Cauza C‑314/12

UPC Telekabel Wien GmbH

împotriva

Constantin Film Verleih GmbH și Wega Filmproduktionsgesellschaft mbH

(cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof)

„Trimitere preliminară — Apropierea legislațiilor — Drept de autor și drepturi conexe — Societatea informațională — Directiva 2001/29/CE — Site internet care pune la dispoziția publicului opere cinematografice fără consimțământul titularilor unui drept conex dreptului de autor — Articolul 8 alineatul (3) — Noțiunea «intermediari ale căror servicii sunt folosite de către terți pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex» — Furnizor de acces la internet — Ordonanță adresată unui furnizor de acces la internet prin care i se interzice să permită accesul clienților săi la un site internet — Echilibru între drepturile fundamentale”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 27 martie 2014

  1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Întrebări lipsite în mod evident de pertinență și întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util – Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal – Lipsa competenței Curții

    (art. 267 TFUE)

  2. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Intermediar în sensul articolului 8 alineatul (3) din directivă – Furnizor de acces la un site internet care pune la dispoziția publicului obiecte protejate fără acordul titularului unui drept conex dreptului de autor – Includere

    [Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8 alin. (3)]

  3. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Site internet care pune la dispoziția publicului obiecte protejate fără acordul titularului unui drept conex dreptului de autor – Ordonanță adresată unui furnizor de acces la internet prin care i se interzice să permită accesul clienților săi la un astfel de site internet – Condiții și modalități – Echilibru între drepturile fundamentale – Apreciere de către instanța națională

    [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 11, art. 16, art. 17 alin. (2) și art. 51; Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8 alin. (3)]

  1.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 19-21)

  2.  Articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că o persoană care pune la dispoziția publicului pe un site internet obiecte protejate fără acordul titularului de drepturi, în sensul articolului 3 alineatul (2) din această directivă, utilizează serviciile furnizorului de acces la internet al persoanelor care accesează aceste obiecte, care trebuie considerat un intermediar în sensul articolului 8 alineatul (3) din directiva menționată.

    Astfel, un furnizor de acces la internet care permite clienților săi să acceadă la obiecte protejate puse la dispoziția publicului pe internet de un terț este un intermediar ale cărui servicii sunt folosite pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex în sensul articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29. O asemenea concluzie este susținută de obiectivul urmărit de Directiva 2001/29. Excluderea furnizorilor de acces la internet din domeniul de aplicare al articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29 ar diminua substanțial protecția titularilor de drepturi urmărită de această directivă.

    (a se vedea punctele 32, 33 și 40 și dispozitiv 1)

  3.  Drepturile fundamentale recunoscute de dreptul Uniunii trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca, prin intermediul unei somații pronunțate de o instanță, să se interzică unui furnizor de acces la internet să permită accesul clienților săi la un site internet care publică online obiecte protejate fără acordul titularilor de drepturi, în cazul în care această somație nu precizează ce măsuri trebuie să adopte furnizorul de acces respectiv, iar acesta din urmă poate evita sancțiunile coercitive impuse pentru încălcarea interdicției menționate făcând dovada că a luat toate măsurile rezonabile, cu condiția însă, pe de o parte, ca măsurile luate să nu priveze în mod inutil utilizatorii de internet de posibilitatea de a accede în mod licit la informațiile disponibile și, pe de altă parte, ca aceste măsuri să aibă ca efect să împiedice sau, cel puțin, să facă dificil realizabile accesările neautorizate ale obiectelor protejate sau să descurajeze în mod serios utilizatorii de internet care au recurs la serviciile destinatarului aceleiași somații să acceseze obiectele respective puse la dispoziția lor cu încălcarea dreptului de proprietate intelectuală, ceea ce este de competența autorităților și a instanțelor naționale să verifice.

    (a se vedea punctul 64 și dispozitiv 2)