Cauza T‑468/10

Joseph Doherty

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare – Termen de introducere a acțiunii – Tardivitate – Inexistența forței majore – Inexistența unei erori scuzabile – Inadmisibilitate vădită”

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune în anulare – Termene – Caracter de ordine publică – Examinare din oficiu de către instanța Uniunii – Noțiune

[art. 263 al șaselea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 102 alin. (2)]

2.      Procedură – Termene de introducere a acțiunii – Calcul – Luarea în considerare a datei și a orei depunerii la grefă

[Protocolul nr. 6 privind stabilirea sediilor unor instituții și ale anumitor organe, oficii, agenții și servicii ale Uniunii Europene, anexat la Tratatele UE, FUE și CEEA, articolul unic; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 43 alin. (3) și art. 101 alin. (1) lit. (a) și (b) și alin. (2)]

3.      Procedură – Termene de introducere a acțiunii – Decădere – Caz fortuit sau caz de forță majoră – Noțiune

(Statutul Curții de Justiție, art. 45 al doilea paragraf)

4.      Procedură – Termene de introducere a acțiunii – Decădere – Eroare scuzabilă – Noțiune – Conținut

1.      În temeiul articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, o acțiune în anulare trebuie formulată în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv. Acest termen de introducere a unei acțiuni este de ordine publică, fiind instituit în vederea asigurării clarității și a securității situațiilor juridice și a evitării oricărei discriminări sau a oricărui tratament arbitrar în cadrul administrării justiției și revine instanței Uniunii să verifice, din oficiu, dacă acesta a fost respectat.

(a se vedea punctele 10 și 12)

2.      Ora care trebuie luată în considerare pentru depunerea unei cereri introductive la Tribunal este ora înregistrată la grefa acestuia. Astfel, în măsura în care, conform articolului 43 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în privința termenelor procedurale, este luată în considerare numai data depunerii la grefă, trebuie să se considere că numai ora depunerii la grefă trebuie să fie reținută pentru calculul termenelor. Întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene are sediul în Luxemburg, trebuie să fie luată în considerare ora Luxemburgului pentru depunerea unei cereri introductive la grefă.

(a se vedea punctul 16)

3.      Nu se poate deroga de la aplicarea normelor privind termenele de procedură decât în împrejurări cu totul excepționale, de caz fortuit sau de forță majoră, conform articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție, având în vedere că aplicarea strictă a acestor norme respectă cerința de securitate juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției.

Noțiunile de forță majoră și de caz fortuit presupun un element obiectiv, referitor la împrejurări neobișnuite și străine operatorului, și un element subiectiv, legat de obligația persoanei interesate de a se proteja de consecințele evenimentului neobișnuit luând măsuri adecvate, fără a accepta sacrificii excesive. În special, operatorul trebuie să supravegheze cu atenție desfășurarea procedurii inițiate și, mai ales, să dea dovadă de diligență în vederea respectării termenelor prevăzute.

(a se vedea punctele 18 și 19)

4.      O eroare scuzabilă poate avea ca efect, în împrejurări excepționale, faptul de a nu considera că termenul a expirat în privința reclamantului. Eroarea scuzabilă este o noțiune care trebuie interpretată în mod restrictiv și care nu poate viza decât circumstanțe excepționale în care în special instituția vizată a adoptat un comportament de natură să provoace, prin el însuși sau într‑o măsură determinantă, o confuzie inadmisibilă în percepția unui justițiabil de bună‑credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unui operator normal informat.

Situația nu este aceasta chiar dacă se presupune că grefa a oferit informații prin telefon cu privire la modalitățile de depunere a acțiunilor, întrucât, pe de o parte, reclamantul este obligat să aplice dispozițiile Regulamentului de procedură referitoare la modalitățile de depunere a acțiunilor prevăzute, precum și la termenele aplicabile, care nu prezintă dificultăți de interpretare deosebite, și, pe de altă parte, nu intră în atribuțiile și în competențele funcționarilor grefei să se pronunțe cu privire la calculul termenului de introducere a unei acțiuni. Mai mult, aspectele legate de funcționarea și de organizarea serviciilor reprezentantului reclamantului nu pot conferi un caracter scuzabil depunerii tardive a cererii introductive.

(a se vedea punctele 27-30)

ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)

1 aprilie 2011(*)

„Acțiune în anulare – Termen de introducere a acțiunii – Tardivitate – Inexistența forței majore – Inexistența unei erori scuzabile – Inadmisibilitate vădită”

În cauza T‑468/10,

Joseph Doherty, cu domiciliul în Burtonport (Irlanda), reprezentat de domnii A. Collins, SC, N. Travers, barrister, și D. Barry, solicitor,

reclamant,

împotriva

Comisiei Europene,

pârâtă,

având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei C(2010) 4763 a Comisiei din 13 iulie 2010 de respingere a unei cereri de creștere a capacității pentru motive de siguranță privind o nouă navă de pescuit, MFV Aine,

TRIBUNALUL (Camera a cincea),

compus din domnii S. Papasavvas, președinte, V. Vadapalas și K. O’Higgins (raportor), judecători,

grefier: domnul E. Coulon,

pronunță prezenta

Ordonanță

 Situația de fapt și procedura

1        La 16 iulie 2010, reclamantului, domnul Joseph Doherty, i‑a fost notificată Decizia C(2010) 4763 a Comisiei din 13 iulie 2010, adresată Irlandei, de respingere a unei cereri de creștere a capacității pentru motive de siguranță privind o nouă navă, MFV Aine (denumită în continuare „decizia atacată”). Această decizie o înlocuiește pe cea care figurează la articolul 2 și în anexa II la Decizia 2003/245/CE a Comisiei din 4 aprilie 2003 privind cererile primite de Comisie de extindere a obiectivelor POP IV în scopul îmbunătățirii siguranței, navigației maritime, igienei, calității produselor și condițiilor de muncă pentru navele cu o lungime totală mai mare de 12 metri (JO L 90, p. 48).

2        Prin cererea introductivă depusă prin e‑mail la grefa Tribunalului la 28 septembrie 2010, reclamantul a introdus prezenta acțiune. Originalul cererii introductive a fost primit la grefa Tribunalului la 6 octombrie 2010.

3        Prin scrisoarea grefierului din 5 noiembrie 2010, reclamantul a fost informat că prezenta acțiune nu fusese introdusă în termenul prevăzut la articolul 263 TFUE și a fost invitat să prezinte motivele depunerii tardive a cererii introductive.

4        Prin scrisoarea din 22 noiembrie 2010, reclamantul a răspuns că acțiunea sa fusese depusă înainte de expirarea termenului de introducere a acțiunii, întrucât trimisese cererea introductivă prin e‑mail la 27 septembrie 2010, chiar înainte de miezul nopții, potrivit fusului orar irlandez. În ipoteza în care Tribunalul ar considera că trebuie să țină seama de ora la care a fost primită cererea introductivă de grefa din Luxemburg, reclamantul susține că s‑a confruntat cu circumstanțe excepționale care constituie un caz fortuit sau un caz de forță majoră și care justifică, potrivit acestuia, depunerea tardivă a cererii sale introductive.

5        Prin scrisoarea din 15 decembrie 2010, Tribunalul i‑a adresat reclamantului două întrebări scrise, invitându‑l să furnizeze precizări suplimentare cu privire la problemele întâmpinate în legătură cu faxul grefei Tribunalului.

6        La 10 ianuarie 2011, reclamantul a răspuns la întrebările menționate.

 Concluziile reclamantului

7        Reclamantul solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

8        Potrivit articolului 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, atunci când acțiunea este în mod vădit inadmisibilă, Tribunalul poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.

9        În speță, Tribunalul se consideră suficient de edificat pe baza actelor depuse la dosar și decide, în temeiul acestui articol, să se pronunțe fără a dispune continuarea procedurii.

10      În temeiul articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, o acțiune în anulare trebuie formulată în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv.

11      În plus, potrivit articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, termenul de introducere a acțiunii trebuie prelungit pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile.

12      Potrivit unei jurisprudențe constante, acest termen de introducere a unei acțiuni este de ordine publică, fiind instituit în vederea asigurării clarității și a securității situațiilor juridice și a evitării oricărei discriminări sau a oricărui tratament arbitrar în cadrul administrării justiției și revine instanței Uniunii să verifice, din oficiu, dacă acesta a fost respectat (Hotărârea Curții din 23 ianuarie 1997, Coen, C‑246/95, Rec., p. I‑403, punctul 21, și Hotărârea Tribunalului din 18 septembrie 1997, Mutual Aid Administration Services/Comisia, T‑121/96 și T‑151/96, Rec., p. II‑1355, punctele 38 și 39).

13      În speță, conform articolului 101 alineatul (1) literele (a) și (b) și alineatul (2) din Regulamentul de procedură, termenul de introducere a acțiunii a început să curgă la 17 iulie 2010, ziua următoare datei notificării deciziei atacate, și a expirat la 27 septembrie 2010 la miezul nopții, inclusiv prelungirea pentru considerente de distanță, ținând cont că 26 septembrie 2010 era o duminică, fapt necontestat de reclamant.

14      Întrucât cererea introductivă a fost transmisă grefei prin e‑mail la 28 septembrie la ora 00.59 (ora Luxemburgului), originalul fiind depus la 6 octombrie 2010, prezenta acțiune a fost introdusă după expirarea termenului de introducere a acțiunii, deci tardiv.

15      În scrisoarea sa din 22 noiembrie 2010, reclamantul arată totuși că cererea sa a fost transmisă prin poștă grefei înainte de expirarea termenului de introducere a acțiunii, întrucât a trimis e‑mailul la ora 23.59, potrivit fusului orar irlandez.

16      Or, se impune să se arate că ora care trebuie luată în considerare pentru depunerea cererii introductive este ora înregistrată la grefa Tribunalului. Astfel, în măsura în care, conform articolului 43 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, în privința termenelor procedurale, este luată în considerare numai data depunerii la grefă, trebuie să se considere că numai ora depunerii la grefă trebuie să fie reținută pentru calculul termenelor. Întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene, potrivit articolului unic al Protocolului nr. 6 la Tratatul FUE privind stabilirea sediilor unor instituții și ale anumitor organe, oficii, agenții și servicii ale Uniunii Europene, are sediul în Luxemburg, trebuie să fie luată în considerare, prin urmare, ora Luxemburgului.

17      Reclamantul invocă existența unui caz de forță majoră în sensul articolului 45 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. În această privință, reclamantul arată că a întâmpinat probleme cu faxul grefei, după ora 21.35 (potrivit orei propriului fax), și că a încercat fără rezultat să trimită prin fax respectiva cerere introductivă după ce fuseseră transmise în mod corespunzător grefei șapte cereri introductive. Cu privire la acest punct, reclamantul a anexat două rapoarte de confirmare a transmiterii de la faxul său care indică faptul că faxul Tribunalului nu a răspuns la ora 21.53 și la ora 21.57 (potrivit orei faxului său), la momentul încercării de trimitere a cererii introductive în cauza T‑471/10, Gill/Comisia. Reclamantul a precizat că a trimis, prin e‑mail, celelalte cereri introductive, dintre care patru ar fi fost transmise înainte de ora 22.35, și că a avut de asemenea probleme cu sistemul de e‑mail al grefei Tribunalului.

18      Trebuie amintit că, în repetate rânduri, Curtea a stabilit că nu se poate deroga de la aplicarea normelor privind termenele de procedură decât în împrejurări cu totul excepționale, de caz fortuit sau de forță majoră, conform articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții, având în vedere că aplicarea strictă a acestor norme respectă cerința de securitate juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției (a se vedea Ordonanța Curții din 8 noiembrie 2007, Belgia/Comisia, C‑242/07 P, Rep., p. I‑9757, punctul 16 și jurisprudența citată).

19      Curtea a mai avut ocazia să precizeze că noțiunile de forță majoră și de caz fortuit presupun un element obiectiv, referitor la împrejurări neobișnuite și străine operatorului, și un element subiectiv, legat de obligația persoanei interesate de a se proteja de consecințele evenimentului neobișnuit luând măsuri adecvate, fără a accepta sacrificii excesive. În special, operatorul trebuie să supravegheze cu atenție desfășurarea procedurii inițiate și, mai ales, să dea dovadă de diligență în vederea respectării termenelor prevăzute (a se vedea Ordonanța Belgia/Comisia, citată anterior, punctul 17 și jurisprudența citată).

20      În speță, trebuie să se arate că reclamantul a stabilit că faxul grefei nu răspundea pentru moment la ora 21.53 și la ora 21.57 (potrivit orei faxului său) la momentul trimiterii unei alte acțiuni (cauza T‑471/10). Cu toate acestea, ceasul faxului său, din motive care nu au fost prezentate Tribunalului, în pofida unei întrebări scrise adresate în mod specific în această privință, avea o întârziere de două ore față de ceasul faxului grefei Tribunalului, astfel cum atestă raportul faxului grefei.

21      Or, o singură oră separă fusul orar pe care se situează Irlanda de cel pe care se găsește Luxemburgul. Cea de a doua oră de diferență nu poate rezulta din întârzieri de transmitere a faxurilor, întrucât rezultă din rapoartele de transmitere a faxurilor celorlalte acțiuni introduse (T‑461/10, Boyle/Comisia, T‑464/10, Fitzpatrick/Comisia, T‑459/10, Hugh McBride/Comisia, T‑463/10, Ocean Trawlers Ltd/Comisia, T‑467/10, Murphy/Comisia, T‑466/10, Hannigan/Comisia, și T‑462/10, Flaherty/Comisia) că termenul mediu de transmitere a unei cereri introductive nu era decât de aproximativ șase‑șapte minute, fapt confirmat de reclamant.

22      Rezultă că orele la care se referă reclamantul pentru a demonstra că faxul Tribunalului nu răspundea, la momentul trimiterii cererii introductive în cauza T‑471/10, trebuie să fie înțelese ca fiind 23.53 și 23.57 în Luxemburg. Prin urmare și luând în considerare termenul mediu de transmitere a celor șapte cereri introductive (a se vedea punctul 21 de mai sus), chiar dacă se presupune că faxul grefei a funcționat normal, numai acțiunea în cauza T‑471/10 mai putea fi transmisă până la miezul nopții, ora expirării termenului de introducere a acțiunii.

23      În ceea ce privește argumentul referitor la problemele pe care le‑ar fi întâmpinat reclamantul cu sistemul de e‑mail al grefei, acesta trebuie să fie respins, întrucât este vorba despre o simplă afirmație care nu este susținută de un element de probă.

24      Mai mult, trebuie să se arate că niciun element nu permite să se considere că reclamantul ar fi avertizat grefa Tribunalului cu privire la problemele pe care le‑ar fi întâmpinat cu faxul sau cu sistemul de e‑mail al acestuia.

25      Rezultă că împrejurările invocate de reclamant nu pot fi considerate circumstanțe excepționale care constituie un caz de forță majoră în sensul articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții.

26      Reclamantul invocă de asemenea o eroare scuzabilă. În răspunsul său din 10 ianuarie 2011 la întrebările adresate de Tribunal, reclamantul a adăugat că grefa Tribunalului îl asigurase pe reprezentantul său, în cadrul unei convorbiri telefonice din după‑amiaza zilei de 27 septembrie 2010, că acțiunea în cauza T‑461/10, Boyle/Comisia, îi fusese transmisă în condiții bune prin fax și că ora de primire a acestei cereri introductive va fi cea luată în considerare pentru primirea tuturor celorlalte acțiuni care îi vor fi trimise ulterior.

27      Potrivit unei jurisprudențe constante, o eroare scuzabilă poate avea ca efect, în împrejurări excepționale, faptul de a nu considera că termenul a expirat în privința reclamantului (a se vedea Ordonanța Tribunalului din 13 ianuarie 2009, SGAE/Comisia, T‑456/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 17 și jurisprudența citată).

28      Eroarea scuzabilă este o noțiune care trebuie interpretată în mod restrictiv și care nu poate viza decât circumstanțe excepționale în care în special instituția vizată a adoptat un comportament de natură să provoace, prin el însuși sau într‑o măsură determinantă, o confuzie inadmisibilă în percepția unui justițiabil de bună‑credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unui operator normal informat (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 15 martie 2007, Belgia/Comisia, T‑5/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 17 și jurisprudența citată).

29      O eroare scuzabilă nu poate fi totuși recunoscută în speță. Chiar dacă se presupune că grefa a oferit informații prin telefon cu privire la modalitățile de depunere a acțiunilor, ceea ce nu s‑a stabilit în niciun mod, reclamantul era obligat să aplice dispozițiile Regulamentului de procedură referitoare la modalitățile de depunere a acțiunilor prevăzute, precum și la termenele aplicabile, care nu prezintă dificultăți de interpretare deosebite (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 28 ianuarie 2004, OPTUC/Comisia, T‑142/01 și T‑283/01, Rec., p. II‑329, punctul 44, și Ordonanța Tribunalului din 30 noiembrie 2009, Internationale Fruchtimport Gesellschaft Weichert/Comisia, T‑2/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 21). Mai mult, nu intră în atribuțiile și în competențele funcționarilor grefei să se pronunțe cu privire la calculul termenului de introducere a unei acțiuni (Ordonanța SGAE/Comisia, citată anterior, punctul 21). În sfârșit, trebuie să se arate că acest argument a fost invocat de reclamant, după mai multe schimburi de scrisori cu grefa, numai la data de 10 ianuarie 2011, în răspunsul său la întrebările adresate de Tribunal prin care era invitat să ofere precizări suplimentare cu privire la problemele întâmpinate cu faxul grefei Tribunalului.

30      Nu poate fi reținută nici justificarea potrivit căreia reprezentantul reclamantului nu ar fi fost în măsură să transmită grefei Tribunalului prezenta acțiune decât în cursul după‑amiezii și al serii de 27 septembrie 2010, din cauza faptului că clientul său și arhitectul naval ar fi fost greu de contactat în cursul ultimelor luni, petrecând, în exercitarea activității lor profesionale, cea mai mare parte a timpului pe mare. Astfel, aspectele legate de funcționarea și de organizarea serviciilor reprezentantului reclamantului nu pot conferi un caracter scuzabil depunerii tardive a cererii introductive [a se vedea în acest sens Ordonanța Tribunalului din 28 aprilie 2008, Publicare Marketing Communications/OAPI (Publicare), T‑358/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 17].

31      Din ansamblul considerațiilor precedente rezultă că acțiunea trebuie să fie respinsă ca vădit inadmisibilă, fără a fi necesară notificarea acesteia Comisiei.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

32      Întrucât prezenta ordonanță a fost adoptată înainte de notificarea cererii introductive Comisiei și înainte ca aceasta să fi putut efectua cheltuieli, este suficient să se decidă că reclamantul va suporta propriile cheltuieli de judecată, conform articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea)

dispune:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Domnul Joseph Doherty suportă propriile cheltuieli de judecată.

Luxemburg, 1 aprilie 2011.

* Limba de procedură: engleza.