Cauza C‑120/08
Bavaria NV
împotriva
Bayerischer Brauerbund eV
(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesgerichtshof)
„Trimitere preliminară – Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 și Regulamentul (CE) nr. 510/2006 – Aplicarea în timp – Articolul 14 – Înregistrare potrivit procedurii simplificate – Raporturi între mărci și indicații geografice protejate”
Sumarul hotărârii
1. Agricultură – Legislații uniforme – Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare – Regulamentul nr. 2081/92 – Conflict între indicații geografice și mărci – Articolul 14 alineatul (1) – Domeniu de aplicare
[Regulamentul nr. 2081/92 al Consiliului, art. 14 alin. (1) și art. 17, și Regulamentul nr. 692/2003 al Consiliului]
2. Agricultură – Legislații uniforme – Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare – Regulamentul nr. 2081/92 – Conflict între indicații geografice și mărci – Denumire înregistrată ca indicație geografică potrivit procedurii simplificate
[Regulamentul nr. 2081/92 al Consiliului, art. 6 alin. (2), art. 13, art. 14 alin. (1) și art. 17, și Regulamentul nr. 692/2003 al Consiliului]
1. Articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare este aplicabil pentru a soluționa conflictul dintre o denumire înregistrată în mod valabil ca indicație geografică protejată potrivit procedurii simplificate prevăzute la articolul 17 din acest regulament și o marcă ce corespunde uneia dintre situațiile prevăzute la articolul 13 din acesta și care se referă la același tip de produs, a cărei cerere de înregistrare a fost formulată anterior atât înregistrării acestei denumiri, cât și intrării în vigoare a Regulamentului nr. 692/2003, de modificare a Regulamentului nr. 2081/92.
Astfel, în primul rând, articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92 se referă la denumirile de origine și la indicațiile geografice înregistrate „în conformitate cu prezentul regulament”, indiferent de procedura de înregistrare utilizată. În al doilea rând, finalitatea articolului 17 din Regulamentul nr. 2081/92 era înregistrarea, potrivit unei proceduri simplificate, a denumirilor existente în statele membre care, deși îndeplinesc condițiile de drept substanțial prevăzute de acest regulament, erau deja protejate legal sau consacrate prin utilizare.
În această privință, sistemul instituit prin Regulamentul nr. 2081/92, în special sistemul prevăzut la articolul 17, a urmărit să confere denumirilor supuse procedurii de înregistrare simplificate același nivel de protecție care este recunoscut pentru denumirile supuse procedurii de înregistrare normale.
(a se vedea punctele 53-55, 57 și 68 și dispozitivul)
2. Data de referință pentru a soluționa, în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare, un conflict în care este implicată, pe de o parte, o denumire înregistrată în mod valabil ca indicație geografică protejată potrivit procedurii simplificate prevăzute la articolul 17 din Regulamentul nr. 2081/92 și, pe de altă parte, o marcă ce corespunde uneia dintre situațiile prevăzute la articolul 13 din acesta și care se referă la același tip de produs, a cărei cerere de înregistrare a fost formulată anterior atât înregistrării acestei denumiri, cât și intrării în vigoare a Regulamentului nr. 692/2003 de modificare a Regulamentului nr. 2081/92, este data intrării în vigoare a înregistrării acestei denumiri.
Astfel, intrarea în vigoare a înregistrării corespunde atât finalității datei de referință prevăzute la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92, cât și economiei acestuia din urmă.
În timp ce, în cadrul procedurii normale, data de referință în sensul dispoziției citate anterior este stabilită în raport cu o publicare la nivelul Uniunii, precum cea prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2081/92, ceea ce îndeplinește cerințele principiului securității juridice, în cadrul procedurii simplificate, prima publicare la nivelul Uniunii a denumirilor înregistrate este cea a înregistrării lor.
Având în vedere că protecția națională era menținută, în ceea ce privește denumirile care urmează să fie înregistrate potrivit procedurii simplificate, până la data înregistrării, stabilirea datei de intrare în vigoare a acestei înregistrări drept dată de referință pentru aceste denumiri în vederea protecției acordate prin articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92 corespunde economiei sistemului instituit prin acest regulament. În plus, în măsura în care publicarea înregistrării cuprinde și data intrării în vigoare a acestei înregistrări, aceasta din urmă îndeplinește și cerințele de securitate juridică.
(a se vedea punctele 60-66 și 68 și dispozitivul)
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)
22 decembrie 2010(*)
„Trimitere preliminară – Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 și Regulamentul (CE) nr. 510/2006 – Aplicarea în timp – Articolul 14 – Înregistrare potrivit procedurii simplificate – Raporturi între mărci și indicații geografice protejate”
În cauza C‑120/08,
având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Bundesgerichtshof (Germania), prin decizia din 20 decembrie 2007, primită de Curte la 20 martie 2008, în procedura
Bavaria NV
împotriva
Bayerischer Brauerbund eV,
CURTEA (Camera a treia),
compusă din domnul K. Lenaerts, președinte de cameră, domnul D. Šváby, doamna R. Silva de Lapuerta (raportor), domnii E. Juhász și T. von Danwitz, judecători,
avocat general: domnul J. Mazák,
grefier: domnul B. Fülöp, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 10 iunie 2010,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Bavaria NV, de G. van der Wal, advocaat, și de H. Kunz‑Hallstein, Rechtsanwalt;
– pentru Bayerischer Brauerbund eV, de R. Knaak, Rechtsanwalt;
– pentru guvernul german, de domnul J. Möller și de doamna J. Kemper, în calitate de agenți;
– pentru guvernul elen, de domnul I. Chalkias și de doamna S. Papaïoannou, în calitate de agenți;
– pentru guvernul italian, de doamna G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de domnul F. Arena, avvocato dello Stato;
– pentru guvernul olandez, de doamna C. Wissels și de domnul J. Langer, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de domnii N. Rasmussen, G. von Rintelen și T. van Rijn, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 16 septembrie 2010,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO L 208, p. 1) și a articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO L 93, p. 12, Ediție specială, 03/vol. 71, p. 114), în ceea ce privește indicațiile geografice protejate (denumite în continuare „IGP”) înregistrate potrivit procedurii simplificate prevăzute la articolul 17 din Regulamentul nr. 2081/92.
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Bavaria NV (denumită în continuare „Bavaria”), pe de o parte, și Bayerischer Brauerbund eV (denumită în continuare „Bayerischer Brauerbund”), pe de altă parte, privind dreptul societății Bavaria de a utiliza o marcă ce conține cuvântul „Bavaria”, ținând seama de IGP „Bayerisches Bier” înregistrată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1347/2001 al Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 1107/96 al Comisiei privind înregistrarea indicațiilor geografice și a denumirilor de origine în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul nr. 2081/92 (JO L 182, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 38, p. 128).
Cadrul juridic
Regulamentul nr. 2081/92
3 Articolul 6 din Regulamentul nr. 2081/92 prevede:
„(1) În termen de șase luni, Comisia verifică, printr‑o anchetă oficială, dacă cererea de înregistrare cuprinde toate elementele prevăzute la art. 4.
Comisia informează statul membru în cauză cu privire la constatările sale.
(2) Dacă, ținând cont de dispozițiile alineatului (1), Comisia constată că denumirea întrunește condițiile pentru obținerea protecției, aceasta va publica în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene numele și adresa solicitantului, numele produsului, principalele elemente ale cererii, referirile la dispozițiile naționale care reglementează prepararea, producerea sau fabricarea produsului și, dacă este cazul, considerentele aflate la baza concluziilor sale.
(3) Dacă nicio declarație de opoziție nu este notificată Comisiei în conformitate cu articolul 7, denumirea este înscrisă într‑un registru păstrat de Comisie, intitulat «Registru de denumiri de origine protejate și indicații geografice protejate», care conține numele grupurilor și organismelor de control în cauză.
(4) Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene:
– denumirile înscrise în registru,
– modificările operate în registru în conformitate cu articolele 9 și 11.
(5) Dacă, în lumina anchetei prevăzute la alineatul (1), Comisia ajunge la concluzia că denumirea nu întrunește condițiile pentru obținerea protecției, aceasta decide, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 15, să nu procedeze la publicarea prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol.
Înainte de publicarea prevăzută la alineatele (2) și (4) și înregistrarea prevăzută la alineatul (3), Comisia poate solicita avizul comitetului prevăzut la articolul 15.” [traducere neoficială]
4 În temeiul articolului 13 alineatul (1) din acest regulament:
„Denumirile înregistrate sunt protejate împotriva:
(a) utilizării comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate referitoare la produsele care nu sunt acoperite de înregistrare, în măsura în care aceste produse sunt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire sau în măsura în care această utilizare permite exploatarea reputației denumirii înregistrate;
(b) utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă sau însoțită de expresii precum «gen», «tip», «metodă», «stil», «imitație» sau o altă expresie similară;
(c) oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau documentele aferente produsului în cauză, precum și împotriva împachetării produsului într‑un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia;
(d) oricărei alte practici susceptibile să inducă publicul în eroare cu privire la originea adevărată a produsului.
În cazul în care o denumire înregistrată cuprinde denumirea considerată generică a unui produs agricol sau alimentar, utilizarea acestei denumiri generice nu este considerată a fi contrară dispozițiilor prevăzute la primul alineat litera (a) sau (b).” [traducere neoficială]
5 Articolul 14 din regulamentul menționat prevede:
„(1) În cazul în care o denumire de origine sau o indicație geografică este înregistrată în conformitate cu prezentul regulament, cererea de înregistrare a unei mărci care corespunde uneia dintre situațiile menționate la articolul 13 și privind același tip de produs va fi refuzată, cu condiția ca cererea de înregistrare a mărcii să fi fost depusă după data publicării prevăzute la articolul 6 alineatul (2).
Mărcile înregistrate contrar dispozițiilor primului paragraf sunt anulate.
Prezentul alineat se aplică, de asemenea, atunci când cererea de înregistrare a unei mărci a fost depusă înainte de data publicării cererii de înregistrare prevăzute la articolul 6 alineatul (2), cu condiția ca această publicare să fi fost făcută înainte de înregistrarea mărcii.
(2) În conformitate cu dreptul comunitar, utilizarea unei mărci care corespunde uneia dintre situațiile menționate la articolul 13, înregistrată cu bună‑credință înainte de data depunerii cererii de înregistrare a denumirii de origine sau a indicației geografice, poate continua fără a aduce atingere înregistrării unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, dacă nu există motive temeinice de anulare sau revocare a mărcii, așa cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) literele (c) și (g) și, respectiv, articolul 12 alineatul (2) litera (b) din Directiva 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la mărci [JO 1989, L 40, p. 1].
(3) O denumire de origine sau o indicație geografică nu se înregistrează în situația în care, date fiind reputația și renumele unei mărci, precum și durata utilizării sale, înregistrarea este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la identitatea adevărată a produsului.” [traducere neoficială]
6 Articolul 17 din Regulamentul nr. 2081/92 prevede:
„(1) În termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre comunică Comisiei denumirile protejate legal sau, în statele membre unde nu există un sistem de protecție, denumirile consacrate prin uzanță pe care acestea doresc să le înregistreze în temeiul prezentului regulament.
(2) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15, Comisia înregistrează denumirile prevăzute la alineatul (1), care sunt în conformitate cu articolele 2 și 4. Articolul 7 nu se aplică. Totuși, denumirile generice nu se înregistrează.
(3) Statele membre pot menține protecția națională a denumirilor comunicate în conformitate cu alineatul (1) până la data luării unei decizii cu privire la înregistrare.” [traducere neoficială]
Regulamentul (CE) nr. 1107/96
7 În temeiul primului și al celui de al doilea considerent al Regulamentului (CE) nr. 1107/96 al Comisiei din 12 iunie 1996 privind înregistrarea indicațiilor geografice și a denumirilor de origine în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul nr. 2081/92 (JO L 148, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 19, p. 44):
„întrucât, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a regulamentului, statele membre au comunicat Comisiei care sunt, printre denumirile protejate legal sau consacrate prin utilizare, cele pe care doresc să le înregistreze;
întrucât, ca urmare a examenului de conformitate a acestor denumiri cu Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, unele dintre ele sunt în conformitate cu dispozițiile regulamentului respectiv și întrunesc condițiile pentru a fi înregistrate și deci protejate pe plan comunitar ca indicații geografice sau denumiri de origine”.
8 Articolul 1 din Regulamentul nr. 1107/96 prevede:
„Denumirile care figurează în anexă se înregistrează ca [IGP] sau denumiri de origine protejate (DOP), în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92.
Denumirile care nu figurează în anexă, dar care au fost comunicate în conformitate cu articolul 17 menționat, rămân protejate la nivel național până la luarea unei decizii în ceea ce le privește.”
Regulamentul (CE) nr. 2400/96
9 În temeiul primului, al celui de al doilea, al celui de al treilea și al celui de al patrulea considerent ale Regulamentului (CE) nr. 2400/96 al Comisiei din 17 decembrie 1996 privind înscrierea anumitor denumiri în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate”, prevăzut în Regulamentul nr. 2081/92 (JO L 327, p. 11, Ediție specială, 03/vol. 20, p. 115):
„întrucât, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92, statele membre au transmis Comisiei cereri de înregistrare ca indicație geografică sau denumire de origine a anumitor denumiri;
întrucât s‑a constatat, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din regulamentul menționat, că acestea sunt în conformitate cu dispozițiile regulamentului respectiv, în special că includ toate elementele prevăzute în articolul 4;
întrucât nicio declarație de opoziție, în sensul articolului 7 din regulamentul menționat, nu a fost transmisă Comisiei ca urmare a publicării denumirilor respective în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene,
întrucât, în consecință, aceste denumiri pot fi înscrise în «Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate» și, prin urmare, protejate pe plan comunitar ca indicații geografice sau denumiri de origine”.
10 Articolul 1 din Regulamentul nr. 2400/96 prevede:
„Denumirile din anexă sunt înscrise în «Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate» ca [IGP] sau denumiri de origine protejate (DOP), prevăzut la articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92.”
Regulamentul (CE) nr. 692/2003
11 Articolul 1 punctul 13 din Regulamentul (CE) nr. 692/2003 al Consiliului din 8 aprilie 2003 de modificare a Regulamentului nr. 2081/92 (JO L 99, p. 1) prevede:
„Articolul 14 [din Regulamentul nr. 2081/92] se modifică după cum urmează:
(a) Alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
(1) În cazul în care o denumire de origine sau o indicație geografică este înregistrată în conformitate cu prezentul regulament, cererea de înregistrare a unei mărci care corespunde uneia din situațiile prevăzute la articolul 13 și care se referă la aceeași clasă de produse se refuză atunci când cererea de înregistrare a mărcii este prezentată după data depunerii cererii de înregistrare a denumirii de origine sau a indicației geografice la Comisie.
Mărcile înregistrate cu încălcarea primului paragraf se anulează.
[…]” [traducere neoficială]
Regulamentul nr. 510/2006
12 Considerentele al nouăsprezecelea și al douăzecilea ale Regulamentului nr. 510/2006 prevăd:
„Denumirile înregistrate deja în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 […] la data intrării în vigoare a prezentului regulament trebuie să beneficieze în continuare de protecția prevăzută de prezentul regulament și să fie incluse automat în registru. Este necesar, de asemenea, să se prevadă măsuri tranzitorii aplicabile cererilor de înregistrare primite de Comisie înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.
Din motive de claritate și transparență, Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 ar trebui abrogat și înlocuit cu un nou regulament.”
13 Articolul 4 din Regulamentul nr. 510/2006, intitulat „Caietul de sarcini”, prevede:
„(1) Pentru a putea beneficia de o denumire de origine protejată (DOP) sau de o [IGP], un produs agricol sau alimentar trebuie să fie conform unui caiet de sarcini.
(2) Caietul de sarcini cuprinde cel puțin elementele următoare:
[…]”
14 Articolul 7 din regulamentul menționat, intitulat „Opoziția și decizia de înregistrare”, prevede în cuprinsul alineatului (6):
„Comisia ține la zi un registru al denumirilor de origine protejate și al [IGP].”
15 Articolul 13 din același regulament, intitulat „Protecția”, prevede în cuprinsul alineatului (1):
„Denumirile înregistrate sunt protejate împotriva:
(a) utilizării comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate pentru produse care nu fac obiectul înregistrării, în măsura în care aceste produse sunt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire sau în măsura în care această utilizare permite să se profite de reputația denumirii înregistrate;
(b) utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă ori însoțită de expresii precum «gen», «tip», «metodă», «stil», «imitație» sau de o expresie similară;
(c) oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau documentele aferente produsului respectiv, precum și împotriva împachetării produsului într‑un ambalaj de natură să creeze o impresie greșită cu privire la originea acestuia;
(d) oricărei alte practici capabile să inducă în eroare consumatorii cu privire la originea adevărată a produsului.
În cazul în care o denumire înregistrată include numele considerat generic al unui produs agricol sau alimentar, utilizarea acestui nume generic pe produsele agricole sau alimentare corespunzătoare nu se consideră a fi contrară primului paragraf literele (a) sau (b).”
16 Articolul 14 din Regulamentul nr. 510/2006, intitulat „Relațiile între mărci, denumiri de origine și indicații geografice”, prevede la alineatul (1):
„În cazul în care o denumire de origine sau o indicație geografică este înregistrată în conformitate cu prezentul regulament, cererea de înregistrare a unei mărci care corespunde uneia din situațiile prevăzute la articolul 13 și care se referă la aceeași clasă de produse se refuză atunci când cererea de înregistrare a mărcii este prezentată după data depunerii cererii de înregistrare la Comisie.
Mărcile înregistrate cu încălcarea primului paragraf se anulează.”
17 Articolul 17 din acest regulament, intitulat „Dispoziții tranzitorii”, prevede:
„(1) Denumirile care la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt incluse în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1107/96 […] și cele care sunt incluse în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 […] se includ automat în registrul menționat la articolul 7 alineatul (6) din prezentul regulament. Caietele de sarcini corespunzătoare se asimilează caietelor de sarcini prevăzute la articolul 4 alineatul (1). Orice dispoziție tranzitorie specială legată de aceste înregistrări se aplică în continuare.
(2) În ceea ce privește cererile, declarațiile și solicitările primite de Comisie înainte de data intrării în vigoare:
(a) nu se aplică procedurile prevăzute la articolul 5, fără a aduce atingere articolului 13 alineatul (3), și
(b) fișa rezumat a caietului de sarcini elaborată în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 383/2004 al Comisiei [din 1 martie 2004 privind normele de aplicare a Regulamentului nr. 2081/92 cu privire la fișele rezumat ale principalelor puncte din caietele de sarcini (JO L 64, p. 16)] înlocuiește documentul unic prevăzut la articolul 5 alineatul (3) litera (c).
(3) Comisia poate adopta, dacă este necesar, alte dispoziții tranzitorii în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 15 alineatul (2).”
18 În temeiul articolului 19 din Regulamentul nr. 510/2006:
„Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.”
Acțiunea principală și întrebările preliminare
19 Bayerischer Brauerbund este o asociație germană având drept scop protecția intereselor comune ale producătorilor de bere bavarezi. Potrivit unui certificat emis de Amtsgericht München, statutul său datează din 7 decembrie 1917. Bayerischer Brauerbund este titulara mărcilor colective înregistrate Genuine Bavarian Beer din 1958, Bayrisch Bier și Bayrisches Bier din 1968, precum și Reinheitsgebot seit 1516 Bayrisches Bier din 1985.
20 Bavaria este o societate comercială olandeză de producere a berii care operează pe piața internațională. Denumită anterior „Firma Gebroeders Swinkels”, această societate a început să utilizeze cuvântul „Bavaria” din 1925 și l‑a integrat în denumirea sa în 1930. Bavaria a fost și este titulara mai multor mărci și elemente figurative înregistrate care conțin cuvântul „Bavaria”. Datele de înregistrare cuprind anii 1947, 1971, 1982, 1991, 1992 și 1995. Protecția în Germania a unora dintre aceste mărci a fost refuzată în 1973, în 1992 și în 1993.
21 Denumirea „Bayerisches Bier” a făcut obiectul unor acorduri bilaterale privind protecția indicațiilor de proveniență, a denumirilor de origine și a altor denumiri geografice între Republica Federală Germania, pe de o parte, și Republica Franceză (1961), Republica Italiană (1963), Republica Elenă (1964), Confederația Elvețiană (1967) și Regatul Spaniei (1970), pe de altă parte.
22 La 28 septembrie 1993, Bayerischer Brauerbund, de comun acord cu alte două asociații bavareze, a formulat o cerere adresată guvernului german de înregistrare ca IGP în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92. Guvernul german a comunicat Comisiei la 20 ianuarie 1994 cererea de înregistrare a IGP „Bayerisches Bier”, potrivit procedurii simplificate prevăzute la această dispoziție.
23 A existat un schimb de informații considerabil între Comisie și autoritățile germane vizând completarea dosarului, acesta fiind considerat complet la 20 mai 1997. Caietul de sarcini definitiv a fost transmis Comisiei prin scrisoarea din 28 martie 2000.
24 Comitetul de reglementare a indicațiilor geografice și a denumirilor de origine a dezbătut de mai multe ori cele două proiecte de regulament al Comisiei ce urmăreau înregistrarea „Bayerisches Bier” ca IGP. Existența unor mărci care conțineau de asemenea termenii „Bayerisches Bier” sau traducerile acestora era unul dintre aspectele dezbătute.
25 Întrucât în cadrul acestui comitet nu s‑a întrunit majoritatea prevăzută la articolul 15 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2081/92, acesta nu a putut emite avizul său în termenul prevăzut. Prin urmare, Comisia a transformat ultimul său proiect în propunere de regulament al Consiliului, care a adoptat ulterior Regulamentul nr. 1347/2001 prin care „Bayerisches Bier” este înregistrată ca IGP, incluzând‑o printre denumirile enumerate în anexa la Regulamentul nr. 1107/96.
26 Bayerischer Brauerbund, ca urmare a unor inițiative similare luate în alte state membre, a solicitat Landgericht München obligarea Bavaria să renunțe la protecția uneia dintre mărcile menționate la punctul 20 din prezenta hotărâre. Este vorba despre marca internațională înregistrată sub nr. 645 349, protejată în Germania, care beneficiază de prioritate începând de la 28 aprilie 1995.
27 Landgericht München a admis cererea formulată de Bayerischer Brauerbund prin hotărâre menținută în apel de Oberlandesgericht München. Bavaria a formulat un recurs în fața instanței de trimitere.
28 În acest context, Bundesgerichtshof a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul […] nr. 510/2006 este aplicabil în cazul în care indicația protejată a fost legal înregistrată potrivit procedurii simplificate prevăzute la articolul 17 din Regulamentul […] nr. 2081/92 […]?
2) a) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: ce dată trebuie avută în vedere pentru a aprecia anterioritatea indicației geografice protejate în sensul articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul […] nr. 510/2006?
b) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: care este dispoziția ce reglementează conflictul dintre o indicație geografică legal înregistrată potrivit procedurii simplificate prevăzute la articolul 17 din Regulamentul […] nr. 2081/92 și o marcă și care sunt criteriile pentru a stabili anterioritatea unei indicații geografice protejate?
3) Dispozițiile naționale privind protecția indicațiilor geografice pot fi aplicate în eventualitatea în care indicația «Bayerisches Bier» (bere bavareză) îndeplinește condițiile de înregistrare prevăzute de Regulamentul […] nr. 2081/92 și de Regulamentul […] nr. 510/06, dar Regulamentul […] nr. 1347/2001 nu este valid?”
29 Prin decizia președintelui Curții din 8 mai 2008, prezenta procedură a fost suspendată până la pronunțarea hotărârii în cauza Bavaria și Bavaria Italia (Hotărârea din 2 iulie 2009, C‑343/07, Rep., p. I‑5491). Această din urmă cauză ar avea la origine o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte d’appello di Torino (Italia) în cadrul unui litigiu care privește, printre alte aspecte, validitatea Regulamentului nr. 1347/2001 și în care erau părți tot Bavaria și Bayerischer Brauerbund.
Cu privire la întrebările preliminare
30 Cu titlu introductiv, trebuie să se sublinieze că, dacă prima și a doua întrebare prezumă validitatea Regulamentului nr. 1347/2001, cea de a treia întrebare pleacă de la premisa invalidității acestuia.
31 Prin urmare, cea de a treia întrebare preliminară trebuie analizată înainte de prima și de cea de a doua întrebare.
Cu privire la a treia întrebare
32 Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere ridică problema validității Regulamentului nr. 1347/2001 și, în cazul unui răspuns negativ, a posibilității de a aplica dispozițiile naționale privind protecția denumirilor geografice, în cazul în care, în pofida eventualei invalidități a acestui regulament, IGP „Bayerisches Bier” ar îndeplini condițiile de înregistrare prevăzute de Regulamentele nr. 2081/92 și 510/06.
33 Din decizia de trimitere rezultă că această întrebare a fost formulată având în vedere aceleași elemente de natură să afecteze validitatea Regulamentului nr. 1347/2001 invocate de Corte d’appello di Torino în cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii Bavaria și Bavaria Italia, citată anterior, aflată pe rolul Curții la acel moment.
34 Întrucât Curtea a răspuns în hotărârea sus‑menționată că întrebarea adresată nu conținea niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului nr. 1347/2001, nu este necesar să se răspundă la cea de a treia întrebare formulată.
Cu privire la prima și la a doua întrebare
35 Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită Curții, în esență, să se pronunțe cu privire la dispoziția și la data de referință care trebuie aplicate pentru a soluționa conflictul dintre o denumire înregistrată în mod valabil ca IGP potrivit procedurii simplificate prevăzute la articolul 17 din Regulamentul nr. 2081/92 și o marcă a cărei cerere de înregistrare a fost formulată anterior atât înregistrării acestei denumiri, cât și intrării în vigoare a Regulamentului nr. 692/2003.
Cu privire la inaplicabilitatea ratione temporis, în acțiunea principală, a articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 510/2006 sau din Regulamentul nr. 2081/92, astfel cum a fost modificat de Regulamentul nr. 692/2003
36 Atât articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92, în versiunea sa originală, precum și în cea rezultată din Regulamentul nr. 692/2003, cât și articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 510/2006 au ca obiect să soluționeze conflictul dintre o denumire înregistrată ca IGP și o cerere de înregistrare a unei mărci ce corespunde uneia dintre situațiile prevăzute la articolul 13 din Regulamentul nr. 2081/92 și, respectiv, din Regulamentul nr. 510/2006 și care se referă, după caz, la același tip sau la aceeași clasă de produse.
37 Soluția prevăzută în cazul unui astfel de conflict este refuzul cererii de înregistrare a mărcii în cauză sau, în subsidiar, anularea mărcii înregistrate, atunci când această cerere a fost formulată după data vizată de fiecare dintre aceste diferite dispoziții.
38 Astfel, în temeiul atât al articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 510/2006, cât și al versiunii articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92, rezultată din Regulamentul nr. 692/2003, cererea de înregistrare a mărcii respective trebuie respinsă sau, dacă este cazul, aceasta trebuie anulată atunci când această cerere a fost formulată după data depunerii la Comisie a cererii de înregistrare a denumirii vizate ca IGP.
39 Cu toate acestea, dispozițiile citate la punctul precedent nu pot fi aplicate retroactiv pentru a reglementa un conflict, precum cel care se află la originea cauzei principale, dintre o denumire înregistrată în mod valabil ca IGP potrivit procedurii simplificate prevăzute la articolul 17 din Regulamentul nr. 2081/92 și o marcă a cărei cerere de înregistrare a fost formulată anterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 692/2003.
40 Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, drept regulă generală, principiul securității juridice se opune posibilității ca punctul de pornire al întinderii în timp a unui act al Uniunii să fie stabilit la o dată anterioară publicării acestuia; cu titlu excepțional, situația poate fi diferită dacă obiectivul care trebuie atins impune acest lucru și dacă încrederea legitimă a persoanelor interesate este respectată în mod corespunzător. În această privință, în vederea garantării respectării principiului securității juridice și al protecției încrederii legitime, normele de drept substanțial al Uniunii trebuie interpretate în sensul că nu au în vedere situații existente anterior intrării lor în vigoare decât în măsura în care rezultă în mod clar din formularea, finalitatea și economia acestora că trebuie să le fie atribuit un asemenea efect (a se vedea Hotărârea din 24 septembrie 2002, Falck și Acciaierie di Bolzano/Comisia, C‑74/00 P și C‑75/00 P, Rec., p. I‑7869, punctul 119 și jurisprudența citată).
41 Deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, indiferent de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le‑ar putea avea o astfel de aplicare asupra persoanei interesate, același principiu prevede ca orice situație de fapt să fie apreciată în mod obișnuit și în lipsa unor dispoziții exprese contrare în lumina normelor de drept aflate în vigoare. Totuși, deși legea nouă își produce astfel efectele numai pentru viitor, aceasta se aplică, în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub incidența legii vechi (a se vedea Hotărârea din 6 iulie 2006, Kersbergen‑Lap și Dams‑Schipper, C‑154/05, Rec., p. I‑6249, punctul 42 și jurisprudența citată).
42 Or, trebuie să se constate că circumstanțele care se află la originea conflictului dintre denumirea și marca în cauză în acțiunea principală sunt anterioare nu numai intrării în vigoare a Regulamentului nr. 510/2006, ci și intrării în vigoare a Regulamentului nr. 692/2003 care a modificat Regulamentul nr. 2081/92. Astfel, acest conflict este legat de faptul că, pe de o parte, în urma unei cereri formulate la 20 ianuarie 1994 de guvernul german la Comisie, denumirea „Bayerisches Bier” a fost înregistrată ca IGP prin Regulamentul nr. 1347/2001 potrivit procedurii simplificate în temeiul Regulamentului nr. 2081/92 și că, pe de altă parte, întrucât marca aparținând Bavaria a făcut obiectul înregistrării internaționale nr. 645 349, aceasta beneficiază de prioritate și, în acest temei, de o protecție, în special în Germania începând de la 28 aprilie 1995.
43 În măsura în care din formularea, finalitatea și economia Regulamentelor nr. 692/2003 și 510/2006, în special din dispozițiile analizate anterior, nu rezultă că trebuie să le fie atribuit un efect retroactiv, trebuie să se constate că un conflict precum cel dintre IGP și marca în cauză în acțiunea principală trebuie reglementat de articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2018/92 în versiunea sa originală.
44 Astfel, în cazul de față trebuie să se determine dacă, atunci când a fost înregistrată, în 1995, marca Bavaria în cauză, IGP‑ul „Bayerisches Bier” beneficia sau nu beneficia deja de o prioritate care poate să justifice anularea acestei mărci. Această chestiune trebuie soluționată din perspectiva normei care reglementa conflictul în cauză în momentul apariției acestuia.
45 În această privință, este irelevant faptul că, în temeiul considerentului (19) și al articolului 17 din Regulamentul nr. 510/2006, denumirile înregistrate ca IGP în temeiul Regulamentului nr. 2081/92 beneficiază de protecția instituită prin Regulamentul nr. 510/2006.
Cu privire la aplicabilitatea ratione materiae, în acțiunea principală, a articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92
46 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în sistemul instituit prin Regulamentul nr. 2081/92, denumirile puteau fi înregistrate fie potrivit procedurii normale, prevăzută la articolul 5 și următoarele, fie potrivit procedurii simplificate, prevăzută la articolul 17. În timp ce denumirile înregistrate potrivit procedurii normale erau incluse în anexa la Regulamentul nr. 2400/96, denumirile înregistrate potrivit procedurii simplificate erau incluse în anexa la Regulamentul nr. 1107/96.
47 Conflictul care se află la originea litigiului principal este reglementat de articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92.
48 Astfel, articolul 14 alineatul (1) este singurul care reglementează conflictul dintre denumiri și cereri de înregistrare a unor mărci, alineatele (2) și (3) ale acestui articol referindu‑se la situații diferite.
49 Potrivit normei de conflict prevăzute la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92, cererea de înregistrare a mărcii în cauză este respinsă ori, dacă această situație nu se regăsește în speță, marca înregistrată este anulată, dacă această cerere a fost formulată după data publicării prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din acest regulament. Cererea de înregistrare este de asemenea respinsă sau marca este anulată dacă cererea a fost formulată înainte de publicare, cu condiția ca această publicare să fi fost făcută înainte de înregistrarea mărcii.
50 Prin urmare, această normă de conflict prevede un motiv de refuz al cererii de înregistrare a mărcii în cauză sau, în subsidiar, un motiv de nulitate a acesteia din urmă, data de referință pentru aplicarea normei de conflict în cauză fiind data publicării prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2081/92.
51 În opinia Comisiei, stabilirea unei astfel de date de referință înseamnă că articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92 nu este aplicabil denumirilor înregistrate potrivit procedurii simplificate, având în vedere că publicarea prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din acest regulament nu se aplica decât în cazul procedurii normale de înregistrare.
52 Această interpretare nu poate fi primită.
53 Astfel, în primul rând, articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92 se referă la denumirile de origine și la indicațiile geografice înregistrate „în conformitate cu prezentul regulament”, indiferent de procedura de înregistrare utilizată.
54 În al doilea rând, trebuie amintit că finalitatea articolului 17 din Regulamentul nr. 2081/92 era înregistrarea, potrivit unei proceduri simplificate, a denumirilor existente în statele membre care, deși îndeplinesc condițiile de drept substanțial prevăzute de acest regulament, erau deja protejate legal sau consacrate prin utilizare.
55 În această privință, trebuie să se constate că sistemul instituit prin Regulamentul nr. 2081/92, în special sistemul prevăzut la articolul 17, a urmărit să confere denumirilor supuse procedurii de înregistrare simplificate același nivel de protecție care este recunoscut pentru denumirile supuse procedurii de înregistrare normale.
56 În plus, astfel cum reiese din al doilea considerent al Regulamentului nr. 1107/96 și din al patrulea considerent al Regulamentului nr. 2400/96, înregistrarea, fie potrivit procedurii simplificate, fie potrivit procedurii normale, însemna că denumirile în cauză erau conforme cu Regulamentul nr. 2081/92 și că, în consecință, meritau să fie protejate la nivelul Uniunii.
57 În consecință, trebuie să se constate că articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92 este aplicabil și în cazul conflictelor în care sunt implicate denumiri de origine înregistrate ca IGP potrivit procedurii simplificate.
Cu privire la data de referință, în cadrul articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92, într‑un conflict în care este implicată o denumire înregistrată ca IGP potrivit procedurii simplificate
58 Trebuie să se constate că data de referință prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92 se raportează la data publicării prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din acest regulament, publicare ce nu exista în cadrul procedurii simplificate. Prin urmare, trebuie să se determine data de referință pertinentă în cazul unui conflict în care este implicată o denumire de origine înregistrată ca IGP potrivit acestei proceduri.
59 În această privință, în măsura în care sistemul instituit prin Regulamentul nr. 2081/92 este un regim de protecție uniform și exhaustiv (a se vedea Hotărârea din 8 septembrie 2009, Budĕjovický Budvar, C‑478/07, Rep., p. I‑7721, punctele 114 și 115), trebuie să se considere că este un sistem complet care nu lasă statelor membre posibilitatea de a acoperi o lacună în temeiul dreptului lor național. Prin urmare, soluția trebuie căutată având în vedere economia, precum și scopul și obiectivele dispoziției și ale regulamentului în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 1974, Hannoversche Zucker, 159/73, Rec., p. 121, punctul 4).
60 În primul rând, trebuie să se sublinieze în acest sens că, în cazul procedurii normale, articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92 prevede o protecție a denumirilor la nivelul Uniunii față de o marcă concurentă care începe la o dată anterioară înregistrării acestor denumiri.
61 În acest context, stabilirea acestei date în raport cu o publicare la nivelul Uniunii, precum cea prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din acest regulament, îndeplinește cerințele principiului securității juridice.
62 Or, prima publicare la nivelul Uniunii a denumirilor înregistrate potrivit procedurii simplificate era cea a înregistrării lor.
63 În al doilea rând, trebuie să se sublinieze că, în temeiul articolului 17 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2081/92, statele membre pot menține protecția națională a denumirilor comunicate în conformitate cu alineatul (1) al acestui articol până la data luării unei decizii cu privire la înregistrare. În temeiul articolului 1 din Regulamentul nr. 1107/96, denumirile comunicate în conformitate cu articolul 17 rămân protejate la nivel național până la luarea unei decizii în ceea ce le privește.
64 Având în vedere că protecția națională era menținută, în ceea ce privește denumirile care urmează să fie înregistrate potrivit procedurii simplificate, până la data înregistrării, stabilirea datei de intrare în vigoare a acestei înregistrări drept dată de referință pentru aceste denumiri în vederea protecției acordate prin articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92 corespunde economiei sistemului instituit prin acest regulament.
65 În plus, astfel cum reiese din Regulamentul nr. 1347/2001, cu privire la IGP în cauză în acțiunea principală, publicarea înregistrării cuprinde și data intrării în vigoare a acestei înregistrări și îndeplinește, prin urmare, cerințele de securitate juridică.
66 În consecință, trebuie să se constate că, în ceea ce privește denumirile înregistrate potrivit procedurii simplificate prevăzute la articolul 17 din Regulamentul nr. 2081/92, intrarea în vigoare a înregistrării corespunde atât finalității datei de referință prevăzute la articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92, cât și economiei acestuia.
67 Rezultă că această dată constituie data de referință pentru a soluționa, în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92, un conflict în care este implicată o denumire înregistrată ca IGP potrivit procedurii simplificate.
68 Având în vedere considerațiile precedente, trebuie să se răspundă la prima și la a doua întrebare că articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92 este aplicabil pentru a soluționa conflictul dintre o denumire înregistrată în mod valabil ca IGP potrivit procedurii simplificate prevăzute la articolul 17 din acest regulament și o marcă ce corespunde uneia dintre situațiile prevăzute la articolul 13 din acesta și care se referă la același tip de produs, a cărei cerere de înregistrare a fost formulată anterior atât înregistrării acestei denumiri, cât și intrării în vigoare a Regulamentului nr. 692/2003. Data intrării în vigoare a înregistrării acestei denumiri constituie data de referință în sensul articolului 14 alineatul (1) sus‑menționat.
Cu privire la cheltuielile de judecată
69 Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:
Articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare este aplicabil pentru a soluționa conflictul dintre o denumire înregistrată în mod valabil ca indicație geografică protejată potrivit procedurii simplificate prevăzute la articolul 17 din acest regulament și o marcă ce corespunde uneia dintre situațiile prevăzute la articolul 13 din acesta și care se referă la același tip de produs, a cărei cerere de înregistrare a fost formulată anterior atât înregistrării acestei denumiri, cât și intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 692/2003 al Consiliului din 8 aprilie 2003, de modificare a Regulamentului nr. 2081/92. Data intrării în vigoare a înregistrării acestei denumiri constituie data de referință în sensul articolului 14 alineatul (1) sus‑menționat.
Semnături
* Limba de procedură: germana.