6.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 232/36


Acțiune introdusă la 9 iunie 2011 — Portovesme/Comisia

(Cauza T-291/11)

2011/C 232/63

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Portovesme Srl (Roma, Italia) (reprezentanți: F. Ciulli, G. Dore, M. Liberati și A. Vinci, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

1.

să constate, în temeiul articolului 267 TFUE, nelegalitatea Deciziei Comisiei Europene din 23 februarie 2011 privind ajutoarele de stat nr. C 38/B/2004 (ex NN 58/2004) și nr. C 13/2006 (ex N587/2005) puse în aplicare de Italia, inter alia, în favoarea reclamantei și în consecință, să dispună anularea deciziei în totalitate sau în măsura considerată rezonabilă;

2.

cu titlu subsidiar și numai în cazul ipotezei improbabile în care solicitarea menționată la punctul 1) este respinsă, să constate nelegalitatea deciziei în partea în care dispune recuperarea ajutoarelor, această dispoziție fiind contrară principiului general al protecției încrederii legitime;

3.

să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a onorariilor, reclamanta rezervându-și posibilitatea de a formula o acțiune separată pentru plata despăgubirilor.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă 11 motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice și a principiului încrederii legitime, precum și pe încălcarea articolelor 4, 7, 10 și 14 din Regulamentul nr. 659/1999 (1).

Argumente invocate în susținerea motivului: decizia a fost adoptată după aproape șase ani și jumătate de la inițierea procedurii oficiale de investigare.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe reținerea eronată și/sau incompletă a cadrului normativ și reglementar de referință, și în consecință pe încălcarea obligației de diligență și de imparțialitate.

Argumente invocate în susținerea motivului: decizia de incompatibilitate este întemeiată pe o reținere lacunară și eronată a elementelor de fapt și de drept, cu consecința încălcării principiilor diligenței și imparțialității, care ar fi trebuit să caracterizeze demersul Comisiei.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe diferența de tratament excesivă între Portovesme și Alcoa Trasformazioni.

Argumente invocate în susținerea motivului: printr-o altă decizie referitoare la altă întreprindere, Comisia a considerat ca fiind legală aceeași schemă declarată incompatibilă cu piața comună, în prezent, în raport cu reclamanta, rezultând astfel o diferență de tratament excesivă între cele două întreprinderi.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe existența unui ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Argumente invocate în susținerea motivului: prin tariful preferențial acordat reclamantei, statul italian a intervenit în scopul de a elimina o situație nejustificată de dezavantaj, precum și în scopul de a reduce costurile excesive legate de consumul de energie electrică cauzate de conexiunea deficitară dintre rețeaua insulară și cea națională. Prin urmare, cerințele referitoare la avantajul economic și la caracterul selectiv al măsurii lipseau. În plus, intervenția Cassa conguaglio (Fondul de compensare) constituia doar o posibilitate, astfel încât măsura în discuție nu putea fi calificată drept resursă imputabilă statului. În sfârșit, măsura menționată nu putea avea niciun impact asupra schimburilor comerciale dintre statele membre, întrucât nu există fluxuri comerciale intracomunitare pe piața zincului.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe premisele greșite pe care este întemeiată decizia atacată.

Argumente invocate în susținerea motivului: decizia este întemeiată pe premisa greșită potrivit căreia ajutorul ar fi creat un dezechilibru pe piața energiei, în timp ce piața vizată de schema în cauză este piața producției de metale grele.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe calificarea drept ajutor nou sau drept ajutor existent.

Argumente invocate în susținerea motivului: tratamentul preferențial în discuție ar fi trebuit calificat drept ajutor existent, considerat deja, într-o decizie anterioară a Comisiei, ca fiind compatibil cu piața comună.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe compatibilitatea ajutorului cu piața comună.

Argumente invocate în susținerea motivului: Comisia nu a ținut seama de faptul că măsura în discuție a contribuit la asigurarea dezvoltării ocupării durabile a forței de muncă în zona în cauză.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 2, 3, 5 și 12 CE și pe neaplicarea principiilor egalității și proporționalității în acțiunile instituțiilor comunitare.

Argumente invocate în susținerea motivului: prin decizia atacată s-a respins în mod nelegal un sistem de ajutoare prin care se urmărea eliminarea unei situații de gravă discriminare existentă între întreprinderile italiene producătoare de metale grele, pe de o parte, și cele europene, pe de altă parte.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 174 TFUE și a Anexei D, precum și a Declarației nr. 30 privind regiunile insulare.

Argumente invocate în susținerea motivului: Comisia nu a luat în considerare deficiențele structurale și ale pieței legate de situația de insulă.

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe încălcarea normelor de procedură [articolul 107 alineatul (3) literele (a), (b) și (c) TFUE] și pe aplicarea greșită a Liniilor directoare privind ajutoarele de stat regionale din 1998, precum și pe neaplicarea Liniilor directoare pentru perioada 2007-2013.

Argumente invocate în susținerea motivului: Comisia nu și-a respectat obligația de a examina în mod corespunzător compatibilitatea ajutorului.

11.

Al unsprezecelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime.

Argumente invocate în susținerea motivului: Comisia nu a luat în considerare faptul că, într-o decizie anterioară, schema extinsă la reclamantă a fost declarată deja compatibilă cu piața comună, și nici faptul că, în cursul celor 15 ani care au trecut de la adoptarea deciziei respective, nu a fost exprimată nicio indoială în legătură cu schema menționată, aceste elemente fiind în consecință relevante în ceea ce privește încrederea legitimă a reclamantei.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol.1 p. 41)