21.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 282/26

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bezirksgericht Linz (Austria) la 31 august 2009 — Procedură penală împotriva Jochen Dickinger, Franz Ömer

(Cauza C-347/09)

2009/C 282/45

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bezirksgericht Linz

Părțile din acțiunea principală

Jochen Dickinger, Franz Ömer

Întrebările preliminare

(a)

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun, în principiu, unei reglementări naționale, precum cea din articolul 3 coroborat cu articolul 14 și următoarele, și cu articolul 21 din Legea austriacă privind jocurile de noroc (Glückspielgesetz), în temeiul căreia

—

o concesiune pentru jocuri loto (de exemplu, loterii, loterii electronice etc.) poate fi acordată pentru o durată de maximum 15 ani numai unui singur concesionar care, printre altele, trebuie să fie o societate de capitaluri cu sediul în Austria, nu poate crea filiale în afara Austriei, trebuie să dispună de un capital social sau de un capital nominal de cel puțin 109 000 000 EUR și care, în funcție de împrejurări, permite statului federal să anticipeze obținerea celor mai bune venituri din impozite;

—

o concesiune pentru cazinouri poate fi acordată pentru o durată de maximum 15 ani numai unui număr de cel mult 12 concesionari, care, printre altele, trebuie să fie societăți pe acțiuni cu sediul în Austria, nu pot crea filiale în afara Austriei, trebuie să dispună de un capital social vărsat de 22 000 000 EUR și care, în funcție de împrejurări, permit colectivităților locale să anticipeze obținerea celor mai bune venituri din impozite?

Aceste întrebări se pun în special având în vedere că societatea Casinos Austria AG este titulara tuturor celor 12 concesiuni de cazinouri, care au fost atribuite la 18 decembrie 1991 pentru o durată maximă de 15 ani și care, între timp, au fost prelungite fără licitație publică sau comunicare publică.

(b)

În cazul unui răspuns afirmativ, o astfel de reglementare poate fi justificată prin motive de interes general de limitare a activității de pariuri, atunci când titularii concesiunii exercită, la rândul lor, într-o structură de cvasi-monopol, o politică expansionistă în domeniul jocurilor de noroc prin intermediul unei publicități intensive?

(c)

În cazul unui răspuns afirmativ, cu ocazia controlului proporționalității unei astfel de reglementări care urmărește obiectivul de prevenire a infracțiunilor prin supunerea operatorilor economici activi în acest domeniu unui control și, astfel, prin organizarea jocurilor de noroc în cadrul unui sistem în care sunt supuse acestui control, instanța de trimitere trebuie să țină seama de faptul că, în acest mod, reglementarea cuprinde de asemenea prestatorii de servicii transfrontalieri care sunt oricum supuși în statul membru de stabilire unor obligații și unor controale stricte legate de concesiunea lor?

Libertățile fundamentale din Tratatul CE, în special libera prestare a serviciilor în temeiul articolului 49 CE, trebuie interpretate în sensul că, în pofida competenței de principiu pe care o rezervă statelor membre în ceea ce privește reglementarea ordinii juridice penale, o dispoziție națională de drept penal trebuie să fie de asemenea evaluată în raport cu dreptul comunitar atunci când aceasta este de natură să interzică sau să împiedice exercitarea unei libertăți fundamentale?

(a)	Articolul 49 CE coroborat cu articolul 10 CE trebuie interpretat în sensul că controalele efectuate în statul de stabilire al unui prestator de serviciu și garanțiile aduse în acest stat trebuie luate în considerare în statul de prestare a serviciului în temeiul principiului încrederii reciproce?

(b)

În cazul unui răspuns afirmativ, articolul 49 CE trebuie interpretat, în plus, în sensul că, în cazul unei restricții a liberei prestări a serviciilor, impuse de motive de interes general trebuie să se aprecieze dacă nu s-a ținut deja seama în mod suficient de acest interes general prin dispozițiile, controalele și verificările la care este supus prestatorul de servicii în statul în care este stabilit?

(c)

În cazul unui răspuns afirmativ, cu ocazia controlului de proporționalitate a unei dispoziții a unui stat membru, care prevede sancțiuni penale în cazul ofertei transfrontaliere de servicii de jocuri de noroc fără licență națională, trebuie să se țină seama de faptul că interesele de ordine publică invocate de statul în care sunt prestate serviciile pentru a justifica restricția libertății fundamentale sunt deja luate în considerare în mod suficient în statul de stabilire printr-o procedură strictă de autorizare și de supraveghere?

(d)

În cazul unui răspuns afirmativ, instanța de trimitere trebuie să țină seama, în cadrul verificării proporționalității unei astfel de restricții, de faptul că numărul controalelor prevăzute de dispozițiile statului în care este stabilit prestatorul de servicii depășește chiar numărul controalelor din statul în care sunt prestate serviciile?

(e)

În cazul unei interdicții a jocurilor de noroc, sancționate penal și adoptate pentru motive de ordine publică, precum protecția jucătorilor și combaterea criminalității, principiul proporționalității impune, în plus, ca instanța de trimitere să efectueze o distincție între, pe de o parte, furnizorii care oferă jocuri de noroc fără niciun fel de autorizație, și, pe de altă parte, cei care sunt stabiliți și dispun de o concesiune în alte state membre și își desfășoară activitatea prin exercitarea dreptului la libera prestare a serviciilor?

(f)

În sfârșit, cu ocazia verificării proporționalității unei dispoziții a unui stat membru, care interzice, cu riscul aplicării unor sancțiuni penale, oferta transfrontalieră de servicii de jocuri de noroc fără concesiune sau autorizație națională, trebuie să se țină seama de faptul că un furnizor care a obținut în mod legal o licență de jocuri de noroc într-un alt stat membru nu a avut posibilitatea să obțină o licență națională din cauza restricțiilor de acces obiective și indirect discriminatorii și de faptul că procedura de acordare a licenței și de supraveghere din statul de stabilire prezintă un nivel de protecție cel puțin comparabil cu cel național?

(a)	Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că caracterul temporar al prestării serviciilor ar exclude posibilitatea prestatorului de a se dota cu o anumită infrastructură în statul de primire (de exemplu, un server) fără a fi considerat ca fiind stabilit în acest stat membru?

(b)

Articolul 49 CE trebuie interpretat, în plus, în sensul că o interdicție adresată furnizorilor naționali de asistență de a facilita unui prestator cu sediul într-un alt stat membru prestarea serviciului său constituie de asemenea o restricție a libertății de prestare a serviciilor de către acest prestator în cazul în care furnizorii de servicii de asistență sunt stabiliți în același stat membru ca o parte a destinatarilor serviciului?