1

Intervenienta, Sisma SpA, este titulara mărcii comunitare figurative înregistrate sub numărul 4279295 (denumită în continuare „marca contestată”), a cărei cerere de înregistrare a fost prezentată Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) la 9 februarie 2005, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) cu modificările ulterioare [înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)] Marca contestată a fost înregistrată la 30 noiembrie 2006, în special pentru produse care fac parte din clasele 24 și 25 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu modificările și revizuirile ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, descrierii următoare:

2

Marca contestată este semnul figurativ următor:

3

La 20 februarie 2007, reclamanta, Dosenbach-Ochsner AG Schuhe und Sport, a prezentat la OAPI o cerere de declarare a nulității mărcii contestate, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009].

4

Cererea de declarare a nulității viza înregistrarea mărcii contestate pentru produsele enumerate la punctul 1 de mai sus. Aceasta se întemeia pe existența unui risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009], între marca menționată și următoarele mărci anterioare:

5

Prin Decizia din 9 septembrie 2008, divizia de anulare a OAPI a respins cererea de declarare a nulității, în temeiul lipsei riscului de confuzie între marca contestată și mărcile anterioare. La 12 noiembrie 2008, reclamanta a formulat o cale de atac împotriva deciziei diviziei de anulare.

6

Prin Decizia din 15 iulie 2010 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a OAPI a respins calea de atac.

7

În primul rând, camera de recurs a considerat, la punctul 16 din decizia atacată, că publicul relevant era compus exclusiv din utilizatori medii, normal informați și suficient de atenți și de avizați, din Germania și din Republica Cehă.

8

În al doilea rând, camera de recurs s-a raliat, la punctul 17 din decizia atacată, aprecierii diviziei de anulare potrivit căreia anumite produse dintre cele vizate, pe de o parte, de marca contestată și, pe de altă parte, de mărcile anterioare erau identice sau similare, în timp ce altele erau diferite.

9

În al treilea rând, camera de recurs a considerat, la punctele 20-24 din decizia atacată, că marca contestată nu era similară mărcilor anterioare pe plan vizual, ținând seama în special de diferențele care există între reprezentările figurii elefantului în marca contestată și în mărcile figurative anterioare.

10

În al patrulea rând, camera de recurs a constatat, la punctele 25-27 din decizia atacată, că mărcile în cauză nu erau similare pe plan fonetic, dat fiind că, pe de o parte, mărcile figurative, printre care și marca contestată, nu ar fi pronunțate și că, pe de altă parte, descrierile orale ale mărcilor în cauză nu coincideau.

11

În al cincilea rând, camera de recurs a constatat, la punctul 28 din decizia atacată, existența unei similitudini conceptuale legate de referirea la elefant în cadrul fiecăreia dintre mărcile în cauză.

12

În al șaselea rând, în cadrul aprecierii globale a existenței riscului de confuzie, camera de recurs a considerat, la punctele 30-39 din decizia atacată, pe de o parte, că reclamanta nu invocase un caracter distinctiv special al mărcilor anterioare și, pe de altă parte, că trebuia acordată o mai mare importanță comparației pe plan vizual ca urmare a modalităților de comercializare a produselor vizate de marca contestată. În aceste împrejurări, camera de recurs a concluzionat că similitudinea conceptuală constatată nu era suficientă pentru a crea un risc de confuzie între marca contestată și mărcile anterioare.

13

Reclamanta solicită Tribunalului:

14

OAPI solicită Tribunalului:

15

Intervenienta solicită, în esență, Tribunalului:

16

Reclamanta invocă un motiv unic întemeiat pe o încălcare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Aceasta arată, în esență, că camera de recurs a săvârșit erori de drept, precum și erori de apreciere a faptelor prin faptul că a concluzionat că nu există un risc de confuzie între marca contestată și mărcile anterioare.

17

În temeiul articolului 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, marca comunitară este declarată nulă ca urmare a unei cereri depuse la OAPI atunci când există o marcă anterioară în sensul articolului 8 alineatul (2) din același regulament și în special când se îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din acest regulament. Potrivit celor din urmă dispoziții, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară. Pe de altă parte, în temeiul articolului 8 alineatul (2) litera (a) punctele (ii) și (iii), „mărci anterioare” înseamnă mărci înregistrate într-un stat membru și mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări în temeiul acordurilor internaționale, care produc efecte într-un stat membru, a căror dată de depunere este anterioară cererii de înregistrare a mărcii comunitare.

