HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

4 noiembrie 2008

Cauza F‑41/06

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Funcționari — Asigurări sociale — Asigurare pentru accident și boală profesională — Invaliditate — Pensionare din motiv de invaliditate — Motivare — Anulare”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Marcuccio solicită, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei de pensionare a sa din motiv de invaliditate, precum și a unei serii de acte conexe deciziei menționate și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata de daune interese către acesta

Decizia: Anulează decizia Comisiei din 30 mai 2005 de pensionare a reclamantului din motiv de invaliditate. Obligă Comisia să îi plătească reclamantului suma de 3 000 de euro. Respinge celelalte capete de cerere. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și două treimi din cheltuielile de judecată ale reclamantului. Reclamantul suportă o treime din propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

Funcționari — Invaliditate — Comisia pentru invaliditate — Aviz — Obligația de motivare — Obiect

(Statutul funcționarilor, art. 25, art. 53 și art. 78 primul paragraf)

Scopul dispozițiilor referitoare la comisia medicală și la comisia pentru invaliditate este de a încredința unor experți medicali aprecierea definitivă a tuturor chestiunilor de ordin medical. Controlul jurisdicțional nu se poate extinde asupra aprecierilor medicale propriu‑zise, care trebuie considerate definitive atunci când au fost efectuate în condiții legale. În schimb, controlul jurisdicțional poate fi exercitat în ceea ce privește regularitatea constituirii și a funcționării acestor comisii, precum și în ceea ce privește regularitatea avizelor emise de acestea. Sub acest aspect, instanța comunitară este competentă să examineze dacă avizul conține o motivare care permite să se aprecieze considerațiile pe care se întemeiază concluziile prezentate în acesta și dacă s‑a stabilit o legătură coerentă între constatările medicale pe care le conține și concluziile la care ajunge comisia.

Este vădit lipsit de orice motivare avizul unei comisii pentru invaliditate care se limitează pur și simplu să constate și, în același timp, să concluzioneze că funcționarul este afectat de o invaliditate considerată totală care îl pune în imposibilitatea de a‑și exercita atribuțiile. Simpla mențiune, în procesul‑verbal al comisiei pentru invaliditate, că funcționarul ar suferi de un sindrom anxio‑depresiv nu permite instanței comunitare să cunoască și să verifice considerațiile pe care se întemeiază concluziile prezentate în acesta și dacă s‑a stabilit o legătură coerentă între constatările medicale pe care le conține și concluziile la care a ajuns comisia. Astfel, un sindrom anxio‑depresiv se poate manifesta în moduri și grade foarte diferite și nu implică faptul ca persoana care suferă de acesta să fie în mod necesar privită ca fiind atinsă de o invaliditate permanentă și totală care o pune în imposibilitatea de a‑și exercita atribuțiile corespunzătoare unui post din grupa sa de funcții.

(a se vedea punctele 64, 65 și 67)

Trimitere la:

Curte: 10 decembrie 1987, Jänsch/Comisia, 277/84, Rec., p. 4923, punctul 15

Tribunalul de Primă Instanță: 27 februarie 1992, Plug/Comisia, T‑165/89, Rec., p. II‑367, punctul 75; 15 decembrie 1999, Nardone/Comisia, T‑27/98, RecFP, p. I‑A‑267 și II‑1293, punctul 87