CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
PAOLO MENGOZZI
prezentate la 13 decembrie 2012 ( 1 )
Cauza C-619/11
Patricia Dumont de Chassart
împotriva
ONAFTS – Office national d’allocations familiales pour travailleurs salariés
(cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal du travail de Bruxelles, Belgia)
„Asigurări sociale — Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 — Articolul 79 — Prestații în favoarea orfanilor lucrătorilor care au făcut obiectul legislației mai multor state membre, suportate de statul membru de reședință al orfanului — Neluarea în considerare a perioadelor de asigurare îndeplinite de partenerul defunctului într-un alt stat membru — Inegalitate de tratament”
1. |
Întrebarea preliminară formulată în prezenta cauză de Tribunal du travail de Bruxelles (Tribunalul pentru Litigii de Muncă), instanța de trimitere, privește articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 ( 2 ) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1408/71”) și, în special, trimiterea, conținută la litera (a) a acestei dispoziții, la articolul 72 din același regulament. Aceste dispoziții au fost modificate integral prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ( 3 ), care a abrogat și a înlocuit Regulamentul nr. 1408/71 de la 1 mai 2010. Noile prevederi sunt totuși nerelevante pentru această cauză. |
2. |
În cauza principală, instanța de trimitere este sesizată cu recursul formulat de reclamantă, doamna Dumont de Chassart, împotriva unei decizii a Oficiului belgian pentru alocații familiale pentru lucrători salariați (Office national d’allocations familiales pour travailleurs salariés, denumit în continuare „ONAFTS”), prin care a fost refuzată cererea recurentei de acordare a prestațiilor familiale pentru orfani. În acest context, Curții i se solicită, în esență, să precizeze dacă dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71, care stabilesc legislația națională aplicabilă pentru acordarea prestațiilor familiale privind „orfanul unui lucrător salariat sau al unui lucrător care a desfășurat o activitate independentă decedat”, exclud posibilitatea de a aplica principiul cumulării, luând în considerare perioadele de asigurare îndeplinite într-un alt stat membru de lucrătorul părinte care este încă în viață, dacă, la fel ca în cazul în speță, dreptul național permite să se ia în considerare perioadele de asigurare îndeplinite de acesta din urmă drept temei al cererii de prestații familiale pentru orfani. |
3. |
Interesul prezentei cauze constă în faptul că, spre deosebire de marea parte a litigiilor cu care Curtea a fost sesizată în domeniu, aceasta nu se referă la o problemă privind cumulul de prestații datorate, în același timp, în diferite state membre ( 4 ), ci privește, mai curând, interacțiunea dintre dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71 și dreptul național aplicabil. |
I – Cadrul juridic
A – Dreptul Uniunii
4. |
Articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71 este cuprins în capitolul 7 din cadrul titlului III privind „Prestațiile familiale”. Acest articol este intitulat „Cumularea perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau activitate independentă” și prevede: „În cazul în care legislația unui stat membru condiționează dobândirea dreptului la prestații de realizarea perioadelor de asigurare, activitate salariată sau activitate independentă, instituția competentă a acelui stat ia în considerare în acest scop, în măsura necesară, perioadele de asigurare, activitate salariată sau activitate independentă realizate în orice alt stat membru, ca și cum ar fi perioade realizate în temeiul legislației pe care o aplică.” |
5. |
Articolele 78 și 79 din același regulament sunt cuprinse în capitolul 8 din cadrul titlului III, privind „Prestațiile pentru copiii aflați în întreținerea titularilor de pensii sau de indemnizații și pentru orfani”. |
6. |
Articolul 78 din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat „Orfani”, prevede următoarele: „(1) Prin «prestații», în sensul prezentului articol, se înțeleg alocațiile familiale și, dacă este cazul, alocațiile suplimentare sau speciale pentru orfani. (2) Prestațiile pentru orfani se acordă în conformitate cu următoarele reguli, indiferent de statul membru pe al cărui teritoriu orfanul sau persoana fizică sau juridică care îl întreține efectiv are reședința: […]
|
7. |
Articolul 79 din Regulamentul nr. 1408/71, intitulat „Dispoziții comune privind prestațiile pentru copiii aflați în întreținerea titularilor de pensii sau indemnizații și pentru orfani”, prevede următoarele: „(1) Prestațiile, în sensul articolelor […] 78 […] se acordă, în conformitate cu legislația stabilită prin punerea în aplicare a dispozițiilor respectivelor articole, de către instituția responsabilă pentru aplicarea acestei legislații și pe cheltuiala acesteia, ca și cum […] persoana decedată s-ar fi supus numai legislației statului competent. Cu toate acestea:
|
B – Dreptul național
8. |
Articolul 56 bis alineatul 1 din Legile coordonate la 19 decembrie 1939 privind alocațiile familiale pentru lucrătorii salariați (denumite în continuare „Legile coordonate”) prevede, în esență, că beneficiază de prestații familiale pentru orfani orfanul al cărui părinte decedat sau al cărui părinte supraviețuitor a îndeplinit, în cele 12 luni imediat anterioare decesului, condițiile pentru a solicita cel puțin șase alocații lunare forfetare (de bază) potrivit acelorași Legi coordonate. |
II – Situația de fapt, procedura națională și întrebarea preliminară
9. |
Reclamanta din cauza principală, doamna Dumont de Chassart, este resortisant belgian, văduva domnului Descampe, tot de naționalitate belgiană. Cuplul a avut un fiu, Diego Descampe, tot resortisant belgian, născut în Franța în anul 2000. |
10. |
Timp de mai mulți ani, familia a avut reședința în Franța, unde ambii părinți și-au desfășurat activitatea profesională. În special, din dosar rezultă că doamna Dumont de Chassart a desfășurat în Franța o activitate salariată în calitate de psiholog într-o asociație pentru copii între 28 septembrie 1993 și 31 august 2008. Domnul Descampe, în schimb, și-a desfășurat activitatea salariată atât în Belgia (în perioadele cuprinse între 1968 și 1976 și între 1987 și 1998), cât și în Franța, până în anul 2002. Totuși, începând cu anul 2002 și până la data decesului său, care a avut loc la 25 aprilie 2008, el nu a mai desfășurat nicio activitate profesională și a trăit în Franța într-o situație de „pensionare anticipată”, fără să primească niciun venit sau vreo indemnizație. |
11. |
La 31 august 2008, după câteva luni de la decesul domnului Descampe, doamna Dumont de Chassart și copilul s-au mutat în Belgia, unde doamna, după ce a lucrat timp de aproximativ o lună, a rămas fără loc de muncă. |
12. |
La 13 octombrie 2008, doamna Dumont de Chassart a prezentat la ONAFTS o cerere de acordare a prestațiilor familiale pentru orfani. |
13. |
Deși i-a acordat retroactiv, la 9 martie 2009 și, respectiv, la 6 aprilie 2009, alocațiile familiale, precum și un supliment pentru familie monoparentală, ONAFTS, prin decizia adoptată la 20 octombrie 2009, a refuzat totuși să îi acorde doamnei Dumont De Chassart prestațiile familiale pentru orfani. ONAFTS a motivat decizia referindu-se la faptul că tatăl decedat nu îndeplinise, în cele 12 luni imediat anterioare decesului său, condițiile pentru a solicita cel puțin șase alocații lunare forfetare, astfel cum se prevede la articolul 56 bis din Legile coordonate. |
14. |
La 4 februarie 2010, doamna Dumont de Chassart a introdus o acțiune în fața instanței de trimitere prin care a contestat acest refuz, susținând că ONAFTS ar fi trebuit să îi acorde prestațiile pentru orfani luând în considerare perioadele de asigurare pe care ea le-a îndeplinit în Franța înainte de decesul soțului. |
15. |
Instanța de trimitere subliniază că, potrivit articolului 78 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71, se aplică dreptul statului membru de reședință al copilului orfan și că, așadar, de la 1 septembrie 2008, situației doamnei Dumont de Chassart i se aplică dreptul belgian. Instanța menționată precizează că, potrivit articolului 56 bis din Legile coordonate, atât situația părintelui decedat, cât și cea a părintelui aflat încă în viață pot fi invocate ca temei al cererii de prestații familiale pentru orfani. Totuși, în cazul în speță, această cerere nu s-ar putea întemeia pe situația părintelui decedat, deoarece, în cele 12 luni imediat anterioare decesului, el nu îndeplinise condițiile prevăzute la articolul 56 bis din Legile coordonate. Situația doamnei Dumont de Chassart, în schimb, ar putea fi utilizată în sprijinul cererii sale numai în cazul în care perioadele de încadrare în muncă din Franța ar putea fi asimilate perioadelor de încadrare în muncă din Belgia. Acest lucru ar fi posibil dacă în situația reclamantei s-ar aplica articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71, care prevede cumularea perioadelor de asigurare și de activitate salariată. |
16. |
Totuși, potrivit instanței de trimitere, în cazul în speță, aplicarea articolului 72 din Regulamentul nr. 1408/71 în situația doamnei Dumont de Chassart ar fi exclusă, deoarece, astfel cum s-a subliniat în decizia ONAFTS, articolul 79 alineatul (1) din același regulament face trimitere la acest articol referindu-se totuși doar la lucrătorul părinte decedat. Motivul limitării trimiterii la părintele decedat ar consta în faptul că situația generatoare de drept la prestații familiale pentru copilul orfan ar fi constituită de decesul părintelui. Ar rezulta că domeniul de aplicare ratione personae al articolului 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 și, în consecință, al trimiterii efectuate de acesta la articolul 72 din același regulament ar fi mai limitat decât cel al articolului 56 bis din Legile coordonate, care se referă, în schimb, la situația ambilor părinți. Acest lucru nu ar permite, în cazul în speță, să se ia în considerare situația lucrătorului părinte aflat încă în viață. |
17. |
Instanța de trimitere se întreabă, așadar, dacă situația care derivă din interacțiunea dintre articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 și articolul 56 bis din Legile coordonate nu cuprinde o încălcare a principiilor egalității de tratament și nediscriminării. Instanța menționată are îndoieli în special cu privire la deosebirea dintre copiii orfani de părinți care nu au părăsit niciodată teritoriul Belgiei pentru a exercita o activitate profesională în cadrul Uniunii și copiii orfani ai căror părinți, cetățeni ai Uniunii Europene, au avut reședința într-un alt stat membru în care, în perioada relevantă pentru legislația belgiană, părintele aflat încă în viață a lucrat, în timp ce părintele decedat nu a exercitat nicio activitate. În fapt, pentru cei dintâi, părintele supraviețuitor care a lucrat în Belgia în perioada de referință ar putea invoca, în plus față de perioadele de asigurare ale părintelui decedat, și propriile perioade de asigurare îndeplinite în Belgia, în timp ce, pentru cei din urmă, metoda cumulării perioadelor de asigurare, astfel interpretată, nu i-ar permite părintelui supraviețuitor să „importe” în Belgia propriile perioade de asigurare îndeplinite într-un alt stat membru. |
18. |