18

Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și a produselor sau serviciilor în cauză și ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T-162/01, Rec., p. II-2821, punctele 30-33 și jurisprudența citată].

19

În speță, reclamanta nu critică nici definiția publicului relevant reținută de camera de recurs, astfel cum este prezentată la punctul 7 de mai sus, nici examinarea similitudinii produselor, amintită la punctul 8 de mai sus. În măsura în care aceste constatări nu sunt, pe de altă parte, afectate de o eroare, este necesar să fie luate în considerare în cadrul analizei prezentei acțiuni.

20

În schimb, reclamanta contestă, în primul rând, aprecierea similitudinii semnelor, în al doilea rând, neluarea în considerare a caracterului distinctiv pronunțat al mărcilor anterioare și, în al treilea rând, aprecierea globală a existenței riscului de confuzie, ținând seama în special de raportul dintre diferitele elemente rezultate din compararea semnelor în conflict.

21

OAPI și intervenienta contestă temeinicia argumentelor reclamantei.

22

Aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau serviciilor în cauză joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului amintit. În această privință, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitelor detalii ale acesteia (a se vedea Hotărârea Curții din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C-334/05 P, Rep., p. I-4529, punctul 35 și jurisprudența citată).

23

Pe de altă parte, potrivit unei jurisprudențe constante, două mărci sunt similare atunci când, din punctul de vedere al publicului relevant, există între ele o egalitate cel puțin parțială în ceea ce privește unul sau mai multe aspecte pertinente [Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Matratzen Concord/OAPI – Hukla Germany (MATRATZEN), T-6/01, Rec., p. II-4335, punctul 30, și Hotărârea Tribunalului din 26 ianuarie 2006, Volkswagen/OAPI – Nacional Motor (Variant), T-317/03, nepublicată în Repertoriu, punctul 46].

24

În speță, reclamanta critică constatările camerei de recurs referitoare la comparația vizuală, fonetică și conceptuală dintre mărcile în cauză.

25

La punctele 20-22 din decizia atacată, camera de recurs a constatat că mărcile anterioare erau constituite, pe de o parte, din termenul „elefanten” și, pe de altă parte, din reprezentarea stilizată a unui elefant asiatic îndesat, cu picioarele foarte scurte, reprezentat din profil. La rândul său, marca contestată constă într-o etichetă dreptunghiulară cu colțurile rotunjite cuprinzând o serie de elefanți africani de diverse mărimi, reprezentați din profil, cu trompa ușor îndreptată în sus și aliniați în rânduri diagonale.

26

Întemeindu-se pe aceste constatări camera de recurs a concluzionat, la punctele 22 și 24 din decizia atacată, că mărcile în cauză erau diferite pe plan vizual, în pofida faptului că elefanții aflați în profil, cu un singur ochi desenat, erau reprezentați atât în cadrul mărcii contestate, cât și în cadrul mărcilor figurative anterioare.

27

Reclamanta contestă temeinicia acestei concluzii în ceea ce privește compararea mărcii contestate cu mărcile figurative anterioare.

28

În primul rând, aceasta susține că camera de recurs s-a întemeiat în mod eronat pe diferențe între elemente ale mărcilor în cauză care nu ar fi percepute ca fiind distinctive de către publicul relevant.

29

În această privință, reclamanta arată, în mod întemeiat, că dreptunghiul rotunjit care încadrează reprezentarea elefanților în marca contestată va fi perceput ca simplă delimitare a mărcii în spațiu. Cu toate acestea, respectiva împrejurare nu înseamnă că elementul menționat va fi lipsit de orice influență asupra impresiei de ansamblu produse de marca contestată pe plan vizual. Astfel, dreptunghiul în cauză determină conturul semnului respectiv, fapt confirmat de împrejurarea că liniile sale „taie” reprezentarea mai multor elefanți, care nu apar astfel decât parțial în cadrul semnului menționat.

30

În schimb, astfel cum arată reclamanta, examinarea efectuată de publicul relevant nu îl va determina pe acesta să se întrebe nici cu privire la poziționarea exactă a diferitelor reprezentări de elefanți în cadrul mărcii contestate, nici cu privire la diferențele dintre un elefant asiatic și un elefant african. În consecință, împrejurările potrivit cărora, pe de o parte, marca contestată cuprinde linii diagonale de elefanți și, pe de altă parte, elefanții reprezentați în respectiva marcă nu aparțin eventual aceleiași specii cu cei reprezentați în mărcile figurative anterioare sunt irelevante din perspectiva percepției publicului relevant asupra mărcilor în conflict.

31

În al doilea rând, potrivit reclamantei, camera de recurs a omis să ia în considerare elemente de similitudine importante. Astfel, atât marca contestată, cât și mărcile figurative anterioare ar conține reprezentarea naivă a unui elefant tânăr, cu o statură îndesată și cu picioarele foarte scurte schițate sub forma a două dreptunghiuri.

32

Or, trebuie remarcat, astfel cum a constatat camera de recurs la punctele 22 și 24 din decizia atacată, că, deși atât marca contestată, cât și mărcile figurative anterioare conțin reprezentări stilizate ale unui elefant văzut din profil, între aceste reprezentări există totuși diferențe importante.

33

Astfel, în timp ce figura elefantului reprezentat în marca contestată are mai degrabă un caracter infantil, mărcile figurative anterioare prezintă un desen abstract și rafinat, făcând apel la contururi minimaliste. De asemenea, marca contestată cuprinde elefanți albi cu contururi negre, în timp ce mărcile figurative anterioare constau într-un elefant negru cu contur alb.

34

În al treilea rând, contrar a ceea ce pretinde reclamanta, faptul că marca contestată conține reprezentarea mai multor elefanți nu este irelevantă în percepția publicului în cauză și, prin urmare, în impresia vizuală globală produsă de marca respectivă. Astfel, după cum a arătat camera de recurs la punctul 21 din decizia atacată, marca contestată este caracterizată prin reprezentarea mai multor elefanți în cadrul unei etichete dreptunghiulare cu colțurile rotunjite. În consecință, reprezentarea mai multor elefanți constituie o parte inerentă mărcii respective.

35

În măsura în care reclamanta invocă, în această privință, jurisprudența instanțelor germane, trebuie arătat că regimul mărcilor comunitare este un sistem autonom, constituit dintr-un ansamblu de norme și care urmărește obiective care îi sunt specifice, aplicarea sa fiind independentă de orice sistem național. Prin urmare, OAPI și, eventual, instanța Uniunii nu sunt obligate de deciziile adoptate la nivelul statelor membre [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 27 februarie 2002, Streamserve/OAPI (STREAMSERVE), T-106/00, Rec., p. II-723, punctul 47 și jurisprudența citată], care nu constituie decât un element care, fără să fie determinant, poate fi doar luat în considerare în cadrul unei proceduri de declarare a nulității având ca obiect o marcă comunitară [a se vedea, prin analogie, Hotărârea Tribunalului din 19 septembrie 2001, Henkel/OAPI (Tabletă rotundă roșu cu alb), T-337/99, Rec., p. II-2597, punctul 58 și jurisprudența citată].

36

Or, deciziile invocate de reclamantă privesc multiplicarea unui element verbal în cadrul unei mărci, în timp ce elementul avut în vedere în cauză este figurativ. Dat fiind că multiplicarea acestor două tipuri de elemente nu are, în general, același impact asupra impresiei globale produse de o marcă, trebuie să se considere că deciziile instanțelor germane invocate de reclamantă nu pot fi transpuse în cauză și, prin urmare, nu pot fi luate în considerare de Tribunal.

37

Reclamanta susține de asemenea, în acest context, că este liberă să reproducă mărcile figurative anterioare de mai multe ori și în diferite mărimi pe produsele sale. Ea se referă, în această privință, la utilizările în domeniul modei și în special la „produsele care poartă monograme” ale anumitor mărci de lux.

38

Totuși, acest argument depășește cadrul comparației mărcii contestate cu mărcile anterioare, din moment ce privește utilizarea acestor din urmă mărci. Pe de altă parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 29 de mai sus, marca contestată nu constă în reprezentarea unui număr nedeterminat de elefanți, ci într-o suprafață delimitată care include reprezentarea totală sau parțială a mai multor elefanți.

39

În orice caz, reclamanta nu își argumentează afirmațiile privind utilizările în domeniul modei. Aceasta nu explică nici relevanța exemplului „produselor care poartă monograme”, dat fiind că mărcile avute în vedere în cauză nu se prezintă ca monograme.

40

Întrucât niciunul dintre argumentele reclamantei care privesc reprezentarea mai multor elefanți în cadrul mărcii contestate nu poate fi primit, trebuie să se considere că acest element tinde să diferențieze, pe plan vizual, marca contestată de mărcile figurative anterioare, care nu conțin decât o singură reprezentare a respectivului animal.

41

Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se constate că camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare prin faptul că a concluzionat la punctul 24 din decizia atacată că, luate în ansamblu, marca contestată și mărcile figurative anterioare erau diferite pe plan vizual.

42

Cu titlu preliminar, trebuie să se remarce că în mod întemeiat reclamanta invocă o incoerență în motivarea deciziei atacate în ceea ce privește similitudinea fonetică. Astfel, punctul 25 din decizia atacată, potrivit căruia mărcile figurative nu ar fi pronunțate, este, în primul rând, neconciliabil cu punctul 26 din aceeași decizie, potrivit căruia, în orice caz, descrierea orală a mărcii contestate se diferențiază de cea a mărcilor anterioare.

43

În plus, contrar a ceea ce pretinde, în esență, OAPI, nu rezultă că argumentul expus la punctul 26 din decizia atacată ar fi superfluu. Astfel, la punctul 37 din decizia atacată, consacrat aprecierii globale a existenței riscului de confuzie, camera de recurs s-a referit în mod explicit la diferențele fonetice constatate între mărcile în cauză.

44

Prin urmare, trebuie să se considere că decizia atacată este viciată de o contradicție de motive în ceea ce privește aprecierea similitudinii fonetice.

45

Nu este mai puțin adevărat că, contrar a ceea ce pretinde reclamanta, o comparație fonetică nu este relevantă în cadrul examinării similitudinii unei mărci figurative lipsite de elemente verbale cu o altă marcă [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 25 martie 2010, Nestlé/OAPI – Master Beverage Industries (Golden Eagle și Golden Eagle Deluxe), T-5/08-T-7/08, Rep., p. II-1177, punctul 67].

46

Astfel, o marcă figurativă lipsită de elemente verbale nu poate fi pronunțată ca atare. Mai mult, conținutul său vizual sau conceptual poate fi descris oral. Or, o asemenea descriere coincide în mod necesar fie cu percepția vizuală, fie cu percepția conceptuală a mărcii în cauză. În consecință, nu trebuie să se examineze în mod autonom percepția fonetică asupra unei mărci figurative lipsite de elemente verbale și să se compare această percepție cu percepția fonetică asupra altor mărci.

47

În aceste împrejurări și ținând seama de faptul că marca contestată este o marcă figurativă lipsită de elemente verbale, nu trebuie să se considere că există nici o similitudine, nici o deosebire fonetică între această din urmă marcă și mărcile anterioare.

48

La punctul 28 din decizia atacată, camera de recurs a constatat, pe de o parte, că marca verbală anterioară însemna „elefanți” în germană, limba teritoriului pe care era înregistrată. Pe de altă parte, potrivit camerei de recurs, mărcile figurative în cauză se refereau toate în mod clar la noțiunea „elefant”. Cu toate acestea, în măsura în care mărcile anterioare relevă un singur elefant, în timp ce marca contestată include mai mulți elefanți, de diferite mărimi, dispuși în mod specific și încadrați într-o etichetă dreptunghiulară cu colțurile rotunjite, camera de recurs a considerat că există o similitudine conceptuală mai degrabă decât o identitate.

49

Reclamanta susține că gradul de similitudine conceptuală este mai pronunțat decât cel constatat de camera de recurs. Aceasta invocă, mai exact, o identitate conceptuală între marca contestată și marca verbală anterioară.

