HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

19 aprilie 2007

Cauza F‑9/06

Rui Canteiro Lopes

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcționari — Promovare — Analiză comparativă a meritelor — Lipsa unui raport de evaluare definitiv”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Canteiro Lopes solicită anularea deciziei Comisiei din 4 martie 2005 de a nu include numele reclamantului pe lista funcționarilor considerați a fi cei mai merituoși și de a nu îl promova în gradul A 4 pentru exercițiul de promovare 2000

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Evaluare — Raport de evaluare — Întocmire

[Statutul funcționarilor, art. 2 alin. (1) și art. 43]

2.      Funcționari — Promovare — Criterii

(Statutul funcționarilor, art. 45)

1.      Atunci când raportul de evaluare al unui funcționar nu a fost întocmit în condiții procedurale normale din cauza unor împrejurări excepționale, precum părăsirea instituției de către evaluatorul său și de către evaluatorul său de apel și desființarea direcției generale în care era repartizat, este conform cu cerința de continuitate a acțiunii administrative faptul ca raportul său să fie întocmit de directorul general care, potrivit deciziei adoptate de instituție în legătură cu exercitarea atribuțiilor conferite prin statut autorității împuternicite să facă numiri, deține competențe care nu sunt vizate în mod specific în această decizie.

(a se vedea punctul 56)

2.      Aprecierea meritelor funcționarilor promovabili reprezintă criteriul determinant al oricărei promovări, în timp ce autoritatea împuternicită să facă numiri poate lua în considerare vârsta candidaților și vechimea lor în grad sau în serviciu numai cu titlu subsidiar. Cu toate acestea, în cazul egalității de merite între funcționarii promovabili, aceste criterii suplimentare pot, în mod just, să constituie factorul decisiv al alegerii autorității menționate.

O diferență de două puncte între aprecierile analitice a doi funcționari promovabili care, în plus, fac parte din două direcții generale diferite nu poate fi considerată suficient de semnificativă, ținând cont chiar de diferențele de evaluare dintre direcțiile generale, pentru a împiedica luarea în considerare, în mod subsidiar, a altor criterii obiective privind situația administrativă și personală a persoanelor interesate, precum vechimea sau faptul că au fost deja incluse, în cadrul unui exercițiu anterior, pe lista funcționarilor celor mai merituoși.

(a se vedea punctele 63, 67 și 68)

Trimitere la:

Curte: 9 noiembrie 2000, Comisia/Hamptaux, C‑207/99 P, Rec., p. I‑9485, punctul 19

Tribunalul de Primă Instanță: 29 februarie 1996, Lopes/Curtea de Justiție, T‑280/94, RecFP, p. I‑A‑77 și II‑239, punctul 138; 5 martie 1998, Manzo‑Tafaro/Comisia, T‑221/96, RecFP, p. I‑A‑115 și II‑307, punctul 17; 13 martie 2001, Hørbye‑Möller/Comisia, T‑116/00, punctul 39; 11 iulie 2002, Perez Escanilla/Comisia, T‑163/01, RecFP, p. I‑A‑131 și II‑717, punctul 29; 9 aprilie 2003, Tejada Fernández/Comisia, T‑134/02, RecFP, p. I‑A‑125 și II‑609, punctul 42; 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1169, punctul 57; 23 ianuarie 2007, Tsarnavas/Comisia, T‑472/04, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 67