În acest context, instanța de trimitere a suspendat procedura principală și a adresat Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul […] nr. 1408/71 […] încalcă principiile egalității și nediscriminării, consacrate, printre altele, la articolul 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, coroborate eventual cu articolele [20 TFUE, 45 TFUE și/sau 49 TFUE] […], atunci când este interpretat în sensul că nu ar permite decât părintelui defunct să beneficieze de regulile de asimilare a perioadelor de asigurare, activitate salariată sau activitate independentă prevăzute la articolul 72 din Regulamentul […] nr. 1408/71 […], astfel încât, în consecință, articolul 56 bis alineatul 1 din Legile […] coordonate […] exclude, în cazul părintelui supraviețuitor, oricare ar fi naționalitatea acestuia, cu condiția să fie resortisant al unui stat membru sau cu condiția să intre în domeniul de aplicare al Regulamentului […] nr. 1408/71 […], care a lucrat într-un alt stat al Uniunii Europene în perioada de 12 luni vizate la articolul 56 bis alineatul 1 din Legile […] coordonate […], posibilitatea de a face dovada că îndeplinea condiția potrivit căreia, în calitatea sa de solicitant în sensul articolului 51 alineatul 3 punctul 1 din Legile […] coordonate […], acesta ar fi putut pretinde șase alocații lunare forfetare în cursul celor 12 luni imediat anterioare decesului, în timp ce părintele supraviețuitor, de naționalitate belgiană sau resortisant al unui alt stat membru al Uniunii Europene care ar fi lucrat exclusiv în Belgia în perioada de 12 luni vizată la articolul 56 bis alineatul 1 din Legile […] coordonate […], eventual deoarece nu ar fi părăsit niciodată teritoriul belgian, ar avea permisiunea să facă o asemenea dovadă?” |
III – Procedura în fața Curții
19. |
Ordonanța de trimitere a fost primită la grefa Curții la 30 noiembrie 2011. Doamna Dumont de Chassart, guvernul belgian, Consiliul și Comisia Europeană au depus observații scrise. |
20. |
La ședința care a avut loc la 7 noiembrie 2012 au participat doamna Dumont de Chassart, guvernul belgian, Consiliul și Comisia. |
IV – Analiză juridică
21. |
Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită, în esență, să se precizeze dacă articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 încalcă principiile egalității de tratament și nediscriminării în măsura în care, în împrejurări precum cele din cauza principală, autorizând aplicarea regulilor de asimilare a perioadelor de asigurare, de activitatea salariată sau activitate independentă menționate la articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71 numai cu referire la lucrătorul părinte decedat, nu permite să se ia în considerare aceste perioade pentru lucrătorul părinte aflat încă în viață care a lucrat într-un alt stat membru al Uniunii Europene în vederea acordării prestațiilor pentru orfani, deși legislația națională permite să se ia în considerare situația acestuia din urmă ca temei al cererii de acordare a acestor prestații. |
22. |
Înainte de a examina întrebarea adresată de instanța de trimitere, trebuie să răspundem la un argument de natură preliminară invocat de guvernul belgian privind aplicabilitatea, în prezenta cauză, a Regulamentului nr. 1408/71. |
A – Cu privire la aplicabilitatea Regulamentului nr. 1408/71
23. |
În fapt, guvernul belgian susține, în prealabil, că, întrucât domnul Descampe a încetat orice activitate profesională în aprilie 2002, nemaifiind înscris, așadar, la data decesului său, în aprilie 2008, în niciun sistem de securitate socială, el nu mai putea fi calificat, la data decesului, ca un lucrător salariat sau ca un lucrător care desfășoară o activitate independentă în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 1 litera (a) din Regulamentul nr. 1408/71. În consecință, avânzii-cauză ai acestuia nu ar putea beneficia de drepturile conferite prin acest regulament. |
24. |
Or, în acest sens, nu putem să nu subliniem că articolul 2 din Regulamentul nr. 1408/71, care reglementează domeniul de aplicare ratione personae al acestuia din urmă, stabilește la alineatul (1) că „[p]rezentul regulament se aplică lucrătorilor salariați sau lucrătorilor care desfășoară activități independente și studenților care se află ori s-au aflat sub incidența legislației din unul sau din mai multe state membre și care sunt resortisanți ai unuia dintre statele membre […], precum și membrilor familiilor acestora și supraviețuitorilor lor” ( 5 ). |
25. |
În speță, nu se contestă că domnul Descampe este resortisant al unuia dintre statele membre, Belgia, și că, întrucât a lucrat ca salariat în Franța și în Belgia, s-a aflat sub incidența legislației mai multor state membre. Nu se contestă nici faptul că, atât copilul orfan, cât și partenerul constituie membri de familie și urmași în sensul Regulamentului nr. 1408/71. |
26. |
În astfel de circumstanțe, nu există, în opinia noastră, nicio îndoială că Regulamentul nr. 1408/71 se aplică situației de fapt din procedura principală. |
27. |
Cu privire la aplicabilitatea Regulamentului nr. 1408/1471, se mai poate afirma, doar din motive de exhaustivitate, că acesta este aplicabil și ratione temporis, având în vedere că cererea doamnei Dumont de Chassart a fost introdusă în octombrie 2008, adică înainte de intrarea în vigoare a noului Regulament nr. 883/2004, care, astfel cum s-a menționat deja, a abrogat și a înlocuit Regulamentul nr. 1408/71 de la 1 mai 2010 ( 6 ). |
B – Cu privire la întrebarea preliminară
28. |
Trecând la examinarea pe fond a întrebării preliminare adresate Curții de instanța de trimitere, trebuie să subliniem, în primul rând, că aceasta constituie, în esență, o chestiune de validitate a articolului 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 în ceea ce privește principiile egalității de tratament și nediscriminării. Totuși, nu putem să nu constatăm, de asemenea, că problema de validitate ridicată de instanța de trimitere se întemeiază pe o anumită interpretare a articolului 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71, și anume interpretarea restrictivă menționată anterior la punctul 16, care a fost aplicată de ONAFTS și care pare să fie aprobată de instanța de trimitere. Potrivit acestei interpretări, trimiterea la articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71, cuprinsă în articolul 79 alineatul (1) litera (a) din același regulament, fiind limitată la situația lucrătorului părinte decedat, cumularea perioadelor de asigurare îndeplinite de lucrătorul părinte aflat încă în viață ar fi exclusă, în esență, chiar dacă legislația națională permite să se ia în considerare perioadele de asigurare îndeplinite de acesta din urmă drept temei al cererii de prestații familiale pentru orfani. |
29. |
În acest context, pentru a da un răspuns util la întrebarea adresată de instanța de trimitere, trebuie să pornim de la jurisprudența constantă referitoare la propriul scop al Regulamentului nr. 1408/71. Curtea a afirmat, în fapt, în mod repetat, că Regulamentul nr. 1408/71 nu organizează un regim comun de securitate socială, ci permite menținerea unor regimuri naționale distincte și are drept unic scop să asigure o coordonare între acestea din urmă ( 7 ). Sistemul pus în aplicare prin Regulamentul nr. 1408/71 nu este altceva, în fapt, decât un sistem de coordonare care privește în special stabilirea reglementării sau a reglementărilor aplicabile lucrătorilor salariați și lucrătorilor care desfășoară activități independente care își exercită, în diverse circumstanțe, dreptul la liberă circulație ( 8 ). |
30. |
Potrivit unei jurisprudențe constante, statele membre rămân competente să stabilească cerințele necesare pentru acordarea prestațiilor de securitate socială, chiar impunând reglementări mai stricte, cu condiția ca cerințele adoptate să nu dea naștere niciunei discriminări vădite sau disimulate între lucrătorii Uniunii ( 9 ). În plus, conform jurisprudenței, la stabilirea respectivelor condiții, statele membre sunt obligate să respecte dreptul Uniunii și în special obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 1408/71, precum și principiile pe care se întemeiază acesta ( 10 ). |
31. |
În această privință, Curtea a precizat de asemenea că obiectivul Regulamentului nr. 1408/71 este de a asigura, după cum se arată în al doilea și în al patrulea considerent, libera circulație a lucrătorilor salariați și a lucrătorilor care desfășoară activități independente în cadrul Uniunii, respectând totodată caracteristicile proprii legislațiilor naționale privind securitatea socială. În acest scop, astfel cum rezultă din al cincilea, al șaselea și al zecelea considerent, regulamentul reține principiul potrivit căruia trebuie să se asigure egalitatea de tratament a lucrătorilor în cadrul aplicării diferitelor legislații naționale și urmărește să garanteze, în fapt, egalitatea de tratament a tuturor lucrătorilor ocupați pe teritoriul unui stat membru, precum și să nu îi dezavantajeze pe aceia dintre ei care își exercită dreptul la liberă circulație ( 11 ). |
32. |
Principiile egalității de tratament și nediscriminării, menționate de instanța de trimitere în întrebarea sa preliminară, constituie, așadar, principiile fundamentale ale Regulamentului nr. 1408/71. |
33. |
În ceea ce privește, în special, prestațiile pentru orfani, care fac obiectul litigiului principal, Regulamentul nr. 1408/71 le reglementează la articolele 78 și 79 conținute în capitolul 8 din titlul III. |
34. |
Cu privire la articolul 78 din Regulamentul nr. 1408/71, Curtea a afirmat deja, în mai multe rânduri, că acesta are ca scop să stabilească statul membru a cărui legislație reglementează acordarea prestațiilor pentru orfani, prestații care, în acest caz, sunt, în principiu, acordate numai în conformitate cu legislația acelui stat membru, în conformitate cu principiul unicității legislației aplicabile, prevăzut la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71. În special, din articolul 78 alineatul (2) litera (b) punctul (i) rezultă că, atunci când lucrătorul decedat s-a aflat sub incidența legislației mai multor state membre, prestațiile în cauză sunt acordate în conformitate cu legislația statului pe al cărui teritoriu își are reședința orfanul lucrătorului decedat ( 12 ). |
35. |
Odată stabilit statul membru a cărui legislație reglementează acordarea prestațiilor pentru orfani, articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 prevede că aceste prestații se acordă de instituția responsabilă pentru aplicarea acestei legislații și pe cheltuiala acesteia ca și cum persoana decedată s-ar fi supus numai legislației statului competent. Așadar, această reglementare, pe de o parte, prevede care instituție trebuie să acorde prestațiile pentru orfani și, pe de altă parte, privește modalitățile de aplicare a legislației statului membru competent care, în conformitate cu principiul menționat anterior al unicității legii aplicabile, trebuie să fie aplicată „ca și cum” decedatul ar fi fost supus numai acestei legislații. Această ultimă prevedere este, în opinia noastră, un fel de garanție pentru persoana care, exercitându-și dreptul la liberă circulație, beneficiază de dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71. Această garanție vizează prevenirea discriminării împotriva sa în aplicarea concretă a legii stabilite pe baza criteriului de legătură prevăzut la articolul 78 din regulamentul menționat. |
36. |
Articolul 79 alineatul (1) litera (a) temperează totuși principiul aplicării legii stabilite „ca și cum” decedatul ar fi fost supus numai acesteia, precizând că, dacă această legislație națională condiționează dobândirea, menținerea sau recuperarea dreptului la prestații de durata perioadelor de asigurare, atunci trebuie să se aplice, dacă este cazul, principiul cumulării perioadelor de asigurare îndeplinite în diferite state membre, prevăzut la articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71. Această reglementare este, de asemenea, în opinia noastră, un fel de garanție pentru persoana care, exercitându-și dreptul la liberă circulație, beneficiază de dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71. În fapt, aceasta este destinată să asigure că aplicarea legislației naționale „ca și cum” decedatul ar fi fost supus numai acesteia nu exclude aplicarea principiului cumulului prevăzut la articolul 48 litera (a) TFUE și pus în aplicare, în măsura în care prezintă interes în speță, la articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71. |
37. |
În acest context, instanța de trimitere consideră, în acord aparent cu poziția adoptată de ONAFTS, că faptul că articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 se referă exclusiv la lucrătorul părinte decedat are drept consecință excluderea posibilității de a se folosi trimiterea de la litera (a) a alineatului (1) al acestui articol, la articolul 72 din același regulament pentru a permite cumularea perioadelor de asigurare îndeplinite de lucrătorul părinte aflat încă în viață, în cazul în care, precum în procedura principală, legislația națională permite să se ia în considerare situația acestuia din urmă drept temei al cererii de acordare a prestațiilor pentru orfani. |
38. |
Nu suntem de acord cu o astfel de interpretare a articolului 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71. |
39. |
În această privință, trebuie să constatăm, în primul rând, că, din considerațiile anterioare rezultă că dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71, în general, și ale articolului 79 alineatul (1) din acesta, în special, nu se referă, în niciun fel, la condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru acordarea prestațiilor pentru orfani. Aceste dispoziții, în conformitate cu funcțiile Regulamentului nr. 1408/71, evidențiate de jurisprudența constantă a Curții și menționate la punctele anterioare 29 și 31, prevăd numai normele de conflict vizând stabilirea statului membru a cărui legislație este aplicabilă și al cărui organ trebuie să suporte prestațiile, precum și specificarea anumitor modalități de aplicare a acestei legislații. |
40. |
Stabilirea condițiilor de acordare a prestațiilor pentru orfani rămâne, în schimb, în temeiul jurisprudenței menționate la punctul 30, de competența statelor membre. |
41. |
Așadar, în opinia noastră, din însăși natura de norme de conflict a dispozițiilor Regulamentului nr. 1408/71 rezultă că acestea nu pot împiedica autoritățile naționale să ia în considerare condițiile prevăzute de legislația națională pentru acordarea prestațiilor pentru orfani ( 13 ). |
42. |
În al doilea rând, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței constante, dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71 trebuie să fie interpretate în lumina articolului 48 TFUE, care constă în a contribui la realizarea unei libertăți de circulație a lucrătorilor migranți cât mai complete posibil ( 14 ). |
43. |
În acest sens, primul considerent al Regulamentului nr. 1408/71 prevcizează că dispozițiile de coordonare a legislațiilor naționale de securitate socială pe care acest regulament le cuprinde se înscriu în cadrul liberei circulații a lucrătorilor și trebuie să contribuie la îmbunătățirea nivelului lor de viață și a condițiilor de angajare a acestora ( 15 ). |
44. |
În acest context, Curtea a statuat că aceasta ar presupune atât depășirea obiectivului Regulamentului nr. 1408/71 și a scopurilor și a cadrului articolului 48 TFUE, cât și interpretarea acestui regulament în sensul că ar interzice unui stat membru să acorde lucrătorilor și membrilor familiilor lor o protecție socială mai largă decât cea care izvorăște din aplicarea regulamentului menționat ( 16 ). |
45. |
Astfel, reglementarea Uniunii în materia coordonării legislațiilor naționale privind securitatea socială, ținând seama în special de obiectivele care stau la baza acesteia, nu poate, în afara cazului în care există o excepție explicită conformă cu obiectivele respective, să fie aplicată astfel încât să priveze lucrătorii migranți sau avânzii-cauză ai acestora de beneficiul prestațiilor acordate numai în temeiul legislației unui stat membru ( 17 ). În concordanță cu afirmarea acestui principiu, Curtea s-a opus, așadar, în mod constant unei interpretări a dispozițiilor Regulamentului nr. 1408/71 care ar putea conduce la o pierdere a avantajelor de securitate socială prevăzute de legislația unui stat membru ( 18 ). |
46. |
În cazul în speță, este evident, în opinia noastră, că o interpretare a articolului 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71, precum cea propusă de ONAFTS și aprobată, aparent, de instanța de trimitere, are drept consecință faptul că un lucrător migrant care și-a exercitat dreptul la liberă circulație, precum doamna Dumont de Chassart, își pierde dreptul la prestațiile de securitate socială conferite de legislația națională aplicabilă. Prin analogie cu ceea ce am afirmat deja cu altă ocazie ( 19 ) și cu ceea ce a fost stabilit prin jurisprudența menționată la punctul 44, un asemenea rezultat nu ar fi în concordanță cu spiritul acestui regulament și cu obiectivele urmărite prin coordonarea legislațiilor naționale de securitate socială vizată la articolul 48 TFUE. |
47. |
În plus, o interpretare de acest gen, deși nu implică, astfel cum a susținut guvernul belgian în cadrul ședinței, o discriminare pe motive de naționalitate, întrucât legislația se aplică indiferent de cetățenie, presupune, de altfel, o discriminare nelegală între lucrătorii care și-au exercitat dreptul la liberă circulație și cei care nu l-au exercitat. |
48. |
În al treilea rând, o interpretare a articolului 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 care nu îl împiedică pe lucrătorul părinte aflat încă în viață, care și-a exercitat dreptul la liberă circulație, să beneficieze de dispozițiile care prevăd cumularea perioadelor de încadrare în muncă nu numai că este singura conformă cu scopul acestui regulament, dar este și fidelă textului acestei dispoziții. |
49. |
În fapt, deși este adevărat că articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 se referă la situația defunctului pentru a indica cum trebuie să se aplice legea stabilită potrivit articolului 78 din același regulament, se constată totuși în mod clar că articolul 79 alineatul (1) litera (a), care cuprinde trimiterea la principiul cumulării menționat la articolul 72, nu conține nicio referire la situația defunctului. Această dispoziție nu conține niciun element care ar putea sugera că legiuitorul Uniunii a intenționat să limiteze aplicarea principiului cumulării numai defunctului, excluzându-l, așadar, pe lucrătorul părinte aflat încă în viață, în cazul în care legislația națională prevede posibilitatea de a lua în considerare perioadele de asigurare îndeplinite de acesta din urmă drept temei al cererii sale de prestații pentru orfani. |
50. |
În acest sens, trebuie remarcat, de asemenea, că principiul cumulului perioadelor de asigurare, de reședință sau de activitate salariată este prevăzut direct de TFUE, în special la articolul 48 litera (a) din acesta din urmă, și este pus în aplicare în diferite dispoziții ale Regulamentului nr. 1408/71, printre care articolul 72 ( 20 ). Curtea a clarificat deja că acesta este unul dintre principiile fundamentale ale coordonării, la nivelul Uniunii, a sistemelor de securitate socială ale statelor membre, care urmărește tocmai să asigure, în conformitate cu obiectivele generale ale Regulamentului nr. 1408/71, că exercitarea dreptului la liberă circulație acordat prin TFUE nu are efectul de a-l priva pe lucrător de avantajele securității sociale la care ar avea dreptul dacă și-ar desfășura întreaga carieră într-un singur stat membru, ceea ce l-ar putea descuraja pe lucrătorul din Uniune să își exercite dreptul la liberă circulație, constituind, astfel, un obstacol în calea acestei libertăți ( 21 ). |
51. |
În lumina tuturor acestor considerații, apreciem, așadar, că articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 nu poate fi interpretat în sensul că autorizează, numai cu privire la părintele decedat, aplicarea dispozițiilor privind asimilarea perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau activitate independentă prevăzute la articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71. Acest articol nu poate fi invocat, așadar, de autoritățile naționale pentru a exclude luarea în considerare, în conformitate cu legislația lor națională, a perioadelor de asigurare îndeplinite de părintele aflat încă în viață care a lucrat într-o altă țară a Uniunii, care va putea, dacă sunt îndeplinite condițiile, să beneficieze de dispozițiile privind asimilarea perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau activitate independentă prevăzute la articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71. În lumina acestui fapt, așadar, articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 nu ar putea încălca principiile egalității de tratament și nediscriminării. |
52. |
În ceea ce privește aplicarea principiului cumulului, trebuie să se mai analizeze, în sfârșit, argumentul invocat de guvernul Belgiei și discutat în cadrul ședinței, potrivit căruia activitatea desfășurată într-un alt stat membru al Uniunii de lucrătorul părinte aflat încă în viață ar putea fi luată în considerare numai pentru a completa o perioadă de asigurare, de activitate salariată sau activitate independentă desfășurată deja în Belgia, astfel încât situația doamnei Dumont de Chassart, care, în anul anterior decesului soțului ei, a lucrat exclusiv în Franța, nu ar putea, în orice caz, să fie luată în considerare în scopul cumulării prevăzute la articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71 ( 22 ). |
53. |
În această privință, nu putem să nu constatăm că, recent, Curtea a clarificat că nu se poate accepta o interpretare a noțiunii „cumulare”, prevăzută la articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71, care presupune existența a cel puțin două perioade de activitate îndeplinite în mai multe state membre. În lumina acestui fapt, statul membru al instituției competente să acorde o prestație nu poate prevedea că este necesară îndeplinirea pe teritoriul său a unei perioade de activitate, excluzând utilizarea unei unice perioade realizate pe teritoriul unui alt stat membru pentru a obține dreptul la o prestație de securitate socială ( 23 ). |
54. |
Curtea a subliniat, în fapt, că textul articolului 72 din Regulamentul nr. 1408/71 impune să se ia în considerare, în cadrul cumulării, „perioadele de asigurare, de activitate salariată sau activitate independentă realizate în orice alt stat membru” ca și cum ar fi perioade realizate în temeiul legislației aplicate de autoritatea competentă. |
55. |
În fapt, conform obiectivelor sale menționate la punctele 29 și 31, Regulamentul nr. 1408/71 stabilește un sistem care permite să se asigure lucrătorilor migranți și persoanelor aflate în întreținerea acestora cumulul „tuturor perioadelor” luate în considerare de diferitele legislații interne în vederea dobândirii și a păstrării dreptului la prestații, precum și pentru calcularea acestora din urmă. |
56. |
În consecință, instituția competentă dintr-un stat membru, în speță Belgia, nu poate pretinde, pentru a acorda o prestație familială, ca, în plus față de perioada de activitate salariată sau activitate independentă îndeplinită în alt stat, în speță Franța, să se fi îndeplinit o altă perioadă de asigurare pe teritoriul său. |
57. |
Contrar celor susținute de guvernul belgian în cadrul ședinței, interpretarea noțiunii de cumulare efectuată de Curte în Hotărârea Bergström ( 24 ) nu poate fi pusă în discuție nici de punctul 43 din Hotărârea Pérez García ( 25 ), din care nu rezultă în niciun fel că aplicarea articolului 72 din Regulamentul nr. 1408/71 presupune că o perioadă de activitate salariată sau activitate a fost realizată pe teritoriul statului care este responsabil pentru acordarea prestației familiale, nici de Hotărârile Coonan și Vigier ( 26 ), care nu privesc în niciun fel acordarea prestațiilor familiale. |
58. |
Pe de altă parte, trebuie precizat, în sfârșit, că o soluție care permite aplicarea principiului cumulului, prevăzut la articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71, și părintelui aflat încă în viață este în concordanță cu opțiunea Belgiei de a aplica acest principiu chiar în cazul prestațiilor familiale. Această opțiune este consacrată în mod explicit la litera A punctul 7 din anexa VI la Regulamentul nr. 1408/71, intitulat „Proceduri speciale pentru aplicarea legislațiilor anumitor state membre” ( 27 ). |
V – Concluzie
59. |
Pe baza considerațiilor anterioare, propunem să se răspundă la întrebarea preliminară formulată de Tribunal du travail de Bruxelles după cum urmează: „Articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1408/71 nu încalcă principiile egalității și nediscriminării, în măsura în care, în împrejurări precum cele din litigiul principal, acesta nu poate fi interpretat în sensul că dispozițiile privind asimilarea perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau activitate independentă, cuprinse la articolul 72 din Regulamentul nr. 1408/71, trebuie aplicate luând în considerare numai perioadele de asigurare îndeplinite de lucrătorul părinte decedat, excluzând, așadar, posibilitatea de a se ține cont de cele realizate de părintele aflat încă în viață care a lucrat în altă țară a Uniunii Europene, în cazul în care legislația națională relevantă prevede posibilitatea de a lua în considerare și perioadele de asigurare îndeplinite de acesta din urmă drept temei al cererii de prestații pentru orfani.” |
( 1 ) Limba originală: italiana.
( 2 ) Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26), în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 592/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 (JO L 177, p. 1). Titlul regulamentului menționat aici este cel din versiunea sa consolidată.
( 3 ) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82) a abrogat și a înlocuit Regulamentul nr. 1408/71 de la 1 mai 2010, odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 (JO L 284, p. 1).
( 4 ) A se vedea, doar ca exemplu, Hotărârea din 12 iunie 1980, Laterza (733/79, Rec., p. 1915), Hotărârea din 24 noiembrie 1983, D’Amario (320/82, Rec., p. 3811), Hotărârea din 27 februarie 1997, Bastos Moriana și alții (C-59/95, Rec., p. I-1071), Hotărârea din 24 septembrie 2002, Martínez Domínguez și alții (C-471/99, Rec., p. I-7835), Hotărârea din 20 octombrie 2011, Pérez García și alții (C-225/10, Rep., p. I-10111).
( 5 ) Sublinierea noastră. Textul acestei dispoziții a fost extins prin Regulamentul (CE) nr. 307/99 al Consiliului din 8 februarie 1999 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 în vederea extinderii acestor regimuri pentru a-i include și pe studenți (JO L 38, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 103), prin introducerea termenului „studenților” în prima teză a acestei dispoziții.
( 6 ) A se vedea punctul 1 și nota de subsol 3.
( 7 ) A se vedea printre altele Hotărârea din 5 iulie 1988, Borowitz (21/87, Rec., p. 3715, punctul 23), Hotărârea din 3 aprilie 2008, Chuck (C-331/06, Rep., p. I-1957, punctul 27), și Hotărârea din 21 iulie 2011, Stewart (C-503/09, Rep., p. I-6497, punctele 75-77 și jurisprudența citată).
( 8 ) A se vedea printre altele Hotărârea din 9 martie 2006, Piatkowski (C-493/04, Rec., p. I-2369, punctul 20), Hotărârea din 18 iulie 2006, Nikula (C-50/05, Rec., p. I-7029, punctul 20), Hotărârea din 3 aprilie 2008, Derouin (C-103/06, Rep., p. I-1853, punctul 20), și Hotărârea din 3 martie 2011, Tomaszewska (C-440/09, Rep., p. I-1033, punctul 25).
( 9 ) A se vedea printre altele Hotărârea din 20 septembrie 1994, Drake (C-12/93, Rec., p. I-4337, punctul 27), Hotărârea din 20 februarie 1997, Martínez Losada și alții (C-88/95, C-102/95 și C-103/95, Rec., p. I-869, punctul 43), Hotărârea din 20 ianuarie 2005, Salgado Alonso (C-306/03, Rec., p. I-705, punctul 27), precum și Hotărârea Tomaszewska (citată la nota de subsol precedentă), punctul 24.
( 10 ) A se vedea Hotărârea Tomaszewska (citată la nota de subsol 8), punctul 27.
( 11 ) A se vedea punctul 28 din Hotărârea Tomaszewska, punctul 19 din Hotărârea Piatkowski, precum și punctul 20 din Hotărârea Derouin (toate citate la nota de subsol 8).
( 12 ) A se vedea printre altele Hotărârile citate la nota de subsol 4, Bastos Moriana (punctul 15) și Martínez Domínguez (punctul 23).
( 13 ) A se vedea prin analogie ceea ce am afirmat la punctul 51 din concluziile noastre prezentate în cauza C-208/07, von Chamier-Glisczinski (Hotărârea din 16 iulie 2009, Rep., p. I-6095).
( 14 ) A se vedea cel mai recent Hotărârea din 12 iunie 2012, Hudzinski (C-611/10 și C-612/10, punctul 53 și jurisprudența citată). În acest sens, a se vedea și Hotărârea din 9 noiembrie 2006, Nemec (C-205/05, Rec., p. I-10745, punctele 37 și 38), și Hotărârea din 20 mai 2008, Bosmann (C-352/06, Rep., p. I-3827, punctul 29).
( 15 ) A se vedea Hotărârile citate la nota de subsol precedentă Bosmann (punctul 30) și Hudinzki (punctul 54).
( 16 ) A se vedea Hotărârile von Chamier-Glisczinski (citată la nota de subsol 13), punctul 56, și Hudzinki (citată la nota de subsol 14), punctul 55.
( 17 ) A se vedea Hotărârea din 6 martie 1979, Rossi (100/78, Rec., p. 831, punctul 14), Hotărârea din 30 iunie 2011, da Silva Martins (C-388/09, Rep., p. I-5737, punctul 75), precum și Hotărârea Hudzinski (citată la nota de subsol 14), punctul 56.
( 18 ) A se vedea printre altele Hotărârea din 9 decembrie 1993, Lepore și Scamuffa (C-45/92 și C-46/92, Rec., p. I-6497, punctul 21), Hotărârea din 4 octombrie 1991, Paraschi (C-349/87, Rec., p. I-4501, punctul 22), Hotărârea din 30 martie 1993, de Wit (C-282/91, Rec., p. I-1221, punctele 16 și 17), și Hotărârea din 5 octombrie 1994, van Munster (C-165/91, Rec., p. I-4661, punctul 27). A se vedea de asemenea Hotărârea din 9 octombrie 1997, Naranjo Arjona și alții (C-31/96-C-33/96, Rec., p. I-5501, punctul 20), Hotărârea din 17 decembrie 1998, Grajera Rodríguez (C-153/97, Rec., p. I-8645, punctul 17), precum și Hotărârea Nemec (citată la nota de subsol 14, punctele 37 și 38).
( 19 ) A se vedea punctul 56 din concluziile noastre prezentate în cauza von Chamier-Glisczinski (citate la nota de subsol 13).
( 20 ) Principiul cumulului este pus în aplicare prin Regulamentul nr. 1408/71, de exemplu, la articolele 18, 38, 45, 64 și 67. În noul Regulament nr. 883/2004 (citat la nota de subsol 3), acesta este recunoscut într-o dispoziție cu caracter general (articolul 6).
( 21 ) A se vedea prin analogie Hotărârea Tomaszewska (citată la nota de subsol 8), punctul 30, Hotărârea din 26 octombrie 1995, Moscato (C-481/93, Rec., p. I-3525, punctul 28), și Hotărârea Salgado Alonso (citată la nota de subsol 9), punctul 29.
( 22 ) În susținerea argumentului său, guvernul belgian se referă și la articolul 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 101/2008 al Comisiei din 4 februarie 2008 (JO L 31, p. 15). Acest articol, cuprins în capitolul I din cadrul titlului IV din Regulamentul nr. 574/72, intitulat „Reguli generale privind totalizarea perioadelor de asigurare”, ar dovedi, potrivit guvernului belgian, poziția susținută de acesta, deoarece se referă la „adăugarea” unor perioade de asigurare sau de reședință îndeplinite în temeiul legislației oricărui alt stat membru, pentru „a completa” perioadele de asigurare. Totuși, trebuie să se constate că acest articol nu poate fi invocat în susținerea argumentului guvernului belgian. În fapt, rezultă explicit din alineatul (1) al acestui articol că el se aplică anumitor dispoziții ale Regulamentului nr. 1408/71, în special celor privind prestațiile de boală și maternitate, de invaliditate, de limită de vârstă și deces (pensii), precum și alocațiilor în caz de deces sau de șomaj, dar nu și celor privind prestațiile familiale. În fapt, printre dispozițiile menționate explicit în acest articol nu sunt incluse dispozițiile privind prestațiile familiale și, în special, nu există nicio referire la articolul 72 sau la articolul 79 din Regulamentul nr. 1408/71.
( 23 ) A se vedea Hotărârea din 15 decembrie 2011, Bergström (C-257/10, Rep., p. I-13227, punctele 39-44, în special punctele 39 și 40).
( 24 ) Citată la nota de subsol 23.
( 25 ) Citată la nota de subsol 4.
( 26 ) Hotărârea din 24 aprilie 1980, Coonan (110/79, Rec., p. 1445), și Hotărârea din 27 ianuarie 1981, Vigier (70/80, Rec., p. 229).
( 27 ) Astfel, din cuprinsul acestui punct rezultă în mod explicit că, „[î]n temeiul articolului 72 și articolului 79 alineatul (1) litera (a) din regulament, se ține seama de perioadele de activitate salariată și de perioadele de asigurare realizate conform legislației altui stat membru în cazul în care dreptul la prestații, în conformitate cu legislația belgiană, se subordonează condiției ca, pentru o perioadă anterioară specificată, să fi fost îndeplinite condițiile privind dobândirea dreptului la alocații familiale în cadrul regimului pentru lucrătorii salariați”.