COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 8.2.2023

COM(2023) 61 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre: să acționăm împreună pentru a face față viitoarelor situații de urgență

I.Uniunea Europeană într-un peisaj al riscurilor în schimbare: pregătirea pentru necunoscut

UE se confruntă cu provocări și amenințări multiple și simultane, dintre care unele ar fi fost considerate de neconceput până de curând. Uniunea Europeană trebuie să anticipeze aceste provocări, pentru care trebuie și să fie mai bine pregătită. Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a bulversat întregul continent, evidențiind responsabilitatea care ne revine de a consolida capacitățile de pregătire civilă pentru situații de urgență în fața unor amenințări multiple, atât cele provocate de om, cât și cele naturale, în contextul unei securități din ce în ce mai instabile la nivel mondial. Riscul nuclear, perturbarea aprovizionării cu energie, a transporturilor și aprovizionării cu alimente, întreruperea tratamentului medical, distrugerea infrastructurii sanitare și strămutările masive de populație în Europa subliniază importanța menținerii serviciilor esențiale care stau la baza societății noastre.

În timp ce la frontiera noastră estică războiul produce efecte devastatoare, UE continuă să se confrunte cu consecințele pandemiei de COVID-19. Pandemiile s-au numărat printre principalele riscuri identificate în cadrul evaluărilor naționale ale riscurilor din mai multe țări europene înainte de apariția pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, identificarea riscurilor nu s-a tradus în eforturi specifice de planificare de urgență și de prevenire a dezastrelor, care i-ar fi putut proteja mai bine pe cetățenii noștri. Pe baza învățămintelor desprinse cu aceste ocazii, Uniunea și-a consolidat cadrul de securitate sanitară, în principal prin intermediul uniunii europene a sănătății.

În timp ce facem față acestor crize, impactul puternic al schimbărilor climatice a devenit din ce în ce mai evident în viața noastră de zi cu zi și agravează și mai mult vulnerabilitatea Europei la crize 1 . Temperaturile din Europa au crescut cu mai mult de două ori decât media globală din ultimii 30 de ani – cea mai ridicată valoare de pe orice continent din lume 2 . Această tendință de încălzire are consecințe grave. În 2022, seceta a afectat aproape două treimi din teritoriul UE 3 , ceea ce a determinat o diminuare a debitelor râurilor, a volumului de apă din rezervoare și a volumului apelor subterane, afectând sănătatea, sectorul energetic, aprovizionarea cu apă, transporturile și producția agricolă. Valurile de căldură reprezintă un risc grav pentru viață și pentru sănătatea umană. Perioadele prelungite și repetate de secetă măresc aria geografică, frecvența și intensitatea incendiilor forestiere pe întregul teritoriu al UE. În UE, gravitatea sezonului incendiilor din 2022 nu a fost depășită decât o singură dată în istorie și s-a înregistrat o creștere cu 250 % a suprafeței afectate comparativ cu suprafața medie arsă din ultimii 15 ani 4 . De asemenea, inundațiile devastatoare care au afectat mai multe țări europene în iulie 2021 ne-au reamintit în mod clar că fenomenele meteorologice extreme provoacă pierderi de vieți omenești, distrug locuințe și cauzează pierderi economice semnificative. Degradarea mediului cauzată de poluare, defrișări și alte activități umane sporește vulnerabilitatea ecosistemelor și amplifică impactul schimbărilor climatice. Peste jumătate dintre statele membre ale UE consideră cutremurele drept un risc major. Condițiile meteorologice extreme sporesc și mai mult vulnerabilitatea seismică a infrastructurii europene învechite, inclusiv a infrastructurii de transport, a spitalelor, a stațiilor de pompieri și a instalațiilor de producție și distribuție a energiei.

În perioada imediat următoare unui dezastru, protecția civilă 5  este un element esențial pentru populațiile afectate. Prin intermediul mecanismului de protecție civilă al Uniunii („mecanismul Uniunii”) 6 , UE și­a sporit gradul de pregătire pentru situații de urgență la toate nivelurile. Atunci când capacitățile unei singure țări sunt depășite ca urmare a unei situații de criză, mecanismul Uniunii asigură coloana vertebrală operațională a răspunsului colectiv al Europei atât în Uniune (inclusiv în regiunile ultraperiferice ale UE), cât și în afara Uniunii. Între 2020 și 2022, mecanismul Uniunii a fost activat de peste 320 de ori 7 , dintre care 100 de ori de către statele membre. Această cifră este de cinci ori mai mare decât media din cei 10 ani anteriori.

În contextul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, mecanismul Uniunii a furnizat asistență pentru salvarea de vieți omenești prin intermediul celei mai mari și mai complexe operațiuni de protecție civilă a UE de la instituirea sa. UE a furnizat Ucrainei și țărilor învecinate asistență în natură care s-a ridicat la peste 80 000 de tone, în valoare de aproximativ 500 de milioane EUR.

În faza inițială a pandemiei de COVID-19, mecanismul Uniunii a constituit primul stoc strategic de contramăsuri medicale în cadrul rescEU 8 , care a contribuit la salvarea a mii de vieți omenești în întreaga Europă. Acest mecanism a facilitat repatrierea a peste 100 000 de cetățeni UE blocați în străinătate pe durata pandemiei și distribuirea a 40 de milioane de doze de vaccin către 49 de țări din întreaga lume, în conformitate cu Strategia UE privind vaccinurile.

Mecanismul Uniunii a canalizat solidaritatea europeană colectivă care a permis un răspuns ferm la incendiile forestiere masive din vara anului 2022: au fost mobilizate avioane și elicoptere pentru 38 de operațiuni ale UE de stingere a incendiilor, pe lângă un număr de aproximativ 400 de pompieri mobilizați, cu aproximativ 100 de vehicule, sub drapelul UE pentru a salva vieți omenești și a opri arderea pădurilor europene.

Timp de peste două decenii, mecanismul Uniunii a sprijinit și completat, de asemenea, eforturile statelor membre de prevenire a dezastrelor și de pregătire în caz de dezastre. Având în vedere evoluția peisajului riscurilor, aceste eforturi trebuie intensificate. Măsurile de prevenire și pregătire eficace trebuie să se bazeze pe scenarii orientate spre viitor în diferite sectoare socioeconomice, care să nu se limiteze la sistemul de protecție civilă și care să includă patrimoniul nostru cultural. Complexitatea și interdependența riscurilor cu care se confruntă UE demonstrează importanța identificării vulnerabilităților în sectoarele critice, a anticipării pericolelor și amenințărilor și a consolidării acțiunilor colective pentru o mai bună prevenire a dezastrelor și o mai bună pregătire pentru dezastre.

II.Cinci obiective în materie de reziliență la dezastre pentru a consolida reziliența UE în ansamblu

Convergența riscurilor multiple și simultane care se extind dincolo de frontierele unei singure țări necesită o schimbare de mentalitate la toate nivelurile. Identificarea și planificarea la nivel național a riscurilor de dezastre își ating rapid limitele atunci când amenințările, vulnerabilitățile și interdependențele sunt transfrontaliere și la nivel european. Dacă măsurile specifice fiecărui sector sunt cunoscute, prevenirea și pregătirea trebuie să fie adaptate în consecință și să devină multisectoriale, multistratificate și paneuropene.

 
Prin urmare, astfel cum prevede cadrul juridic de instituire a mecanismului Uniunii 9 , UE și statele membre au identificat în mod colectiv cinci obiective în materie de reziliență la dezastre care abordează domeniile în care necesitatea de a consolida reziliența Europei la dezastre și la crize este imperioasă. Aceste obiective reprezintă un punct de referință comun pentru sprijinirea acțiunilor de prevenire și de pregătire în caz de dezastre care riscă să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări. Ele sunt prezentate într-o recomandare 10 a Comisiei care însoțește prezenta comunicare. Având la rândul lor obiective specifice, aceste obiective constituie o agendă comună în scopul consolidării capacității colective a UE de a rezista la impactul unor dezastre viitoare și de a proteja cetățenii, mijloacele de subzistență și mediul.

Cele cinci obiective sunt următoarele:

1.anticipare - îmbunătățirea evaluării și anticipării riscurilor și a planificării gestionării riscurilor de dezastre;

2.pregătire - sporirea gradului de conștientizare a riscurilor și a gradului de pregătire al populației;

3.alertare - îmbunătățirea sistemelor de alertă timpurie;

4.răspuns - consolidarea capacității de răspuns a mecanismului de protecție civilă al Uniunii;

5.asigurarea protecției - asigurarea unui sistem solid de protecție civilă.

Figura 1: Obiectivele consolidează ciclul „prevenire - pregătire - răspuns în caz de dezastre”

Asigurarea unui sistem de protecție civilă solid Asigurarea protecției Consolidarea capacității de răspuns a mecanismului de protecție civilă al Uniunii Răspuns îmbunătățirea sistemelor de alertă timpurie Alertare Creșterea nivelului de conștientizare a riscurilor și a gradului de pregătire al populației Pregătire Îmbunătățirea evaluării și anticipării riscurilor și a planificării gestionării riscurilor de dezastre Anticipare

Obiectivele în materie de reziliență la dezastre consolidează eforturile UE de a transforma reziliența într-o nouă busolă pentru procesul UE de elaborare a politicilor 11 . Agenda analizei prospective strategice a Comisiei și obiectivele în materie de reziliență la dezastre au același obiectiv comun, și anume plasarea rezilienței în centrul procesului UE de elaborare a politicilor. Ambele analizează viitorul pentru a fundamenta deciziile actuale, pe baza cercetărilor, a scenariilor, a analizei tendințelor și a altor instrumente de sporire rezilienței Europei. Prin urmare, obiectivele în materie de reziliență la dezastre vor sprijini punerea în aplicare a Agendei analizei prospective strategice a Comisiei prin transpunerea unei abordări anticipative a gestionării situațiilor de urgență în acțiuni concrete. Cu toate că responsabilitatea principală revine statelor membre, trebuie implicate toate nivelurile procesului decizional și ale societății pentru a sprijini acțiunile de reziliență.

Reziliența societății depinde de cooperarea mai multor actori cu protecția civilă. În unele cazuri, cum ar fi terorismul, războiul și alte amenințări intenționate, mandatul pentru măsurile de prevenire și de pregătire revine sistemului general de gestionare a situațiilor de urgență din fiecare stat membru. Din acest sistem fac parte și forțele de securitate și forțele armate. Deși rămân specifice domeniului protecției civile, obiectivele în materie de reziliență la dezastre completează și consolidează setul de instrumente al UE pentru reziliență în mai multe domenii.

 
Serviciile esențiale, cum ar fi aprovizionarea cu energie și cu apă și furnizarea de asistență medicală, transporturile 12 și telecomunicațiile, sunt esențiale pentru asigurarea stării de bine a populației, precum și pentru răspunsul în caz de urgență în sine. Aceste servicii trebuie să rămână operaționale în cursul și ulterior producerii unui dezastru. De aceea, autoritățile de protecție civilă ar trebui să fie asociate îndeaproape la eforturile de consolidare a rezilienței entităților care exploatează infrastructura critică pentru a furniza servicii esențiale 13 . Eforturile de pregătire trebuie să țină seama și de incidența tot mai mare a atacurilor cibernetice, inclusiv de scenariile de situații de urgență în care atacurile cibernetice perturbă serviciile esențiale.

Gradul de pregătire pentru viitoarele pandemii și pentru alte amenințări la adresa sănătății care necesită atenție la nivelul Uniunii a crescut odată cu adoptarea uniunii europene a sănătății și cu instituirea Autorității pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA). Obiectivele în materie de reziliență la dezastre vor contribui la consolidarea identificării amenințărilor transfrontaliere grave privind sănătatea. Aceasta include măsuri de îmbunătățire a supravegherii și a alertei timpurii, precum și constituirea de rezerve de produse farmaceutice și consumabile medicale 14 . 

În cazul unor restricții comerciale sau al oricărei alte situații de criză care afectează libera circulație a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor, astfel cum s-a întâmplat în timpul pandemiei de COVID-19, instrumentul pentru situații de urgență pe piața unică (SMEI) 15 propus pune un accent specific pe reziliența la dezastre. Noul instrument ar urma să asigure libera circulație și disponibilitatea bunurilor și serviciilor relevante în situații de criză pe durata unei situații de urgență care afectează piața unică, sprijinind astfel și lucrătorii din domeniul protecției civile.

Investițiile în materie de reziliență generează beneficii sociale, economice și ecologice care depășesc costurile, indiferent dacă și când se materializează un dezastru. Investițiile dau cele mai bune rezultate atunci când integrează caracteristici de prevenire „inteligentă”. Două exemple de astfel de caracteristici ar fi sistemele de alertă timpurie care abordează pericole multiple sau soluțiile bazate pe natură (acoperișuri verzi, iazuri, zone umede) care au drept scop prevenirea insulelor termice, a incendiilor forestiere și a inundațiilor. De exemplu, în Europa, sistemele de alertă timpurie împotriva căldurii extreme salvează vieți și s-a dovedit că aduc beneficii în valoare de peste 130 EUR pentru fiecare 1 EUR cheltuit 16 . Sinergiile mai puternice dintre comunitățile implicate în combaterea efectelor schimbărilor climatice, în protecția mediului și în protecția civilă pot promova acțiuni mai bune de prevenire și pot aduce beneficii atât pentru populație, cât și pentru planetă. Obiectivele în materie de reziliență la dezastre vor facilita astfel de sinergii și vor contribui la realizarea obiectivelor Pactului verde european, în special în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice și protecția și refacerea biodiversității.

Pentru a promova investițiile care sprijină reziliența, statele membre ar trebui să profite de sprijinul larg disponibil în cadrul fondurilor UE, cum ar fi: Mecanismul de redresare și reziliență, fondurile politicii de coeziune, Fondul pentru agricultură și dezvoltare rurală, programul LIFE, Instrumentul de sprijin tehnic (IST) și misiunea UE „Adaptarea la schimbările climatice”. Asistența tehnică acordată prin mecanismul Uniunii este disponibilă pentru a proiecta investiții „inteligente” în materie de prevenire, care vor contribui la protejarea cetățenilor împotriva dezastrelor, la adaptarea la schimbările climatice, la evitarea degradării mediului și la progresul tranziției verzi. Cetățenii și întreprinderile din UE riscă să sufere pierderi din cauza dezastrelor de origine climatică. Dialogul privind reziliența la schimbările climatice 17 evidențiază modalități de a acoperi riscurile legate de climă, de exemplu prin intermediul asigurărilor. În plus, sistemul UE de clasificare pentru investițiile durabile (taxonomia UE) contribuie la canalizarea investițiilor private către activități economice care contribuie la adaptarea la schimbările climatice și va include criterii pentru gestionarea riscurilor de dezastre de către serviciile de urgență. 
 

Reziliența la dezastre depinde, de asemenea, de gestionarea eficace a crizelor. UE a avut un rol esențial în asigurarea abordării efectelor transsectoriale și transfrontaliere ale pandemiei de COVID-19, ale războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și ale altor crize și situații de urgență la scară largă. Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) s-a transformat în platforma operațională a UE de gestionare a crizelor. În prezent, acesta funcționează cu o capacitate de anticipare și de analiză sporită, asigurând coordonarea între sectoare și corelând cererile de ajutor cu răspunsul din partea statelor membre, a țărilor terțe și a actorilor din sectorul privat. În plus, acesta lucrează în coordonare cu mecanismul integrat pentru un răspuns politic la crize (IPCR) din cadrul Consiliului și, atunci când se confruntă cu crize de securitate și consulare în afara UE, și cu Centrul de răspuns în caz de criză al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE). Pentru a face față eventualelor crize viitoare, ERCC își va consolida în continuare rolul de platformă centrală în cadrul unei rețele care conectează toți actorii din domeniul gestionării crizelor, respectând competențele existente și conformându-se recomandărilor din „Avizul științific privind gestionarea crizelor 18 ”.

Dezastrele pot necesita adoptarea unor măsuri de urgență extraordinare. Deși constituie un instrument legitim, măsurile respective trebuie să fie justificate, limitate în timp și proporționale. Ele trebuie să aibă un temei juridic solid și să permită un sistem de control și echilibru pentru a susține statul de drept.

III.Obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre

Obiectivul 1: anticipare - îmbunătățirea evaluării și anticipării riscurilor și a planificării gestionării riscurilor de dezastre

Deciziile bune necesită informații fiabile și prompte. Măsurile actuale de prevenire și de pregătire din cadrul mecanismului Uniunii trebuie să se bazeze pe ipoteze formulate la nivelul Uniunii utilizate pentru a stabili capacitățile și investițiile prioritare, atât la nivel național, cât și la nivel european. Sunt vizate, în special, dezastrele și crizele de natură transsectorială și transfrontalieră, care devin din ce în ce mai frecvente. Atât Uniunea, cât și statele membre trebuie să fie la curent cu amenințările noi și emergente și să îmbunătățească nivelul de înțelegere a impactului potențial al acestora. O abordare regională poate completa capacitățile de la nivel național și de la nivel european de anticipare a riscurilor și a posibilelor efecte transfrontaliere ale acestora. Pentru a transforma evaluarea riscurilor viitoare în informații care pot declanșa rapid acțiuni, Comisia intenționează să aducă noi îmbunătățiri capabilității de elaborare de scenarii la nivelul Uniunii, evaluării riscurilor, capabilității de anticipare și planificării gestionării riscurilor, în vederea dezvoltării de acțiuni preventive.

Figura 2: cele 16 pericole pe baza cărora vor fi elaborate scenariile de dezastre

Obiectivul 2: pregătire - sporirea gradului de conștientizare a riscurilor și a gradului de pregătire al populației

În cazul producerii unui dezastru, persoanele din zona afectată trebuie să știe cum să reacționeze pentru a-și proteja viețile și bunurile, precum și pe cele ale altor membri ai comunității. Întrucât răspunsul în caz de dezastre este întotdeauna local la început, toate segmentele populației trebuie să aibă cunoștințe adecvate cu privire la prevenirea, pregătirea și răspunsul în caz de dezastre.

În prezent, deși riscurile și impactul dezastrelor pot fi ridicate, aproximativ 60 % dintre cetățenii UE sunt conștienți de riscurile din regiunea lor, cu variații mari între statele membre 19 . Toți membrii unei comunități, inclusiv persoanele cu vulnerabilități specifice, ar trebui să fie implicați activ în eforturile de pregătire și prevenire și să ofere sprijin autorităților pentru a cartografia riscurile și pentru a completa cunoștințele științifice cu experiența lor de zi cu zi cu privire la teritoriile în care trăiesc. Asigurarea faptului că nimeni nu este lăsat în urmă atunci când se promovează măsuri de sporire a nivelului de conștientizare a riscurilor și de prevenire a dezastrelor este esențială pentru ca toți cetățenii să devină actori activi într-o societate rezilientă.

Pentru ca cetățenii Uniunii să conștientizeze riscurile și să fie pregătiți pentru acestea, Comisia va oferi sprijin statelor membre cu scopul de a spori nivelul general de conștientizare a riscurilor, de a îmbunătăți accesul publicului la informații privind riscurile de dezastre într-un format accesibil 20 , de a accelera ritmul de adoptare a măsurilor de prevenire a riscurilor și de pregătire pentru acestea și de a consolida cultura de prevenire a riscurilor în rândul populației Uniunii.

 

 

Obiectivul 3: alertare - îmbunătățirea sistemelor de alertă timpurie

Dezastrele recente au demonstrat că avertizarea populațiilor locale în timp util rămâne o provocare. Stabilirea unei configurații instituționale eficace care să asigure transmiterea în timp util a mesajelor de avertizare la nivel național, la nivel regional și la nivel local este esențială. Comisia intenționează să sprijine statele membre pentru identificarea și abordarea verigilor slabe ale sistemelor lor naționale de alertă timpurie. Trecerea rapidă la așa-numita „previzionare axată pe impact” (un tip de mesaje de previzionare a fenomenelor meteorologice care semnalează deja impactul potențial al unui eveniment meteorologic grav) ar ajuta, de asemenea, persoanele expuse riscului să ia măsuri mai rapid.

La conceperea mesajelor de avertizare, statele membre ar trebui să țină seama de nevoile specifice ale persoanelor aflate în situații vulnerabile, ale persoanelor cu handicap și ale copiilor. Mesajele de avertizare ar trebui să fie accesibile, clare și aplicabile și, în măsura posibilului, ar trebui să fie furnizate în mai multe limbi, astfel încât să fie înțelese de toate segmentele populației, inclusiv de turiști, rezidenți sezonieri și migranți. În cele din urmă, dezastrele transfrontaliere complexe evidențiază necesitatea unui sistem de alertă timpurie cu spectru larg la nivelul Uniunii. Comisia intenționează să analizeze împreună cu statele membre modul în care sistemele naționale de alertă timpurie ar putea deveni mai accesibile tuturor cetățenilor Uniunii, inclusiv călătorilor, turiștilor și comunităților din zonele transfrontaliere, pe întregul teritoriu al Uniunii.

Pentru a îmbunătăți sistemele de alertă timpurie din UE, Comisia intenționează să îmbunătățească capabilitatea de previzionare, detectare și monitorizare și să îmbunătățească sistemele de avertizare publică.

Obiectivul 4: răspuns - consolidarea capacității de răspuns a mecanismului de protecție civilă al Uniunii

Într-o situație de criză, serviciile de urgență ale statelor membre trebuie să fie pregătite să răspundă nevoilor populației. Atunci când capacitatea unei țări este copleșită, mijloacele și echipele de răspuns ale UE pot interveni pentru a acoperi lacunele critice și pentru a evita o deteriorare suplimentară a situației. Situațiile de urgență devin din ce în ce mai frecvente, mai complexe și de o amploare tot mai mare. În consecință, Comisia va trebui să mobilizeze mai frecvent capacitățile UE din cadrul rezervei strategice rescEU. Prin urmare, acest obiectiv în materie de reziliență la dezastre stabilește ținte concrete în scopul consolidării capacității UE de a răspunde unei solicitări de asistență în cadrul mecanismului Uniunii și al oferirii de sprijin statelor membre pentru a răspunde la viitoarele situații de urgență. Nevoile UE în materie de capacități de răspuns vor fi revizuite periodic prin intermediul unor rapoarte privind „lacunele în materie de capacități”.

Tipul și numărul capacităților de răspuns se vor baza pe date concrete și scenarii, extrase din obiectivul 1 – anticipare, care vor permite Uniunii să definească nevoile colective minime în materie de capacități de răspuns. Obiectivul 4 – răspuns – definește un prim set de obiective de performanță concrete, calitative și cantitative în materie de capacități – inclusiv capacități logistice și de transport – în cadrul mecanismului Uniunii de răspuns la dezastre și crize care implică inundații, operațiuni de căutare și salvare, incendii forestiere, nevoi sanitare de urgență, precum și evenimente radiologice și nucleare. La rândul lor, statele membre sunt încurajate să furnizeze informații actualizate referitoare la planurile lor naționale de urgență, care ar trebui să includă dispoziții specifice pentru a răspunde riscurilor identificate la nivelul UE. Acest obiectiv în materie de reziliență la dezastre stabilește ținte concrete pentru a asigura capacitatea Europei de a răspunde unei solicitări de asistență în cadrul mecanismului Uniunii în următoarele situații de urgență: incendii forestiere, inundații, operațiuni de căutare și salvare, evenimente chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) și nevoi sanitare.

 

Obiectivul 5: asigurarea protecției - asigurarea unui sistem solid de protecție civilă

Autoritățile de protecție civilă trebuie să rămână operaționale în timpul unui dezastru și ulterior producerii acestuia, atunci când societatea are cea mai mare nevoie de ele. Acest obiectiv urmărește să asigure că ERCC și centrele de operațiuni de urgență ale autorităților de protecție civilă din statele membre rămân operaționale în orice moment. Printre acțiunile care trebuie întreprinse se numără revizuirea periodică a planurilor și procedurilor de asigurare a continuității activității, precum și identificarea și punerea în aplicare, în mod sistematic, a lecțiilor învățate în urma dezastrelor.

În peisajul actual al riscurilor, autoritățile de protecție civilă nu pot funcționa în mod izolat. Comisia și statele membre își intensifică colaborarea transfrontalieră și cu mai multe părți interesate în gestionarea situațiilor de urgență, inclusiv cu operatorii de servicii esențiale. Pentru a asigura continuitatea activității centrelor de operațiuni de urgență în statele membre și la nivelul UE, Comisia intenționează să îmbunătățească planurile și procedurile, coordonarea, comunicarea și gestionarea informațiilor la nivel transsectorial și la nivel transfrontalier, precum și punerea în aplicare a lecțiilor învățate. 

 

IV.Obiectivele în materie de reziliență la dezastre în contextul rezilienței la nivel mondial

Dezastrele nu se opresc la frontierele UE. Realizarea rezilienței la dezastre necesită, de asemenea, parteneriate extinse cu responsabili de elaborarea politicilor și cu părți interesate de la nivel mondial. Prin urmare, este esențială o cooperare consolidată în materie de reziliență cu partenerii-cheie, cu țările învecinate și cu alte țări terțe. Reziliența entităților care operează infrastructuri critice, precum și capacitatea de a contracara amenințările hibride și atacurile cibernetice, inclusiv prin promovarea sinergiilor cu cele șapte cerințe de bază ale NATO pentru pregătirea civilă 26 , vor contribui la menținerea valorilor fundamentale europene. În plus, obiectivele în materie de reziliență la dezastre completează angajamentul asumat de UE în cadrul Busolei strategice pentru securitate și apărare 27 de a îmbunătăți cooperarea civilă și militară în sprijinul eforturilor civile de ajutor în caz de dezastre.

Cooperarea regională poate promova obiectivele în materie de reziliență la dezastre datorită unor inițiative precum „modelul UE” pentru gestionarea riscurilor transfrontaliere, pregătirea pentru dezastre și răspunsul colectiv în alte părți ale lumii. Odată cu extinderea statutului de membru al mecanismului Uniunii la Balcanii de Vest și la țările din vecinătate, obiectivele în materie de reziliență la dezastre ar trebui să devină un punct de referință pentru orientarea și promovarea dialogului politic privind gestionarea riscurilor de dezastre, adaptarea la schimbările climatice și protecția mediului. Extinderea sistemelor de alertă timpurie la nivel mondial 28 și promovarea strategiilor de finanțare în materie de riscuri de dezastre, alături de asistența financiară și tehnică acordată pentru consolidarea sistemelor de protecție civilă din țările partenere, vor spori reziliența dincolo de frontierele UE.

 

Obiectivele în materie de reziliență la dezastre pot consolida, de asemenea, rolul UE de actor de încredere și responsabil la nivel mondial. Aceste obiective vor contribui la realizarea priorităților și a țintelor Cadrului de acțiune de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030. Reuniunea la nivel înalt a Adunării Generale a ONU de la New York din 18-19 mai 2023 privind evaluarea la jumătatea perioadei a Cadrului de acțiune de la Sendai va fi o ocazie pentru prezentarea obiectivelor și promovarea lor la nivel mondial. Ele vor contribui, de asemenea, la obiectivele de dezvoltare durabilă și la punerea în aplicare a Acordului de la Paris.

 

V.O abordare în continuă evoluție – concluzii și etape următoare

Peisajul riscurilor de dezastre va continua să evolueze, deoarece componentele sale sunt modelate de activitățile umane, de tendințele de la nivel mondial și de șocuri multiple. Prin urmare, obiectivele în materie de reziliență la dezastre ar trebui, de asemenea, să rămână dinamice, să facă obiectul unei verificări periodice a adecvării și să evolueze în timp. Aceste obiective necesită, de asemenea, un angajament susținut semnificativ din partea statelor membre pentru a se asigura că acestea mobilizează investițiile necesare pentru consolidarea capacităților de prevenire a dezastrelor și de pregătire pentru dezastre. Prin urmare, este esențial ca statele membre și Comisia să revizuiască periodic împreună obiectivele în materie de reziliență la dezastre și să analizeze progresele înregistrate.

În 2023, activitatea de operaționalizare a recomandărilor ar trebui să înceapă atât la nivelul UE, cât și la nivel național. Aceasta va include luarea de măsuri concrete pentru punerea în aplicare a inițiativelor emblematice propuse, dar și diseminarea obiectivelor în materie de reziliență la dezastre și comunicare cu principalele părți interesate din statele membre, precum și crearea unor sinergii eficace cu inițiativele în materie de reziliență de la nivelul UE și de la nivel mondial.

În cursul anului 2024, dovezile furnizate de noile scenarii de dezastre și orientările oferite de viitoarea evaluare europeană a riscurilor legate de schimbările climatice 29 se vor reflecta într-o recomandare privind obiectivele în materie de reziliență la dezastre. Ar trebui lansat un exercițiu cuprinzător de evaluare inter pares a punerii în aplicare a obiectivelor în materie de reziliență la dezastre la nivel național. În final, progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor vor fi, de asemenea, revizuite în cadrul următorului Forum privind protecția civilă din 2024.

În cadrul eforturilor sale mai ample de consolidare a rezilienței, Comisia intenționează să ofere sprijin pentru consolidarea capacităților și schimbul de bune practici între statele membre în domeniile vizate de obiectivele în materie de reziliență la dezastre, inclusiv prin evaluări inter pares, asistență financiară și tehnică și cu sprijinul partenerilor de la nivel european și de la nivel mondial. Rețea europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă 30 va pune la dispoziție un ghișeu unic care le va permite practicienilor, cercetătorilor și actorilor din cadrul societății civile să se conecteze, să facă schimb de cunoștințe și să se implice împreună în realizarea obiectivelor în materie de reziliență la dezastre.

(1)

Raportul privind starea climei în Europa, Organizația Meteorologică Mondială, 2022.

(2)

Agenția Europeană de Mediu, Global and European temperatures (Temperaturile de la nivel global și european), 2022, https://www.eea.europa.eu/ims/global-and-european-temperatures .

(3)

 JRC, Drought in Europe August 2022 (Seceta în Europa, august 2022), https://edo.jrc.ec.europa.eu/documents/news/GDO-EDODroughtNews202208_Europe.pdf  

(4)

Din anul 2006, când a început înregistrarea incendiilor prin satelit la nivelul UE.

(5)

Protecția civilă constă în asistență de urgență acordată sub coordonarea autorităților guvernamentale în vederea pregătirii pentru un dezastru în Europa și la nivel mondial sau imediat după producerea unui astfel de dezastru.

(6)

Cele 27 de state membre și cele 8 țări terțe (Albania, Bosnia și Herțegovina, Islanda, Muntenegru, Macedonia de Nord, Norvegia, Serbia și Turcia) fac parte din mecanismul de protecție civilă al Uniunii. În 2022, Ucraina și Moldova au solicitat în mod oficial să devină state participante la mecanismul Uniunii.

(7)

Deși activarea din Ucraina în 2022, cauzată de război, a fost luată în calcul o singură dată, aceasta include peste 120 de cereri de asistență actualizate.

(8)

Protecție Civilă și Operațiuni Umanitare Europene, Fișă informativă rescEU,  https://civil-protection-humanitarian-aid.ec.europa.eu/what/civil-protection/resceu_en

(9)

Articolul 6 alineatul (5) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(10)

Recomandarea Comisiei privind obiectivele Uniunii Europene în materie de reziliență la dezastre, C(2023) 400.

(11)

Comisia a elaborat tablouri de bord privind reziliența pentru a oferi o evaluare globală a rezilienței în UE și în statele sale membre. Indicatorii din tablourile de bord acoperă patru dimensiuni: socială și economică, verde, digitală și geopolitică. https://ec.europa.eu/info/strategy/strategic-planning/strategic-foresight/2020-strategic-foresight-report/resilience-dashboards_en . 

(12)

Pentru a consolida reziliența transporturilor din UE în perioade de criză, Comisia a adoptat o comunicare privind „Un plan de urgență pentru sectorul transporturilor” (COM/2022/211 final). A se vedea, de asemenea, Planul de acțiune vizând mobilitatea militară 2.0: https://defence-industry-space.ec.europa.eu/action-plan-military-mobility-20_en .

(13)

În conformitate cu Directiva (UE) 2022/2557 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența entităților critice și de abrogare a Directivei 2008/114/CE a Consiliului (JO L 333, 27.12.2022, p. 164), cu Directiva (UE) 2022/2555 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniune, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 și a Directivei (UE) 2018/1972 și de abrogare a Directivei (UE) 2016/1148 (JO L 333, 27.12.2022, p. 80) și cu Recomandarea Consiliului privind o abordare coordonată la nivelul Uniunii în vederea consolidării rezilienței infrastructurii critice (JO C 20, 20.1.2023, p. 1).

(14)

Pentru o prezentare generală a pregătirii UE în caz de urgențe sanitare, vă rugăm să consultați https://health.ec.europa.eu/publications/state-health-preparedness-report_en  

(15)

COM (2022) 459 final, COM (2022) 461 final, COM (2022) 462 final.

(16)

Banca Mondială, Economics for Disaster Prevention and Preparedness. Investments in Disaster Risk Management in Europe Makes Economic Sense (Aspecte economice ale prevenirii și pregătirii în caz de dezastre. În Europa, din punct de vedere economic, are rost să se efectueze investiții în gestionarea riscurilor de dezastre), 2021, https://www.worldbank.org/en/news/feature/2021/06/04/economics-for-disaster-prevention-and-preparedness-in-europe  

(17)

  https://climate.ec.europa.eu/eu-action/adaptation-climate-change/climate-resilience-dialogue_en

(18)

Scientific Advice Mechanism, Group of Chief Scientific Advisors, Strategic crisis management in the EU : improving EU crisis prevention, preparedness, response and resilience, Publications Office of the European Union (Mecanismul de consiliere științifică, Grupul consilierilor științifici principali, Gestionarea strategică a crizelor în UE: îmbunătățirea prevenirii, pregătirii, răspunsului și rezilienței UE în situații de criză), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2022,  https://data.europa.eu/doi/10.2777/517560

(19)

Uniunea Europeană, Eurobarometru special 511b: Protecția civilă a UE, 2021, https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/2264 .

(20)

Statele membre ar trebui să furnizeze informații accesibile privind riscurile de dezastre, în conformitate cu obligațiile asumate de Uniune și de statele membre în temeiul Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap. Decizia Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (JO L 23, 27.1.2010, p. 35).

(21)

Rezoluția Parlamentului European din 15 septembrie 2022 referitoare la consecințele secetei, ale incendiilor și ale altor fenomene meteorologice extreme: intensificarea eforturilor UE de combatere a schimbărilor climatice (2022/2829 [RSP]).

(22)

Provenite, printre altele, și din viitorul „Atlas al riscurilor de secetă”, care urmează să fie publicat în 2023 de Observatorul european al secetei pentru reziliență și adaptare (EDORA).

(23)

Inclusiv Parteneriatul științific european privind pericolele naturale. A se vedea: https://civil-protection-humanitarian-aid.ec.europa.eu/what/civil-protection/early-warning-and-information-systems_en . 

(24)

Un exemplu în acest sens este, în domeniul maritim, mediul comun pentru schimbul de informații (CISE), care este în curs de dezvoltare.

(25)

Comisia Europeană, Discursul din 2022 privind starea Uniunii al președintei von der Leyen, 2022, https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/speech_22_5493  

(26)

Roepke, W-D., Thankey, H., Resilience, the first line of defence (Reziliența, prima linie de apărare), NATO Review, 2019, https://www.nato.int/docu/review/articles/2019/02/27/resilience-the-first-line-of-defence/index.html

(27)

O Busolă strategică pentru securitate și apărare – Pentru o Uniune Europeană care își protejează cetățenii, valorile și interesele și contribuie la pacea și securitatea internaționale, adoptată de Consiliul Afaceri Generale la 21 martie 2022 (7371/22).

(28)

În conformitate cu obiectivele inițiativei „Avertizări timpurii pentru toți” a Secretarului General al ONU.

(29)

  https://climate-adapt.eea.europa.eu/en/eu-adaptation-policy/key-eu-actions/climate_risk_assessment

(30)

Uniunea Europeană, Rețeaua europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă, https://civil-protection-knowledge-network.europa.eu/ .