Acțiune introdusă la 13 iulie 2007 — Republica Lituania/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-262/07)

(2007/C 211/100)

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Reclamantă: Republica Lituania (reprezentanți: D. Kriaučiūnas și E. Matulionytė)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată stabilește cantitățile produselor agricole în liberă circulație în noile state membre la data aderării care depășeau cantitățile care ar putea fi calificate drept report normal de stoc la 1 mai 2004, precum și sumele care pot fi imputate noilor state membre în contul eliminării acelor cantități excedentare.

Reclamanta consideră că decizia atacată este ilegală și invocă patru motive în susținerea acțiunii sale.

1.   Lipsa competenței

Reclamanta susține că alineatul 4 al capitolului 4 din Anexa IV la actul de aderare nu îi conferă Comisiei competența de a obliga statele membre la plata către bugetul comunitar a unor sume care au caracterul unor sancțiuni, în special dacă nu a demonstrat existența unor costuri suportate de Comunitate pentru eliminarea stocurilor excedentare; de asemenea, reclamanta susține că a fost depășit de către Comisie termenul de trei ani prevăzut pentru adoptarea unei decizii în temeiul articolului 41 din actul de aderare, acest articol reprezentând singura prevedere care ar putea constitui o bază legală corespunzătoare pentru decizia în cauză.

2.   Încălcarea dreptului comunitar

Încălcarea principiului securității juridice: decizia atacată este contrară principiului securității juridice întrucât metodele și criteriile de calcul al stocurilor excedentare nu erau cunoscute în momentul stabilirii stocurilor existente, la data aderării, ceea ce le-ar fi permis statelor membre să prevină crearea unor stocuri excedentare sau să le elimine pe cheltuiala operatorilor economici care le-au constituit. În plus, decizia atacată a stabilit criterii diferite, și a extins lista produselor vizate, în raport cu articolul 4 din Regulamentul nr. 1972/2003, în temeiul căruia statele exercită un control asupra creării stocurilor excedentare.

Încălcarea principiului nediscriminării: spre deosebire de Regulamentul (CE) nr. 144/97 al Comisiei privind stocurile excedentare de produse agricole în Austria, în Suedia sau în Finlanda, decizia atacată nu evaluează doar produsele care beneficiază de restituiri la export sau de măsuri de intervenție, ci și stocurile de alte produse. Acest principiu a fost de asemenea încălcat ca urmare a faptului că situațiile diferite ale noilor state membre au fost tratate în același fel și întrucât s-a omis, fără justificare, să se țină seama de circumstanțele specifice în care au fost create stocurile.

Încălcarea principiului bunei administrări și a principiului transparenței: decizia atacată nu prezintă în mod detaliat criteriile folosite la calculul plăților, criterii care, în plus, se schimbă în mod continuu. De asemenea, deși statele membre au evaluat ele însele stocurile în conformitate cu legislația comunitară, Comisia, fără să explice de ce nu ar fi exactă această evaluare și fără să o conteste, a realizat o nouă evaluare a acelorași stocuri pe baza propriilor sale criterii.

Încălcarea prevederilor actului de aderare: în primul rând, decizia nu constituie o modalitate adecvată pentru atingerea obiectivului eliminării stocurilor excedentare, astfel cum prevede alineatul 2 al capitolului 4 din Anexa IV la actul de aderare, în special ca urmare a faptului că nici măcar nu s-a încercat în respectiva decizie să fie corelate sancțiunile aplicate cu costurile de eliminare a stocurilor efectiv suportate de către Comunitate. În al doilea rând, decizia a fost adoptată după expirarea termenului, prevăzut de articolul 41 din actul de aderare, de trei ani de la data aderării, termen în care Comisia putea adopta măsuri tranzitorii.

3.   Motivarea insuficientă

Potrivit reclamantei, decizia atacată nu este motivată corespunzător, sau este chiar lipsită total de motivare; în special, nu este demonstrat în decizie că au fost efectiv suportate de către Comunitate costuri, pe care statele membre ar trebui să le acopere, ca urmare a eliminării stocurilor excedentare respective, și nu este indicat cuantumul acestora.

4.   Eroarea vădită de apreciere

Reclamanta afirmă că au fost săvârșite de către Comisie erori vădite de apreciere întrucât, în primul rând, aceasta a ales o metodă cu caracter macroeconomic și nu a evaluat stocurile efectiv constituite în statele membre și, în al doilea rând, aceasta nu a ținut cont de circumstanțele specifice și obiective existente în Republica Lituania în ceea ce privește constituirea stocurilor naționale în sectorul laptelui atunci când a examinat argumentele specifice prezentate de părți.

(1)  Decizia 2007/361/CE a Comisiei din 4 mai 2007 privind determinarea stocurilor de produse agricole altele decât zahărul și consecințele financiare ale eliminării acestora ca urmare a aderării Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei (JO L 138, p. 14).