50

În ceea ce privește, în acest context, percepția conceptuală asupra mărcii contestate, s-a constatat, mai întâi, la punctul 30 de mai sus, că împrejurarea potrivit căreia marca contestată cuprindea linii diagonale de elefanți era irelevantă în percepția publicului relevant. Prin urmare, publicul relevant nu va fi determinat să perceapă o oarecare poziționare specifică în seria de elefanți reprezentată în marca contestată. În continuare, reiese din cuprinsul punctului 29 de mai sus că dreptunghiul cu colțuri rotunjite care înconjoară reprezentarea elefanților în cadrul mărcii contestate va fi perceput ca o delimitare a mărcii în spațiu. Or, în acest temei, niciun conținut conceptual specific nu va fi atribuit acestui element. În sfârșit, ținând seama de faptul că consumatorul mediu trebuie, în general, să aibă încredere în imaginea imperfectă a mărcilor pe care a păstrat-o în memorie (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C-342/97, Rec., p. I-3819, punctul 26), percepția conceptuală asupra mărcii contestate nu va fi afectată de prezența unor elefanți de diferite mărimi.

51

În aceste împrejurări, trebuie să se considere că publicul relevant va percepe marca contestată ca referindu-se, pe plan conceptual, numai la elefanți. Prin urmare, reclamanta invocă în mod întemeiat o identitate conceptuală între marca contestată și marca verbală anterioară.

52

În ceea ce privește comparația conceptuală dintre marca contestată și mărcile figurative anterioare, nu se contestă că acestea din urmă vor fi percepute ca făcând trimitere la noțiunea „elefant”. Or, având în vedere apropierea dintre noțiunile „elefant” și „elefanți”, trebuie să se concluzioneze, astfel cum a procedat camera de recurs, că există o similitudine conceptuală între marca contestată și mărcile figurative anterioare.

53

În final, trebuie să se constate că decizia atacată este viciată de erori privind aprecierea similitudinii fonetice și a similitudinii conceptuale.

54

Cu toate acestea, impactul acestor erori asupra temeiniciei constatării camerei de recurs referitoare la lipsa riscului de confuzie și, prin urmare, asupra temeiniciei dispozitivului deciziei atacate nu poate fi apreciat decât la momentul examinării globale a tuturor factorilor relevanți. În vederea acestei examinări, trebuie să se considere că mărcile în cauză sunt diferite pe plan vizual, că este irelevantă comparația lor fonetică și că, pe plan conceptual, marca contestată este identică cu marca verbală anterioară și similară cu mărcile figurative anterioare.

55

La punctul 30 din decizia atacată, camera de recurs a constatat că reclamanta nu revendicase în mod expres, în fața diviziei de anulare, un caracter distinctiv pronunțat al mărcilor anterioare datorat utilizării lor intensive. Astfel, observațiile și dovezile prezentate de reclamantă diviziei de anulare ar fi privit exclusiv aspectul utilizării serioase a mărcilor menționate, invocată de reclamantă. În consecință, camera de recurs nu a examinat dacă mărcile anterioare dobândiseră caracter distinctiv pronunțat ca urmare a utilizării lor. Aceasta a considerat, la punctul 31 din decizia atacată, că aveau un grad normal de caracter distinctiv.

56

Reclamanta neagă că nu ar fi revendicat caracterul distinctiv pronunțat al mărcilor anterioare. Ea face trimitere, în această privință, la observațiile pe care le-a prezentat diviziei de anulare la 11 octombrie 2007.

57

Pagina 11 a acestor observații, în traducerea lor în limba de procedură în fața OAPI, astfel cum a fost prezentată diviziei de anulare la 7 noiembrie 2007, cuprinde următorul paragraf:

58

Reiese din acest paragraf că reclamanta a invocat în mod expres caracterul distinctiv pronunțat al mărcilor anterioare ca urmare a utilizării lor anterioare. În consecință, atât divizia de anulare, în temeiul articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94, în vigoare la data emiterii deciziei sale, cât și camera de recurs, în temeiul articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, erau obligate să examineze temeinicia acestei revendicări în deciziile lor.

59

Argumentele invocate de OAPI nu sunt de natură să repună în discuție această constatare.

60

Astfel, în primul rând, OAPI arată că reclamanta nu a invocat caracterul distinctiv pronunțat al mărcilor anterioare nici în formularul standard al cererii de declarare a nulității, prezentat la 20 februarie 2007, nici în observațiile care însoțeau acest formular.

61

Totuși, pe de o parte, formularul standard nu conține nicio secțiune consacrată caracterului distinctiv al mărcilor anterioare, ci numai eventualului lor renume, care nu a fost invocat în cauză.

62

Pe de altă parte, nu reiese nici din Regulamentul nr. 40/94, nici din Regulamentul nr. 207/2009 că, pentru a fi admisibilă, revendicarea caracterului distinctiv pronunțat al mărcii anterioare trebuie să fie formulată la momentul prezentării cererii de declarare a nulității.

63

În al doilea rând, potrivit OAPI, pasajul citat la punctul 57 constituie o singură afirmație scurtă, prezentată ca răspuns la observațiile intervenientei în cadrul discuției cu privire la aspectul dovezii utilizării serioase a mărcilor anterioare.

64

Or, pe de o parte, deși paragraful în cauză este scurt, sensul său este suficient de clar și de precis.

65

Pe de altă parte, nu se poate afirma că revendicarea reclamantei a fost formulată în cadrul discuției privind dovada utilizării serioase a mărcilor anterioare. De altfel, această din urmă problematică a fost abordată la punctele I și II din observațiile reclamantei din 11 octombrie 2007, în timp ce pasajul citat la punctul 57 de mai sus se întemeiază pe punctul III din același document, consacrat celorlalte argumente prezentate de intervenientă. Astfel cum însuși OAPI admite, aceste argumente includeau aspectul caracterului distinctiv al mărcilor anterioare.

66

În ale treilea rând, OAPI susține că reclamanta a omis să indice dovezi specifice pentru a susține pretinsul caracter distinctiv pronunțat al mărcilor anterioare. Pe de altă parte, potrivit OAPI, dovezile prezentate în anexa la observațiile reclamantei din 11 octombrie 2007 urmăreau să demonstreze utilizarea serioasă a mărcilor anterioare.

67

În această privință, reiese dintr-o interpretare contextuală a pasajului citat la punctul 57 de mai sus că reclamanta a făcut trimitere, pentru a sprijini revendicarea caracterului distinctiv pronunțat al mărcilor anterioare, la ansamblul elementelor pe care le-a prezentat pentru a dovedi utilizarea lor serioasă.

68

Pe de altă parte, aceste elemente, și anume materiale publicitare în care figurau mărcile anterioare și declarații de onoare referitoare la volumul vânzărilor de produse care purtau aceste mărci, erau relevante, mai întâi, nu numai în ceea ce privește utilizarea serioasă a mărcilor anterioare, ci și în ceea ce privește eventualul caracter distinctiv dobândit prin utilizare.

69

În aceste împrejurări, trebuie să se considere că reclamanta a identificat dovezile pe care se sprijinea cu o precizie suficientă pentru ca temeinicia revendicărilor sale să fi putut fi examinată de OAPI și pentru ca intervenienta să își fi putut prezenta observațiile în această privință.

70

Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se concluzioneze că în mod eronat a constatat camera de recurs că reclamanta nu revendicase în mod expres un caracter distinctiv pronunțat al mărcilor anterioare ca urmare a utilizării acestora. Prin urmare, aceasta nu a examinat, în mod eronat deopotrivă, temeinicia revendicărilor reclamantei cu privire la acest aspect.

71

Această eroare implică faptul că camera de recurs a omis să examineze un factor potențial relevant în aprecierea globală a existenței riscului de confuzie între marca contestată și mărcile anterioare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 noiembrie 1997, SABEL, C-251/95, Rec., p. I-6191, punctul 24, Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C-39/97, Rec., p. I-5507, punctul 18, și Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C-342/97, Rec., p. I-3819, punctul 20).

72

În aceste împrejurări, Tribunalul nu dispune de toate elementele necesare pentru a verifica temeinicia aprecierii globale a existenței riscului de confuzie, astfel cum este efectuată de camera de recurs în decizia atacată.

73

În consecință, trebuie admis motivul unic și, prin urmare, trebuie anulată decizia atacată, fără să fie necesară examinarea argumentelor privind respectiva apreciere, în special în ceea ce privește raportul dintre diferitele elemente rezultate din comparația dintre semnele în conflict.

74

Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

75

În speță, OAPI și intervenienta au căzut în pretenții. Prin urmare, pe de o parte, se impune obligarea OAPI să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă în conformitate cu concluziile acesteia din urmă.

76

Pe de altă parte, trebuie să se decidă că intervenienta va suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra)

declară și hotărăște: