9.10.2010 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 274/3 |
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Landesarbeitsgericht Köln (Germania) la 29 iunie 2010 — Land Nordrhein-Westfalen/Melanie Klinz
(Cauza C-312/10)
()
2010/C 274/04
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Landesarbeitsgericht Köln
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Land Nordrhein-Westfalen
Pârâtă: Melanie Klinz
Întrebările preliminare
Întrebarea 1
(a) |
Este compatibil cu sensul și cu scopul clauzei 5 punctul 1 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 (1), ca la momentul aprecierii juridice a aspectului dacă, într-un caz individual, un contract de reînnoire pe durată determinată este justificat de motive obiective în sensul clauzei 5 punctul 1 litera (a) din acordul-cadru, să se examineze exclusiv raporturile de muncă din momentul încheierii acestui contract de reînnoire, fără a se lua în considerare numărul de contracte pe durată determinată anterioare acestui contract, sau |
(b) |
Sensul și scopul clauzei 5 punctul 1 litera (a) din acordul-cadru, acela de a preveni abuzurile care rezultă din folosirea contractelor de muncă succesive, impun stabilirea unor condiții cu atât mai stricte în privința „motivului obiectiv”, cu cât există mai multe contracte de muncă pe durată determinată succesive ce sunt anterioare celui analizat sau cu cât perioada în care lucrătorul în cauză a fost angajat pe bază de contracte pe durată determinată succesive este mai îndelungată? |
Întrebarea 2
Clauza 5 punctul 1 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată se opune aplicării unei dispoziții de drept național precum articolul 14 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 7 TzBfG [Gesetz über Teilzeitarbeit und befristete Arbeitsverträge, Legea privind munca cu normă parțială și contractele de muncă pe durată determinată], potrivit căruia, numai în sectorul public, încheierea de contracte de muncă pe durată determinată succesive este justificată de „motivul obiectiv” că remunerarea lucrătorului se face din resurse bugetare care sunt destinate unor raporturi de muncă pe durată determinată, în timp ce, în cazul angajatorilor din sectorul privat, motive economice de acest gen nu sunt considerate „motive obiective”?
Întrebarea 3
(a) |
Prevederea legală descrisă la întrebarea 2) [în speță, articolul 14 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 7 TzBfG] este conformă cu acordul-cadru atunci când dispoziția bugetară la care face referire această prevedere conține un scop suficient de concret ce justifică recurgerea la contracte pe durată determinată și care ține în primul rând de activitatea în cauză și de condițiile exercitării acesteia (a se vedea Hotărârea Curții de Justiție din 4 iulie 2006 din cauza C-212/04, Adeneler, punctul 2 din sumar)? |
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 3a):
(b) |
Este vorba despre un astfel de scop suficient de concret în cazul în care legea bugetului, în speță, articolul 7 alineatul (3) HG NRW 2004/05 [Haushaltsgesetz Nordrhein-Westfalen, Legea bugetului Landului Renania de Nord-Westfalia pentru perioada 2004-2005], prevede că resursele bugetare sunt destinate unei activități pe durată determinată ca „personal temporar”? |
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 3b):
(c) |
Acest lucru este valabil și atunci când, în acest sens, prin activitatea „personal temporar” se înțelege nu numai o activitate care servește fie la acoperirea creșterii temporare a volumului de muncă, fie la înlocuirea personalului permanent care este absent temporar, ci și în cazul în care aceasta se referă la situația unui lucrător retribuit din resurse bugetare care au devenit disponibile ca urmare a absenței temporare a unui lucrător permanent ce ocupă același post, deși „personalul temporar” îndeplinește sarcini ce corespund unor nevoi permanente ale angajatorului și care nu sunt în legătură, din punct de vedere al conținutului, cu sarcinile de serviciu ale salariatului absent, sau |
(d) |
Interpretarea noțiunii „personal temporar” descrisă la întrebarea 3c) contravine sensului și scopului Acordului-cadru cu privire la munca pe durată determinată, acela de a preveni abuzurile ce rezultă din folosirea contractelor de muncă succesive, precum și principiului stabilit în cauza Angelidaki (Hotărârea Curții de Justiție din 23 aprilie 2009, cauzele conexate C-378/07 — C-380/07, punctul 2 din sumar), conform căruia clauza 5 punctul 1 litera (a) din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată se opune posibilității ca o reglementare națională să fie aplicată „astfel încât reînnoirea de contracte de muncă pe durată determinată succesive în sectorul public să fie considerată justificată de „motive obiective” în sensul clauzei menționate, pentru simplul motiv că aceste contracte sunt întemeiate pe dispoziții legale care permit reînnoirea lor pentru a satisface anumite nevoi provizorii, în condițiile în care, în realitate, respectivele nevoi sunt permanente și durabile”? |
Întrebarea 4
Un stat membru încalcă clauza 8 punctul 3 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, în cazul în care, prin legea de transpunere în dreptul național a Directivei 1999/70/CE, introduce, cu aplicabilitate generală în sectorul public, un motiv de a recurge la munca pe durată determinată precum cel descris la întrebarea 2) care exista în dreptul național anterior adoptării Directivei 1999/70/CE într-o formă comparabilă numai în privința unei mici subcategorii din sectorul public (domeniul învățământului superior)? O astfel de încălcare face ca dispoziția de drept intern să nu mai poată fi aplicată?
(1) Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129)