemeiază, în esență, pe considerația potrivit căreia existența sau inexistența unei astfel de entități este, în opinia Comisiei, lipsită de relevanță în privința aplicabilității înseși a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, în prezența unei asocieri, precum în speță, între producător și importator, dat fiind că, din moment ce sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestei dispoziții, Comisia consideră că îi revine ei efectuarea ajustărilor prevăzute de dispoziția menționată. |
|
53 |
Trebuie arătat pe de altă parte că nu rezultă din deciziile atacate că Comisia a intenționat să excludă faptul că existența unei entități economice unice poate, eventual, să aibă un impact asupra modalităților de aplicare a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, și anume, în special asupra posibilității ca unele costuri SGA și profitul (cu titlu de exemplu, cele aferente activităților de export) să poată să nu fie luate în considerare pentru ajustărilor operate în temeiul acestei dispoziții. |
|
54 |
Această lectură a motivelor deciziilor atacate se impune cu atât mai mult cu cât, după cum reiese din aceste decizii, reclamanta a arătat, în cursul procedurii administrative, că existența unei entități economice unice ar împiedica orice ajustare, în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, aferentă costurilor sale SGA și profitului înregistrat. Astfel, ca replică la această afirmație a răspuns Comisia, în deciziile atacate, că existența unei astfel de entități nu era, în opinia sa, de natură să împiedice ajustările menționate. În plus, deși, în observațiile sale din 20 iunie 2012, reclamanta a sugerat că ea contesta doar o parte din ajustările realizate aferente costurilor menționate, totuși aceste observații nu sunt univoce în ceea ce privește întinderea reală a contestației din partea reclamantei și, în orice caz, reclamanta nu prezintă, în înscrisurile sale, nicio critică specială referitoare la prezentarea argumentelor sale, astfel cum figurează aceasta în deciziile atacate și astfel cum a amintit reclamanta însăși, în cererea introductivă, la momentul prezentării situației de fapt din prezenta cauză. |
|
55 |
În lumina celor ce precedă și în măsura în care, pe de o parte, reclamanta nu contestă în niciun caz, după cum a confirmat în ședință ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal, aplicabilitatea articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, chiar în prezența unei entități economice unice și în care, pe de altă parte, Comisia s‑a limitat, în deciziile atacate, să ia în considerare faptul că existența unei asemenea entități era lipsită de impact asupra aplicabilității dispoziției menționate și a ajustărilor prevăzute de aceasta, trebuie să se concluzioneze că argumentele reclamantei nu sunt de natură să stabilească faptul că aceste considerații ale Comisiei sunt afectate de o eroare de drept. |
|
56 |
Prin urmare, aceste argumente trebuie respinse fără a fi chiar necesar să se determine care ar fi, eventual, efectele existenței unei entități economice unice în ceea ce privește stabilirea prețului de export și impactul, în această privință, al Hotărârii Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, punctul 35 de mai sus (EU:C:2012:78), și al Hotărârii Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul, punctul 35 de mai sus (EU:T:2009:62), citate de reclamantă. |
|
57 |
În al doilea rând, după cum a afirmat în ședință, reclamanta invocă, în esență, faptul că ajustările operate în cadrul construcției prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din Regulamentul de bază pentru costurile sale SGA și pentru profitul înregistrat sunt excesive. Aceasta arată că, în cazul unei societăți care, precum ea însăși, funcționează în același timp ca importator și ca exportator care face parte dintr‑o entitate economică unică, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază nu permite efectuarea de ajustări pentru costurile SGA și pentru profit decât în temeiul funcțiilor legate de activitățile de import, iar nu de cele referitoare la export. În plus, în măsura în care, în cursul procedurii administrative, a arătat că efectua, pe lângă funcțiile sale de import, funcții de export, reclamanta consideră că îi revenea Comisiei sarcina să opereze, în vederea ajustărilor prevăzute la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, o distincție între aceste două funcții și să nu opereze ajustări decât pentru costurile SGA și pentru profitul legate de funcțiile de import. |
|
58 |
Or, fără a fi chiar necesar să se stabilească dacă reclamanta formează efectiv o entitate economică unică cu CHEMK și cu KF și care ar fi, eventual, efectele existenței unei astfel de entități asupra stabilirii prețului de export în temeiul dispozițiilor relevante din regulamentul de bază, trebuie arătat că argumentele reclamantei nu sunt de natură să stabilească faptul că marjele menționate la punctul 47 de mai sus sunt excesive, întrucât Comisia ar fi omis să opereze o distincție în funcție de diferitele atribuții ale reclamantei. |
|
59 |
În primul rând, în cursul procedurii administrative, reclamanta nu a prezentat, după cum a confirmat în ședință, ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal, date numerice detaliate privind costurile și profitul care, în opinia sa, nu ar fi trebuit să facă obiectul unor ajustări în măsura în care ar fi legate de activitățile sale de export. În plus, reiese din elementele dosarului, că reclamanta s‑a limitat să afirme în fața Comisiei că forma, împreună cu CHEMK și cu KF, o entitate economică unică și realiza, pe lângă funcții de import, funcții ale unui departament de vânzare integrată. În scrisoarea sa din 20 iunie 2012, reclamanta, contestând concluziile Comisiei privind a doua perioadă de anchetă, a arătat în special că numai costurile SGA și profitul aferente funcțiilor sale de import puteau face obiectul unor ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, cu excluderea costurilor SGA și a profitului aferente funcțiilor sale de export. Cu toate acestea, astfel cum reiese din înscrisurile Comisiei, fără ca acest aspect să fie contestat de reclamantă, ea a suprimat, în ceea ce privește ajustările pe care Comisia intenționa să le efectueze, în anexa 3 din scrisoarea sa din 20 iunie 2012, coloana intitulată „Costuri [SGA] 2,29 % și profit normal pentru perioada de anchetă 6 %”. |
|
60 |
În aceste condiții, trebuie arătat că, pe lângă faptul că observațiile prezentate de reclamantă în cursul procedurii administrative nu sunt lipsite de ambiguitate, Comisia trebuia, în lipsa oricărei prezentări de către reclamantă a unor date numerice exacte cu privire la costurile suportate și la profitul realizat aferente diferitor activități ale sale, să stabilească o marjă rezonabilă pentru costurile SGA și pentru profitul reclamantei, pentru a putea opera ajustările prevăzute la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, a cărui aplicabilitate nu a fost contestată în niciun mod de reclamantă. |
|
61 |
Astfel, având în vedere considerațiile care figurează la punctele 40-44 de mai sus, trebuie amintit că, pentru construirea prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, Comisia operează din oficiu ajustările prevăzute de dispoziția menționată și stabilește, în acest scop, o marjă rezonabilă pentru costurile SGA și pentru profit. În schimb, ținând seama de jurisprudența amintită în special la punctul 44 de mai sus, îi revine părții interesate, în speță reclamanta, în măsura în care dorește să conteste, în cursul procedurii administrative, o parte a ajustărilor anunțate, sarcina de a prezenta date numerice în susținerea contestației sale, cum ar fi calcule concrete care să justifice afirmațiile sale. |
|
62 |
În această privință, pe de o parte, trebuie adăugat de asemenea că, presupunând că este dovedită afirmația privind existența unei entități economice unice în care reclamanta ar funcționa în principal ca departament de vânzare integrată, astfel încât funcțiile sale de import sunt completate de funcții de export, această afirmație nu este, contrar susținerilor reclamantei, de natură să inverseze sarcina probei, impunând Comisiei să opereze din oficiu distincția – presupunând că aceasta ar fi justificată – între cele două funcții de import și de export și costurile SGA și profitul aferente acestor funcții. Astfel, este cert totuși că îi revenea reclamantei, în măsura în care contesta parțial ajustările anunțate de Comisie, sarcina de a demonstra, prin prezentarea de elemente în susținere, caracterul excesiv al acestor ajustări stabilind impactul, în opinia sa, al funcțiilor sale de export asupra ajustărilor care pot fi operate de Comisie. |
|
63 |
Pe de altă parte, contrar susținerilor reclamantei din ședință, aceasta nu se putea, în plus, dispensa de prezentarea unor date numerice, în măsura în care Comisia încă nu se pronunțase cu privire la existența, în speță, a unei entități economice unice și la impactul acesteia asupra construirii prețului de export. Astfel, acest argument, în măsura în care are rolul de a condiționa prezentarea unor asemenea date numerice care urmăresc să demonstreze caracterul excesiv al anumitor ajustări întrucât ar fi avut în vedere funcții care nu intră în domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, de recunoașterea în prealabil de către Comisie a exercitării unor astfel de funcții, este incompatibilă cu jurisprudența amintită la punctul 44 de mai sus. |
|
64 |
În consecință, fără a săvârși o eroare vădită, Comisia ar fi stabilit, în lipsa unor date numerice detaliate furnizate de reclamantă, marje rezonabile pentru costurile SGA și pentru profitul reclamantei fără a efectua din oficiu nicio deosebire – presupunând că aceasta ar fi pertinentă – între costurile SGA și profitul generat de activitățile acesteia referitoare la presupusele sale funcții, de export și, respectiv, de import. |
|
65 |
În al doilea rând, pe lângă faptul că, în cursul procedurii administrative, reclamanta nu a prezentat date numerice care să urmărească repunerea în discuție a marjei rezonabile pentru costurile SGA și pentru profit pe care Comisia intenționa să o aplice, trebuie adăugat că, în cursul prezentei proceduri, reclamanta nu a dovedit, în plus, caracterul excesiv al ajustărilor operate de Comisie. Astfel, în fața Tribunalului, reclamanta nu a prezentat niciun element de natură să determine, cu precizie, partea ajustărilor pe care o contestă, întrucât acestea s‑ar fi referit la activitățile sale de export ca parte a unei entități economice unice, și nici măcar vreun element care să dovedească caracterul pretins exagerat al ajustărilor operate de Comisie. |
|
66 |
Astfel, în primul rând, potrivit reclamantei, în cazul în care Comisia ar fi aplicat în mod corect articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază ținând seama de existența unei entități economice unice, marja de dumping pentru a doua perioadă de anchetă „ar fi fost mult mai mică” decât cea calculată de Comisie, precizându‑se că ajustările operate erau „exagerate”. În al doilea rând, reclamanta susține că impactul existenței unei entități economice unice asupra ajustărilor operate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază s‑ar situa într‑un interval cuprins între 8 % și 20 % din marja de dumping calculată. În al treilea rând, marja rezonabilă de 2,29 % din cifra sa de afaceri netă reținută pentru costurile SGA „este mult mai mare” decât marja care ar fi putut fi dedusă în cazul în care Comisia ar fi luat în considerare existența unei entități economice unice. În al patrulea rând, marja de profit de 6 % din cifra de afaceri netă menționată ar constitui „marja medie de profit a oricărui operator/importator independent”, în timp ce, în prezența unei entități economice unice, „doar o parte neglijabilă, dacă este cazul, a profitului poate fi atribuită activităților de revânzare ulterioară importului în Uniune desfășurate de reclamantă/[entitatea economică unică]”. |
|
67 |
Or, aceste afirmații vagi și nesusținute sunt insuficiente din perspectiva cerințelor amintite la punctul 44 de mai sus și nu sunt, prin urmare, de natură să repună în discuție întinderea ajustărilor operate de Comisie în deciziile atacate. |
|
68 |
Pe de altă parte, în măsura în care reclamanta reproșează Comisiei că a aplicat, în deciziile atacate, marja medie de profit a unui importator independent, este suficient să se amintească faptul că, potrivit jurisprudenței, în prezența unei asocieri între producător și importator în Uniune, marja de profit rezonabilă prevăzută la articolul 2 alineatul (9) al treilea paragraf din regulamentul de bază nu poate fi calculată pe baza datelor care provin de la importatorul afiliat, care pot fi influențate de această asociere, ci pe baza celor care provin de la un importator independent (Hotărârea CHEMK și KF/Consiliul, punctul 40 de mai sus, EU:T:2011:618, punctul 29; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 5 octombrie 1988, Silver Seiko și alții/Consiliul, 273/85 și 107/86, Rec., EU:C:1988:466, punctul 25, și Hotărârea Canon și alții/Consiliul, punctul 39 de mai sus, EU:C:1988:467, punctul 32). |
|
69 |
În consecință, reclamanta nu a dovedit că ajustările operate pentru costurile sale SGA și pentru profitul înregistrat erau excesive. |
|
70 |
Prin urmare, fără a săvârși o eroare vădită, Comisia a aplicat, în deciziile atacate, marje rezonabile de 2,29 % și de 6 %, în ceea ce privește costurile SGA și, respectiv, profitul reclamantei. |
|
71 |
Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se respingă al doilea aspect al primului motiv. |
Cu privire la primul aspect
|
72 |
În susținerea primului aspect al primului motiv, reclamanta susține că, în deciziile atacate, Comisia a săvârșit o eroare de drept sau o eroare vădită de apreciere considerând că reclamanta nu forma, cu CHEMK și cu KF, o entitate economică unică. Reclamanta adaugă că, deși Comisia a calificat‑o, în deciziile atacate, drept importator asociat exportatorului, în sensul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, aceasta nu poate exclude faptul că respectiva calificare se întemeiază pe concluzia potrivit căreia reclamanta nu făcea parte dintr‑o entitate economică unică și că, în măsura în care respingerea de către Comisie, în deciziile atacate, a noțiunii de entitate economică unică se întemeiază pe aprecierile care figurează în considerentele (24) și (37) ale regulamentului de punere în aplicare, aceste aprecieri sunt eronate. |
|
73 |
Comisia susține că primul aspect al prezentului motiv este inadmisibil și, în orice caz, este inoperant. |
|
74 |
Mai întâi, este necesar să se arate că, astfel cum reiese din referirea, la punctul 46 de mai sus, la deciziile atacate, Comisia, după cum a confirmat în ședință, nu s‑a pronunțat în deciziile menționat, cu privire la existența unei entități economice unice care regrupează reclamanta cu CHEMK și cu KF. Astfel, în aceste decizii, Comisia a apreciat doar că, pe de o parte, reclamanta efectua funcțiile specifice ale unui importator afiliat, astfel încât prețul de export trebuia construit în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, și că, pe de altă parte, existența sau inexistența unei entități economice unice era lipsită de impact în acest sens, din moment ce erau îndeplinite condițiile de aplicare a dispoziției menționate. Rezultă că primul aspect al prezentului motiv trebuie respins întrucât este îndreptat împotriva unor concluzii care nu figurează în deciziile atacate. |
|
75 |
În continuare, chiar presupunând că, astfel cum susține reclamanta, prin faptul că a calificat‑o drept importator afiliat, Comisia a intenționat să înlăture ipoteza existenței unei entități economice unice în speță, trebuie arătat, în orice caz, că împrejurarea, dacă este dovedită, că reclamanta forma, precum afirmă aceasta, o entitate economică unică împreună cu CHEMK și cu KF este, în condițiile prezentei spețe, lipsită de impact asupra aprecierii legalității construirii prețului de export în deciziile atacate. Astfel, trebuie amintit că, în cadrul celui de al doilea aspect al acestui motiv, reclamanta nu a stabilit caracterul excesiv, ca urmare a existenței, în opinia sa, a unei entități economice unice, al ajustărilor operate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În aceste condiții, chiar presupun ând că aceasta formează efectiv o entitate economică unică împreună cu CHEMK și cu KF și că Comisia a înlăturat în mod eronat această noțiune, o astfel de eroare nu ar fi de natură să afecteze ajustările operate de acesta din urmă pentru costurile SGA și pentru profitul reclamantei. |
|
76 |
În sfârșit, în măsura în care reclamanta se referă la concluziile formulate de Consiliu în regulamentul de punere în aplicare, pe care – consideră reclamanta – Comisia trebuia, conform punctului 3.2.3 litera (a) din avizul interpretativ, să le ia în considerare în vederea adoptării deciziilor atacate, se impune, în primul rând, să se arate că, deși este adevărat că reiese din considerentul (5) al fiecăreia dintre deciziile atacate că, în principiu, Comisia intenționa să urmeze, în deciziile menționate, concluziile anchetei de reexaminare, totuși, referitor la stabilirea prețului de export, aceasta nu a luat în niciun mod poziție cu privire la existența unei entități economice unice. Astfel, doar în regulamentul de punere în aplicare figurează o apreciere din partea Consiliului a elementelor prezentate de grupul CHEMK în vederea stabilirii existenței unei entități economice unice. |
|
77 |
Or, trebuie să se constate că este clar că regulamentul de punere în aplicare nu face obiectul prezentei acțiuni, astfel cum, de altfel, a confirmat reclamanta în cadrul ședinței. |
|
78 |
În consecință, dat fiind că, potrivit jurisprudenței, instanța Uniunii nu poate statua ultra petita (Hotărârea din 14 decembrie 1962, Meroni/Înalta Autoritate, 46/59 și 47/59, Rec., EU:C:1962:44, p. 801, și Hotărârea din 28 iunie 1972, Jamet/Comisia, 37/71, Rec., EU:C:1972:57, punctul 12), Tribunalul nu poate, în speță, să aprecieze legalitatea motivelor care figurează în considerentele (24) și (37) ale regulamentului de punere în aplicare. |
|
79 |
În al doilea rând, în măsura în care, în ședință, reclamanta a arătat că, având în vedere dreptul său la apărare, ar fi necesar să se ia în considerare toate elementele nu numai ale deciziilor atacate, ci și ale anchetei de reexaminare, trebuie să se constate că aspectul dacă reclamanta intenționează astfel să invoce o încălcare, de către Comisie, a dreptului său la apărare nu reiese cu claritatea necesară din indicațiile furnizate în ședință. |
|
80 |
În orice caz, chiar presupunând că reclamanta intenționează astfel să invoce o încălcare a dreptului său la apărare, trebuie să se constate că ar fi vorba, după cum a arătat în mod întemeiat Comisia, despre un motiv nou prezentat pentru prima dată în ședință și, prin urmare, inadmisibil având în vedere articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură. |
|
81 |
Astfel, este necesar să se arate că, conform articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, invocarea de motive noi este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente de fapt și de drept care au apărut în cursul procedurii (Hotărârea din 16 martie 2000, Compagnie maritime belge transports și alții/Comisia, C‑395/96 P și C‑396/96 P, Rec., EU:C:2000:132, punctul 99). Or, în ședință, reclamanta nu a arătat în niciun mod apariția vreunui element de drept sau de fapt în cursul procedurii care ar justifica invocarea unui motiv nou. |
|
82 |
Pe de altă parte, deși, potrivit jurisprudenței, un motiv care constituie dezvoltarea unui motiv enunțat anterior, direct sau implicit, în cererea de sesizare a instanței și care prezintă o legătură strânsă cu acesta trebuie declarat admisibil (Ordonanța din 13 noiembrie 2001, Dürbeck/Comisia, C‑430/00 P, Rec., EU:C:2001:607, punctul 17), trebuie arătat totuși că, în speță, încălcarea dreptului la apărare invocată de reclamantă în ședință nu poate fi considerată o astfel de dezvoltare. Dimpotrivă, în măsura în care, în cererea introductivă, reclamanta a contestat, prin prezentul aspect al primului motiv, respingerea eventuală de către Comisie, în deciziile atacate, a existenței unei entități economice unice, afirmația unei încălcări a dreptului său la apărare ca urmare a neluării în considerare a argumentelor prezentate de reclamantă în vederea stabilirii existenței unei asemenea entități se bazează în mod necesar pe o premisă inversă, și anume pretinsa omisiune, de către Comisie, de a examina argumentele prezentate de reclamantă pentru a stabili existența unei entități economice unice sau pentru a ține seama de rezultatele anchetei de reexaminare. |
|
83 |
În aceste condiții, primul aspect al primului motiv trebuie respins și, prin urmare, primul motiv în totalitate. |
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe încălcarea articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază
|
84 |
Prin intermediul celui de al doilea motiv de anulare, reclamanta contestă modificarea metodei efectuată de Comisie în deciziile atacate în vederea stabilirii marjei de dumping. Aceasta critică, în esență, Comisia pentru că a concluzionat în mod eronat în sensul existenței unei schimbări a circumstanțelor care justifică respectiva modificare a metodei, astfel încât acesta din urmă a săvârșit simultan o eroare vădită de apreciere și o încălcare a articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. Mai întâi, reclamanta contestă motivele din deciziile atacate pe baza cărora Comisia a concluzionat că a existat o schimbare a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. În al doilea rând, aceasta susține că Comisia nu a demonstrat că schimbarea circumstanțelor era de natură să justifice aplicarea unei metode diferite de cea aplicată în cursul anchetei inițiale. În sfârșit, reclamanta susține că, la aplicarea articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, marja de apreciere a Comisiei este limitată, astfel încât această instituție era obligată să aplice aceeași metodă cu cea utilizată în cursul anchetei inițiale. |
|
85 |
Comisia contestă temeinicia acestor argumente. |
|
86 |
Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, alegerea între diferite metode de calculare a marjei de dumping ca cele indicate la articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, precum și aprecierea valorii normale a unui produs presupun aprecierea unor situații economice complexe, iar controlul jurisdicțional al unei asemenea aprecieri trebuie să se limiteze astfel la verificarea respectării regulilor de procedură, a exactității faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței oricărei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a absenței oricărui abuz de putere (a se vedea Hotărârea Ikea Wholesale, punctul 37 de mai sus, EU:C:2007:547, punctul 41 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 8 iulie 2008, Huvis/Consiliul, T‑221/05, EU:T:2008:258, punctul 39). |
|
87 |
Potrivit textului articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, în toate procedurile de rambursare în sensul alineatului (8) al aceleiași dispoziții, Comisia aplică, în măsura în care circumstanțele nu s‑au schimbat, aceeași metodă ca cea utilizată în cadrul anchetei inițiale, care a avut ca rezultat impunerea taxei antidumping în cauză, ținându‑se seama, printre altele, de dispozițiile articolului 2 din același regulament (Hotărârea din 19 septembrie 2013, Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, C‑15/12 P, Rep., EU:C:2013:572, punctul 16). |
|
88 |
Potrivit jurisprudenței, excepția care permite Comisiei să aplice, în cursul procedurii de rambursare, o metodă diferită de cea utilizată în cadrul anchetei inițiale în cazul în care circumstanțele s‑au schimbat trebuie în mod necesar să facă obiectul unei interpretări stricte, întrucât o derogare sau o excepție de la o normă generală trebuie interpretată în mod restrictiv (a se vedea Hotărârea Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, punctul 87 de mai sus, EU:C:2013:572, punctul 17 și jurisprudența citată, și Hotărârea Huvis/Consiliul, punctul 86 de mai sus, EU:T:2008:258, punctul 41). Îi revine, în consecință, Comisiei să demonstreze că circumstanțele s‑au modificat dacă intenționează să aplice o metodă diferită de cea aplicată în cursul anchetei inițiale (Hotărârea Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, punctul 87 de mai sus, EU:C:2013:572, punctul 18, și Hotărârea Huvis/Consiliul, punctul 86 de mai sus, EU:T:2008:258, punctul 41). |
|
89 |
În această privință, ținând seama de cerința unei interpretări stricte, trebuie adăugat că, pentru a fi justificată având în vedere articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, modificarea metodei trebuie să fie legată de schimbarea circumstanțelor constatată (a se vedea în acest sens Hotărârea Huvis/Consiliul, punctul 86 de mai sus, EU:T:2008:258, punctul 47). |
|
90 |
Cu toate acestea, în ceea ce privește caracterul de excepție al unei astfel de schimbări a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, reiese din jurisprudență că cerința unei interpretări stricte nu poate permite instituțiilor să interpreteze și să aplice această dispoziție într‑un mod incompatibil cu conținutul și cu finalitatea ei. În această privință, trebuie arătat că dispoziția menționată prevede în special că metoda aplicată trebuie să fie conformă cu dispozițiile articolului 2 din regulamentul de bază (a se vedea Hotărârea Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, punctul 87 de mai sus, EU:C:2013:572, punctul 19 și jurisprudența citată, Hotărârea Huvis/Consiliul, punctul 86 de mai sus, EU:T:2008:258, punctul 42; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 17 noiembrie 2009, MTZ Polyfilms/Consiliul, T‑143/06, Rep., EU:T:2009:441, punctul 43). |
|
91 |
Rezultă, pe de altă parte, că, în cazul în care s‑ar dovedi, în etapa procedurii de rambursare, că aplicarea metodei utilizate în cadrul anchetei inițiale nu era conformă cu articolul 2 din regulamentul de bază, Comisia ar fi obligată să nu mai aplice metoda menționată (a se vedea Hotărârea din 16 decembrie 2011, Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, T‑423/09, Rep., EU:T:2011:764, punctul 58 și jurisprudența citată), dat fiind că îi revenea Comisiei sarcina de a demonstra că metoda aplicată în cadrul anchetei inițiale nu era conformă cu articolul 2 din regulamentul de bază (a se vedea în acest sens Hotărârea Huvis/Consiliul, punctul 86 de mai sus, EU:T:2008:258, punctul 51). În schimb, pentru a justifica o modificare a metodei, nu este suficient ca o nouă metodă să fie mai adecvată decât cea anterioară, în ipoteza, totuși, în care metoda anterioară ar fi conformă articolului 2 din regulamentul de bază (Hotărârea Huvis/Consiliul, punctul 86 de mai sus, EU:T:2008:258, punctul 50). |
|
92 |
În lumina acestor considerații trebuie examinată temeinicia prezentului motiv. |
|
93 |
În acest temei, este important, într‑o primă etapă, să se arate că este cert că, în deciziile atacate, Comisia, considerând că avusese loc o schimbare a circumstanțelor, a aplicat, în vederea stabilirii marjei de dumping, o metodă diferită de cea aplicată în cursul anchetei inițiale. |
|
94 |
Astfel, reiese din deciziile atacate că, în cursul anchetei de rambursare, Comisia a calculat, mai întâi, o marjă de dumping individuală pentru KF și, respectiv, pentru CHEMK, înainte de a stabili o marjă de dumping medie pentru grupul CHEMK (denumită în continuare „noua metodă”). În schimb, în cursul anchetei inițiale, instituțiile reuniseră toate datele relevante referitoare la vânzările interne în țara exportatoare, costul de producție, rentabilitatea și vânzările către Uniune ale CHEMK și ale KF (denumită în continuare „metoda inițială”). |
|
95 |
Aceste două metode se disting astfel, după cum a explicat Comisia în înscrisurile sale, fără a fi contrazisă de reclamantă, prin momentul în care datele referitoare la CHEMK și la KF au fost reunite pentru a stabili marja de dumping a grupului CHEMK. Astfel, în cadrul noii metode, datele menționate au fost reunite la finalul calculării marjei de dumping, din moment ce Comisia a început prin a calcula o marjă de dumping individuală pentru CHEMK și, respectiv, pentru KF, în temeiul unui preț de export și al unei valori normale care le corespundeau cu titlu individual, înainte de a aduna sumele calculate astfel și de a stabili o marjă de dumping medie. În schimb, în cadrul metodei inițiale, instituțiile reuniseră de la început datele referitoare la CHEMK și la KF, astfel încât nu a fost efectuată nicio deosebire în privința prețului de export și a valorii normale. |
|
96 |
În aceste condiții, este necesar, în al doilea rând, să se examineze dacă Comisia era îndreptățită să aplice noua metodă în cursul anchetei de rambursare. În acest temei, dat fiind că, după cum a confirmat în ședință, reclamanta nu contestă compatibilitatea noii metode cu articolul 2 din regulamentul de bază, este necesar să se verifice dacă Comisia a demonstrat că circumstanțele s‑au schimbat efectiv și că această schimbare justifica utilizarea noii metode. |
|
97 |
În această privință, reiese din deciziile atacate că Comisia a concluzionat că a existat o schimbare a circumstanțelor ca urmare, în esență, a modificării structurii grupului CHEMK și a organizării vânzărilor la export ale CHEMK și ale KF. În acest temei, mai întâi, Comisia a considerat că, în cursul anchetei inițiale, pe de o parte, doar CHEMK funcționa ca producător‑exportator al grupului CHEMK, dat fiind că toate vânzările la export ale celor doi producători ai grupului, CHEMK și KF, se efectuau prin intermediul CHEMK, și că, pe de altă parte, CHEMK exporta produsele prin intermediul mai multor operatori afiliați înainte de a le vinde cumpărătorilor finali în Uniune. În schimb, potrivit Comisiei, în cursul anchetei de rambursare, atât CHEMK, cât și KF trebuiau să fie considerate producători‑exportatori din moment ce aceste două societăți își vindeau produsele în mod individual și direct reclamantei pentru exportul către Uniune. Astfel, potrivit Comisiei, deși, în cursul anchetei inițiale, grupul CHEMK își efectua exporturile prin intermediul unui singur canal de vânzare, exporturile se efectuau în cursul anchetei de rambursare prin intermediul a două canale de vânzare. În continuare, Comisia a considerat că, în cursul anchetei inițiale, era practic imposibil să se stabilească prețuri de export individuale pentru CHEMK și pentru KF din moment ce originea produselor vândute către cumpărători independenți în Uniune nu era specificată pe listele cu vânzări, în timp ce aceste informații au fost furnizate în cursul anchetei de rambursare. În cele din urmă, în ceea ce privește structura vânzărilor pe piața internă a țării exportatoare, Comisia a arătat că, în cursul anchetei inițiale, un operator afiliat vindea cote din producția grupului pe respectiva piața internă, în timp ce, în cursul anchetei de rambursare, toate vânzările interne erau efectuate direct de CHEMK și de KF. |
|
98 |
Rezultă din aceste indicații din deciziile atacate că concluzia cu privire la existența unei schimbări a circumstanțelor care justifică o modificare a metodei s‑a întemeiat, în esență, pe modificarea structurii grupului CHEMK și a organizării vânzărilor sale la export ca urmare în special a integrării reclamantei în structura menționată și a modificării canalelor de vânzare la export. Comisia a identificat astfel CHEMK și KF ca doi producători‑exportatori care își efectuau vânzările la export prin intermediul reclamantei. În plus, pe piața internă a țării exportatoare, toate vânzările urmau să fie efectuate direct de CHEMK și de KF. În consecință și având în vedere, pe de altă parte, posibilitatea de a dispune, contrar situației survenite în cursul anchetei inițiale, de date care să îi permită să calculeze prețuri de export individuale pentru CHEMK și pentru KF, Comisia a aplicat noua metodă calculând marjele de dumping individuale pentru fiecare dintre cei doi producători‑exportatori înainte de a stabili, având în vedere apartenența lor la grupul CHEMK, o marjă medie ponderată de dumping pentru grupul menționat. |
|
99 |
Astfel, grupul CHEMK a făcut obiectul unor modificări semnificative ca urmare în special a integrării reclamantei în grup și în organizarea vânzărilor la export către Uniune, astfel cum a admis, pe de altă parte, reclamanta atât în cursul procedurii administrative, în scrisoarea sa din 20 iunie 2012, cât și, în etapa prezentei proceduri, în replică. În plus, în ceea ce privește vânzările la export ale grupului CHEMK, reclamanta nu contestă că, deși, în cursul anchetei inițiale, atât vânzările la export ale CHEMK, cât și cele ale KF erau realizate de CHEMK prin intermediul mai multor intermediari, în cursul anchetei de rambursare, CHEMK și KF efectuau cu titlu individual vânzări la export prin intermediul reclamantei. |
|
100 |
Or, este necesar să se considere că aceste modificări care afectau structura grupului CHEMK și organizarea vânzărilor sale la export către Uniune constituie o schimbare a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. |
|
101 |
Trebuie arătat deopotrivă că această schimbare a circumstanțelor este de natură să justifice modificarea metodei efectuată, conform articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, din moment ce respectiva modificare a metodei reflectă apariția unui al doilea canal de vânzare al grupului CHEMK și, astfel, schimbarea intervenită în organizarea vânzărilor grupului menționat. |
|
102 |
Astfel, trebuie amintit că, în conformitate cu noua metodă, Comisia a calculat marje de dumping individuale pentru fiecare dintre cei doi producători‑exportatori, CHEMK și KF, înainte de a stabili o marjă de dumping medie pentru grupul CHEMK. Or, acest calcul de marje de dumping individuale care reflectă dualitatea canalelor de export ale grupului CHEMK impune calcularea prealabilă a unor valori normale și a unor prețuri de export individuale pentru fiecare dintre cei doi producători‑exportatori ai grupului menționat. |
|
103 |
Argumentele invocate de reclamantă în susținerea prezentului motiv nu sunt de natură să repună în discuție aceste considerații. Argumentele menționate pot fi grupate, în esență, în trei serii de argumente. |
|
104 |
Într‑o primă serie de argumente, reclamanta contestă motivele deciziilor atacate pe care Comisia și‑a întemeiat concluzia referitoare la existența unei schimbări a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. |
|
105 |
În primul rând, reclamanta susține că, atât în cadrul anchetei inițiale, cât și în cadrul anchetei de rambursare, exista doar un singur producător‑exportator, astfel încât nu a avut loc nicio schimbare a circumstanțelor în această privință. Prin urmare, pe de o parte, contrar a ceea ce afirmă Comisia în deciziile atacate, instituțiile ar fi calificat grupul CHEMK, iar nu societatea CHEMK, drept producător‑exportator în ancheta inițială. Pe de altă parte, reclamanta consideră că, în cadrul anchetei de rambursare, CHEMK și KF constituiau împreună un producător‑exportator din moment ce aceste două societăți aparțineau unei entități economice unice. |
|
106 |
Cu toate acestea, deși este adevărat că, astfel cum arată reclamanta, reiese din considerentul (62) al regulamentului inițial că instituțiile calificaseră grupul CHEMK drept producător‑exportator, totuși, după cum reiese din deciziile atacate și după cum afirmă Comisia în cadrul procedurii scrise, fără ca acest aspect să fie contestat de reclamantă, doar societatea CHEMK efectua exporturile grupului către Uniune. |
|
107 |
În aceste condiții, este necesar să se considere că simpla calificare formală, în cursul anchetei inițiale, a grupului CHEMK drept producător‑exportator este insuficientă pentru a demonstra că instituțiile au intenționat, în cursul anchetei inițiale menționate, să își întemeieze alegerea metodei inițiale pe considerația potrivit căreia grupul CHEMK trebuia calificat drept producător‑exportator, mai degrabă decât pe cea, invocată de Comisie în înscrisurile sale, potrivit căreia grupul CHEMK exporta prin intermediul unui singur producător al său dintre cei doi. În consecință, din moment ce, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 100 de mai sus, a intervenit o schimbare a circumstanțelor în ceea ce privește organizarea vânzărilor grupului CHEMK la export, simpla calificare formală, în cursul anchetei inițiale, a grupului menționat drept producător‑exportator nu este de natură să invalideze concluzia de la punctul 101 de mai sus, potrivit căreia această schimbare era de natură să justifice modificarea metodei efectuată de Comisie. |
|
108 |
Pe de altă parte, în ceea ce privește noțiunea de entitate economică unică, trebuie amintit că această noțiune a fost dezvoltată de o jurisprudență constantă pentru stabilirea valorii normale în sensul articolului 2 alineatul (1) din regulamentul de bază (Hotărârea Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, punctul 35 de mai sus, EU:C:2012:78, punctul 55). Potrivit acestei jurisprudențe, atunci când un producător încredințează sarcini îndeplinite în mod normal de un departament de vânzare internă unei societăți de distribuție a produselor sale pe care o controlează din punct de vedere economic, utilizarea, pentru stabilirea valorii normale, a prețurilor plătite de primul cumpărător independent respectivei societăți de distribuție este justificată, dat fiind că aceste prețuri pot fi considerate prețurile primei vânzări a produsului efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale în sensul articolului 2 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul de bază (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 1988, Brother Industries/Consiliul, 250/85, Rec., EU:C:1988:464, punctul 15, și Hotărârea din 10 martie 1992, Canon/Consiliul, C‑171/87, Rec., EU:C:1992:106, punctele 9 și 11). |
|
109 |
În plus, trebuie amintit că această jurisprudență a fost transpusă, prin analogie, în privința ajustărilor operate, în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, asupra prețului de export (Hotărârea Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul, punctul 35 de mai sus, EU:T:2009:62, punctul 177). În acest context, s‑a statuat în mod explicit că, dacă un producător își distribuie produsele având ca destinație Uniunea prin intermediul unei societăți distincte din punct de vedere juridic, dar aflate sub controlul său economic, cerința unei constatări care să reflecte realitatea economică a relațiilor dintre acest producător și această societate de vânzare pledează mai degrabă în sensul aplicării noțiunii „entitate economică unică” pentru calcularea prețului de export (Hotărârea Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, punctul 35 de mai sus, EU:C:2012:78, punctul 55). |
|
110 |
În consecință, noțiunea de entitate economică unică se întemeiază în special pe necesitatea de a ține seama de realitatea economică a relațiilor dintre producător și societatea sa de vânzare, aceasta din urmă efectuând sarcinile unui departament de vânzare integrată respectivului producător. |
|
111 |
În schimb, prin prezentul argument, astfel cum a fost rezumat la punctul 105 de mai sus, reclamanta deduce concluzii diferite din aceeași noțiune de entitate economică unică. Astfel, argumentul său este întemeiat pe premisa potrivit căreia faptul că doi producători aparțin aceluiași grup și formează, împreună cu o societate distinctă din punct de vedere juridic aparținând deopotrivă grupului menționat și căreia îi sunt atribuite sarcinile unui serviciu de vânzare integrată, o entitate economică unică ar obliga instituțiile să considere că doar respectiva entitate unică poate fi calificată drept producător‑exportator. |
|
112 |
Or, fără a fi necesar să se stabilească dacă CHEMK și KF trebuie considerate ca aparținând unei entități economice unice, trebuie arătat că nici această premisă, nici, prin urmare, argumentația care decurge din ea nu pot fi reținute. Astfel, pe de o parte, această premisă face abstracție de realitatea economică constând în faptul că, în pofida apartenenței lor, ca societăți afiliate deținute de aceiași acționari, la același grup, respectiv, presupunând‑o dovedită, la o entitate economică unică, cei doi producători în cauză constituie entități juridice distincte care, în cursul anchetei de rambursare, produceau și comercializau produselor lor cu titlu individual. Cu alte cuvinte, premisa menționată face abstracție de existența a două canale de vânzare distincte. Pe de altă parte, reclamanta nu a explicat motivele pentru care, în prezența, presupunând‑o dovedită, a unei entități economice unice, ar trebui să nu fie luată în considerare această realitate economică. |
|
113 |
În al doilea rând, reclamanta susține că Comisia a concluzionat în mod eronat în sensul apariției unor noi canale de vânzare la export din moment ce vânzările efectuate de CHEMK și de KF către reclamantă trebuiau luate în considerare, având în vedere existența unei entități economice unice, drept vânzări în cadrul grupului. |
|
114 |
Pentru aceleași motive ca cele care figurează la punctele 108-112 de mai sus, acest argument nu poate fi reținut. |
|
115 |
În al treilea rând, reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare considerând că ar fi fost imposibil, în cursul anchetei inițiale, să stabilească date privind vânzările pentru fiecare entitate de producție, deși a omis, în cursul anchetei menționate, să solicite prezentarea unor astfel de date. Potrivit reclamantei, Comisia nu poate justifica o schimbare a circumstanțelor printr‑o modificare a metodei sale de anchetă. |
|
116 |
Aceste argumente ale reclamantei sunt inoperante. |
|
117 |
Astfel, pe de o parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 100-102 de mai sus, concluzia privind existența unei schimbări a circumstanțelor care justifică, potrivit articolului 11 alineatul (9), modificarea metodei efectuată de Comisie se poate baza pe singura modificare, recunoscută de reclamantă, a structurii și a organizării vânzărilor la export ale grupului CHEMK. În aceste condiții, chiar presupunând că, astfel cum arată reclamanta, Comisia nu a solicitat, în cursul anchetei inițiale, prezentarea unor date individuale, o astfel de omisiune nu ar fi de natură să implice nelegalitatea concluziei, din deciziile atacate, cu privire la existența unei schimbări a circumstanțelor. |
|
118 |
Pe de altă parte, reiese din deciziile atacate că, potrivit Comisiei, presupunând că ar fi putut dispune de datele necesare pentru a stabili prețuri de export individuale pentru fiecare producător, aceasta nu ar fi putut efectua astfel de calcule individuale, din moment ce, în cursul anchetei inițiale, exista un singur producător‑exportator. Or, reclamanta nu contestă această considerație, potrivit căreia calculele individuale nu puteau, în niciun caz, să fie efectuate în cursul anchetei inițiale. |
|
119 |
Pe de altă parte și în orice caz, reiese din elementele dosarului că aceste argumente ale reclamantei sunt nefondate. Astfel, deși este adevărat că Comisia nu a solicitat în mod explicit furnizarea de date privind vânzările la export ale KF efectuate prin intermediul CHEMK, rezultă totuși din elementele menționate că, astfel cum a afirmat Comisia în înscrisurile sale, aceasta a solicitat efectiv CHEMK și KF transmiterea de date care i‑ar fi permis să calculeze, cu titlu individual, valoarea normală și prețul de export pentru fiecare dintre aceste două societăți. Mai întâi, prin scrisoarea din 9 martie 2007, Comisia a solicitat clarificarea tranzacțiilor care figurau în informațiile furnizate de CHEMK și în special a originii lor. În continuare, prin aceeași scrisoare, Comisia a solicitat clarificări cu privire la vânzările la export ale CHEMK. În sfârșit, prin scrisoarea din 20 aprilie 2007, Comisia a solicitat precizări cu privire la vânzările la export efectuate prin intermediul anumitor comercianți intermediari menționate în aceasta. Or, reiese din elementele dosarului că, față de aceste cereri, grupul CHEMK nu a furnizat datele individuale solicitate. |
|
120 |
În această privință, trebuie adăugat în continuare că, în cursul prezentei proceduri, pe de o parte, reclamanta nu a contestat conținutul cererilor de date menționate la punctul 119 de mai sus. Pe de altă parte, aceasta nu a prezentat nicio argumentație substanțială pentru a demonstra că respectivele date nu ar fi fost de natură să permită Comisiei să calculeze, cu titlu individual, valoarea normală și prețul de export aferente CHEMK și, respectiv, KF. Dimpotrivă, reclamanta a indicat în ședință că „este posibil ca, […], Comisia [să fi avut] dreptate […] atunci când a afirmat că solicitase date pentru operatorii intermediari”, precizând în același timp „că acești operatori intermediari nu erau controlați în mod suficient pentru [a putea] furniza astfel de informații”. |
|
121 |
În al patrulea rând, reclamanta susține că pretinsa schimbare a circumstanțelor pe piața internă a țării exportatoare era neglijabilă și nu putea fi considerată ca justificând o modificare a metodei. |
|
122 |
Or, pe lângă faptul că, prin argumentele amintite, în esență, la punctul anterior, reclamanta recunoaște existența unei schimbări a circumstanțelor pe piața internă a țării exportatoare, este necesar să se constate că, presupunând chiar că, astfel cum aceasta susține, schimbarea menționată nu poate, din cauza caracterului său neglijabil, să servească pentru a justifica o modificare a metodei, totuși, astfel cum a explicat în mod întemeiat Comisia în înscrisurile sale, modificarea metodei, inclusiv în ceea ce privește stabilirea valorii normale, se bazează pe o serie de modificări ale situației de fapt. Acestea acoperă în special modificările care afectează structura și organizarea vânzărilor la export ale grupului CHEMK, care erau, după cum reiese din cuprinsul punctelor 100-102 de mai sus, suficiente în sine pentru a justifica modificarea de metodă efectuată de Comisie. |
|
123 |
În această privință, trebuie adăugat că, astfel cum s‑a amintit deja la punctul 102 de mai sus, tocmai existența a doi producători‑exportatori este cea care justifică aplicarea noii metode în temeiul căreia Comisia stabilește, pe baza unor valori normale și a unor prețuri de export individuale, două marje de dumping individuale pentru CHEMK și, respectiv, pentru KF, înainte de stabilirea unei marje de dumping medii pentru grupul CHEMK. |
|
124 |
În consecință, presupunând chiar că respectivele considerații enunțate de Comisie în deciziile atacate în ceea ce privește o posibilă modificare pe piața țării exportatoare ar fi afectate de o eroare, o astfel de eroare nu poate fi de natură să implice nelegalitatea deciziilor atacate. |
|
125 |
În aceste condiții și fără a fi necesar să se stabilească dacă Comisia putea califica modificarea pe piața țării exportatoare drept schimbare a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, este necesar să se concluzioneze că argumentele invocate în această privință de reclamantă sunt inoperante. |
|
126 |
În al cincilea rând, reclamanta arată că afirmația din deciziile atacate potrivit căreia noua metodă ar fi mai precisă este lipsită de relevanță din moment ce considerente de oportunitate nu sunt de natură să justifice o schimbare a circumstanțelor și, prin urmare, a metodei. În plus, Comisia nu ar susține că metoda inițială nu respecta articolul 2 din regulamentul de bază. |
|
127 |
Desigur, potrivit jurisprudenței citate la punctul 91 de mai sus, pentru a justifica o modificare a metodei, nu este suficient ca o nouă metodă să fie mai adecvată decât cea anterioară, cât timp această din urmă metodă este conformă cu articolul 2 din regulamentul de bază. |
|
128 |
Cu toate acestea, în speță, trebuie amintit că, astfel cum s‑a constatat deja, Comisia a întemeiat în mod explicit aplicarea unei noi metode pe existența unei schimbări a circumstanțelor. |
|
129 |
În aceste condiții, argumentele potrivit cărora Comisia ar fi întemeiat modificarea metodei pe considerente de oportunitate și nu ar fi arătat că metoda inițială nu respecta articolul 2 din regulamentul de bază nu sunt de natură să implice nelegalitatea deciziilor atacate și, prin urmare, trebuie respinse ca inoperante. |
|
130 |
Printr‑o a doua serie de argumente, reclamanta reproșează, în esență, Comisiei că nu a demonstrat că presupusa schimbare a circumstanțelor ar fi avut un impact asupra metodei inițiale aplicate de instituții, deși, în temeiul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, modificarea metodei trebuie să fie necesară și direct legată de schimbarea circumstanțelor. Or, schimbarea circumstanțelor invocată de Comisie s‑ar referi în principal la modificări în structura vânzărilor la export ale grupului CHEMK, în timp ce noua metodă ar afecta în principal valoarea normală. Pe de altă parte, Comisia nu ar fi explicat modul în care modificările privind structura vânzării la export a grupului ar putea avea un efect asupra metodei de calcul al valorii normale, al prețului de export sau al marjei de dumping. |
|
131 |
Ținând seama de considerațiile de la punctele 101, 102, 122 și 123 de mai sus, aceste argumente trebuie respinse. Astfel, după cum s‑a arătat deja, aplicarea noii metode, inclusiv în măsura în care aceasta presupunea calcularea unei valori normale individuale pentru fiecare dintre cei doi producători, se justifica, potrivit articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, prin schimbarea circumstanțelor referitoare la structura și la organizarea vânzărilor grupului CHEMK. |
|
132 |
Într‑o a treia serie de argumente, reclamanta susține că, în cadrul aplicării articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, puterea discreționară a Comisiei este limitată, astfel încât, în speță, Comisia era obligată să aplice în cadrul anchetei de rambursare metoda inițială. |
|
133 |
În primul rând, reclamanta consideră că articolul 18.3.1 din acordul antidumping acordă prioritate, în anchetele de rambursare, metodei de calcul al marjei de dumping utilizate în ancheta cea mai recentă care acoperă dumpingul, față de dispozițiile acordului antidumping. |
|
134 |
În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, ținând cont de natura și de structura acestora, acordurile OMC nu figurează, în principiu, printre normele în lumina cărora instanța Uniunii controlează legalitatea actelor instituțiilor Uniunii în temeiul articolului 263 primul paragraf TFUE (Hotărârea din 23 noiembrie 1999, Portugalia/Consiliul, C‑149/96, Rec., EU:C:1999:574, punctul 47, Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Petrotub și Republica/Consiliul, C‑76/00 P, Rec., EU:C:2003:4, punctul 53, și Hotărârea Ikea Wholesale, punctul 37 de mai sus, EU:C:2007:547, punctul 29). Cu toate acestea, în ipoteza în care Uniunea a înțeles să execute o obligație specifică asumată în cadrul OMC sau, în speță, în cazul în care actul Uniunii face trimitere în mod expres la dispoziții precise din acordurile OMC, este de competența instanței Uniunii să controleze legalitatea actului Uniunii în cauză în raport cu normele OMC (Hotărârea Portugalia/Consiliul, citată anterior, EU:C:1999:574, punctul 49, Hotărârea Petrotub și Republica/Consiliul, citată anterior, EU:C:2003:4, punctul 54, și Hotărârea Ikea Wholesale, punctul 37 de mai sus, EU:C:2007:547, punctul 30). |
|
135 |
Or, reiese din considerentul (3) al regulamentului de bază că acesta are ca obiect în special să transpună în dreptul Uniunii, în măsura posibilului, normele cuprinse în acordul antidumping, printre care figurează în special cele referitoare la durata și la reexaminarea taxelor antidumping (a se vedea prin analogie Hotărârea Petrotub și Republica/Consiliul, punctul 134 de mai sus, EU:C:2003:4, punctul 55). |
|
136 |
În consecință, dispozițiile regulamentului de bază trebuie să fie interpretate, în măsura posibilului, în lumina dispozițiilor corespunzătoare ale acordului antidumping (a se vedea Hotărârea Petrotub și Republica/Consiliul, punctul 134 de mai sus, EU:C:2003:4, punctul 57 și jurisprudența citată). |
|
137 |
Or, pe de o parte, acordul antidumping nu cuprinde dispoziții echivalente celor ale articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, astfel încât norma pe care o conține această ultimă dispoziție nu poate fi considerată o transpunere a uneia dintre normele detaliate ale acordului menționat care trebuie să fie interpretată în conformitate cu acesta din urmă (Concluziile avocatului general Cruz Villalón prezentate în cauza Valimar, C‑374/12, Rep., EU:C:2014:118, punctul 74). |
|
138 |
Pe de altă parte, trebuie arătat că, potrivit articolelor 18.3 și 18.3.1 din acordul antidumping, se prevăd următoarele: „18.3. Sub rezerva paragrafelor 3.1 și 3.2, prevederile prezentului acord se aplică investigațiilor și examinărilor măsurilor existente, inițiate pe baza cererii prezentate la data intrării în vigoare pentru un stat membru al Acordului OMC, sau ulterior acestei date. 18.3.1 În ceea ce privește calcularea marjelor de dumping în procedurile de rambursare în sensul articolului 9 alineatul (3), se aplică regulile utilizate în determinarea sau examinarea cea mai recentă a existenței unui dumping.” |
|
139 |
Rezultă astfel din modul de redactare și din contextul dispozițiilor citate la punctul 138 de mai sus că, spre deosebire de articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, care identifică metoda aplicabilă în orice anchetă de rambursare, articolul 18.3.1 din acordul antidumping se înscrie în dispozițiile finale ale acordului menționat și, mai precis, în cele prevăzute la articolul 18.3, care stabilesc aplicabilitatea sa în timp. Reclamanta pare, de altfel, să recunoască ea însăși acest aspect în înscrisurile sale, având în vedere că afirmă faptul că articolul 18.3.1 din acordul antidumping „se aplică chiar dacă metoda de calcul inițială al marjei de dumping, folosită înainte de intrarea în vigoare a acordului antidumping, a devenit incompatibilă cu acesta după intrarea sa în vigoare”. |
|
140 |
În consecință, după cum subliniază în mod întemeiat Comisia, articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază nu pune în aplicare articolul 18.3.1 din acordul antidumping, astfel încât această din urmă dispoziție este lipsită de relevanță în cadrul prezentului motiv. |
|
141 |
În al doilea rând, reclamanta susține că Comisia a limitat puterea sa discreționară angajându‑se, la punctul 3.2.3 litera (a) din avizul interpretativ, să aplice, în cadrul anchetei de rambursare, metoda inițială. |
|
142 |
Cu toate acestea, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că un act interpretativ precum avizul interpretativ, care, în conformitate cu preambulul său, definește orientări pentru aplicarea articolului 11 alineatul (8) din regulamentul de bază, nu poate avea ca efect modificarea normelor imperative dintr‑un regulament (Hotărârea din 12 februarie 2014, Beco/Comisia, T‑81/12, Rep., EU:T:2014:71, punctul 50; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 28 ianuarie 1992, Soba, C‑266/90, Rec., EU:C:1992:36, punctul 19, și Hotărârea din 22 aprilie 1993, Peugeot/Comisia, T‑9/92, Rec., EU:T:1993:38, punctul 44). |
|
143 |
Astfel, rezultă dintr‑o jurisprudență consacrată că orientările și comunicările pe care Comisia le adoptă sunt obligatorii pentru aceasta, dar numai în măsura în care nu se îndepărtează de la normele tratatului care le sunt ierarhic superioare (Hotărârea Beco/Comisia, punctul 142 de mai sus, EU:T:2014:71, punctul 51; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 2 decembrie 2010, Holland Malt/Comisia, C‑464/09 P, Rep., EU:C:2010:733, punctul 47 și jurisprudența citată). |
|
144 |
În consecință, contrar susținerilor reclamantei, nu poate decurge din cuprinsul punctului 3.2.3 litera (a) din avizul interpretativ că Comisia era obligată în orice împrejurare și fără excepție să aplice, în cadrul unei anchete de rambursare, aceeași metodă ca cea aplicată în cursul anchetei inițiale. Astfel, o asemenea restricționare a puterii discreționare a Comisiei ar fi incompatibilă cu posibilitatea, stabilită în conformitate cu articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, de a efectua, în cazul schimbării circumstanțelor, o modificare de metodă. |
|
145 |
Rezultă din cele de mai sus că al doilea motiv invocat de reclamantă trebuie respins. |
|
146 |
Având în vedere ansamblul considerațiilor de mai sus, acțiunea trebuie respinsă în totalitate. |
Cu privire la cheltuielile de judecată
|
147 |
Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei. |
|
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL (Camera a doua) declară și hotărăște: |
|
|
|
Martins Ribeiro Gervasoni Madise Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 17 martie 2015. Semnături |
( *1 ) Limba de procedură: engleza.