20.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/56


Recurs introdus la 27 aprilie 2009 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 18 februarie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-70/07, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-166/09 P)

2009/C 141/114

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

Anularea în întregime și fără nicio excepție a Ordonanței din 18 februarie 2009, pronunțată în cauza F-70/07 (denumită în continuare „cauza în care s-a declarat recursul”), Marcuccio/Comisia, de Camera întâi a Tribunalului Funcției Publice;

constatarea faptului că acțiunea în primă instanță, cu privire la care a fost pronunțată ordonanța atacată, era perfect admisibilă în întregime și fără nicio excepție;

în măsura în care este necesar, constatarea faptului că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept cu privire la calificarea anumitor concluzii formulate în cererea de sesizare a organului jurisdicțional de primă instanță în cauza în care s-a declarat recursul drept „cerere de plată a cheltuielilor” (a se vedea punctul 16 din ordonanța atacată);

în măsura în care este necesar, constatarea faptului că Tribunalul Funcției Publice era competent să se pronunțe, în calitate de organ jurisdicțional de primă instanță asupra tuturor concluziilor reclamantului, fără excepție, (denumite în continuare „concluziile”) în cauza în care s-a declarat recursul și în plus

În principal:

Admiterea în întregime și fără nicio excepție a concluziilor, care trebuie considerate ca fiind reproduse în prezentul recurs cu toate efectele juridice;

obligarea intimatei la restituirea către recurent a tuturor cheltuielilor, taxelor și onorariilor suportate de acestea din urmă și aferente atât procesului în primă instanță precum și prezentului proces de recurs sau

În subsidiar:

Retrimiterea cauzei în care s-a declarat recursul la Tribunalul Funcției Publice, la un complet de judecată diferit, pentru a se pronunța din nou asupra acesteia.

Motivele și principalele argumente

În susținerea pretențiilor sale, recurentul invocă:

nelegalitatea trimiterii parțiale a cauzei în care s-a declarat recursul la Tribunalul de Primă Instanță, între altele pentru motivul interpretării și aplicării greșite a articolului 90 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”) și pentru lipsă absolută de motivare;

încălcarea, interpretarea și aplicarea greșită a principiului instanței stabilite prin lege, precum și a articolului 47din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”);

nelegalitatea respingerii, pentru motivul presupusei inadmisibilități, a altor concluzii decât cele cu privire la care Tribunalul Funcției Publice și-a declarat necompetența de a se pronunța, între altele pentru motivul interpretării și aplicării greșite a articolului 90 din Statutul funcționarilor și a noțiunii de acțiune în instanță pentru repararea prejudiciului, accesorie la o acțiune în instanță de anulare a unei decizii adoptate de o instituție comunitară, precum și pentru lipsă absolută de motivare și denaturarea faptelor;

vicii de procedură de natură să aducă atingere în mod grav intereselor recurentului, din cauza încălcării obligației de a nu ține cont de conținutul înscrisului menționat la punctul 11 din ordonanța atacată, în măsura în care acesta din urmă a fost prezentat tardiv, precum și ca urmare a solicitării adresate părților de a prezenta înscrisuri extra ordinem și a includerii ulterioare a acestora în dosarul acțiunii în primă instanță, de natură să aducă atingere în mod grav intereselor recurentului;

încălcarea normelor privind procesul echitabil, a articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a articolului 47 din cartă.