HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

13 decembrie 2012 ( *1 )

„Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 — Procedura europeană de somație de plată — Cerere de somație care nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de legislația națională — Natura exhaustivă a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească cererea — Posibilitatea de a solicita plata dobânzilor scadente până la data plății capitalului”

În cauza C-215/11,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Sąd Okręgowy we Wrocławiu (Polonia), prin decizia din 11 aprilie 2011, primită de Curte la 9 mai 2011, în procedura

Iwona Szyrocka

împotriva

SiGer Technologie GmbH,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul A. Tizzano, președinte de cameră, domnii M. Ilešič (raportor), E. Levits, J.-J. Kasel și M. Safjan, judecători,

avocat general: domnul P. Mengozzi,

grefier: doamna K. Sztranc-Sławiczek, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 18 aprilie 2012,

luând în considerare observațiile prezentate:

—	pentru guvernul polonez, de M. Szpunar și de M. Arciszewski, precum și de B. Czech, în calitate de agenți;

—	pentru guvernul austriac, de C. Pesendorfer, în calitate de agent;

—	pentru guvernul portughez, de L. Fernandes, în calitate de agent;

—	pentru guvernul finlandez, de M. Pere, în calitate de agent;

—	pentru guvernul Regatului Unit, de S. Ossowski, în calitate de agent;

—	pentru Comisia Europeană, de A.-M. Rouchaud-Joët și de K. Herrmann, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 28 iunie 2012,

pronunță prezenta

Hotărâre

1	Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO L 399, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108).

2	Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri europene de somație de plată inițiată de doamna Szyrocka, cu domiciliul în Polonia, împotriva SiGer Technologie GmbH, cu sediul în Germania.

Cadrul juridic

Regulamentul nr. 1896/2006

Potrivit considerentelor (8), (9), (10) și (11) ale Regulamentului nr. 1896/2006:

„(8)

Barierele în calea accesului la o justiție eficientă care rezultă din această situație în litigiile transfrontaliere, precum și denaturarea concurenței în cadrul pieței interne din cauza dezechilibrelor în funcționarea instrumentelor procedurale puse la dispoziția creditorilor în diferite state membre fac necesară o legislație comunitară care să garanteze condiții identice creditorilor și debitorilor pe tot cuprinsul Uniunii Europene.

(9)	Scopul prezentului regulament este de a simplifica, de a accelera și de a reduce costurile de procedură în cauzele transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate, prin instituirea unei proceduri europene de somație de plată [...]

(10)

Procedura instituită de prezentul regulament ar trebui să constituie un instrument complementar și facultativ pentru reclamant, care este în continuare liber să recurgă la o procedură prevăzută de legislația națională. În consecință, prezentul regulament nu înlocuiește și nici nu armonizează mecanismele de recuperare a creanțelor necontestate existente în temeiul legislației naționale.

(11)	Procedura ar trebui să se bazeze cât mai mult posibil pe utilizarea unor formulare tip pentru orice comunicare între instanță și părți pentru a facilita desfășurarea procedurii și pentru a permite utilizarea procesării automate a datelor.”

În temeiul considerentului (16) al regulamentului menționat, „[i]nstanța ar trebui să examineze cererea, inclusiv problema competenței și descrierea elementelor de probă, pe baza informațiilor furnizate în formularul de cerere. Acest lucru ar permite instanței să examineze prima facie temeinicia cererii și, printre altele, să respingă cererile vădit nefondate sau inadmisibile”.

5	Potrivit considerentului (29) al Regulamentului nr. 1896/2006, obiectivul regulamentului menționat este „instituirea unui mecanism rapid și uniform de recuperare a creanțelor pecuniare necontestate în toată Uniunea Europeană”.

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006 prevede:

„Prezentul regulament are drept obiect:

(a)	simplificarea, accelerarea și reducerea costurilor litigiilor transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene de somație de plată;

[...]”

7	Articolul 2 alineatul (1) din acest regulament prevede: „Prezentul regulament se aplică în materie civilă și comercială în litigiile transfrontaliere, indiferent de natura instanței. [...]”

8	Potrivit articolului 3 alineatul (1) din regulamentul menționat: „În sensul prezentului regulament, un litigiu transfrontalier este un litigiu în care cel puțin una din părți are domiciliul sau reședința obișnuită într-un stat membru, altul decât statul membru al instanței sesizate.”

9	Articolul 4 din același regulament prevede: „Se instituie o procedură europeană de somație de plată pentru recuperarea creanțelor pecuniare lichide și exigibile la data la care se introduce cererea de somație europeană de plată.”

10	Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006 prevede: „În sensul aplicării prezentului regulament, competența se determină în conformitate cu normele de drept comunitar aplicabile în materie [...]”

Articolul 7 din acest regulament prevede:

„(1) Cererea de somație europeană de plată se introduce utilizându-se formularul tip A din anexa I.

(2) Cererea conține următoarele elemente:

(a)	numele și adresa părților și, după caz, ale reprezentanților acestora, precum și ale instanței sesizate;

(b)	valoarea creanței, în special principalul și, după caz, dobânzile, penalitățile contractuale și costurile;

(c)	în cazul în care se cer dobânzi la creanță, rata dobânzii și perioada pentru care se cer aceste dobânzi, cu excepția cazului în care la principal se adaugă automat dobânzi legale în temeiul legislației statului membru de origine;

(d)	cauza acțiunii, inclusiv descrierea circumstanțelor invocate ca temei al creanței și, după caz, a dobânzilor cerute;

(e)	o descriere a elementelor de probă în sprijinul creanței;

(f)	temeiul competenței și

(g)	caracterul transfrontalier al litigiului în sensul articolului 3.

(3) În cerere, reclamantul declară că, după cunoștința sa, informațiile furnizate sunt exacte și recunoaște că orice declarație falsă intenționată riscă să atragă sancțiunile prevăzute de legislația statului membru de origine.

(4) Reclamantul poate informa instanța, într-un apendice anexat cererii, că se opune trecerii la procedura civilă de drept comun [...] în cazul în care pârâtul face opoziție. Reclamantul păstrează posibilitatea de a informa instanța ulterior în acest sens, dar în orice caz înainte de emiterea somației de plată.

(5) Cererea se introduce pe suport de hârtie sau prin orice alt mijloc de comunicare acceptat de statul membru de origine și care poate fi utilizat de instanța de origine, inclusiv pe cale electronică.

(6) Cererea se semnează de către reclamant sau, după caz, de către reprezentantul acestuia. [...]”

Articolul 11 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede:

„Instanța respinge cererea în cazul în care:

(a)	nu sunt îndeplinite condițiile menționate la articolele 2, 3, 4, 6 și 7;

[...]”

Potrivit articolului 12 alineatul (3) din același regulament:

„În somația europeană de plată, pârâtul estre informat cu privire la posibilitatea:

(a)	de a plăti reclamantului suma care este menționată în somația de plată;

[...]”

Articolul 25 din Regulamentul nr. 1896/2006 prevede:

„(1) Suma cheltuielilor de judecată aferente unei proceduri europene a somației de plată și procedurii civile de drept comun care urmează în cazul unei opoziții la somația europeană de plată într-un stat membru nu este mai mare decât cheltuielile de judecată generate de o procedură civilă de drept comun neprecedată de o procedură europeană a somației de plată în statul membru respectiv.

(2) În sensul prezentului regulament, cheltuielile de judecată cuprind cheltuielile și taxele care urmează să fie achitate instanței, a căror valoare este stabilită în conformitate cu legislația națională.”

15	Articolul 26 din acest regulament prevede: „Orice aspect de procedură care nu este reglementat în mod expres prin prezentul regulament este reglementat de legislația națională.”

16	Anexa I la regulamentul menționat cuprinde formularul A, intitulat „Cerere de somație europeană de plată”.

Punctul 7 din instrucțiuni, intitulat „Indicații pentru a completa formularul de cerere”, care figurează în anexa I la același regulament, prevede:

„Dobânzi. În cazul în care se cer dobânzi, este necesar ca acest lucru să fie precizat pentru fiecare creanță [...], cu ajutorul codurilor menționate în formular. [...] În cazul în care se cer dobânzi până la hotărârea instanței, ultima rubrică [până la] rămâne necompletată. [...]”

18	Formularul E de somație europeană de plată figurează în anexa V la Regulamentul nr. 1896/2006.

Dreptul polonez

19	Potrivit articolului 187 alineatul (1) din Codul de procedură civilă, în cauzele privind drepturi patrimoniale, cererea trebuie să indice valoarea obiectului litigiului, cu excepția cazului în care acest obiect corespunde sumei indicate.

Articolul 130 alineatul (1) din Codul de procedură civilă stabilește consecințele introducerii unei cereri afectate de vicii de formă. În temeiul acestei dispoziții, în general, instanța solicită reclamantului să rectifice, să completeze sau să achite cheltuielile aferente actului de procedură în termen de o săptămână, în caz contrar acesta fiind respins.

Litigiul principal și întrebările preliminare

21	La 23 februarie 2011, doamna Szyrocka, cu domiciliul în Polonia, a introdus la instanța de trimitere o cerere de somație europeană de plată împotriva SiGer Technologie GmbH, cu sediul în Tangermünde (Germania).

Cu ocazia examinării cererii menționate, instanța de trimitere a constatat că aceasta nu îndeplinea anumite condiții de formă prevăzute de dreptul polonez și în special că nu preciza, astfel cum impune dreptul polonez, valoarea obiectului litigiului în monedă poloneză în vederea calculării cheltuielilor de judecată. Reiese din dosarul prezentat Curții că doamna Szyrocka a indicat, în formularul de cerere de somație europeană de plată, suma creanței principale în euro. În plus, instanța de trimitere subliniază că doamna Szyrocka a menționat în acest formular că solicită plata dobânzilor începând de la o anumită dată și până la data plății creanței principale.

În aceste condiții, Sąd Okręgowy we Wrocławiu a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)

Articolul 7 din [Regulamentul nr. 1896/2006] trebuie interpretat în sensul că:

a)	reglementează în mod exhaustiv toate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de somație europeană de plată

b)	sau în sensul că stabilește doar cerințele minime pentru o astfel de cerere, iar în ceea ce privește aspectele nereglementate prin această dispoziție, se vor aplica normele de drept național?

În cazul în care răspunsul la prima întrebare litera b) este afirmativ, dacă cererea nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de dreptul statului membru (de exemplu, nu s-a anexat o copie a cererii pentru partea adversă sau nu s-a indicat valoarea obiectului litigiului), reclamantul trebuie să fie chemat să își completeze cererea conform dreptului național, în temeiul articolului 26 din Regulamentul nr. 1896/2006 sau în temeiul articolului 9 din același regulament?

Articolul 4 din Regulamentul nr. 1896/2006 trebuie interpretat în sensul în care caracteristicile unei creanțe pecuniare, menționate în această normă, respectiv caracterul «lichid» și exigibil al creanței la data emiterii somației europene de plată, se referă exclusiv la creanța principală sau și la dobânzile de întârziere?

Articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1896/2006 trebuie interpretat în sensul că, în procedura europeană de somație de plată, în cazul în care legislația statului membru de origine nu prevede aplicarea automată a dobânzilor, se pot solicita, alături de creanța principală:

a)	toate dobânzile, inclusiv așa-numitele dobânzi deschise (calculate începând cu o dată fixă a exigibilității și până în ziua plății, care nu este determinată printr-o dată, de exemplu, «începând din 20 martie 2011 și până în ziua plății»);

b)	doar dobânzile calculate începând cu o dată fixă a exigibilității până la introducerea cererii sau până la emiterea somației de plată;

c)	exclusiv dobânzile calculate începând cu o dată a exigibilității determinată cu precizie și până la introducerea cererii?

5)	În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare litera a), cum trebuie formulată decizia instanței cu privire la dobânzi în somația de plată în temeiul Regulamentului nr. 1896/2006?

6)	În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare litera b), cine trebuie să indice valoarea dobânzilor: reclamantul sau instanța din oficiu?

7)	În cazul unui răspuns afirmativ la a patra întrebare litera c), reclamantul este obligat să indice în cerere valoarea dobânzilor calculate?

8)	În cazul în care reclamantul nu calculează dobânzile solicitate până la introducerea cererii, instanța este obligată să le calculeze din oficiu sau trebuie să îl invite pe reclamant să completeze cererea în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1896/2006?”

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 7 din Regulamentul nr. 1896/2006 trebuie interpretat în sensul că reglementează exhaustiv condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de somație europeană de plată sau dacă acesta nu cuprinde decât condițiile minime ale acestei cereri, dreptul național reglementând toate celelalte condiții formale care nu au fost stabilite prin această dispoziție.

25	În scopul de a răspunde la această întrebare, trebuie avute în vedere atât modul de redactare a articolului 7 din Regulamentul nr. 1896/2006, cât și economia și finalitatea acestui regulament.

Mai întâi, trebuie amintit că articolul 7 din regulamentul menționat cuprinde o serie de cerințe privind conținutul și forma unei cereri de somație europeană de plată. Astfel, el stabilește, între altele, condiția introducerii unei astfel de cereri prin intermediul unui formular tip, elementele constitutive ale acesteia, declarația solicitantului privind exactitatea informațiilor prezentate în această cerere, posibilitatea ca el să se opună trecerii la procedura civilă ordinară, precum și modalitățile de semnare a cererii menționate.

27	Trebuie să se constate că din cuprinsul articolului menționat nu reiese niciun element care să permită să se ajungă la concluzia că, în ceea ce privește cererea de somație europeană de plată, statele membre ar rămâne libere să impună condiții suplimentare, prevăzute de dreptul lor național.

Astfel, după cum reiese cu claritate de la articolul 7 alineatul (2) litera (c) și alineatele (3), (5) și (6) din Regulamentul nr. 1896/2006, atunci când această dispoziție autorizează statele membre să reglementeze prin dreptul lor național anumite aspecte specifice ale cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de somație europeană de plată, ea prevede expres aceasta. În schimb, nicio altă trimitere expresă sau implicită care autorizează în general impunerea unor condiții suplimentare, prevăzute de dreptul național al statelor membre, nu figurează la acest articol.

În continuare, această interpretare literală este confirmată de economia Regulamentului nr. 1896/2006. În această privință, trebuie subliniat, pe de o parte, astfel cum reiese din considerentul (16) al acestui regulament, că instanța sesizată nu trebuie să examineze cererea de somație europeană de plată decât pe baza informațiilor cuprinse în aceasta. Pe de altă parte, articolele 2-4 și 6 din regulamentul menționat, care aduc precizări cu privire la anumite condiții aplicabile în cazul emiterii somației europene de plată, nu prevăd nicio posibilitate de a impune condiții suplimentare pe baza dreptului național al statelor membre. În plus, potrivit articolului 11 alineatul (1) litera (a) din același regulament, numai nerespectarea condițiilor enunțate la articolele 2-4, 6 și 7 din acesta determină respingerea cererii de somație europeană de plată.

În cele din urmă, este necesar să se amintească, astfel cum reiese de la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1896/2006, că acesta are drept obiect în special simplificarea, accelerarea și reducerea costurilor litigiilor transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate. Astfel cum se precizează în considerentele (8), (10) și (29) ale regulamentului menționat, acesta, deși nu înlocuiește și nici nu armonizează mecanismele de recuperare a creanțelor necontestate existente în temeiul legislației naționale, instituie, în vederea îndeplinirii acestui obiectiv, un instrument uniform de recuperare a acestor creanțe care să garanteze condiții identice creditorilor și debitorilor pe tot cuprinsul Uniunii.

Or, obiectivul menționat ar fi periclitat dacă statele membre ar putea prevedea în legislațiile lor naționale, în mod general, cerințe suplimentare care trebuie îndeplinite de cererea de somație europeană de plată. Astfel, aceste cerințe ar conduce nu numai la impunerea unor condiții neunitare ale acestei cereri în state membre diferite, ci ar conduce și la creșterea complexității, a duratei și a costurilor procedurii de somație europeană de plată.

32	Prin urmare, numai interpretarea potrivit căreia articolul 7 din Regulamentul nr. 1896/2006 reglementează exhaustiv condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de somație europeană de plată garantează respectarea obiectivului regulamentului menționat.

În special în ceea ce privește aspectul dacă, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, instanța națională poate invita solicitantul să completeze cererea de somație europeană de plată în sensul indicării valorii obiectului litigiului în monedă poloneză pentru a permite calcularea cheltuielilor de judecată, trebuie să se constate că se permite acestei instanțe să se întemeieze, în acest scop, pe articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1896/2006, potrivit căruia cuantumul cheltuielilor de judecată se stabilește în conformitate cu dreptul național.

În această privință, trebuie subliniat că, în lipsa armonizării mecanismelor naționale de recuperare a creanțelor necontestate, modalitățile procedurale de determinare a cuantumului cheltuielilor de judecată sunt reglementate de ordinea juridică internă a statelor membre în temeiul principiului autonomiei procedurale a acestora din urmă, sub rezerva respectării condițiilor stabilite la articolul 25 din regulamentul menționat. Aceste modalități nu trebuie totuși să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor situații similare supuse dreptului intern (principiul echivalenței) și să nu facă imposibilă, în practică, sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite consumatorilor de dreptul Uniunii (principiul efectivității) (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iunie 2012, Banco Español de Crédito, C-618/10, punctul 46 și jurisprudența citată).

Reiese de aici că instanța națională rămâne, în principiu, liberă să obțină informații privind valoarea obiectului litigiului potrivit modalităților prevăzute de dreptul său național, cu condiția ca normele de procedură legate de determinarea cheltuielilor de judecată să nu determine nici o prelungire excesivă a procedurii europene de somație de plată, nici respingerea cererii de somație europeană de plată.

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la prima întrebare adresată că articolul 7 din Regulamentul nr. 1896/2006 trebuie interpretat în sensul că reglementează în mod exhaustiv condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de somație europeană de plată. În temeiul articolului 25 din regulamentul amintit și sub rezerva condițiilor menționate la acest articol, instanța națională păstrează libertatea de a determina valoarea cheltuielilor de judecată potrivit modalităților prevăzute de dreptul său național, cu condiția ca aceste modalități să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor situații similare supuse dreptului intern și să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii.

Cu privire la a doua întrebare

37	Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

Cu privire la a treia și la a patra întrebare

Prin intermediul celei de a treia și al celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolele 4 și 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1896/2006 trebuie interpretate în sensul că se opun ca reclamantul să solicite, în cadrul cererii de somație europeană de plată, dobânzi pentru perioada dintre data la care au devenit exigibile și data plății creanței principale.

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit articolului 4 din Regulamentul nr. 1896/2006, creanțele pecuniare a căror recuperare se solicită în cadrul procedurii europene de somație de plată trebuie să fie lichide și exigibile, în timp ce articolul 7 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menționat prevede că, în cazul în care se cer dobânzi la creanță, cererea de somație de plată trebuie să indice rata dobânzii și perioada pentru care se cer aceste dobânzi.

În ceea ce privește, pe de o parte, aspectul dacă dobânzile solicitate în cadrul procedurii europene de somație de plată trebuie să fie lichide și exigibile, în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 1896/2006, este necesar să se constate că interpretarea literală a acestui articol nu oferă indicații precise în această privință, dat fiind în special că această dispoziție se referă, în mod general, la „creanțele pecuniare” care pot fi solicitate în cadrul unei proceduri europene de somație de plată.

Cu toate acestea, este important să se sublinieze că reiese din contextul în care se înscrie această dispoziție și în special dintr-o coroborare a acesteia cu articolul 7 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menționat că acele condiții privind caracterul lichid și exigibil al creanței menționate la acest articol nu vizează dobânzile.

Astfel, după cum subliniază în mod întemeiat Comisia Europeană, nicio dispoziție din Regulamentul nr. 1896/2006 nu impune solicitantului să indice, în cererea sa de somație europeană de plată, valoarea exactă a dobânzilor. În special, articolul 7 alineatul (2) litera (c) din acest regulament prevede numai, în cazul în care se cer dobânzi la creanță, că este necesar să se indice rata dobânzii, precum și perioada pentru care se cer aceste dobânzi, ceea ce se reflectă de altfel și în formularul de cerere de somație europeană de plată care figurează în anexa I la regulamentul menționat.

Pe de altă parte, în ceea ce privește aspectul dacă articolul 7 alineatul (2) litera (c) menționat se opune solicitării de dobânzi pentru perioada dintre data exigibilității lor până la data plății creanței principale, trebuie să se sublinieze că, deși articolul amintit nu impune indicarea valorii dobânzilor în cererea de somație de plată, acesta nu amintește nici data până la care se pot solicita aceste dobânzi.

În aceste împrejurări, este necesar să se interpreteze dispoziția amintită în special în lumina obiectivului Regulamentului nr. 1896/2006, care, astfel cum s-a arătat la punctul 30 din prezenta hotărâre, nu constă numai în instituirea unui mecanism simplu, rapid și eficace de recuperare a creanțelor pecuniare necontestate, ci și în reducerea costurilor unei astfel de proceduri.

În această privință, trebuie subliniat că o interpretare a articolului 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1896/2006 care ar lipsi solicitantul de posibilitatea de a cere dobânzile scadente până la data plății creanței principale nu ar corespunde obiectivului menționat. Astfel, după cum a arătat avocatul general la punctul 66 din concluzii, dacă cererea privind dobânzile ar fi limitată la dobânzile scadente la momentul cererii de somație europeană de plată sau la data emiterii somației de plată, reclamantul nu ar fi în măsură să obțină totalitatea dobânzilor datorate până la data plății capitalului decât prin formularea mai multor cereri succesive, respectiv o cerere inițială pentru capital și pentru dobânzile scadente, urmată de o cerere privind plata dobânzilor rămase pentru perioada dintre introducerea cererii inițiale sau emiterea somației de plată până la plata capitalului.

Astfel, trebuie să se constate că o interpretare a articolului 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1896/2006 care nu permite solicitarea dobânzilor scadente până la data plății creanței principale ar putea conduce la creșterea duratei și a complexității procedurii europene de somație de plată și la sporirea costurilor acesteia.

În plus, o astfel de interpretare ar putea descuraja solicitantul de la inițierea unei proceduri europene de somație de plată și l-ar putea încuraja să prefere procedurile naționale, care îi permit obținerea tuturor dobânzilor. Deși este adevărat, desigur, astfel cum se menționează în considerentul (10) al Regulamentului nr. 1896/2006, că procedura instituită prin acest regulament nu constituie decât un instrument complementar și facultativ în raport cu cele prevăzute în dreptul național, totuși, pentru ca această procedură să reprezinte o opțiune reală pentru creditori, aceștia trebuie să fie în măsură să invoce în cadrul ei aceleași drepturi precum în procedurile naționale.

48	În consecință, articolele 4 și 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1896/2006 nu se opun, așadar, ca reclamantul să solicite, în cadrul somației europene de plată, dobânzile scadente până la data plății creanței principale.

49	Pe de altă parte, această interpretare nu este repusă în discuție de argumentele invocate de guvernul portughez și de guvernul Regatului Unit în favoarea interpretării acestor dispoziții în sensul că dobânzile nu pot fi solicitate pentru perioada care a urmat emiterii somației de plată.

Astfel, contrar celor susținute de guvernul Regatului Unit, împrejurarea că instrucțiunile privind completarea formularului de somație europeană de plată care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 1896/2006 nu menționează la punctul 7 decât posibilitatea de a solicita dobânzile scadente până la data deciziei instanței privind această cerere nu poate lipsi reclamantul de posibilitatea de a solicita de asemenea dobânzile scadente ulterior acestei date. Așadar, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 86 din concluzii, aceste instrucțiuni, chiar dacă sunt fără îndoială utile în interpretarea regulamentului menționat, nu au decât un caracter exemplificativ, care nu acoperă toate situațiile care ar putea apărea în practică în mod exhaustiv.

În plus, în ceea ce privește argumentul guvernului portughez întemeiat pe articolul 12 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 1896/2006, trebuie constatat că această dispoziție prevede că, în cadrul procedurii somației europene de plată, pârâtul este informat în legătură cu suma pe care trebuie să o plătească reclamantului. Or, pârâtul este informat în legătură cu această sumă nu numai atunci când valoarea finală a creanței principale și cea a dobânzii figurează în somația europeană de plată, ci și în ipoteza în care această somație indică valoarea creanței principale, precum și rata dobânzii și perioada pentru care se solicită aceste dobânzi. În plus, o interpretare a dispoziției menționate care nu permite reclamantului să solicite dobânzile scadente până la data plății capitalului ar fi contrară obiectivului regulamentului amintit, din motivele precizate la punctele 44-46 din prezenta hotărâre.

Trebuie să se adauge că dispozițiile Regulamentului nr. 1896/2006 nu pot constitui, în sine și fără o bază în dreptul care reglementează raportul juridic dintre reclamant și pârât, un temei juridic al cererii privind dobânzile scadente până la data plății acestei creanțe. Astfel, întrucât Regulamentul nr. 1896/2006 nu reglementează decât aspectele procedurale ale mecanismului de somație de plată, orice aspect legat de dreptul material, inclusiv cel privind tipul dobânzilor care pot fi solicitate în cadrul acestei proceduri, rămâne reglementat de dreptul aplicabil raportului dintre părți din care a luat naștere creanța în cauză.

Rezultă din ansamblul considerațiilor care precedă că trebuie să se răspundă la a treia și la a patra întrebare că articolul 4 și articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1896/2006 trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca reclamantul să solicite, în cadrul cererii de somație europeană de plată, dobânzile pentru perioada dintre data exigibilității lor și data plății creanței principale.

Cu privire la a cincea întrebare

Prin intermediul celei de a cincea întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească în ce mod trebuie completat formularul de somație europeană de plată care figurează în anexa V la Regulamentul nr. 1896/2006 dacă pârâtul este somat să plătească reclamantului dobânzile scadente până la data plății creanței principale.

55	Cu titlu introductiv, trebuie precizat că în formularul menționat apare o linie orizontală intitulată „Dobânzi (de la)”, care intersectează trei coloane verticale, intitulate „Moneda”, „Suma” și „Data (ziua/luna/anul)”.

În această privință, este necesar să se arate, astfel cum reiese din considerentul (11) al Regulamentului nr. 1896/2006, că procedura europeană de somație de plată ar trebui să se bazeze cât mai mult posibil pe utilizarea unor formulare tip pentru a facilita desfășurarea procedurii și pentru a permite utilizarea procesării automate a datelor.

Or, întrucât formularele se întemeiază pe situațiile cele mai tipice care pot avea loc în practică, trebuie să se constate că, în împrejurări precum cele din litigiul principal, unde formularul de somație europeană de plată nu prevede expres posibilitatea de a preciza că pârâtul este obligat să plătească reclamantului dobânzile scadente până la data plății creanței principale, cuprinsul formularului menționat trebuie adaptat la împrejurările particulare ale cauzei, astfel încât instanța să poată pronunța o astfel de decizie.

Astfel, formularul de somație europeană de plată trebuie completat într-un mod care să permită pârâtului, pe de o parte, să înțeleagă fără niciun dubiu decizia potrivit căreia trebuie să plătească reclamantului dobânzile scadente până la data plății creanței principale și, pe de altă parte, să identifice clar rata dobânzii, precum și data de la care se solicită plata respectivelor dobânzi. În măsura în care se respectă aceste cerințe, modalitățile concrete de completare a acelui formular pot fi stabilite de instanța națională.

Cu titlu de exemplu, instanța națională poate indica, în formularul de somație europeană de plată, moneda în coloana prevăzută în acest scop, rata dobânzii în coloana intitulată „Suma”, precum și precizarea că pârâtul este obligat să plătească dobânzi începând de la o anumită dată până la data plății creanței principale, în coloana „Data (ziua, luna, anul)”.

În consecință, trebuie să se răspundă la a cincea întrebare că, atunci când pârâtul este somat să plătească reclamantului dobânzi scadente până la data plății creanței principale, instanța națională rămâne liberă să aleagă modalitățile concrete de a completa formularul de somație europeană de plată, care figurează în anexa V la Regulamentul nr. 1896/2006, în măsura în care formularul astfel completat permite pârâtului, pe de o parte, să înțeleagă fără niciun dubiu decizia potrivit căreia trebuie să plătească dobânzile scadente până la data plății capitalului și, pe de altă parte, să identifice clar rata dobânzii, precum și data începând de la care se solicită aceste dobânzi.

Cu privire la a șasea, la a șaptea și la a opta întrebare adresate

61	Având în vedere răspunsul dat la a treia și la a patra întrebare, nu este necesar să se răspundă la celelalte întrebări adresate.

Cu privire la cheltuielile de judecată

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată trebuie interpretat în sensul că reglementează în mod exhaustiv condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de somație europeană de plată.

În temeiul articolului 25 din regulamentul amintit și sub rezerva condițiilor menționate la acest articol, instanța națională păstrează libertatea de a determina valoarea cheltuielilor de judecată potrivit modalităților prevăzute de dreptul său național, cu condiția ca aceste modalități să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor situații similare supuse dreptului intern și să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii.

2)	Articolul 4 și articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1896/2006 trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca reclamantul să solicite, în cadrul cererii de somație europeană de plată, dobânzile pentru perioada dintre data exigibilității lor și data plății creanței principale.

Atunci când pârâtul este somat să plătească reclamantului dobânzi scadente până la data plății creanței principale, instanța națională rămâne liberă să aleagă modalitățile concrete de a completa formularul de somație europeană de plată, care figurează în anexa V la Regulamentul nr. 1896/2006, în măsura în care formularul astfel completat permite pârâtului, pe de o parte, să înțeleagă fără niciun dubiu decizia potrivit căreia trebuie să plătească dobânzile scadente până la data plății capitalului și, pe de altă parte, să identifice clar rata dobânzii, precum și data începând de la care se solicită aceste dobânzi.

Semnături

( *1 ) Limba de procedură: poloneza.