—

pentru domnul Dirk Endendijk, de J. T. A. M. Mierlo, advocaat;

—

pentru guvernul olandez, de doamna C. Wissels și de domnul D. J. M. de Grave, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul belgian, de doamna A. Hubert, în calitate de agent;

—

pentru guvernul elen, de domnul V. Kontolaimos și de doamna S. Charitaki, în calitate de agenți;

—

pentru Comisia Comunităților Europene, de domnul F. Erlbacher și de doamna M. van Heezik, în calitate de agenți,

1

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea termenului „a lega” („aanbinden”) în sensul Directivei 91/629/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor (JO L 340, p. 28, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 193), astfel cum a fost modificată prin Decizia 97/182/CE a Comisiei din 24 februarie 1997 (JO L 76, p. 30, Ediție specială, 03/vol. 21, p. 11, denumită în continuare „Directiva 91/629 modificată”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri penale declanșate împotriva domnului Endendijk pentru faptul că, în cursul lunii octombrie 2005, acesta a ținut viței legați în condiții neconforme cu punctul 8 prima teză din anexa la Directiva 91/629 modificată.

3

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 91/629 prevede că adăpostirea vițeilor trebuie să se efectueze fie în grup, fie în boxe individuale sau „legați în staluri”. Această dispoziție se aplică fermelor nou construite sau reconstruite începând cu 1 ianuarie 1994.

4

Directiva 97/2/CE a Consiliului din 20 ianuarie 1997 de modificare a Directivei 91/629/CEE (JO L 25, p. 24, Ediție specială, 03/vol. 20, p. 204) nu a modificat formal această dispoziție, dar a introdus un nou alineat (3) în cadrul articolului 3 din Directiva 91/629, care prevede:

„Începând cu 1 ianuarie 1998, se aplică dispozițiile de mai jos în toate exploatațiile noi sau reconstruite și în toate cele date în funcțiune după această dată:

[…]”

5

Anexa la Directiva 91/629 cuprindea în versiunea sa originală un punct 8 având următorul cuprins:

„În cazul în care vițeii sunt legați, legăturile nu trebuie să-i rănească și trebuie inspectate în mod regulat și ajustate, în cazul în care este necesar, pentru ca animalul să se simtă confortabil. Fiecare legătură trebuie să fie suficient de lungă pentru a-i permite animalului să se deplaseze, în conformitate cu dispozițiile [punctului] (7) [și anume să se întindă, să se odihnească, să se ridice în picioare și să se curețe fără dificultate, precum și să vadă alți viței]. Aceasta trebuie astfel concepută, încât să evite, în măsura posibilului, orice risc de strangulare sau de rănire.”

6

Al cincilea considerent al Deciziei 97/182 are următorul cuprins:

„întrucât legarea vițeilor ridică probleme; întrucât, din acest motiv, vițeii cazați individual nu trebuie legați, iar vițeii cazați în grupuri nu trebuie legați decât pentru o perioadă scurtă de timp, pe durata alăptării”.

7

Decizia 97/182 a modificat anexa la Directiva 91/629, înlocuind punctul 8 cu următorul text:

„Vițeii nu sunt legați, cu excepția vițeilor cazați în grupuri, care pot fi legați timp de cel mult o oră, în timpul alimentării cu lapte sau cu un înlocuitor de lapte. În cazul în care vițeii sunt legați, modalitatea de legare nu trebuie să le producă răniri și trebuie verificată regulat și ajustată, dacă este cazul, pentru a le asigura confortul. Fiecare legătură trebuie concepută astfel încât să se evite riscul de strangulare sau de rănire și să permită animalului să se deplaseze, în conformitate cu punctul 7 [și anume să se întindă, să se odihnească, să se ridice în picioare și să se curețe fără dificultate].”

8

Decretul privind vițeii (Kalverenbesluit, Staatsblad 1994, nr. 576) nu cuprinde nicio definiție a termenului „a lega”. Articolul 3 alineatul (2) din acesta prevede:

„Vițeii adăpostiți individual și vițeii în vârstă de peste opt săptămâni destinați să devină tauri pentru carne nu pot fi legați.”

9

Expunerea de motive a decretului menționat precizează, în această privință, că interdicția de a lega vițeii adăpostiți individual se aplică „tuturor categoriilor de viței”.

10

Prin Decretul din 22 septembrie 1997 (Staatsblad 1997, nr. 478), care a intrat în vigoare la 31 decembrie 1997, Decretul privind vițeii a fost modificat pentru a ține cont de modificările introduse prin Decizia 97/182. De la acea dată, articolul 2 alineatul (1) din decret are următorul cuprins:

„Vițeii nu pot fi ținuți decât în condiții conforme cu punctul 8 prima teză din anexa [la Directiva 91/629 modificată].”

11

Domnul Endendijk, crescător olandez, este urmărit penal pentru faptul că, în cursul lunii octombrie 2005, a ținut 25 de viței legați în boxe, cu încălcarea punctului 8 prima teză din anexa la Directiva 91/629 modificată.

12

În fața instanței de trimitere, domnul Endendijk a susținut că vițeii, adăpostiți individual în boxe de 2,50 m pe 1,20 m prevăzute cu acoperiș, erau legați de gât cu o coardă de aproximativ 3 m și că, așadar, nu puteau fi considerați ca fiind legați în sensul punctului 8 prima teză din anexa la Directiva 91/629 modificată.

13

În aceste condiții, Rechtbank Zutphen (instanța de control economic din Zutphen) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

14

Având în vedere strânsa legătură dintre cele două întrebări adresate de instanța de trimitere, trebuie să li se dea un răspuns comun.

15

Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, pentru a determina sensul termenului „a lega”, este necesară raportarea, în lipsa unei definiții a acestui termen în Directiva 91/629 modificată, la sensul general și admis în mod curent al acestui termen (Hotărârea din 27 ianuarie 1988, Danemarca/Comisia, 349/85, Rec., p. 169, punctul 9, și Hotărârea din 27 ianuarie 2000, DIR International Film și alții/Comisia, C-164/98 P, Rec., p. I-447, punctul 26).

16

Fiind făcută această precizare, trebuie arătat că Directiva 91/629 modificată interzice în mod expres legarea vițeilor atunci când aceștia sunt adăpostiți în boxe individuale. În această privință, al cincilea considerent al Deciziei 97/182 precizează că „vițeii cazați individual nu trebuie legați”, reluând punctul 8 din anexa la Directiva 91/629 modificată.

17

Acesta din urmă prevede, astfel cum se amintește la punctul 7 din prezenta hotărâre, că „vițeii nu sunt legați, cu excepția vițeilor cazați în grupuri, care pot fi legați timp de cel mult o oră, în timpul alimentării cu lapte sau cu un înlocuitor de lapte […]”.

18

În consecință, interpretarea potrivit căreia vițeii ținuți cu o legătură de aproximativ 3 m lungime care le permite o anumită libertate de mișcare nu ar fi legați, întrucât această libertate de mișcare îndeplinește cerințele Directivei 91/629 modificată, nu poate fi reținută.

19

Pe de o parte, rezultă, într-adevăr, atât din formularea articolului 3 alineatul (3) din Directiva 91/629 modificată, cât și din punctul 8 din anexa la directiva menționată că posibilitatea de a lega vițeii nu privește decât vițeii adăpostiți în grup, iar nu vițeii adăpostiți individual, pentru care interdicția este totală. Or, întrucât procesul-verbal întocmit în cauza principală menționează numai viței adăpostiți în boxe individuale, trebuie să se deducă din acesta că posibilitatea de a lega vițeii nu are relevanță în cauza respectivă.

20

Pe de altă parte, trebuie arătat, cu titlu suplimentar, că posibilitatea de a lega vițeii prezintă un caracter cu totul excepțional, întrucât se raportează la perioade care nu pot depăși o oră și care sunt destinate alăptării. Așadar, nu se admite ca vițeii să fie legați decât pentru durate scurte, cu titlu derogatoriu, și, în plus, trebuie să fie legați în condiții în care libertatea lor de mișcare să fie garantată, astfel încât să poată să se întindă, să se odihnească, să se ridice în picioare și să se curețe fără dificultate. Altfel spus, caracteristicile pe care le invocă pârâtul din acțiunea principală pentru a considera că animalele sale nu sunt legate sunt tocmai cele de care trebuie să beneficieze respectivele animale atunci când, în mod excepțional, sunt legate, posibilitate care nu este disponibilă decât pentru vițeii adăpostiți în grup, ceea ce nu este cazul vițeilor aparținând pârâtului din acțiunea principală.

21

În ceea ce privește împrejurarea că, în versiunea în limba olandeză, punctul 8 din anexa la Directiva 91/629 modificată face referire la natura metalică a legăturii, utilizând termenul „lanțuri” („kettingen”), trebuie, în primul rând, să se arate că acest fapt nu modifică domeniul de aplicare al excepției prevăzute la această dispoziție, care nu se aplică decât vițeilor adăpostiți în grup pe durata alăptării, ceea ce nu era cazul vițeilor pârâtului din acțiunea principală, adăpostiți în boxe individuale potrivit cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare.

22

În al doilea rând, trebuie arătat că, în orice caz, termenul în discuție nu ar putea fi analizat numai în versiunea punctului respectiv în limba olandeză, întrucât dispozițiile comunitare trebuie interpretate și aplicate în mod uniform, în lumina versiunilor existente în toate limbile Comunității Europene (a se vedea Hotărârea din 7 decembrie 1995, Rockfon, C-449/93, Rec., p. I-4291, punctul 28, Hotărârea din 2 aprilie 1998, EMU Tabac și alții, C-296/95, Rec., p. I-1605, punctul 36, și Hotărârea din 8 decembrie 2005, Jyske Finans, C-280/04, Rec., p. I-10683, punctul 31).

23

Potrivit unei jurisprudențe constante, formularea utilizată în una dintre versiunile lingvistice ale unei dispoziții comunitare nu poate să fie singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții sau să i se atribuie, în această privință, un caracter prioritar în raport cu celelalte versiuni lingvistice. O asemenea abordare ar fi, într-adevăr, incompatibilă cu cerința de aplicare uniformă a dreptului comunitar (a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 1998, Institute of the Motor Industry, C-149/97, Rec., p. I-7053, punctul 16).

24

În caz de neconcordanță între diferitele versiuni lingvistice ale unui text comunitar, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată, prin urmare, în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte (Hotărârea din 9 martie 2000, EKW și Wein & Co, C-437/97, Rec., p. I-1157, punctul 42, precum și Hotărârea din 1 aprilie 2004, Borgmann, C-1/02, Rec., p. I-3219, punctul 25).

25

Or, trebuie să se constate că versiunile lingvistice, altele decât cea olandeză, ale punctului 8 din anexa la Directiva 91/629 modificată au recurs la un termen general. Cu titlu indicativ, versiunea în limba germană utilizează termenul „Anbindevorrichtung” (dispozitiv de legare), versiunea în limba engleză termenul „tether” (funie), versiunea în limba franceză termenul „attache”, în timp ce versiunea în limba italiană utilizează termenul „attacco”. Această recurgere la un termen general este foarte logică având în vedere, în primul rând, interdicția globală amintită la punctul 16 din prezenta hotărâre și, în al doilea rând, confortul animalului impus de Directiva 91/629 modificată în cazul în care se derogă în mod excepțional de la interdicția de a lega vițeii în condițiile menționate la punctul 17 din prezenta hotărâre. Prin urmare, termenul „lanț” se dovedește a fi în contradicție cu obiectivul urmărit de legiuitorul comunitar.

26

Trebuie, așadar, să se răspundă întrebărilor adresate că, în sensul Directivei 91/629 modificată, un vițel este legat atunci când este reținut printr-o legătură, indiferent de natura și de lungimea acestei legături, precum și de motivele pentru care animalul este legat.

27

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:

În sensul Directivei 91/629/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor, astfel cum a fost modificată prin Decizia 97/182/CE a Comisiei din 24 februarie 1997, un vițel este legat atunci când este reținut printr-o legătură, indiferent de natura și de lungimea acestei legături, precum și de motivele pentru care animalul este legat.