1

Prin recursul formulat, Melli Bank plc (denumită în continuare „Melli Bank”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 9 iulie 2009, Melli Bank/Consiliul (T-246/08 și T-332/08, Rep., p. II-2629, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care acesta a respins acțiunile formulate de Melli Bank având ca obiect, pe de o parte, în cauzele T-246/08 și T-332/08, anularea, în ceea ce privește Melli Bank, a punctului 4 din tabelul B din anexa la Decizia 2008/475/CE a Consiliului din 23 iunie 2008 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 163, p. 29, denumită în continuare „decizia în litigiu”) și, pe de altă parte, în cauza T-332/08, eventual declararea inaplicabilității articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului din 19 aprilie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 103, p. 1).

2

Astfel cum a arătat Tribunalul la punctul 1 din hotărârea atacată, recurenta, Melli Bank, este o societate pe acțiuni care este înregistrată și are sediul social în Regatul Unit, fiind autorizată și reglementată de Financial Services Authority (Autoritatea Serviciilor Financiare din Regatul Unit). Societatea a început să își desfășoare activitatea bancară în Regatul Unit la 1 ianuarie 2002, în urma transformării sucursalei Bank Melli Iran din acest stat membru. Aceasta din urmă, entitatea-mamă care deține în întregime Melli Bank, este o bancă iraniană aflată sub controlul statului iranian.

3

Pentru a face presiuni asupra Republicii Islamice Iran cu scopul ca aceasta din urmă să pună capăt activităților nucleare care prezintă un risc de proliferare și dezvoltării vectorilor de transport de arme nucleare (denumite în continuare „proliferarea nucleară”), Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite (denumit în continuare „Consiliul de Securitate”) a adoptat, la 23 decembrie 2006, Rezoluția 1737 (2006).

4

La alineatul 12 din această rezoluție, Consiliul de Securitate:

„[a decis] ca toate statele să înghețe fondurile, activele financiare și resursele economice aflate pe teritoriul lor la data adoptării prezentei rezoluții sau la orice dată ulterioară, care sunt proprietatea sau sub controlul persoanelor sau entităților desemnate în anexă, precum și pe acelea aparținând altor persoane sau entități desemnate de Consiliul de Securitate sau de Comitet, ca participând, fiind direct asociate sau sprijinind activitățile susceptibile de proliferare nucleară ale Iranului, și implicate în dezvoltarea sistemului de vectori purtători de arme nucleare, ori persoane sau entități care acționează în numele sau la instrucțiunile acestora sau prin entități deținute sau controlate de acestea, inclusiv prin mijloace ilicite […]”

5

Anexa la Rezoluția 1737 (2006) stabilește lista persoanelor și a entităților implicate în proliferarea nucleară și ale căror fonduri și resurse economice (denumite în continuare „fondurile”) trebuie înghețate.

6

Această listă a fost ulterior actualizată prin mai multe rezoluții și în special prin Rezoluția 1747 (2007) a Consiliului de Securitate din 24 martie 2007, prin care fondurile băncii iraniene Bank Sepah și ale filialei sale în Regatul Unit, Bank Sepah International plc, au fost înghețate. Recurenta nu a făcut obiectul măsurilor de înghețare a fondurilor adoptate de Consiliul de Securitate.

7

În ceea ce privește Uniunea Europeană, Rezoluția 1737 (2006) a fost pusă în aplicare prin Poziția comună 2007/140/PESC a Consiliului din 27 februarie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 61, p. 49).

8

Articolul 5 alineatul (1) din Poziția comună 2007/140 are următorul cuprins:

„Toate fondurile […] care, în mod direct sau indirect, aparțin, sunt deținute, controlate sau în proprietatea persoanelor sau entităților de mai jos, și anume:

9

Recurenta nu este menționată în anexele la Poziția comună 2007/140.

10

Întrucât erau vizate și competențele Comunității Europene, Rezoluția 1737 (2006) a fost pusă în aplicare prin Regulamentul nr. 423/2007, adoptat în temeiul articolelor 60 CE și 301 CE, care vizează Poziția comună 2007/140 și al cărui conținut este în esență identic cu al acesteia din urmă, întrucât aceleași nume de entități și de persoane fizice figurează în anexa la acest regulament.

11

Articolul 5 din acest regulament interzice anumite tranzacții încheiate cu persoane sau entități care se află în Iran sau destinate să fie utilizate în această țară.

12

Articolul 7 din regulamentul menționat are următorul cuprins:

„(1)   Toate fondurile […] care aparțin, sunt în proprietatea, sunt deținute sau sunt controlate de persoanele, entitățile și organismele enumerate în anexa IV sunt înghețate. Anexa IV menționează persoanele, entitățile și organismele desemnate de Consiliul de Securitate […] sau de Comitetul pentru sancțiuni în conformitate cu alineatul (12) din [Rezoluția] 1737 (2006) [a Consiliului de Securitate] […].

(2)   Toate fondurile […] care aparțin, sunt în proprietatea, sunt deținute sau sunt controlate de persoanele, entitățile și organismele enumerate în anexa V sunt înghețate. Anexa V menționează persoanele fizice și juridice, entitățile și organismele care nu sunt cuprinse în anexa IV și care, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Poziția comună 2007/140 […], au fost identificate că:

(3)   Se interzice punerea la dispoziție de fonduri sau resurse economice, în mod direct sau indirect, persoanelor fizice sau juridice, entităților sau organismelor enumerate în anexele IV și V sau în beneficiul acestora.

(4)   Se interzice participarea voluntară și deliberată la activități care au drept scop sau efect direct sau indirect eludarea măsurilor prevăzute la alineatele (1), (2) și (3).”

13

Recurenta nu este menționată în anexa V la Regulamentul nr. 423/2007.

14

Articolul 13 din acest regulament impune persoanelor și entităților în cauză să furnizeze diverse informații autorităților competente și să coopereze cu acestea.

15

Articolul 15 alineatele (2) și (3) din regulamentul menționat are următorul cuprins:

„(2)   Consiliul, hotărând cu majoritate calificată și în deplină conformitate cu hotărârile luate cu privire la anexa II la Poziția comună 2007/140 […], stabilește, revizuiește și modifică lista persoanelor, a entităților și a organismelor menționate la articolul 7 alineatul (2). Lista din anexa V este revizuită la intervale regulate și cel puțin o dată la 12 luni.

(3)   Consiliul prezintă motivele individuale și specifice ale deciziilor adoptate în conformitate cu alineatul (2) și le aduce la cunoștința persoanelor, a entităților și a organismelor în cauză.”

16

Articolul 16 din același regulament prevede că statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor acestuia.

17

Conform paragrafului 10 din Rezoluția 1803 (2008) a Consiliului de Securitate din 3 martie 2008, acesta din urmă a solicitat „tuturor statelor să manifeste vigilență în ceea ce privește activitatea instituțiilor financiare de pe teritoriile lor în raport cu bănci cu sediul în Iran, în special cu Banca Melli și cu Banca Saderat, precum și cu sucursalele și filialele din străinătate ale acestora, pentru a evita ca astfel de activități să contribuie la activități ce prezintă un risc de proliferare sau de dezvoltare a vectorilor de transport de arme nucleare”.

18

Poziția comună 2008/479/PESC a Consiliului din 23 iunie 2008 de modificare a Poziției comune 2007/140 (JO L 163, p. 43) a înlocuit în special anexa II la această din urmă poziție comună. Anexa menționată include un tabel A, intitulat „Persoane fizice”, și un tabel B, intitulat „Entități”.

19

În temeiul Poziției comune 2008/479, Bank Melli Iran și Melli Bank au fost incluse printre entitățile vizate de înghețarea de fonduri. Astfel, tabelul B punctul 5 din anexa la această poziție comună cuprinde într-o primă coloană, intitulată „Nume”, următoarele mențiuni:

„Bank Melli, Melli Bank Iran și toate sucursalele și filialele

20

Într-o a doua coloană, intitulată „Informații de identificare”, este indicată o adresă în dreptul numelui fiecărei bănci avute în vedere.

21

A treia coloană, intitulată „Motive”, cuprinde următorul text:

„Furnizează sau încearcă să furnizeze sprijin financiar companiilor implicate în programul iranian de rachete balistice și în cel nuclear sau achiziționează bunuri pentru aceste programe (AIO, SHIG, SBIG, AEOI, Novin Energy Company, Mesbah Energy Company, Kalaye Electric Company și DIO). Bank Melli are rolul de a facilita activitățile sensibile ale Iranului. Banca a facilitat numeroase achiziții de materiale sensibile pentru programul iranian de rachete balistice și cel nuclear. A furnizat o gamă de servicii financiare în numele entităților asociate cu industria nucleară și cea a rachetelor balistice, inclusiv deschiderea de acreditive și menținerea conturilor. Multe dintre companiile menționate anterior figurează în rezoluțiile 1737 și 1747 ale [Consiliului de Securitate].”

22

În a patra coloană, intitulată „Data includerii în listă”, este indicată data „23.6.2008”.

23

Tot la 23 iunie 2008, Consiliul a adoptat și decizia în litigiu. Anexa la această decizie înlocuiește anexa V la Regulamentul nr. 423/2007. Aceasta cuprinde un tabel A, intitulat „Persoane fizice”, și un tabel B, intitulat „Persoane juridice, entități și organisme”, care includ, ambele, aceleași coloane precum cele care figurează în anexa la Poziția comună 2008/479. Recurenta este înscrisă la punctul 4 din tabelul B. Indicațiile privind recurenta sunt identice cu cele care figurează în anexa la poziția comună menționată, cu excepția datei includerii în listă, care este 24 iunie 2008. Decizia menționată a fost publicată la 24 iunie 2008 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

24

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 25 iunie 2008, recurenta a introdus acțiunea în cauza T-246/08, prin care a solicitat anularea în ceea ce o privește a punctului 4 din tabelul B din anexa la decizia în litigiu, precum și obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

25

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 15 august 2008, recurenta a introdus acțiunea în cauza T-332/08, prin care a solicitat Tribunalului:

26

Au fost admise cererile de intervenție în procedura în fața Tribunalului formulate de Republica Franceză, de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum și de Comisia Comunităților Europene, în susținerea concluziilor Consiliului.

27

În susținerea concluziilor formulate, recurenta a invocat mai multe motive. Primul motiv era întemeiat pe neparticiparea Bank Melli Iran la finanțarea proliferării nucleare. Al doilea motiv era întemeiat pe o eroare de interpretare și de aplicare a articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, în sensul că Consiliul dispunea de o marjă de apreciere. Al treilea motiv, dezvoltat cu titlu subsidiar, era întemeiat pe nelegalitatea articolului 7 alineatul (2) litera (d) pentru încălcarea principiului proporționalității, întrucât prin acesta i s-ar impune Consiliului să includă recurenta în lista cuprinsă în anexa V la regulamentul menționat. Al patrulea motiv era întemeiat pe o eroare de interpretare sau de aplicare a articolului 7 alineatul (2) litera (d) menționat, întrucât recurenta nu este o entitate „care aparține sau este controlată” de entitatea-mamă, în sensul acestei dispoziții. Al cincilea motiv era întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării. Al șaselea motiv era întemeiat pe încălcarea obligației de motivare a deciziei în litigiu.

28

Tribunalul a declarat primul motiv inadmisibil, întrucât neparticiparea Bank Melli Iran la finanțarea proliferării nucleare era doar afirmată în cererea introductivă și, în măsura în care acest motiv fusese invocat ulterior, constituia un motiv nou.

29

În continuare, Tribunalul a examinat fiecare dintre celelalte motive și le-a respins.

30

Melli Bank solicită Curții:

31

Consiliul, Republica Franceză, Regatul Unit și Comisia solicită Curții:

32

Recursul este întemeiat pe patru motive. Prin intermediul primului motiv, care cuprinde două aspecte, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a considerat că articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007 constituie o dispoziție obligatorie, în timp ce, potrivit primului aspect al acestui motiv, interpretarea menționată este contrară textului dispoziției indicate, iar potrivit celui de al doilea aspect al motivului, este contrară principiului proporționalității. Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a considerat că articolul 7 alineatul (2) litera (d) este conform principiului proporționalității. Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în formularea și în aplicarea criteriului care viza să determine dacă aceasta aparținea sau era controlată de entitatea-mamă. Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a concluzionat în sensul îndeplinirii de către Consiliu a obligației de a motiva decizia de a o include în lista persoanelor, a entităților și a organismelor avute în vedere la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 423/2007.

33

Primul aspect al primului motiv vizează în esență punctele 61-67 din hotărârea atacată, precum și punctele 69 și 70 din aceasta din urmă.

34

Recurenta contestă analiza expresiei „sunt înghețate”, care figurează la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 423/2007, pe care Tribunalul a făcut-o la punctul 63 din hotărârea atacată și din care acesta concluzionează că, în speță, Consiliul nu dispunea de o putere de apreciere. În opinia recurentei, utilizarea expresiei „care […] au fost identificate” în a doua teză a alineatului (2) nuanțează utilizarea anterioară a termenului „menționează” și dovedește că Consiliul trebuia să efectueze o operațiune de evaluare și de identificare pentru a stabili dacă activele entităților deținute sau controlate trebuiau înghețate. Pe de altă parte, această concluzie a Tribunalului ar fi în contradicție cu punctele 64 și 65 din hotărârea atacată, în care Tribunalul consideră că trebuia apreciat de către Consiliu dacă condițiile de aplicare a articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007 erau îndeplinite, inclusiv în raport cu filialele deținute integral de entități recunoscute că participă la proliferarea nucleară.

35

Potrivit recurentei, Regulamentul nr. 423/2007 are în vedere o abordare personalizată a includerii în lista persoanelor, a entităților și a organismelor vizate la articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, ceea ce justifică obligația de a motiva în mod specific includerea fiecărei entități în această listă, prevăzută la articolul 15 alineatul (3) din regulamentul menționat, care impune Consiliului să indice motivele pentru care consideră că o entitate specifică îndeplinește condițiile impuse pentru a figura pe lista respectivă.

36

Consiliul, Republica Franceză, Regatul Unit și Comisia contestă această interpretare.

37

Articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007 prevede că [t]oate fondurile […] care aparțin, sunt în proprietatea, sunt deținute sau sunt controlate de persoanele, entitățile și organismele enumerate în anexa V sunt înghețate” și că „[a]nexa V menționează persoanele fizice și juridice, entitățile și organismele care nu sunt cuprinse în anexa IV și care, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Poziția comună 2007/140/PESC, au fost identificate că […] reprezintă o persoană juridică, o entitate sau un organism care aparține unei persoane, entități sau unui organism menționat la literele (a) sau (b) sau este controlat de acestea [care participă, este asociat în mod direct sau susține proliferarea nucleară], inclusiv prin folosirea unor mijloace ilicite”.

38

Potrivit unei jurisprudențe constante (a se vedea, prin analogie, Hotărârea din 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, Rec., p. 3781, punctul 12, și Hotărârea din 23 februarie 2010, Teixeira, C-480/08, Rep., p. I-1107, punctul 48), pentru a interpreta articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, Tribunalul a ținut seama de modul de redactare și de contextul dispoziției menționate, precum și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte.

39

Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 40 din concluzii, Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, prin interpretarea textului articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, că această dispoziție impune Consiliului să înghețe fondurile unei entități „care aparține sau este controlată” de o entitate care a fost identificată că participă la proliferarea nucleară în sensul articolului 7 alineatul (2) litera (a) sau (b) din același regulament, Consiliul urmând să aprecieze de la caz la caz calitatea de entitate „care aparține sau este controlată” de entitatea avută în vedere.

40

Tribunalul a considerat în mod întemeiat, la punctele 64 și 65 din hotărârea atacată, că, având în vedere formularea „au fost identificate” care figurează în partea introductivă a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 423/2007, calitatea de entitate „care aparține sau este controlată” trebuia să facă obiectul unei aprecieri de la caz la caz din partea Consiliului, în funcție, în special, de gradul de apartenență sau de intensitatea controlului în cauză. Tribunalul a subliniat de asemenea în mod corect, la punctele 63 și 69 din hotărârea menționată, că, având în vedere utilizarea formulării „sunt înghețate” în aceeași dispoziție din Regulamentul nr. 423/2007, adoptarea unei măsuri de înghețare a fondurilor se impune în privința unei entități identificate de Consiliu că aparține sau este controlată de o entitate identificată ea însăși că participă la proliferarea nucleară și nu a fost motivată de faptul că entitatea care aparține sau este controlată participă ea însăși la această proliferare.

41

Aceste două aprecieri ale Tribunalului nu sunt contradictorii, întrucât prima se referă la obligația de a verifica, cu o anumită putere de apreciere, calitatea de entitate „care aparține sau este controlată” a entității avute în vedere, în timp ce a doua se referă la obligația de a îngheța fondurile unei astfel de entități fără a controla dacă participă ea însăși la proliferarea nucleară.

42

În aceste condiții, nu se poate deduce din existența unei puteri de apreciere a Consiliului privind calitatea de entitate care este deținută sau controlată că acesta dispune și de puterea de a aprecia contribuția unei astfel de entități la proliferarea nucleară, cu scopul de a decide impunerea înghețării fondurilor acesteia.

43

Nici din obligația de motivare prevăzută la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 423/2007 nu poate fi formulată nicio concluzie în favoarea recunoașterii unei astfel de competențe. Astfel, motivele individuale și specifice pe care Consiliul are obligația să le precizeze sunt cele privind includerea în lista în cauză a persoanelor, a entităților și a organismelor avute în vedere, și anume, după caz, participarea la activitățile nucleare ale Republicii Islamice Iran sau, cu privire la entitățile care sunt deținute sau controlate, motivele care l-au determinat să considere că este îndeplinită condiția privind deținerea sau controlul.

44

Având în vedere considerațiile de mai sus, primul aspect al primului motiv de recurs nu este fondat și trebuie, în consecință, să fie respins.

45

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, recurenta susține că, interpretând articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007 în sensul că acesta nu ar lăsa Consiliului o marjă de apreciere pentru a stabili dacă o filială îndeplinește criteriile prevăzute de această dispoziție, Tribunalul a încălcat principiul proporționalității. Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susține că, în cazul în care Curtea ar aprecia că aplicarea articolului 7 alineatul (2) litera (d) din regulamentul menționat este considerată că are caracter obligatoriu, această dispoziție ar încălca ea însăși principiul proporționalității și ar trebui, în consecință, să fie declarată inaplicabilă în speță, conform articolului 241 CE, fapt care ar lipsi decizia în litigiu de temei juridic. Acest aspect și acest motiv au în vedere în esență punctele 75, 76, 99, 102 și 103 din hotărârea atacată, precum și punctele 107-110 din aceasta.

46

Recurenta critică raționamentul urmat de Tribunal, în sensul că acesta nu a ținut cont de rezoluțiile Consiliului de Securitate pentru a interpreta articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007. Recurenta amintește legătura dintre aceste rezoluții și acest regulament, care rezultă în special din considerentele (1), (2), (5) și (6) ale regulamentului menționat, precum și din considerentele Poziției comune 2007/140. Pe de altă parte, deși Rezoluția 1803 (2008) a fost adoptată ulterior adoptării Regulamentului nr. 423/2007, aceasta ar avea o importanță deosebită pentru interpretarea articolului 7 alineatul (2) litera (d) din acest regulament. Astfel, faptul că Consiliul de Securitate nu a adoptat nicio măsură de înghețare de fonduri împotriva recurentei, însă a recomandat statelor, la paragraful 10 din această rezoluție, „să dea dovadă de vigilență” ar arăta că, pentru îndeplinirea obiectivelor vizate prin rezoluțiile Consiliului de Securitate, puteau fi eficace măsuri mai puțin grave decât o înghețare de fonduri.

47

În opinia recurentei, pe de altă parte, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, astfel cum a precizat în ultima teză a punctului 103 din hotărârea atacată, că înghețarea fondurilor entităților care aparțin sau care sunt controlate de o entitate care a fost identificată că participă la proliferarea nucleară era necesară și adecvată pentru a asigura eficacitatea măsurilor adoptate împotriva acesteia din urmă și pentru a garanta că aceste măsuri nu vor fi eludate. Potrivit recurentei, articolul 5 alineatul (1), articolul 7 alineatele (3) și (4), articolul 13, precum și articolul 16 din Regulamentul nr. 423/2007 prevăd deja măsuri eficace. În mod greșit Tribunalul ar fi respins măsurile alternative propuse de recurentă pentru motivul că nu puteau preveni eventuale operațiuni incompatibile cu măsurile restrictive dispuse. În orice caz, fiind vorba despre măsuri alternative ex post, ar fi fost posibil să nu se dispună includerea filialei în listă decât după utilizarea măsurilor respective. Pronunțându-se în modul cum a făcut-o, Tribunalul ar fi denaturat principiul proporționalității și ar fi transferat sarcina probei, impunând ca recurenta să demonstreze eficacitatea absolută a măsurilor alternative.

48

În plus, în opinia recurentei, respingerea categorică de către Tribunal, la punctul 107 din hotărârea atacată, a argumentației sale întemeiate pe eficacitatea acestor măsuri alternative a fost vădit neadecvată, având în vedere amploarea atingerii aduse drepturilor sale fundamentale de măsurile de înghețare a fondurilor.

49

Recurenta constată că doar două dintre cele 20 de filiale ale Bank Melli Iran au fost menționate în decizia în litigiu. De asemenea, aceasta ar fi furnizat Tribunalului un alt exemplu, menționat la punctul 53 din hotărârea atacată, din care rezulta că Consiliul ar fi înscris o entitate-mamă pe lista în cauză fără a menționa niciuna dintre filialele acesteia. Din aceasta, recurenta deduce fie că, atunci când aplică articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, Consiliul dispune de o putere de apreciere, astfel cum aceasta susține, fie că această practică demonstrează caracterul disproporționat al obligației de a include toate filialele în lista respectivă.

50

Recurenta concluzionează că există o marjă de apreciere a Consiliului și că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a interpretat articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007 în sensul că aplicarea acestuia are caracter obligatoriu. Respectivul articol 7 alineatul (2) litera (d) ar fi cel puțin ambiguu. Or, potrivit jurisprudenței, atunci când o dispoziție de drept derivat poate primi mai multe interpretări, ar trebui să prevaleze acea interpretare care determină conformitatea dispoziției cu tratatul. În speță, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a interpretat articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007 în sensul că exista o marjă de apreciere a Consiliului.

51

Consiliul, Republica Franceză, Regatul Unit și Comisia consideră că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept în aprecierea proporționalității măsurii în cauză.

52

Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că principiul proporționalității face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii și impune ca mijloacele puse în aplicare printr-o dispoziție de drept al Uniunii să fie apte să realizeze obiectivele legitime urmărite de reglementarea în cauză și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestora [Hotărârea din 10 decembrie 2002, British American Tobacco (Investments) și Imperial Tobacco, C-491/01, Rec., p. I-11453, punctul 122, Hotărârea din 6 decembrie 2005, ABNA și alții, C-453/03, C-11/04, C-12/04 și C-194/04, Rec., p. I-10423, punctul 68, precum și Hotărârea din 8 iunie 2010, Vodafone și alții, C-58/08, Rep., p. I-4999, punctul 51].

53

Recurenta nu contestă legitimitatea obiectivului urmărit, și anume combaterea proliferării nucleare în Iran în vederea menținerii păcii și a securității internaționale, ci caracterul adecvat și necesar al înghețării fondurilor entităților deținute sau controlate. Aceasta reproșează în primul rând Tribunalului că nu a ținut cont suficient de rezoluțiile Consiliului de Securitate pentru a interpreta articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 423/2007.

54

În această privință, trebuie să se amintească faptul că rezoluțiile Consiliului de Securitate, pe de o parte, și pozițiile comune ale Consiliului, precum și regulamentele acestuia, pe de altă parte, aparțin unor ordini juridice distincte. Astfel, actele adoptate în cadrul Națiunilor Unite, pe de o parte, și în cel al Uniunii, pe de altă parte, sunt adoptate de organe care dispun de puteri autonome, care le sunt atribuite de cartele lor fundamentale, reprezentate de tratatele constitutive ale acestora (Hotărârea din 16 noiembrie 2011, Bank Melli Iran/Consiliul, C-548/09 P, Rep., p. I-11381, punctele 100 și 102).

55

La punctul 103 din Hotărârea Bank Melli Iran/Consiliul, citată anterior, Curtea a amintit că, la elaborarea măsurilor comunitare care au ca obiect punerea în aplicare a unei rezoluții a Consiliului de Securitate vizate de o poziție comună, Comunitatea trebuie să țină seama în mod corespunzător de termenii și de obiectivele rezoluției respective. De asemenea, trebuie să se țină seama de textul și de obiectul unei rezoluții a Consiliului de Securitate la interpretarea regulamentului care vizează punerea în aplicare a acesteia (Hotărârea Bank Melli Iran/Consiliul, citată anterior, punctul 104 și jurisprudența citată).

56

Tribunalul a ținut cont de Rezoluția 1737 (2006), întrucât a constatat, la punctul 6 din hotărârea atacată, că aceasta fusese pusă în aplicare prin Regulamentul nr. 423/2007, al cărui conținut este în esență identic cu cel al Poziției comune 2007/140. În această privință, recurenta nu demonstrează în ce măsură Tribunalul ar fi putut ajunge la o concluzie diferită în ceea ce privește necesitatea de a îngheța fondurile entităților deținute sau controlate. Astfel, trebuie constatat că, la punctul 12 din Rezoluția 1737 (2006), se prevede expres înghețarea fondurilor entităților care sunt proprietatea sau sub controlul persoanelor sau al entităților care participă la activitățile nucleare ale Republicii Islamice Iran.

57

În ceea ce privește Rezoluția 1803 (2008), aceasta nu impune statelor măsuri precise, însă le solicită să manifeste vigilență în ceea ce privește activitățile desfășurate de instituțiile financiare de pe teritoriile lor în raport cu Bank Melli Iran pentru a evita ca astfel de activități să contribuie la activități care prezintă un risc de proliferare nucleară (a se vedea în acest sens Hotărârea Bank Melli Iran/Consiliul, citată anterior, punctul 107). Din această recomandare nu se poate deduce lipsa necesității de a îngheța fondurile entităților care aparțin sau sunt controlate de Bank Melli Iran.

58

În aceste condiții, Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat, la punctul 103 din hotărârea atacată, că, atunci când fondurile unei entități care a fost identificată că participă la proliferarea nucleară sunt înghețate, există un risc care nu este neglijabil ca aceasta să exercite o presiune asupra entităților care îi aparțin sau care sunt controlate de ea pentru a eluda efectele măsurilor care o vizează și că înghețarea fondurilor acestor entități este necesară și adecvată pentru a asigura eficacitatea măsurilor adoptate și pentru a garanta că aceste măsuri nu vor fi eludate.

59

Cu privire, în al doilea rând, la măsurile alternative menționate de recurentă, trebuie constatat de la început că, la punctul 109 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins examinarea măsurilor de aprobare prealabilă a operațiunilor și de supraveghere a acestora din urmă de către un mandatar independent, precum și interzicerea totală a operațiunilor cu Republica Islamică Iran, invocate pentru prima dată în ședință, pentru motivul că acestea încălcau articolul 48 alineatul (2) și articolul 76a alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. La punctul 107 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că argumentul întemeiat pe caracterul adecvat al măsurilor de supraveghere și de control existente la momentul adoptării deciziei în litigiu în raport cu riscul menționat la punctul 103 din această hotărâre nu fusese susținut și astfel a constatat inexistența probelor, aspect a cărui verificare nu intră în competența Curții în cadrul unui recurs. În ceea ce privește măsurile ex post avute în vedere la punctul 108 din hotărârea menționată, Tribunalul a evaluat eficacitatea acestora prin aprecieri de fapt a căror verificare de asemenea nu intră în competența Curții în cadrul unui recurs.

60

Având în vedere aceste elemente, concluzia Tribunalului, care figurează la punctul 110 din hotărârea atacată, potrivit căreia măsurile alternative propuse de recurentă nu erau adecvate pentru atingerea obiectivului urmărit nu poate fi repusă în discuție.

61

De asemenea, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 53 din concluzii și pentru motivele reținute de Tribunal la punctele 111 și 112 din hotărârea atacată, acesta a fost în măsură să concluzioneze, fără a săvârși o eroare de drept, că, având în vedere importanța primordială a menținerii păcii și a securității internaționale, restricțiile libertății de a exercita o activitate economică, precum și ale dreptului de proprietate al unei instituții bancare, cauzate de măsurile de înghețare a fondurilor, nu erau disproporționate în raport cu obiectivele avute în vedere.

62

În al treilea rând, recurenta invocă faptul că nu există o practică a Consiliului de a îngheța fondurile tuturor entităților care aparțin sau sunt controlate de entități care sunt identificate că participă la proliferarea nucleară. Totuși, Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat:

63

Tot fără a săvârși o eroare de drept, Tribunalul a considerat, la punctul 76 din hotărârea atacată, că jurisprudența privind interpretarea actelor comunitare invocată de recurentă și amintită la punctul 50 din prezenta hotărâre nu era relevantă, din moment ce nu există dubii privind interpretarea articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007.

64

Rezultă din aceste considerații că Tribunalul nu a încălcat principiul proporționalității nici în contextul interpretării articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, nici în cadrul controlului pe care l-a efectuat privind aplicarea acestei dispoziții. În consecință, al doilea aspect al primului motiv și al doilea motiv de recurs nu sunt fondate și trebuie respinse.

65

Recurenta critică punctele 119-129 din hotărârea atacată. Aceasta arată că trebuie luat în considerare criteriul prezentat la punctul 121 din această hotărâre, potrivit căruia trebuie stabilit dacă, „prin faptul că aparține [Bank Melli Iran], reclamanta poate fi determinată, cu o probabilitate care nu este neglijabilă, să eludeze efectele măsurilor adoptate împotriva entității sale mamă”.

66

Cu toate acestea, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat, la punctul 123 din hotărârea atacată, că doar împrejurări excepționale puteau să justifice neaplicarea articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007 în privința unei filiale care aparține integral unei entități care este identificată că participă la proliferarea nucleară.

67

Recurenta invocă și eroarea de drept pe care ar fi săvârșit-o Tribunalul prin faptul că a ținut cont în mod neadecvat de anumite precedente în materia dreptului concurenței. Recurenta susține că prezumția utilizată în dreptul concurenței poate fi răsturnată. Pe de altă parte, în timp ce, în această ramură de drept, societățile în cauză sunt autorizate să prezinte observații Comisiei, nu aceasta ar fi fost situația în speță, recurenta fiind inclusă în lista respectivă fără să fi avut posibilitatea să conteste poziția Consiliului.

68

În plus, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aplicarea pe care a făcut-o în privința sa a criteriului menționat la punctul 121 din hotărârea atacată. În special, acesta ar fi săvârșit o astfel de eroare întrucât a acordat o prea mare importanță capacității entității-mamă de a numi directorii Melli Bank. În această privință, Melli Bank amintește numeroasele elemente invocate la punctul 17 din cererea introductivă depusă la Tribunal, precum și restricțiile aplicate în privința schimburilor sale și concluzionează de aici că nu era necesar să se adopte o măsură precum înghețarea fondurilor sale.

69

În opinia recurentei, pornind de la principiul că recurenta va avea un comportament nelegal, decizia în litigiu și hotărârea atacată încalcă principiul prezumției de nevinovăție, înghețarea fondurilor fiind asimilabilă unei sancțiuni penale.

70

Comisia subliniază că, nici în cadrul acestui motiv, recurenta nu demonstrează în ce mod raționamentul Tribunalului ar fi afectat de o eroare de drept. Pe de altă parte, recurenta ar contesta aprecierea situației de fapt și a probelor.

71

Republica Franceză, Regatul Unit și Comisia contestă criteriul reținut de Tribunal în prima teză a punctului 121 din hotărârea atacată. În opinia acestora, articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007 cuprinde o condiție alternativă, astfel încât, dacă se stabilește că recurenta este integral deținută de Bank Melli Iran, nu mai este necesar să se demonstreze existența unui control al acesteia. În opinia Comisiei, diferitele elemente reținute de Tribunal pentru a stabili existența unui astfel de control trebuie să fie „mai degrabă aspecte care […] demonstrează ratio legis” a articolului 7 alineatul (2) litera (d) menționat.

72

Cu toate acestea, Regatul Unit arată că, și în cazul în care criteriul reținut de Tribunal ar fi admis, recurenta nu demonstrează că acesta din urmă ar fi săvârșit o eroare de drept în raționamentul pe care l-a urmat.

73

Cu privire la utilizarea de către Tribunal a unor criterii întemeiate pe dreptul concurenței, Consiliul, Republica Franceză, Regatul Unit și Comisia susțin că Tribunalul doar s-a inspirat din acestea.

74

Aceste instituții și state membre amintesc jurisprudența Curții potrivit căreia înghețarea fondurilor constituie o măsură asigurătorie, iar nu o sancțiune.

75

Articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007 prevede înghețarea fondurilor entităților care au fost identificate că aparțin sau sunt controlate de entități care au fost identificate la rândul lor că participă, sunt asociate în mod direct sau susțin proliferarea nucleară în sensul articolului 7 alineatul (2) literele (a) și (b) din regulamentul menționat. Această dispoziție trebuie să fie interpretată în lumina paragrafului 12 din Rezoluția 1737 (2006), care prevede înghețarea fondurilor entităților care aparțin sau sunt controlate de persoane sau de entități desemnate că participă, sunt asociate în mod direct sau susțin proliferarea nucleară.

76

Articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007 prevede două criterii alternative, și anume deținerea și controlul. Rezultă din decizia în litigiu, precum și din observațiile prezentate de Consiliu în ședința în fața Tribunalului, astfel cum au fost menționate de acesta din urmă la punctul 120 din hotărârea atacată, că înghețarea fondurilor recurentei a fost efectuată pentru motivul că aceasta era o entitate care „aparține” Bank Melli Iran. În consecință, în mod întemeiat Tribunalul și-a limitat controlul la verificarea faptului dacă Melli Bank aparține Bank Melli Iran.

77

Recurenta nu contestă că aparține integral Bank Melli Iran. Totuși, aceasta consideră că Tribunalul nu a verificat corespunzător cerințelor legale dacă, drept urmare a deținerii sale de către Bank Melli Iran, aceasta putea fi determinată, cu o probabilitate care nu este neglijabilă, să eludeze efectele măsurilor adoptate împotriva entității sale mamă, făcând astfel trimitere la prima teză a punctului 121 din hotărârea atacată.

78

În această privință, se impune constatarea faptului că, în pofida modului de redactare clar al articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, interpretat în lumina paragrafului 12 din Rezoluția 1737 (2006), și deși recurenta nu a contestat că aparținea integral Bank Melli Iran, Tribunalul a considerat necesar să efectueze un control complementar.

79

Procedând în acest mod, Tribunalul nu a aplicat în mod corect dreptul Uniunii. Astfel, atunci când o entitate este deținută 100 % de o entitate identificată că participă la proliferarea nucleară, condiția deținerii avută în vedere la articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007 este îndeplinită.

80

Această eroare de drept nu determină totuși anularea hotărârii atacate, din moment ce, în orice caz, Tribunalul a respins motivul formulat de recurentă.

81

Contrar celor susținute de recurentă, măsura adoptată în privința sa ca urmare a faptului că aparține integral Bank Melli Iran nu poate aduce atingere prezumției de nevinovăție. Astfel, adoptarea, în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, a unor măsuri de înghețare a fondurilor nu vizează în mod specific un comportament autonom al unei entități precum recurenta și, în consecință, nu impune acesteia adoptarea unui comportament contrar dispozițiilor regulamentului menționat.

82

În consecință, al treilea motiv nu este fondat.

83

Recurenta contestă raționamentul urmat de Tribunal și dezvoltat la punctele 143-151 din hotărârea atacată. Aceasta amintește că motivarea unui act cauzator de prejudiciu trebuie să fie comunicată persoanei interesate concomitent cu acest act și arată că, în speță, decizia în litigiu nu cuprindea niciun „motiv individual și specific”, astfel cum ar impune articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 423/2007. În memoriul său în replică, recurenta precizează că decizia menționată ar fi trebuit să îi fie notificată.

84

În opinia recurentei, în primul rând, nu era suficient ca, în decizia în litigiu, Consiliul să menționeze că aceasta fusese adoptată conform articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 423/2007, întrucât această dispoziție cuprinde diferite ipoteze în temeiul cărora Consiliul ar fi putut-o include în lista în cauză.

85

În al doilea rând, nu ar fi fost indicat niciun temei în ceea ce privește motivul pentru care Consiliul apreciase că exista o probabilitate care nu este neglijabilă ca recurenta să poată fi determinată să eludeze efectele includerii în listă a entității sale mamă.

86

În al treilea rând, recurenta susține că afirmația Tribunalului potrivit căreia Consiliul apreciase implicit că recurenta aparținea entității sale mamă, în sensul articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 423/2007, și că, așadar, aceasta era inclusă în lista în cauză în acest temei constituie o concluzie pripită, care nu decurge în niciun fel din modul de redactare a deciziei în litigiu.

87

În al patrulea rând, recurenta susține că posibilitatea de introduce o acțiune împotriva deciziei în litigiu nu infirmă nerespectarea de către Consiliu a obligației de motivare a acestei decizii.

88

În al cincilea rând, recurenta semnalează că a inițiat un schimb de scrisori cu Consiliul pentru a încerca să stabilească motivele includerii sale în lista în cauză și pe cele ale înghețării fondurilor sale, însă Consiliul a refuzat să îi comunice dosarul care o privea.

89

Consiliul, Republica Franceză și Comisia contestă admisibilitatea motivului întemeiat pe absența notificării deciziei în litigiu.

90

Comisia arată că recurenta nu contestă principiul enunțat de Tribunal la punctul 146 din hotărârea atacată potrivit căruia, în afara indicării temeiului legal, obligația de motivare care revenea Consiliului se referea la împrejurarea că entitatea în cauză aparținea sau era controlată de o entitate identificată că participă la proliferarea nucleară în sensul articolului 7 alineatul (2) literele (a) sau (b) din Regulamentul nr. 423/2007.

91

În această privință, Consiliul, Republica Franceză, Regatul Unit și Comisia consideră că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept, la punctul 147 și următoarele din hotărârea atacată, atunci când a considerat că decizia în litigiu era motivată suficient. În special, menționarea Melli Bank la punctul 4 din tabelul B din anexa la decizia menționată permitea recurentei să afle că înghețarea fondurilor a intervenit ca urmare a calității sale de filială a Bank Melli Iran.

92

Se impune de la început respingerea motivului întemeiat pe nenotificarea deciziei în litigiu. Astfel, după cum a arătat avocatul general la punctul 66 din concluzii, acest motiv nu a fost invocat în fața Tribunalului. Or, în cadrul unui recurs, competența Curții este în principiu limitată la aprecierea soluției legale pronunțate cu privire la motivele dezbătute în fața instanțelor de fond (Hotărârea din 15 septembrie 2011, Germania/Comisia, C-544/09 P, punctul 63).

93

Cu privire la obligația de motivare, recurenta nu contestă principiul potrivit căruia această obligație trebuie apreciată în funcție de împrejurările speței, aspect pe care Tribunalul l-a amintit la punctele 143-145 din hotărârea atacată. Aceasta susține însă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că motivarea deciziei în litigiu era suficientă și îndeplinea obligația, prevăzută la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul nr. 423/2007, de a preciza motivele individuale și specifice ale acestei decizii.

94

La punctul 147 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că Consiliul indicase atât în titlul deciziei în litigiu, cât și în considerentul (2) al acesteia temeiul juridic al adoptării sale, și anume articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 423/2007, iar, la punctul 4 din tabelul B din anexa la decizia respectivă, faptul că Bank Melli Iran participa la proliferarea nucleară și faptul că recurenta figura printre sucursalele și filialele acestei societăți.

95

Contrar celor susținute de recurentă, Tribunalul a considerat, fără a săvârși o eroare de drept în hotărârea atacată, că nu era necesar să se precizeze că, în ceea ce o privea, decizia în litigiu fusese adoptată în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (d) din regulamentul menționat, întrucât în aceasta se făcea referire la sucursalele și la filialele Bank Melli Iran.

96

În consecință, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a considerat, la punctul 148 din hotărârea atacată, că menționarea recurentei ca filială a Bank Melli Iran, fapt cunoscut în mod necesar de recurentă și care nu fusese niciodată contestat, este suficientă în raport cu jurisprudența în materie de obligație de motivare pe care Tribunalul o amintise.

97

În ceea ce privește posibilitatea de a introduce o acțiune, argumentul recurentei rezultă dintr-o interpretare eronată a hotărârii atacate. Astfel, la punctul 151 din această hotărâre, Tribunalul nu numai că a indicat că recurenta putea să introducă o acțiune, ci a detaliat conținutul cererii introductive depuse în cauza T-246/08 pentru a-și susține concluzia privind caracterul suficient al motivării, considerând în această privință că, în momentul în care a introdus acțiunea, recurenta era conștientă de legătura care exista între înghețarea fondurilor sale și participarea la proliferarea nucleară de care este acuzată entitatea sa mamă, Bank Melli Iran.

98

Cu privire la argumentul întemeiat pe necomunicarea dosarului Consiliului, acesta nu este relevant în vederea examinării motivului întemeiat pe încălcarea obligației de motivare a deciziei în litigiu, întrucât Tribunalul a considerat, fără a săvârși o eroare de drept, că motivarea deciziei menționate era suficientă în raport cu jurisprudența în materie.

99

Rezultă că al patrulea motiv trebuie respins.

100

Întrucât niciunul dintre motivele invocate de recurentă nu a fost admis, se impune respingerea recursului.

101

Potrivit articolului 122 din Regulamentul de procedură, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 69 alineatul (2) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 118 din regulamentul menționat, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Consiliul, Republica Franceză, Regatul Unit și Comisia au solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta a căzut în pretenții, se impune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară și hotărăște: