20.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/49

Acțiune introdusă la 8 aprilie 2009 — Franța/Comisia

(Cauza T-139/09)

2009/C 141/103

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, G. de Bergues și A.-L. During, agenți)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei Comisiei C(2009) 2003 final din 28 ianuarie 2009 privind „planurile de urgență” în sectorul fructelor și legumelor puse în aplicare de către Franța, în măsura în care decizia privește partea din acțiuni realizate în cadrul planurilor de urgență care a fost finanțată prin contribuții profesionale;

—	în subsidiar, în ipoteza în care Tribunalul ar considera că această cerere de anulare în parte este inadmisibilă, anularea în întregime a Deciziei C(2009) 2003 final;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea în parte a Deciziei Comisiei C(2009) 203 final (1) din 28 ianuarie 2009 prin care Comisia declarase incompatibile cu piața comună ajutoare de stat acordate de Republica Franceză producătorilor de fructe și legume în cadrul „planurilor de urgență” care urmăresc să faciliteze comercializarea de produse agricole recoltate în Franța.

Reclamanta solicită anularea deciziei atacate, în măsura în care Comisia considerase că anumite măsuri acordate producătorilor de fructe și legume constituiau ajutoare de stat, deși aceste măsuri erau finanțate în parte prin contribuții voluntare ale profesioniștilor care nu constituiau, potrivit reclamantei, resurse de stat sau care puteau fi imputate statului.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă două motive întemeiate:

—	pe o încălcare a obligației de motivare, în măsura în care Comisia nu ar fi justificat extinderea calificării drept ajutor de stat la măsuri finanțate prin contribuții voluntare ale profesioniștilor din sectorul în cauză;

—	pe o eroare de drept, întrucât Comisia a calificat drept ajutoare de stat măsuri finanțate din resurse private plătite voluntar și fără intervenția autorității publice. Aceste măsuri nu pot fi considerate drept avantaje acordate prin intermediul resurselor de stat.

(1) Acesta este numărul indicat în decizia atacată, în timp ce reclamanta se referă în mod constant la numărul C(2009) 2003 final.