1

La 12 februarie 1999, reclamantul, domnul Giampietro Toressan, a depus o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].

2

Marca a cărei înregistrare s-a solicitat este semnul verbal CANNABIS.

3

Produsele pentru care s-a solicitat înregistrarea mărcii fac parte din clasele 32, 33 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit și modificat, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:

4

La 16 aprilie 2003, marca comunitară CANNABIS a fost înregistrată sub numărul 1073949.

5

La 27 iunie 2003, intervenienta, Klosterbrauerei Weissenohe GmbH & Co. KG, a formulat o cerere de declarare a nulității mărcii CANNABIS în ceea ce privește produsele care fac parte din clasele 32 și 33, în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (a) și al articolului 7 alineatul (1) literele (c), (f) și (g) din Regulamentul nr. 40/94 [devenite articolul 52 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) literele (c), (f) și (g) din Regulamentul nr. 207/2009].

6

Prin Decizia din 9 martie 2005, divizia de anulare a OAPI a declarat nulitatea înregistrării mărcii comunitare, în ceea ce privește produsele care fac parte din clasele 32 și 33 din Aranjamentul de la Nisa, considerând că marca CANNABIS avea caracter descriptiv, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94.

7

La 29 aprilie 2005, reclamantul a formulat un recurs solicitând anularea acestei decizii. Prin Decizia din (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a OAPI a respins recursul. Mai exact, aceasta a considerat, pe de o parte, că termenul „cannabis” desemna, în limbajul curent, fie o plantă textilă, fie o substanță stupefiantă și, pe de altă parte, că era vorba, pentru consumatorul mediu, despre o indicație clară și directă a caracteristicilor produselor care fac parte din clasele 32 și 33.

8

Reclamantul solicită Tribunalului:

9

OAPI și intervenienta solicită Tribunalului:

10

În ședință, reclamantul a declarat că renunță la al doilea capăt de cerere, renunțare de care s-a luat act în procesul-verbal al ședinței.

11

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) și a articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94. Intervenienta invocă, pe de altă parte, două motive, primul întemeiat pe încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) și a articolului 7 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 40/94 și al doilea întemeiat pe încălcarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) și a articolului 7 alineatul (1) litera (f) din regulamentul menționat.

12

Reclamantul arată că marca CANNABIS are caracter distinctiv, dat fiind că este vorba în același timp despre o denumire comună și despre o marcă pur fantezistă, fără nicio legătură, chiar indirectă, cu berea și cu băuturile în general. Ca denumire comună, termenul „cannabis” ar constitui denumirea științifică a unei plante cu flori din care se extrag anumite droguri și din care s-ar putea obține anumite substanțe terapeutice. Semnul CANNABIS este prezent pe piața italiană începând din 1996 și, din 1999, ca marcă comunitară pentru produsele care fac parte din clasele 32 și 33 din Aranjamentul de la Nisa. Acesta a dobândit o notorietate crescută în cadrul Comunității.

13

Reclamantul consideră că termenul „cannabis” nu constituie modul normal de a desemna berea sau băuturile alcoolice care fac parte din clasa 33. Pe de o parte, având în vedere Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO L 109, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 9) și Directiva 88/388/CEE a Consiliului din de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aromele utilizate în produsele alimentare și materiale sursă pentru producerea acestora (JO L 184, p. 61, Ediție specială, 13/vol. 8, p. 223), canabisul nu ar trebui să fie considerat aliment, ci mai degrabă stupefiant și substanță psihotropă, fapt care, potrivit reclamantului, exclude orice posibilitate de utilizare legală în cadrul Comunității. Pe de altă parte, astfel cum reiese din definițiile cuprinse în diferite dicționare, acest termen ar face referire, în imaginea populară, la stupefiantul obținut din planta omonimă.

14

Reclamantul remarcă de asemenea că, în speță, berea CANNABIS este o bere aromatizată, compusă exclusiv din materii prime legale și autorizate. Ca aliment, berea și, în general, băuturile alcoolice nu ar putea să conțină substanțe interzise, precum drogurile. Prin urmare, publicul relevant nu ar putea stabili imediat și fără nicio altă reflecție un raport direct și concret între produsele pentru care a fost înregistrată marca și semnul CANNABIS, astfel cum impune jurisprudența constantă.

15

Reclamantul susține că marca CANNABIS nu poate fi calificată drept marcă descriptivă, deoarece, în realitate, semnul CANNABIS constituie un termen evocator, destinat să atragă atenția consumatorilor, care poate suscita o idee de plăcere, de evadare sau de relaxare. Întrucât este vorba despre un mesaj „paradoxal” și „hiperbolic”la fel ca în cazul altor mărci, precum OPIUM sau COCA-COLA, toate aceste mărci ar trebui supuse aceleiași scări de evaluare, motiv pentru care declararea nulității mărcii comunitare în cauză în temeiul unor astfel de argumente ar încălca principiul general al egalității de tratament.

16

Reclamantul contestă de asemenea definiția consumatorului mediu cuprinsă în decizia atacată, deoarece acesta nu ar fi nici un consumator de stupefiante, care urmărește aceleași senzații ca cele obținute prin consumul de canabis, nici un „alcoolic obișnuit”. Reclamantul consideră că respectivul consumator mediu este un amator de bere al cărui grad de inteligență, de diligență și de prudență corespunde nivelului mediu al tipului de clientelă căreia îi este destinat produsul. Acesta susține de asemenea că trebuie să se ridice întrebarea dacă un consumator avizat consideră imediat, atunci când cumpără o băutură care poartă marca CANNABIS, că este vorba într-adevăr de canabis. Or, în speță, reclamantul consideră că respectivul consumator mediu va controla pe etichetă ingredientele ce compun produsul. În consecință, numai un consumator puțin informat ar considera termenul „cannabis” o indicație clară și directă a calității produselor în cauză.

17

În sfârșit, reclamantul concluzionează că, în speță, marca în cauză nu poate fi considerată descriptivă, deoarece, pe de o parte, nu există nicio legătură directă și actuală între marcă și produsele care fac parte din clasele 32 și 33 din Aranjamentul de la Nisa și că, pe de altă parte, nu se poate considera în mod legitim, astfel cum impune jurisprudența, că o astfel de legătură va fi stabilită în mod rezonabil în viitor. Faptul că într-un viitor apropiat se va ridica interdicția utilizării canabisului nu este decât opinia personală a OAPI și, astfel, nu ar putea fi considerat că răspunde cerinței ca, în viitor, să se poată stabilită o legătură directă între marca CANNABIS și produsele în cauză în mod rezonabil.

18

OAPI și intervenienta contestă ansamblul argumentelor prezentate de reclamant.

19

Cu titlu preliminar, trebuie să se arate că, astfel cum a constatat camera de recurs la punctul 22 din decizia atacată, termenul „cannabis” are trei posibile semnificații. În primul rând, termenul „cannabis” face referire la o plantă textilă a cărei organizare comună a pieței este reglementată în cadrul comunitar și a cărei producție este supusă unei legislații foarte stricte în ceea ce privește conținutul de tetrahidrocanabiol (THC), principiu activ al canabisului, care nu poate depăși pragul de 0,2% [a se vedea articolul 5a din Regulamentul (CE) nr. 1251/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 de instituire a unui regim de susținere a producătorilor anumitor culturi arabile (JO L 160, p. 1), astfel cum a fost modificat, și articolul 7b alineatul (1), precum și anexele XII și XIII la Regulamentul (CE) nr. 2316/1999 al Comisiei din privind modalitățile de aplicare a Regulamentului nr. 1251/1999 (JO L 280, p. 43), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 206/2004 al Comisiei din (JO L 34, p. 33)]. În al doilea rând, termenul „cannabis” face referire la o substanță stupefiantă interzisă într-un număr mare de state membre. În al treilea rând, acesta desemnează o substanță a cărei utilizare terapeutică este în curs de discuții, astfel cum rezultă din răspunsul Comisiei Europene la întrebarea scrisă E-0039/02 din (JO C 147 E, p. 232).

20

În continuare, trebuie subliniat că, în conformitate cu două studii științifice prezentate de OAPI, canabisul, desemnat deopotrivă prin termenul „chanvre” (cânepă), este utilizat în domeniul alimentar sub diverse forme (uleiuri, ceai) și în diferite preparate (ceai, paste alimentare, produse de brutărie și fursecuri, băuturi cu sau fără alcool etc.). Acest fapt este confirmat de documentația prezentată de intervenientă, prin care se constată utilizarea cânepei în producerea anumitor alimente și a anumitor băuturi. Analizele toxicologice efectuate asupra respectivelor produse arată ca acestea conțin o concentrație foarte scăzută de THC, net inferioară pragului de 0,2% menționat mai sus, și că, în consecință, nu au efecte psihotrope.

21

În sfârșit, contrar argumentelor reclamantului, rezultă din articolul 4 din Directiva 88/388 că este autorizată utilizarea de arome care nu conțin cantități periculoase din punct de vedere toxicologic dintr-un oarecare element sau dintr-o oarecare substanță.

22

Aceste constatări permit astfel să de stabilească, contrar argumentelor reclamantului, în primul rând, că termenul „cannabis” nu face numai referire la droguri și la anumite substanțe terapeutice și, în al doilea rând, că cânepa este utilizată în mod legal în producerea de alimente și de băuturi. Trebuie, așadar, să se examineze, prin prisma acestor constatări, dacă marca verbală CANNABIS este descriptivă în ceea ce privește produsele care fac parte din clasele 32 și 33 din Aranjamentul de la Nisa, pentru care a fost înregistrată.

23

Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 interzice înregistrarea ca marcă a semnelor sau a indicațiilor ce pot să servească, în comerț, pentru „a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora”. Aceste semne descriptive nu au capacitatea de a îndeplini funcția inerentă mărcilor de indicator al originii [Hotărârea Curții din 23 octombrie 2003, OAPI/Wrigley, C-191/01 P, Rec., p. I-12447, punctul 31, Hotărârea Tribunalului din , Eurocopter/OAPI (STEADYCONTROL), T-181/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 35, și Hotărârea Tribunalului din , Hansgrohe/OAPI (AIRSHOWER), T-307/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 22].

24

În această perspectivă, semnele și indicațiile menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 sunt cele care pot servi, într-o utilizare normală din punctul de vedere al publicului vizat, pentru a desemna, fie direct, fie prin menționarea uneia dintre caracteristicile sale esențiale, produsul sau serviciul pentru care se solicită înregistrarea [Hotărârea Tribunalului din 14 iunie 2007, Europig/OAPI (EUROPIG), T-207/06, Rep., p. II-1961, punctul 26, Hotărârea Tribunalului din , Enercon/OAPI (E), T-329/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 21, și Hotărârea Tribunalului din , Korsch/OAPI (PharmaCheck), T-296/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 30].

25

Potrivit unei jurisprudențe constante, semnul va fi descriptiv dacă prezintă un raport suficient de direct și de concret cu produsele sau cu serviciile în cauză, de natură să permită publicului vizat să perceapă imediat și fără nicio reflecție suplimentară o descriere a caracteristicilor produselor și ale serviciilor în cauză (Hotărârea EUROPIG, citată anterior, punctul 27, și Hotărârea STEADYCONTROL, citată anterior, punctul 36).

26

Trebuie amintit, de asemenea, că aprecierea caracterului descriptiv al unui semn se poate realiza numai, pe de o parte, în raport cu percepția acestuia de către publicul vizat și, pe de altă parte, în raport cu produsele sau cu serviciile în cauză (Hotărârea STEADYCONTROL, citată anterior, punctul 38, și Hotărârea E, citată anterior, punctul 23). Astfel, caracterul distinctiv al unei mărci se apreciază în raport cu produsele pentru care s-a înregistrat marca și ținând seama de percepția prezumată a unui consumator mediu din categoria produselor în cauză, normal informat și suficient de atent și de avizat.

27

În speță, produsele în cauză sunt berea, vinul, băuturile spirtoase, lichiorurile, băuturile spumante, vinurile spumante și șampania. Publicul relevant este, așadar, compus din consumatorul mediu al acestui tip de produse.

28

Contrar afirmațiilor reclamantului, în decizia atacată, camera de recurs nu identifică consumatorul mediu ca fiind un consumator de stupefiante, care caută aceleași senzații ca cele obținute cu ocazia consumului de canabis sau ca un „alcoolic obișnuit”. Afirmația care figurează la finalul punctului 27 din decizia atacată, privind impresia pe care o vor avea „cei care cumpără o bere” la vederea mărcii verbale CANNABIS, ține de examinarea caracterului descriptiv al semnului în cauză în percepția unui consumator de bere, iar nu de definiția consumatorului mediu.

29

În acest context, este vorba despre a stabili dacă respectivul consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, ar putea considera, la simpla vedere a unei băuturi care are ca marcă semnul verbal CANNABIS, fără niciun alt element suplimentar, că marca în cauză constituie o descriere a caracteristicilor produselor în cauză.

30

În această privință, trebuie arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 27, 29 și 30 din decizia atacată, există un raport material între semnul CANNABIS și anumite caracteristici ale produselor menționate mai sus. Astfel, după cum rezultă din documentația prezentată de OAPI și de intervenientă, canabisul este utilizat în mod obișnuit la fabricarea a numeroase produse alimentare, printre care berea și anumite băuturi. Rezultă de asemenea din aceeași documentație că anumite tipuri de bere compuse din canabis sunt oferite în prezent pe piața alimentară europeană.

31

Pe de altă parte, termenul „cannabis” este un termen științific latin cunoscut, pe de o parte, în mai multe limbi ale Comunității Europene, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 24 din decizia atacată și astfel cum însuși reclamantul a evidențiat în cadrul cererii, și, pe de altă parte, de către marele public ca urmare a mediatizării sale, ceea ce îl face comprehensibil de către consumatorul vizat de pe întreg teritoriul comunitar (a se vedea în acest sens, prin analogie, Hotărârea Curții din 9 martie 2006, Matratzen Concord, C-421/04, Rec., p. I-2303, punctul 32).

32

Aceste împrejurări explică faptul că, la vederea unei băuturi alcoolice sau a unei beri care poartă marca CANNABIS, consumatorul mediu comunitar va percepe, imediat și fără o reflecție suplimentară, o descriere a caracteristicilor produselor în cauză, în special a canabisului, care este un ingredient ce poate fi utilizat ca aromă la fabricarea acestora.

33

Această caracteristică nu este lipsită de interes pentru consumatorul mediu. Astfel cum a arătat camera de recurs la punctul 27 din decizia atacată, „cei care cumpără o bere care poartă marca CANNABIS o vor face probabil, deoarece sunt convinși de prezența canabisului și sunt atrași de posibilitatea de a obține din băutură aceleași senzații pe care le-ar obține prin consumul de canabis sub o altă formă sau cel puțin senzații similare”. Prin urmare, faptul că una dintre componentele berii sau ale băuturilor alcoolice o reprezintă canabisul constituie o caracteristică determinantă a deciziei consumatorilor la momentul efectuării cumpărăturilor de către aceștia și, în consecință, o caracteristică esențială a produselor pentru care a fost înregistrată marca, ce ar fi luată în considerare la momentul efectuării alegerii de către publicul vizat.

34

Argumentul reclamantului, potrivit căruia semnul CANNABIS constituie un termen evocator destinat să atragă atenția consumatorilor suscitând o idee de plăcere, de evadare sau de relaxare, nu poate repune în discuție impresia descriptivă pe care semnul o produce asupra acestora. Semnul verbal CANNABIS constituie în sine, pentru consumatori, o indicație simplă și directă a unuia dintre posibilele ingrediente ale produselor pentru care a fost înregistrată marca. Pentru acest motiv, semnul verbal CANNABIS depășește cu mult domeniul sugestiei și ține de domeniul descrierii. Prin urmare, semnul menționat trebuie considerat descriptiv, iar nu sugestiv sau aluziv [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 12 ianuarie 2005, Deutsche Post EURO EXPRESS/OAPI (EUROPREMIUM), T-334/03, Rec., p. II-65, punctul 37].

35

De asemenea, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, nu este necesar ca semnele și indicațiile care compun marca să fie în mod efectiv utilizate, la momentul înregistrării, în scopul descrierii produselor sau a serviciilor pentru care au fost înregistrate sau a caracteristicilor acestor produse sau ale acestor servicii. Este suficient, după cum arată chiar redactarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 ca aceste semne și indicații să poată fi utilizate cu un asemenea scop [Hotărârea OAPI/Wrigley, citată anterior, punctul 32, și Hotărârea Tribunalului din 20 noiembrie 2007, Tegometall International/OAPI – Wuppermann (TEK), T-458/05, Rep., p. II-4721, punctul 88].

36

În speță, simplul termen „cannabis” utilizat ca marcă va putea fi considerat descriptiv dacă face trimitere, în mod efectiv sau potențial, la una dintre caracteristicile produsului, și anume unul dintre ingredientele care pot fi utilizate la fabricarea băuturilor în cauză. Astfel cum rezultă din jurisprudență, termenul „cannabis” va prezenta în mod potențial o legătură cu una dintre caracteristicile produselor în cauză dacă este rezonabil să se aibă în vedere că, pe viitor, poate fi stabilită o astfel de legătură [a se vedea, prin analogie, Hotărârea Tribunalului din 14 iunie 2001, Telefon & Buch/OAPI (UNIVERSALTELEFONBUCH și UNIVERSALKOMMUNIKATIONSVERZEICHNIS), T-357/99 și T-358/99, Rec., p. II-1705, punctele 29 și 30, și Hotărârea Tribunalului AIRSHOWER, citată anterior, punctul 30]. Având în vedere oferta de băuturi care conțin cânepă existente deja pe piață, este necesar să se considere că semnul CANNABIS poate desemna din acest moment unul dintre ingredientele utilizate la fabricarea produselor pentru care a fost înregistrată marca.

37

Pe de altă parte, trebuie să se arate că, potrivit unei jurisprudențe constante, faptul că un termen are mai multe sensuri nu are nicio importanță pentru a stabili caracterul său descriptiv. Astfel, contrar argumentelor reclamantului, faptul că termenul „cannabis” poate avea trei accepțiuni diferite nu poate juca niciun rol în ceea ce privește stabilirea caracterului său descriptiv. Va fi suficient să existe un raport direct și concret între unul dintre sensuri și produsele în cauză, cum este cazul în speță, pentru ca articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 să fie aplicabil [Hotărârea Curții din 12 februarie 2004, Campina Melkunie, C-265/00, Rec., p. I-1699, punctul 38, și Hotărârea Tribunalului din , Münchener Rückversicherungs-Gesellschaft/OAPI (MunichFinancialServices), T-316/03, Rec., p. II-1951, punctul 33].

38

Rezultă din ansamblul acestor considerații că semnul CANNABIS face trimitere la planta de canabis, bine cunoscută publicului ca urmare a mediatizării sale, care este prezentă în procesul de fabricație al anumitor alimente și al anumitor băuturi. Consumatorul mediu va stabili, așadar, imediat și fără nicio reflecție suplimentară, o legătură între semnul în cauză și caracteristicile produselor pentru care a fost înregistrată marca, ceea ce face ca semnul să fie descriptiv.

39

Această concluzie nu poate fi infirmată de alte argumente prezentate de reclamant. În ceea ce privește, în primul rând, argumentul reclamantului întemeiat pe faptul că aceeași scară de evaluare ar trebui aplicată mărcii CANNABIS și anumitor alte mărci înregistrate, trebuie ca acest argument să fie respins ca neîntemeiat. Astfel, numai în măsura în care raportul existent între semnul în cauză și produsele sau serviciile avute în vedere este direct și concret, articolul 51 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 s-ar opune validității celorlalte mărci menționate mai sus și invocarea unui astfel de raport ar putea să declanșeze anularea acestora [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 10 octombrie 2006, PTV/OAPI (map&guide), T-302/03, Rec., p. II-4039, punctul 50].

40

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantului întemeiat pe faptul că, ținând seama de practica decizională a OAPI, camera de recurs ar fi încălcat principiul general al egalității de tratament, acesta trebuie de asemenea respins ca neîntemeiat. Legalitatea deciziilor camerei de recurs trebuie apreciată numai în temeiul Regulamentului nr. 40/94, iar nu în temeiul practicii decizionale a OAPI [Hotărârea Tribunalului din 21 aprilie 2004, Concept/OAPI (ECA), T-127/02, Rec., p. II-1113, punctul 71, și Hotărârea Tribunalului din , Euro-Information/OAPI (CYBERCREDIT, CYBERGESTION, CYBERGUICHET, CYBERBOURSE și CYBERHOME), T-211/06, T-213/06, T-245/06, T-155/07 și T-178/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 44]. Pe de altă parte, potrivit unei jurisprudențe constante, principiul egalității de tratament nu poate fi invocat în ilegalitate, deoarece nimeni nu poate invoca, în beneficiul său, o ilegalitate săvârșită în favoarea altuia [Hotărârea Tribunalului din , Streamserve/OAPI (STREAMSERVE), T-106/00, Rec., p. II-723, punctul 67, și Hotărârea Tribunalului din , Camper/OAPI – JC (BROTHERS by CAMPER), T-43/05, nepublicată în Repertoriu, punctele 93-95].

41

În sfârșit, afirmația reclamantului privind notorietatea mărcii CANNABIS trebuie respinsă ca neoperantă. În această privință, trebuie arătat că, în speță, notorietatea semnului nu are niciun rol pentru a stabili dacă semnul în cauză este descriptiv. Conform articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009], numai dobândirea ulterioară a caracterului distinctiv ca urmare a utilizării semnului în cauză ar evita aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, ceea ce nu este cazul în speță.

42

Întrucât a fost stabilit raportul descriptiv între semnul în cauză și produsele vizate, trebuie să se examineze dacă marca menționată nu conține alte elemente care ar fi de natură să o facă distinctivă (Hotărârea Curții din 20 septembrie 2001, Procter & Gamble/OAPI, C-383/99 P, Rec., p. I-6251, punctul 39). În speță, astfel cum s-a constatat deja, este vorba despre o simplă marcă verbală. În consecință, niciun alt element care însoțește marca CANNABIS nu este de natură să repună în discuție caracterul descriptiv al acesteia.

43

Nici această concluzie nu poate fi repusă în discuție de argumentul reclamantului privind lipsa de ingrediente ilegale în bere și în băuturile alcoolice pentru care a fost înregistrată marca în cauză. În realitate, acest argument este paradoxal în raționamentul reclamantului. Într-adevăr, astfel cum a subliniat intervenienta, fie băuturile în cauză conțin sau pot conține cânepă și marca CANNABIS este, prin urmare, descriptivă, fie aceste băuturi nu pot conține cânepă și, de fapt, nu conțin cânepă și, în consecință, marca CANNABIS ar putea fi considerată înșelătoare dacă generează o înșelăciune efectivă sau un risc suficient de grav de înșelăciune în privința consumatorului (a se vedea, în acest sens și prin analogie, Hotărârea Curții din 30 martie 2006, Emanuel, C-259/04, Rec., p. I-3089, punctul 47). În această privință, ar trebuie să se stabilească faptul că consumatorul avut în vedere ar fi determinat să creadă că produsele pentru care a fost înregistrată marca dețin o caracteristică pe care, în realitate, nu o dețin, ținând seama de faptul că, în speță, consumatorul ar putea verifica pe etichetă care sunt ingredientele utilizate la fabricarea băuturilor menționate.

44

Rezultă astfel că, prin respingerea recursului împotriva deciziei diviziei de anulare în temeiul caracterului descriptiv al mărcii CANNABIS, camera de recurs nu a încălcat articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94.

45

Prin urmare, motivul unic invocat de reclamant nu poate fi admis.

46

Acțiunea trebuie, în consecință, respinsă, fără să fie necesară examinarea motivelor invocate de intervenientă.

47

Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI și ale intervenientei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a doua)

declară și hotărăște: