COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 13.6.2022

COM(2022) 277 final

2022/0184(NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de parteneriat și cooperare consolidat dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Republica Kârgâzstan, pe de altă parte

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

APCC se bazează pe ambițiile și nevoile Republicii Kârgâzstan și, respectiv, ale UE de a-și continua relațiile bilaterale, în spiritul concluziilor Consiliului privind Strategia UE pentru Asia Centrală din 22 iunie 2017. Acordul va contribui la punerea în aplicare a noii Strategii a UE privind Asia Centrală, adoptată la 15 mai 2019.

APCC modernizează APC din 1999, extinzând domeniul său de aplicare în noi domenii de cooperare și modernizând în mod semnificativ cadrul de reglementare pentru relațiile noastre comerciale și economice, în concordanță cu normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și cu acordurile economice regionale.

Odată pus în aplicare, acordul va fi completat în mod util de mecanismul sistemului generalizat de preferințe (SGP+), de care Republica Kârgâzstan a beneficiat din 2017. Acest sistem oferă preferințe tarifare suplimentare în schimbul respectării a 27 de convenții fundamentale privind drepturile omului, guvernanța, mediul și munca.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

2.1.    Temeiul juridic material

În conformitate cu jurisprudența, dacă examinarea unei măsuri a UE arată că respectiva măsură urmărește două finalități sau are două componente și dacă una dintre aceste finalități sau componente poate fi identificată ca fiind principală ori preponderentă, iar cealaltă nu este decât accesorie, măsura trebuie să aibă un temei juridic unic, și anume temeiul impus de finalitatea sau de componenta principală ori preponderentă. Cu titlu excepțional, dacă se stabilește, pe de altă parte, că măsura urmărește simultan mai multe obiective sau are mai multe componente care sunt legate în mod indisolubil, fără ca vreuna să fie accesorie în raport cu alta, astfel că sunt aplicabile diverse dispoziții din tratat, respectiva măsură trebuie să fie adoptată pe baza diverselor temeiuri juridice corespunzătoare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 ianuarie 2006, Comisia/Parlamentul și Consiliul, C-178/03, EU:C:2006:4, punctele 42 și 43, Hotărârea din 11 iunie 2014, Comisia/Consiliul, C-377/12, EU:C:2014:1903, punctul 34, Hotărârea din 14 iunie 2016, Parlamentul/Consiliul, C-263/14, EU:C:2016:435, punctul 44 și Hotărârea din 4 septembrie 2018, Comisia/Consiliul (Kazahstan), C-244/17, ECLI:EU:C:2018:662, punctul 40).

În acest caz particular, acordul urmărește două obiective principale și are două componente principale care se încadrează în domeniile cooperării pentru dezvoltare și politicii comerciale comune. Prin urmare, temeiul juridic al propunerii de decizie ar trebui să fie articolele 207 și 209 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Se remarcă faptul că acordul nu include domenii care intră în sfera de competență a statelor membre și, prin urmare, nu impune statelor membre ale UE să devină parte la acest acord.

2.2. Temeiul juridic procedural

Articolul 218 alineatul (6) litera (a) din TFUE prevede adoptarea unei decizii de încheiere a unui acord după obținerea aprobării Parlamentului European.

În conformitate cu articolul 218 alineatul (8) din TFUE, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, cu excepția situațiilor menționate la articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din TFUE, când Consiliul hotărăște în unanimitate. Având în vedere faptul că cele două componente predominante ale acordului sunt politica comercială și cooperarea pentru dezvoltare, regula de vot pentru acest caz particular este, prin urmare, majoritatea calificată.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

•Proporționalitatea

3.REZULTATELE CONSULTĂRILOR ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Consultările

Consiliul a fost informat și consultat periodic în cadrul grupului de lucru relevant al Consiliului, în special în cadrul Grupului de lucru pentru Europa de Est și Asia Centrală (COEST) și al Comitetului pentru politică comercială (CPC), în toate etapele negocierilor.

Parlamentul European a fost informat cu regularitate și promptitudine pe parcursul negocierilor.

Înaltul Reprezentant și Comisia consideră că obiectivele stabilite de Consiliu în directivele sale de negociere au fost atinse și că proiectul de acord poate fi înaintat spre încheiere.

•Evaluarea impactului

2022/0184 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de parteneriat și cooperare consolidat dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Republica Kârgâzstan, pe de altă parte

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 207 și 209, coroborate cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) și cu articolul 218 alineatul (7),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

întrucât:

(1)În conformitate cu Decizia a Consiliului, Acordul de parteneriat și cooperare consolidat dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Republica Kârgâzstan, pe de altă parte, a fost semnat la , sub rezerva încheierii sale,

(2)Acordul reprezintă un pas important în direcția unei implicări politice și economice sporite a Uniunii Europene în Asia Centrală. Prin consolidarea dialogului politic și îmbunătățirea cooperării într-o gamă largă de domenii, acordul va reprezenta baza necesară pentru o colaborare bilaterală mai eficace cu Republica Kârgâzstan.

(3)Acordul ar trebui aprobat în numele Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin prezenta decizie se aprobă, în numele Uniunii Europene, Acordul de parteneriat și cooperare consolidat dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Republica Kârgâzstan, pe de altă parte.

Textul acordului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului desemnează persoana sau persoanele împuternicite să transmită, în numele Uniunii Europene, notificarea prevăzută la articolul 318 din acord, prin care se exprimă consimțământul Uniunii Europene de a-și asuma obligații în temeiul acordului.

Articolul 3

În sensul articolului 27 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din acord, modificările aduse acordului prin decizii referitoare la indicațiile geografice ale Consiliului de cooperare care acționează în configurația sa comercială se aprobă de către Comisie în numele Uniunii. În cazul în care părțile interesate nu pot ajunge la un acord în urma obiecțiilor referitoare la o indicație geografică, Comisia adoptă o poziție în baza procedurii prevăzute la articolul 57 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului.

Articolul 4

(1)   O denumire protejată în temeiul subsecțiunii 4 „Indicații geografice” din titlul IV capitolul 8 secțiunea B din acord poate fi folosită de orice operator care comercializează produse agricole, produse alimentare, vinuri, vinuri aromatizate sau băuturi spirtoase care respectă specificațiile corespunzătoare.

(2)   În conformitate cu articolul 124 din acord, statele membre și instituțiile Uniunii asigură respectarea protecției prevăzute la articolele 119-123 din acord, inclusiv la cererea unei părți interesate.

Articolul 5

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles,

(1)    Republica Kârgâzstan este o țară cu venituri medii inferioare inclusă pe lista beneficiarilor de asistență oficială pentru dezvoltare, întocmită de Comitetul de asistență pentru dezvoltare (CAD) și eficace pentru raportarea cu privire la fluxurile din 2014, 2015, 2016 și 2017, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 233/2014 din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 13.6.2022

COM(2022) 277 final

ANEXĂ

la

Propunerea de decizie a Consiliului

privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de parteneriat și cooperare consolidat dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Republica Kârgâzstan, pe de altă parte

PROIECT DE
ACORD DE PARTENERIAT ȘI COOPERARE CONSOLIDAT
ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI REPUBLICA KÂRGÂZĂ

UNIUNEA EUROPEANĂ,

   pe de o parte,

REPUBLICA KÂRGÂZĂ,

   pe de altă parte,

în continuare denumite împreună „părțile”,

AVÂND ÎN VEDERE legăturile lor puternice și valorile lor comune,

AVÂND ÎN VEDERE dorința lor de a consolida cooperarea reciproc avantajoasă instituită în trecut prin Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Kârgâzstan, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 9 februarie 1995,

AVÂND ÎN VEDERE dorința lor de a-și îmbunătăți relațiile pentru a reflecta noile realități politice și economice și progresul parteneriatului lor,

EXPRIMÂNDU-ȘI dorința comună de a-și consolida, aprofunda și diversifica cooperarea la toate nivelurile cu privire la aspecte bilaterale, regionale și internaționale de interes reciproc,

REAFIRMÂNDU-ȘI angajamentul de a consolida promovarea, protejarea și punerea în aplicare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și respectul pentru principiile democratice, pentru statul de drept și pentru buna guvernanță, precum și dezvoltarea democrației parlamentare,

CONFIRMÂNDU-ȘI angajamentul față de principiile înscrise în Carta Organizației Națiunilor Unite (denumită în continuare „Carta ONU”), Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată prin Rezoluția A/RES/217 (III) A a Adunării Generale a ONU la 10 decembrie 1948 (denumită în continuare „DUDO”), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (denumită în continuare „OSCE”), în special Actul final de la Helsinki adoptat la 1 august 1975 cu ocazia Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (denumit în continuare „Actul final de la Helsinki al OSCE”), Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice adoptat prin Rezoluția 2200A (XXI) a Adunării Generale a ONU din 16 decembrie 1966 și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale adoptat prin Rezoluția 2200A (XXI) a Adunării Generale a ONU din 16 decembrie 1966, precum și față de principiile și normele dreptului internațional,

REITERÂNDU-ȘI angajamentul de a promova în mod activ pacea și securitatea internațională, precum și de a se angaja într-un multilateralism eficace și în soluționarea pașnică a diferendelor, în special prin cooperarea în cadrul ONU și al OSCE,

AVÂND ÎN VEDERE dorința lor de a continua dezvoltarea dialogului politic periodic privind aspectele bilaterale și internaționale de interes reciproc,

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor față de obligațiile internaționale de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători ai acestora,

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor de a-și consolida cooperarea în domeniul justiției, libertății și securității, inclusiv în domeniul combaterii corupției,

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor de a contribui, prin cooperarea lor amplă într-un spectru larg de domenii de interes comun, la dezvoltarea politică, socioeconomică și instituțională a Republicii Kârgâze,

AVÂND ÎN VEDERE dorința lor de a-și consolida relațiile economice pe baza principiilor unei economii de piață libere și de a crea un climat favorabil extinderii relațiilor bilaterale în materie de comerț și de investiții, precum și a conectivității,

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor de a respecta drepturile și obligațiile care decurg din calitatea de membru al Organizației Mondiale a Comerțului (denumită în continuare „OMC”), precum și angajamentul lor față de punerea în aplicare în mod transparent și nediscriminatoriu a drepturilor și obligațiilor respective,

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor de a respecta principiul dezvoltării durabile și de a colabora în vederea atingerii obiectivelor documentului final intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” al summitului ONU pentru adoptarea agendei de dezvoltare post-2015, adoptată prin Rezoluția A/RES/70/1 a Adunării Generale a ONU la 25 septembrie 2015 (denumită în continuare „Agenda 2030”), ținând seama în mod corespunzător de programele lor interne,

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor de a asigura durabilitatea și protecția mediului, precum și punerea în aplicare a acordurilor multilaterale de mediu la care sunt părți, precum și angajamentul lor de a consolida cooperarea în domeniile mediului și reducerii riscului de dezastre, precum și în toate domeniile politicilor climatice, în concordanță cu obiectivele Acordului de la Paris în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 12 decembrie 2015 (denumit în continuare „Acordul de la Paris privind schimbările climatice”),

AVÂND ÎN VEDERE angajamentul lor de a promova cooperarea transfrontalieră și interregională,

REMARCÂND că poziția specială a Irlandei în temeiul Protocolului nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și poziția specială a Danemarcei în temeiul Protocolului nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la tratatele respective, se vor reflecta în prezentul acord, după caz,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

TITLUL I

OBIECTIVE ȘI PRINCIPII GENERALE

ARTICOLUL 1

Obiective

(1)    Prezentul acord stabilește un parteneriat și o cooperare consolidate între părți, bazate pe valori comune, interese comune și ambiția de a-și consolida relațiile în toate domeniile de aplicare a acordului, în beneficiul lor reciproc.

(2)    Această cooperare este un proces între părți care contribuie la dezvoltarea durabilă, pace, stabilitate și securitate, printr-o convergență sporită în ceea ce privește politica externă și de securitate, cooperarea politică și economică și multilateralismul eficace.

ARTICOLUL 2

Principii generale

(1)    Respectarea principiilor democratice și a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în special în Carta ONU, DUDO, Actul final de la Helsinki al OSCE și alte instrumente internaționale referitoare la drepturile omului la care participă părțile, precum și respectarea principiilor statului de drept, reprezintă fundamentul politicilor interne și internaționale ale părților și constituie un element esențial al prezentului acord.

(2)    Părțile își reafirmă respectul față de principiile bunei guvernanțe, inclusiv lupta împotriva corupției la toate nivelurile.

(3)    Părțile își reiterează angajamentul față de principiile economiei de piață, promovând dezvoltarea durabilă și lupta împotriva schimbărilor climatice.

(4)    Părțile se angajează în favoarea combaterii diferitelor forme de criminalitate organizată transnațională și de terorism, a proliferării armelor de distrugere în masă (denumite în continuare „ADM”) și a vectorilor purtători ai acestora, precum și în favoarea multilateralismului eficace.

(5)    Părțile pun în aplicare prezentul acord pe baza valorilor comune, a principiilor dialogului, încrederii și respectului reciproc, cooperării regionale, multilateralismului eficace și respectării obligațiilor lor internaționale care decurg, în special, din calitatea lor de membri ai ONU și OSCE.

TITLUL II

DIALOGUL POLITIC ȘI REFORMA;
COOPERAREA ÎN DOMENIUL POLITICII EXTERNE ȘI DE SECURITATE

ARTICOLUL 3

Obiectivele dialogului politic

Părțile dezvoltă un dialog politic eficace în toate domeniile de interes reciproc, inclusiv politica externă și de securitate și reforma internă. Obiectivele dialogului politic sunt:

(a)    sporirea eficacității cooperării politice și a convergenței în ceea ce privește politica externă și de securitate și promovarea, menținerea și consolidarea păcii și a stabilității și securității regionale și internaționale pe baza unui multilateralism eficace;

(b)    consolidarea democrației și a dezvoltării politice, precum și a dezvoltării durabile socioeconomice și instituționale în Republica Kârgâză;

(c)    consolidarea respectării principiilor democratice, a statului de drept și a bunei guvernanțe, a drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a principiului nediscriminării și intensificarea cooperării în aceste domenii;

(d)    dezvoltarea dialogului și aprofundarea cooperării în domeniul securității și apărării;

(e)    promovarea soluționării pașnice a conflictelor și a principiilor integrității teritoriale, inviolabilității frontierelor, suveranității și independenței;

(f)    îmbunătățirea condițiilor de cooperare regională.

ARTICOLUL 4

Democrația și statul de drept

Părțile consolidează dialogul și cooperarea în scopul:

(a)    asigurării aplicării principiilor democratice și a statului de drept;

(b)    dezvoltării, consolidării și sporirii stabilității, eficacității și responsabilității instituțiilor democratice;

(c)    continuării reformei judiciare și juridice și a funcționării eficace a instituțiilor în domeniile asigurării aplicării legii și administrării justiției, astfel încât să se asigure accesul egal la justiție și dreptul la un proces echitabil (inclusiv drepturile procedurale ale suspecților, acuzaților și victimelor), să se garanteze independența, responsabilitatea, calitatea și eficiența sistemului judiciar, a urmăririi penale și a asigurării respectării legii;

(d)    promovării e-guvernării și continuării reformei administrației publice pentru a construi o guvernanță responsabilă, eficientă și transparentă la nivel național, regional și local;

(e)    consolidării proceselor electorale și a capacităților organismelor de gestionare a alegerilor;

(f)    asigurării eficacității în lupta împotriva corupției la toate nivelurile.

ARTICOLUL 5

Drepturile omului și libertățile fundamentale

Părțile cooperează pentru promovarea și protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și consolidează dialogul și cooperarea în scopul:

(a)    asigurării respectării drepturilor omului, a principiului nediscriminării și a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților și grupurilor vulnerabile;

(b)    asigurării protecției libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare, a libertății de întrunire și de asociere, precum și a libertății mass-mediei și a libertății religioase;

(c)    promovării drepturilor economice, sociale și culturale:

(d)    promovării egalității de gen, promovării, protejării și respectării drepturilor fetelor și ale femeilor, inclusiv prin asigurarea participării lor active în sfera publică și privată;

(e)    consolidării instituțiilor naționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv prin participarea acestora la procesele decizionale;

(f)    consolidării cooperării în cadrul organismelor Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului și al procedurilor speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului, inclusiv monitorizarea adecvată a recomandărilor acestora în conformitate cu legislația națională a părților.

ARTICOLUL 6

Societatea civilă

Părțile cooperează pentru a consolida societatea civilă și rolul acesteia în dezvoltarea economică, socială și politică a unei societăți democratice deschise, în special prin:

(a)    consolidarea capacității, a independenței și a transparenței organizațiilor societății civile;

(b)    încurajarea implicării societății civile în procesele de legiferare și de elaborare a politicilor prin stabilirea unui dialog deschis, transparent și regulat între instituțiile publice, pe de o parte, și reprezentanții societății civile, pe de altă parte;

(c)    încurajarea consolidării contactelor, a schimbului de informații și de experiență, inclusiv prin seminare și consultări între toate sectoarele societății civile din Uniunea Europeană și din Republica Kârgâză, inclusiv prin punerea în aplicare a prezentului acord.

ARTICOLUL 7

Politica externă și de securitate

(1)    Părțile își reafirmă angajamentul față de principiile și normele de drept internațional, inclusiv cele consacrate în Carta ONU și în Actul final de la Helsinki al OSCE, și față de promovarea acestor principii și norme în relațiile lor bilaterale și multilaterale.

(2)    Părțile își intensifică dialogul și cooperarea în domeniul politicii externe și de securitate, inclusiv în ceea ce privește diverse aspecte ale politicii de securitate și apărare, și abordează, în special, aspecte legate de prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, reducerea riscurilor, securitatea cibernetică, funcționarea eficientă a sectorului de securitate, stabilitatea regională, dezarmare, neproliferare, controlul armelor și controlul exporturilor.

ARTICOLUL 8

Infracțiunile grave care afectează comunitatea internațională

(1)    Părțile reafirmă faptul că cele mai grave infracțiuni care afectează întreaga comunitate internațională nu trebuie să rămână nepedepsite și că trebuie asigurată urmărirea penală eficace a acestora prin adoptarea de măsuri la nivel intern și internațional.

(2)    Părțile consideră că înființarea și funcționarea eficace a Curții Penale Internaționale constituie o evoluție importantă pentru pacea și justiția internaționale. Părțile își consolidează cooperarea în ceea ce privește promovarea păcii și a justiției internaționale. Părțile promovează universalitatea Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale și vor discuta chestiunea ratificării și a punerii în aplicare, ținând seama de cadrele lor juridice și constituționale.

(3)    Părțile convin să coopereze îndeaproape pentru a preveni genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război prin utilizarea cadrelor bilaterale și multilaterale corespunzătoare.

ARTICOLUL 9

Prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor

Părțile cooperează în ceea ce privește prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor și acționează împotriva conflictelor din regiune pentru a crea un mediu de pace și stabilitate.

ARTICOLUL 10

Cooperarea regională și soluționarea pașnică a conflictelor

(1)    Părțile își intensifică eforturile comune de îmbunătățire a condițiilor pentru continuarea cooperării regionale în domenii-cheie precum apa, energia, mediul și schimbările climatice, gestionarea integrată a resurselor de apă și hidroenergie, gestionarea frontierelor care facilitează fluxul transfrontalier de persoane și mărfuri, precum și dezvoltarea democratică și durabilă, contribuind astfel la relațiile de bună vecinătate, la stabilitate și securitate în Asia Centrală. Părțile depun eforturi în vederea soluționării pașnice a conflictelor.

(2)    Eforturile menționate la alineatul (1) urmăresc obiectivul de menținere a păcii și securității internaționale, astfel cum este consacrat în Carta ONU, în Actul final de la Helsinki al OSCE și în alte acte multilaterale relevante la care părțile aderă.

ARTICOLUL 11

Combaterea proliferării ADM

(1)    Părțile consideră că proliferarea ADM și a vectorilor purtători ai acestora, atât către actorii statali, cât și către cei nestatali, reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa stabilității și securității internaționale. Părțile convin, prin urmare, să coopereze și să contribuie la combaterea proliferării ADM și a vectorilor purtători ai acestora prin respectarea în totalitate și prin punerea în aplicare la nivel național a obligațiilor care le revin în temeiul tratatelor și acordurilor internaționale privind dezarmarea și neproliferarea și al altor obligații internaționale relevante. Părțile convin că această dispoziție reprezintă un element esențial al prezentului acord.

(2)    Mai mult, părțile convin să coopereze și să contribuie la combaterea proliferării ADM și a vectorilor purtători ai acestora prin:

(a)    luarea de măsuri în vederea semnării sau a ratificării instrumentelor internaționale relevante ori a aderării la acestea, după caz, și în vederea punerii în aplicare pe deplin a acestora;

(b)    instituirea unui sistem eficace de control al exporturilor naționale, care să controleze atât exporturile, cât și tranzitul bunurilor legate de armele de distrugere în masă, inclusiv un control al utilizării finale a tehnologiilor cu dublă utilizare legată de armele de distrugere în masă, și care să prevadă sancțiuni eficace în cazul nerespectării controalelor exporturilor.

(3)    Părțile convin să instituie un dialog politic periodic care să însoțească și să consolideze aceste elemente.

ARTICOLUL 12

Armele de calibru mic și armamentul ușor și controlul exporturilor de arme convenționale

(1)    Părțile recunosc că fabricarea, transferul și circulația ilicite de arme de calibru mic și armament ușor (denumite în continuare „SALW”), inclusiv muniția aferentă, precum și acumularea în exces a acestora, gestionarea lor necorespunzătoare, stocurile securizate în mod neadecvat și răspândirea necontrolată a acestor arme reprezintă în continuare o amenințare gravă la adresa păcii și securității internaționale.

(2)    Părțile convin să respecte și să pună în aplicare pe deplin obligațiile care le revin de a soluționa problema comerțului ilicit cu SALW, inclusiv cu muniția aferentă, în temeiul acordurilor internaționale în vigoare, al rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU, precum și al angajamentelor pe care și le-au asumat în cadrul altor instrumente internaționale aplicabile în acest domeniu, cum ar fi Programul de acțiune al Organizației Națiunilor Unite pentru prevenirea, combaterea și eradicarea comerțului ilicit cu arme de calibru mic și armament ușor sub toate aspectele sale, adoptat la 20 iulie 2001.

(3)    Părțile recunosc importanța sistemelor de control intern pentru transferurile de arme convenționale, în conformitate cu standardele internaționale existente. Părțile recunosc importanța aplicării acestor controale într-un mod responsabil, pentru a contribui astfel la pacea, securitatea și stabilitatea internațională și regională, la reducerea suferinței umane, precum și la prevenirea deturnării armelor convenționale.

(4)    Prin urmare, părțile se angajează să coopereze și să asigure coordonarea, complementaritatea și sinergia în eforturile lor de reglementare sau de îmbunătățire a reglementării comerțului internațional cu arme convenționale, precum și de prevenire, combatere și eradicare a comerțului ilicit cu arme. Părțile convin să instituie un dialog politic periodic, care să însoțească și să consolideze acest demers.

TITLUL III

JUSTIȚIE, LIBERTATE ȘI SECURITATE

ARTICOLUL 13

Protecția datelor cu caracter personal

(1)    Părțile recunosc importanța promovării și asigurării drepturilor fundamentale la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, ca factor central al încrederii cetățenilor în economia digitală și ca element esențial pentru dezvoltarea în continuare a schimburilor comerciale și a cooperării în materie de aplicare a legii.

(2)    Părțile cooperează pentru a asigura protecția și aplicarea efectivă a acestor drepturi, inclusiv în contextul prevenirii și combaterii terorismului și a altor infracțiuni transnaționale. Cooperarea poate include consolidarea capacităților, asistența tehnică și schimbul de informații și de expertiză, precum și alte forme.

(3)    Părțile cooperează pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a datelor cu caracter personal, prin schimbul de cele mai bune practici și de experiență, luând în considerare instrumentele juridice și standardele europene și internaționale. Ca modalitate de a facilita cooperarea, Republica Kârgâză va depune eforturi pentru aderarea la Convenția Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la 28 ianuarie 1981, și la Protocolul adițional la Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autoritățile de control și fluxul transfrontalier al datelor, încheiat la 8 noiembrie 2001, precum și pentru punerea în aplicare a convenției menționate și a protocolului adițional la aceasta.

ARTICOLUL 14

Cooperarea în domeniul migrației, al azilului și al gestionării frontierelor

(1)    Părțile reafirmă importanța instituirii unui dialog amplu cu privire la toate aspectele legate de migrație, inclusiv migrația legală, după caz, protecția internațională și lupta împotriva migrației ilegale, a introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane.

(2)    Cooperarea se bazează pe o evaluare a nevoilor specifice, efectuată prin consultare reciprocă între părți, și este pusă în aplicare în conformitate cu legislația relevantă în vigoare a părților. Aceasta se axează, în special, pe:

(a)    abordarea cauzelor profunde ale migrației;

(b)    elaborarea și punerea în aplicare a legislației și practicilor naționale în materie de protecție internațională, în vederea respectării dispozițiilor Convenției privind statutul refugiaților, adoptată la 28 iulie 1951, și ale Protocolului privind statutul refugiaților, încheiat la 31 ianuarie 1967;

(c)    reamintirea Declarației de la New York pentru refugiați și migranți, adoptată prin Rezoluția A/RES/71/1 a Adunării Generale a ONU la 19 septembrie 2016;

(d)    normele în materie de admisie, drepturile și statutul persoanelor admise, tratamentul echitabil și integrarea persoanelor care nu au cetățenia statului-gazdă aflate în situație de ședere legală, educația, formarea și măsurile de combatere a rasismului și a xenofobiei;

(e)    instituirea unei politici preventive eficace împotriva migrației ilegale, a introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane, care să includă mijloacele de combatere a rețelelor de persoane care introduc ilegal migranți și de traficanți și de asigurare a protecției victimelor acestui tip de trafic în cadrul instrumentelor internaționale relevante;

(f)    aspecte cum ar fi organizarea, formarea, bunele practici și alte măsuri operaționale în domeniile gestionării migrației, în special a migrației ilegale, securității documentelor, politicii în domeniul vizelor, precum și sistemelor de gestionare a frontierelor și sistemelor de informații privind migrația.

ARTICOLUL 15

Readmisia și combaterea migrației ilegale

(1)    În cadrul cooperării lor care vizează prevenirea și combaterea migrației ilegale, părțile convin că:

(a)    Republica Kârgâză readmite orice resortisant al său care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare privind intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, la cererea acestuia din urmă și fără alte formalități;

(b)    fiecare stat membru al Uniunii Europene readmite orice resortisant al său care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare privind intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Republicii Kârgâze, la cererea acesteia din urmă și fără alte formalități;

(c)    statele membre ale Uniunii Europene și Republica Kârgâză furnizează resortisanților lor documente de călătorie corespunzătoare în acest scop sau acceptă utilizarea documentului european de călătorie instituit în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1953 al Parlamentului European și al Consiliului 1 în scopul returnării. În cazul în care persoana care urmează a fi readmisă nu este în posesia niciunui document sau a unei alte dovezi a cetățeniei sale, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale statului membru în cauză sau ale Republicii Kârgâze, la cererea Republicii Kârgâze sau a statului membru în cauză, cooperează pe deplin în vederea stabilirii cetățeniei persoanei respective.

(2)    Părțile convin să încheie, la cerere, un acord între Uniunea Europeană și Republica Kârgâză, prin care să reglementeze obligațiile specifice pentru statele membre ale Uniunii Europene și Republica Kârgâză în ceea ce privește readmisia, inclusiv dispoziții detaliate privind readmisia resortisanților altor țări și a apatrizilor. De asemenea, părțile pot lua în considerare, în cazul în care condițiile permit acest lucru, o posibilă negociere a unui acord între Uniunea Europeană și Republica Kârgâză privind facilitarea eliberării vizelor pentru cetățenii Uniunii Europene și ai Republicii Kârgâze.

ARTICOLUL 16

Combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului

(1)    Părțile cooperează în vederea prevenirii și a combaterii eficace a utilizării instituțiilor lor financiare și a întreprinderilor și profesiilor nefinanciare desemnate pentru spălarea produselor provenite din activități infracționale și pentru finanțarea terorismului.

(2)    În acest scop, părțile fac schimb de informații în cadrul legislației lor respective și cooperează pentru a asigura punerea în aplicare efectivă și deplină a recomandărilor Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) și a altor standarde adoptate de organismele internaționale relevante care își desfășoară activitatea în acest domeniu. Cooperarea respectivă poate include, printre altele, identificarea, depistarea, sechestrarea, confiscarea și recuperarea activelor sau a fondurilor provenite din veniturile obținute din infracțiuni.

ARTICOLUL 17

Drogurile ilicite

(1)    Părțile cooperează pentru a asigura o abordare echilibrată, bazată pe dovezi și integrată în ceea ce privește drogurile ilicite, precum și noile substanțe psihoactive.

(2)    Politicile și acțiunile în materie de droguri sunt menite să consolideze structurile de prevenire și combatere a drogurilor ilicite, să reducă furnizarea, traficul și cererea de droguri ilicite și să abordeze consecințele de ordin sanitar și social ale utilizării de droguri ilicite, în vederea reducerii efectelor nocive. Părțile cooperează pentru a preveni deturnarea precursorilor chimici utilizați la fabricarea ilicită a stupefiantelor și a substanțelor psihotrope, precum și a substanțelor psihoactive noi.

(3)    Părțile convin asupra metodelor de cooperare necesare pentru atingerea obiectivelor menționate la alineatul (1). Acțiunile se bazează pe principiile convenite de comun acord, prevăzute în convențiile relevante ale ONU privind controlul drogurilor, precum și pe recomandările stabilite în documentul final intitulat „Angajamentul nostru comun pentru abordarea și combaterea eficientă a problemei drogurilor la nivel mondial”, adoptat prin Rezoluția A/RES/S-30/1 a Adunării Generale a ONU la 19 aprilie 2016, acesta fiind cel mai recent consens internațional privind politica internațională în materie de droguri, pentru a face bilanțul punerii în aplicare a angajamentelor asumate pentru abordarea și combaterea în comun a problemei drogurilor la nivel mondial.

ARTICOLUL 18

Combaterea criminalității organizate și a corupției

(1)    Părțile cooperează în ceea ce privește prevenirea și combaterea activităților infracționale și ilegale, inclusiv a activităților transnaționale, organizate sau nu, cum ar fi:

(a)    introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane;

(b)    contrabanda și traficul de arme de foc, inclusiv de SALW;

(c)    contrabanda și traficul de droguri ilicite;

(d)    contrabanda și traficul de bunuri;

(e)    activitățile economice și financiare ilegale, cum ar fi contrafacerea, frauda fiscală și fraudele legate de achizițiile publice;

(f)    deturnarea de fonduri în cadrul unor proiecte finanțate de donatori internaționali;

(g)    corupția activă și pasivă, atât în sectorul privat, cât și în cel public;

(h)    falsificarea de documente și prezentarea de declarații false;

(i)    criminalitatea informatică.

(2)    Părțile consolidează cooperarea bilaterală, regională și internațională între organismele de aplicare a legii, inclusiv formarea și schimbul de experiență. Părțile pun în aplicare în mod eficace standardele internaționale relevante, în special pe cele consacrate în Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate adoptată prin Rezoluția A/RES/55/25 a Adunării Generale a ONU la 8 ianuarie 2001 și protocoalele la aceasta.

(3)    Părțile cooperează în vederea prevenirii și combaterii corupției în concordanță cu standardele internaționale relevante, în special cu cele consacrate în Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției adoptată prin Rezoluția A/RES/58/4 a Adunării Generale a ONU la 31 octombrie 2003 și cu recomandările care decurg din evaluările efectuate pe baza acestei convenții.

ARTICOLUL 19

Combaterea terorismului

(1)    Părțile reafirmă importanța luptei împotriva terorismului și a prevenirii acestuia și convin să colaboreze la nivel bilateral, regional și internațional pentru a preveni și a combate terorismul în toate formele și manifestările sale.

(2)    Părțile convin asupra faptului că este esențial ca lupta împotriva terorismului să se realizeze cu respectarea deplină a statului de drept și în deplină conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu dreptul internațional al drepturilor omului, cu dreptul internațional al refugiaților și cu dreptul internațional umanitar, cu principiile Cartei ONU, precum și cu toate instrumentele internaționale relevante în materie de combatere a terorismului.

(3)    Părțile subliniază importanța ratificării universale și a punerii în aplicare a tuturor convențiilor și protocoalelor ONU legate de combaterea terorismului. Părțile convin să promoveze dialogul cu privire la proiectul de convenție generală privind terorismul internațional și să coopereze în vederea punerii în aplicare a Strategiei globale a Organizației Națiunilor Unite de combatere a terorismului, adoptată prin Rezoluția A/RES/60/288 a Adunării Generale a ONU la 8 septembrie 2006, precum și a tuturor rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate al ONU.

(4)    Părțile reafirmă importanța unei abordări judiciare și de asigurare a respectării legii în ceea ce privește lupta împotriva terorismului și convin să coopereze în domeniul prevenirii și al eradicării terorismului, în special prin:

(a)    schimbul de informații referitoare la grupurile teroriste, teroriști și rețelele lor de sprijin, în conformitate cu reglementările internaționale și naționale, îndeosebi în ceea ce privește protecția datelor și a vieții private;

(b)    schimbul de experiență în ceea ce privește prevenirea și eradicarea terorismului, mijloacele, metodele și aspectele tehnice ale acestora, precum și în ceea ce privește formarea, în conformitate cu legislația aplicabilă;

(c)    schimbul de opinii privind radicalizarea și recrutarea și privind modalitățile de combatere a radicalizării și de promovare a deradicalizării și a reabilitării;

(d)    schimbul de opinii și de experiență în ceea ce privește circulația și deplasările transfrontaliere ale unor persoane suspectate de terorism, precum și în ceea ce privește amenințările teroriste;

(e)    schimbul de bune practici în materie de protecție a drepturilor omului în lupta împotriva terorismului, în special în ceea ce privește procedurile penale;

(f)    asigurarea incriminării infracțiunilor de terorism și luarea de măsuri de combatere a finanțării terorismului;

(g)    adoptarea unor măsuri împotriva amenințării pe care o reprezintă terorismul de natură chimică, biologică, radiologică și nucleară și întreprinderea măsurilor necesare pentru a preveni achiziția, transferul și utilizarea în scopuri teroriste a materialelor chimice, biologice, radiologice și nucleare, precum și pentru a preveni actele ilegale îndreptate împotriva instalațiilor chimice, biologice, radiologice și nucleare de mare risc.

(5)    Cooperarea se bazează pe evaluările disponibile relevante și se desfășoară prin consultarea reciprocă dintre părți.

ARTICOLUL 20

Cooperarea judiciară și juridică

(1)    Părțile consolidează cooperarea existentă privind asistența judiciară reciprocă și extrădarea pe baza acordurilor internaționale relevante. Părțile consolidează mecanismele existente și, după caz, iau în considerare dezvoltarea de noi mecanisme pentru a facilita cooperarea internațională în acest domeniu. Cooperarea respectivă include, după caz, aderarea la instrumentele internaționale relevante și punerea în aplicare a acestora, precum și o cooperare mai strânsă cu Eurojust.

(2)    Părțile dezvoltă o cooperare judiciară și juridică în materie civilă și comercială, în special, în ceea ce privește negocierea, ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor multilaterale privind cooperarea judiciară în materie civilă, inclusiv a convențiilor Conferinței de la Haga de drept internațional privat.

ARTICOLUL 21

Protecția consulară

Autoritățile diplomatice și consulare ale oricărui stat membru al Uniunii Europene reprezentat acordă protecție oricărui resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene care nu are o reprezentanță permanentă în Republica Kârgâză în măsură să ofere efectiv protecție consulară într-un anumit caz, în aceleași condiții ca în cazul resortisanților respectivului stat membru.

În vederea instituirii unei proceduri coordonate care să le permită resortisanților Republicii Kârgâze să beneficieze de protecție consulară în statele membre ale Uniunii Europene în care Republica Kârgâză nu are o reprezentanță permanentă în măsură să ofere efectiv protecție consulară într-un anumit caz, se renunță la cerința ca oficiile consulare ale Republicii Kârgâze stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene să transmită o notificare în temeiul articolului 7 din Convenția de la Viena cu privire la relațiile consulare, adoptată la 24 aprilie 1963.

Titlul IV

COMERȚ ȘI ASPECTE LEGATE DE COMERȚ

CAPITOLUL 1

DISPOZIȚII ORIZONTALE

ARTICOLUL 22

Obiective

Obiectivele prezentului titlu sunt:

(a)    extinderea, diversificarea și facilitarea comerțului între părți, în special prin dispoziții privind regimul vamal și facilitarea comerțului, barierele tehnice în calea comerțului, precum și măsurile sanitare și fitosanitare, menținând, în același timp, dreptul fiecărei părți de a legifera în vederea atingerii obiectivelor de politică publică;

(b)    facilitarea comerțului cu servicii și a investițiilor între părți, inclusiv prin intermediul transferului liber al plăților curente și al circulației capitalurilor;

(c)    deschiderea efectivă și reciprocă a piețelor de achiziții publice ale părților;

(d)    promovarea inovării și a creativității prin asigurarea unei protecții adecvate și eficiente a tuturor drepturilor de proprietate intelectuală;

(e)    promovarea condițiilor care favorizează concurența nedenaturată în cadrul activităților economice ale părților, în special în ceea ce privește comerțul și investițiile dintre acestea;

(f)    dezvoltarea comerțului internațional într-un mod care să contribuie la dezvoltarea durabilă în dimensiunile sale economice, sociale și de mediu;

(g)    instituirea unui mecanism eficace, echitabil și previzibil de soluționare a litigiilor privind interpretarea și aplicarea prezentului titlu.

ARTICOLUL 23

Definiții

În sensul prezentului titlu:

(a)    „Acordul privind agricultura” înseamnă Acordul privind agricultura inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(b)    „Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import” înseamnă Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(c)    „Acordul antidumping” înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din GATT 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(d)    „zile” înseamnă zile calendaristice, inclusiv weekenduri și sărbători;

(e)    „Tratatul privind Carta energiei” înseamnă Tratatul privind Carta energiei, încheiat la Lisabona la 17 decembrie 1994;

(f)    „existent” înseamnă în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord;

(g)    „GATT 1994” înseamnă Acordul general pentru tarife și comerț din 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(h)    „GATS” înseamnă Acordul General privind Comerțul cu Servicii inclus în anexa 1B la Acordul OMC;

(i)    „măsură” include orice măsură luată de o parte sub formă de act cu putere de lege, de normă administrativă, de normă, de procedură, de decizie, de acțiune administrativă sau sub orice altă formă 2 ;

(j)    „măsuri luate de o parte” înseamnă orice măsuri adoptate sau menținute de 3 :

(i)    administrații sau autorități centrale, regionale sau locale; și

(ii)    organisme neguvernamentale în exercitarea competențelor care le-au fost delegate de administrațiile sau autoritățile centrale, regionale sau locale;

(k)    „persoană” înseamnă o persoană fizică sau juridică;

(l)    „Convenția de la Kyoto revizuită” înseamnă Convenția internațională pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale, încheiată la Kyoto la 18 mai 1973, astfel cum a fost modificată;

(m)    „Acordul privind măsurile de salvgardare” înseamnă Acordul privind măsurile de salvgardare inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(n)    „Acordul SMC” înseamnă Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(o)    „Acordul SPS” înseamnă Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(p)    „Acordul BTC” înseamnă Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

(q)    „țară terță” înseamnă o țară sau un teritoriu care se situează în afara domeniului geografic de aplicare a prezentului acord;

(r)    „Acordul privind facilitarea comerțului” înseamnă Acordul privind facilitarea comerțului din anexa 1A la Acordul OMC;

(s)    „Acordul TRIPS” înseamnă Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală inclus în anexa 1C la Acordul OMC;

(t)    „Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor” înseamnă Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor, încheiată la Viena la 23 mai 1969;

(u)    „Declarația de la Arusha a Organizației Mondiale a Vămilor” înseamnă Declarația Consiliului de Cooperare Vamală privind integritatea vămilor, încheiată la Arusha, Tanzania, la 7 iulie 1993;

(v)    „OMC” înseamnă Organizația Mondială a Comerțului;

(w)    „Acordul OMC” înseamnă Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, încheiat la 15 aprilie 1994.

ARTICOLUL 24

Relația cu alte acorduri internaționale

(1)    Părțile își afirmă drepturile și obligațiile pe care le au una față de alta în temeiul Acordului OMC și al oricăror altor acorduri la care ambele sunt părți.

(2)    Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca obligând-o pe vreuna dintre părți să acționeze într-un mod incompatibil cu obligațiile care îi revin în temeiul Acordului OMC.

ARTICOLUL 25

Trimiteri la acte cu putere de lege și norme administrative, precum și la alte acorduri

(1)    Orice trimitere din prezentul titlu la acte cu putere de lege și norme administrative, fie în general, fie prin trimitere la un anumit statut, regulament sau directivă, se interpretează ca trimitere la actele cu putere de lege și normele administrative modificate, cu excepția cazului în care se prevede altfel.

(2)    Orice trimitere sau încorporare, prin intermediul unei trimiteri, în prezentul titlu, la alte acorduri sau instrumente juridice, în totalitate sau în parte, se interpretează, cu excepția cazului în care se prevede altfel, ca incluzând:

(a)    anexele, protocoalele, notele de subsol, notele interpretative și notele explicative aferente; și

(b)    acordurile succesoare la care părțile au aderat sau modificările care sunt obligatorii pentru părți, cu excepția cazului în care trimiterea se referă la drepturi existente.

ARTICOLUL 26

Dreptul de acțiune în temeiul dreptului intern

O parte nu prevede un drept de acțiune în conformitate cu dreptul său împotriva celeilalte părți, pe motiv că o măsură a celeilalte părți este incompatibilă cu prezentul acord.

ARTICOLUL 27

Sarcini specifice ale Consiliului de cooperare care acționează în configurația „Comerț”

(1)    Atunci când îndeplinește oricare dintre sarcinile care îi sunt conferite în legătură cu prezentul titlu, Consiliul de cooperare este compus din reprezentanți ai părților responsabili cu aspectele legate de comerț, în conformitate cu cadrele juridice respective ale părților, sau din persoane desemnate de aceștia.

(2)    Consiliul de cooperare, acționând în configurația sa „Comerț”:

(a)    are competența de a adopta decizii în vederea actualizării sau a modificării următoarelor elemente, pe baza consimțământului reciproc, respectând în mod corespunzător finalizarea procedurilor interne ale părților, astfel cum se prevede în legislația lor:

(i)    anexa 2;

(ii)    anexele 8-A, 8-B și 8-C;

(iii)    anexa 9;

(iv)    anexele 14-A și 14-B;

(v)    protocolul I.

Actualizările și modificările respective sunt confirmate de schimbul de note diplomatice dintre părți și intră în vigoare la data acestuia, cu excepția cazului în care părțile convin altfel;

(b)    poate adopta decizii în vederea interpretării dispozițiilor din prezentul titlu;

(c)    poate adopta decizii de instituire a unor subcomitete suplimentare față de cele stabilite în prezentul titlu, compuse din reprezentanți ai părților, și le poate atribui acestora responsabilități care țin de competența sa; Consiliul de cooperare poate decide, de asemenea, modificarea funcțiilor atribuite subcomitetelor pe care le instituie, precum și dizolvarea acestora.

(3)    Consiliul de cooperare, acționând în configurația sa „Comerț”, adoptă decizii și formulează recomandările corespunzătoare în urma finalizării procedurilor interne ale părților, astfel cum se prevede în legislația acestora.

(4)    În cazul în care nu sunt disponibile reuniuni ale Consiliului de cooperare, deciziile menționate la alineatul (2) pot fi luate prin procedură scrisă.

ARTICOLUL 28

Sarcini specifice ale Comitetului de cooperare care acționează în configurația „Comerț”

(1)    Atunci când îndeplinește oricare dintre sarcinile care îi sunt conferite prin prezentul titlu, Comitetul de cooperare este compus din reprezentanți ai părților responsabili cu aspectele legate de comerț sau din persoanele desemnate de aceștia.

(2)    Comitetul de cooperare acționând în configurația „Comerț” are, în special, următoarele sarcini:

(a)    asistă Consiliul de cooperare în îndeplinirea sarcinilor sale referitoare la chestiuni legate de comerț;

(b)    răspunde de implementarea și de punerea în aplicare corespunzătoare a prezentului titlu; în acest sens și fără a aduce atingere drepturilor stabilite în capitolul 14, oricare dintre părți poate supune atenției Comitetului de cooperare orice chestiune legată de aplicarea sau interpretarea prezentului titlu;

(c)    supraveghează elaborarea ulterioară a prezentului titlu, după caz, și evaluează rezultatele obținute în urma aplicării sale;

(d)    caută modalități adecvate de prevenire și soluționare a problemelor care ar putea apărea în alte condiții în domeniile reglementate de prezentul titlu; și

(e)    supraveghează activitatea tuturor subcomitetelor instituite în temeiul prezentului titlu.

(3)    În îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, Comitetul de cooperare poate prezenta propuneri privind necesitatea de a adopta deciziile de a efectua actualizări sau modificări, astfel cum se menționează la articolul 27 alineatul (2) litera (a), sau de a emite interpretări, astfel cum se menționează la articolul 27 alineatul (2) litera (b), atunci când nu sunt disponibile reuniuni ale Consiliului de cooperare.

(4)    Comitetul de cooperare, acționând în configurația sa „Comerț”, adoptă decizii și formulează recomandările corespunzătoare în urma finalizării procedurilor interne ale părților, astfel cum se prevede în legislația acestora.

ARTICOLUL 29

Coordonatori

(1)    Uniunea Europeană și Republica Kârgâză numesc un coordonator pentru prezentul titlu în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord și își notifică reciproc datele de contact.

(2)    Coordonatorii stabilesc în comun ordinea de zi și efectuează toate celelalte pregătiri necesare pentru reuniunile Consiliului de cooperare și ale Comitetului de cooperare în conformitate cu prezentul capitol și dau curs deciziilor acestor organisme, după caz.

ARTICOLUL 30

Subcomitete

(1)    Subcomitetele sunt alcătuite din reprezentanți ai Uniunii Europene, pe de o parte, și din reprezentanți ai Republicii Kârgâze, pe de altă parte.

(2)    Subcomitetele se reunesc în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord și, ulterior, o dată pe an sau la cererea oricăreia dintre părți sau a Comitetului de cooperare, la un nivel corespunzător. În cazul reuniunilor față în față, acestea au loc alternativ la Bruxelles sau la Bișkek. Reuniunile pot avea loc, de asemenea, prin orice mijloace tehnice de care dispun părțile.

(3)    Subcomitetele sunt coprezidate de reprezentanții părților.

CAPITOLUL 2

COMERȚUL CU MĂRFURI

Articolul 31

Domeniul de aplicare

Cu excepția cazului în care în prezentul acord se prevede altfel, prezentul capitol se aplică schimburilor comerciale cu mărfuri ale unei părți.

Articolul 32

Definiții

În sensul prezentului capitol:

(a)    „tranzacții consulare” înseamnă procedura de obținere, din partea unui consul al părții importatoare pe teritoriul părții exportatoare sau pe teritoriul unui terț, a unei facturi consulare sau a unei vize consulare pentru o factură comercială, un certificat de origine, un manifest, o declarație de export a unui expeditor sau orice alt document vamal în legătură cu importul mărfurilor;

(b)    „taxă vamală” înseamnă orice taxă sau impunere de orice tip, instituită pentru importul unei mărfi sau în legătură cu acesta; aceasta nu include:

(i)    nicio impunere echivalentă unei taxe interne aplicate în conformitate cu articolul 34;

(ii)    nicio taxă antidumping, de salvgardare specială, compensatorie sau de salvgardare aplicată în conformitate cu GATT 1994, Acordul antidumping, Acordul privind agricultura, Acordul SMC și Acordul privind măsurile de salvgardare, după caz;

(iii)    nicio taxă sau altă impunere la importul unei mărfi sau în legătură cu acesta, care este limitată ca valoare la costul aproximativ al serviciilor furnizate;

(c)    „procedură de acordare a licențelor de export” înseamnă o procedură administrativă care necesită depunerea unei cereri sau a altor documente (altele decât cele necesare în general în scopul vămuirii) la organul (organele) administrativ(e) competent(e), ca o condiție prealabilă pentru exportul de pe teritoriul părții exportatoare;

(d)    „marfă a unei părți” înseamnă o marfă internă astfel cum este înțeleasă în GATT 1994;

(e)    „Sistemul armonizat” sau „SA” înseamnă Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv toate notele juridice și modificările acestuia, elaborat de Organizația Mondială a Vămilor;

(f)    „procedură de acordare a licențelor de import” înseamnă o procedură administrativă care necesită depunerea unei cereri sau a altor documente (altele decât cele necesare în general în scopul vămuirii) la organul (organele) administrativ(e) competent(e), ca o condiție prealabilă pentru importul pe teritoriul părții importatoare;

(g)    „marfă reprelucrată” înseamnă o marfă clasificată în capitolele 84, 85, 87, 90 sau la poziția 9402 din Sistemul armonizat:

(i)    care este compusă în întregime sau parțial din părți obținute din mărfuri care au fost deja utilizate;

(ii)    ale cărei condiții de performanță și utilizare sunt similare cu cele ale mărfii echivalente în stare nouă; și

(iii)    care beneficiază de aceeași garanție ca și marfa echivalentă în stare nouă.

Articolul 33

Clauza națiunii celei mai favorizate

(1)    Fiecare parte acordă clauza națiunii celei mai favorizate mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul I din GATT 1994, inclusiv cu notele și dispozițiile suplimentare ale acestuia, care sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)    Alineatul (1) nu se aplică în cazul tratamentului preferențial acordat de oricare dintre părți mărfurilor dintr-o țară terță în conformitate cu Acordul OMC.

Articolul 34

Tratamentul național

Fiecare parte acordă tratament național mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv cu notele și dispozițiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul III din GATT 1994 și notele și dispozițiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Articolul 35

Restricții la import și la export

Niciuna dintre părți nu adoptă și nu menține interdicții sau restricții, altele decât taxele, impozitele sau alte impuneri, aplicate prin intermediul contingentelor, al licențelor de import sau de export ori al altor măsuri, la importul oricărei mărfi a celeilalte părți sau la exportul ori vânzarea oricărei mărfi destinate teritoriului celeilalte părți, decât în conformitate cu articolul XI din GATT 1994, inclusiv cu notele și dispozițiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul XI din GATT 1994 și notele și dispozițiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Articolul 36

Taxe, impozite sau alte impuneri la export

(1)    Niciuna dintre părți nu introduce și nu menține nicio taxă, niciun impozit și nicio altă impunere de orice tip instituită pentru exportul unei mărfi către cealaltă parte sau în legătură cu exportul unei mărfi către cealaltă parte și nicio altă măsură cu efect echivalent, alta decât cele pentru mărfuri, în conformitate cu lista din anexa 2. Prezenta dispoziție nu se aplică mărfurilor aflate în tranzit pe teritoriul unei părți în sensul articolului V din GATT 1994 sau mărfurilor care, în conformitate cu un acord internațional încheiat între Republica Kârgâză și o parte terță, au fost importate în Republica Kârgâză fără impunerea de taxe la export care altfel ar fi putut fi impuse de partea terță respectivă la exportul către Uniunea Europeană în conformitate, după caz, cu lista de concesii tarifare a terțului respectiv anexată la GATT 1994 sau cu orice angajamente bilaterale cu Uniunea Europeană.

(2)    Nicio dispoziție a prezentului articol nu împiedică o parte să impună asupra exportului unei mărfi către cealaltă parte o taxă sau o impunere permisă în temeiul articolului 38.

Articolul 37

Controalele exporturilor de produse cu dublă utilizare

Părțile fac schimb de informații și de bune practici cu privire la controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare, în vederea promovării convergenței controlului exporturilor din Uniunea Europeană și din Republica Kârgâză.

Articolul 38

Taxe și formalități

(1)    Articolul VIII din GATT 1994 și notele sale interpretative, precum și orice excepție și exceptare de la obligații și derogări de la acestea prevăzute la articolul VIII din GATT 1994 aplicabile în temeiul Acordului OMC sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)    Fiecare parte publică prompt toate taxele și impunerile pe care le aplică în legătură cu importul sau exportul, astfel încât să permită guvernelor, comercianților și altor părți interesate să ia cunoștință de ele.

(3)    Fiecare parte reexaminează periodic taxele și impunerile pe care le aplică, în scopul de a reduce numărul și diversitatea lor, atunci când este posibil.

(4)    Niciuna dintre părți nu prevede tranzacții consulare, deci nici taxe și impuneri conexe, în legătură cu importul oricărei mărfi a celeilalte părți.

Articolul 39

Mărfuri reprelucrate

(1)    O parte trebuie să facă tot posibilul pentru a acorda mărfurilor reprelucrate ale celeilalte părți un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă mărfurilor echivalente în stare nouă.

(2)    Dacă una dintre părți adoptă sau menține interdicții de import și export sau restricții asupra mărfurilor utilizate, partea respectivă trebuie să facă tot posibilul pentru a nu aplica aceste măsuri mărfurilor reprelucrate.

(3)    O parte poate solicita ca mărfurile reprelucrate să fie identificate ca atare pentru distribuție sau vânzare pe teritoriul său și ca acestea să îndeplinească toate cerințele tehnice în vigoare aplicabile mărfurilor echivalente în stare nouă.

Articolul 40

Admiterea temporară a mărfurilor

O parte o scutește pe cealaltă de plata impunerilor și a taxelor la import aferente mărfurilor admise temporar, în cazurile și în conformitate cu procedurile stipulate în orice convenții internaționale privind admiterea temporară a mărfurilor pe care partea în cauză are obligația să le respecte. Scutirea respectivă se aplică în conformitate cu legislația fiecărei părți.

Articolul 41

Tranzit

Articolul V din GATT 1994 este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta. Părțile iau toate măsurile necesare pentru a facilita tranzitul de produse energetice, în conformitate cu principiul libertății de tranzit și cu articolul 7 alineatele (1) și (3) din Tratatul privind Carta energiei.

Articolul 42

Monopoluri la import și la export

Niciuna dintre părți nu desemnează și nu menține un monopol desemnat la import sau la export. În sensul prezentului articol, monopol la import sau la export înseamnă dreptul exclusiv sau autorizația exclusivă, acordată de una dintre părți unei entități, de a importa o marfă din cealaltă parte sau de a exporta o marfă către cealaltă parte 4 .

Articolul 43

Marcajul originii

(1)    În cazul în care solicită o marcă de origine la importul de produse din Uniunea Europeană, Republica Kârgâză acceptă marcajul originii „Made in EU” („Fabricat în UE”) sau echivalentul acestuia într-o limbă prevăzută în cerințele din Republica Kârgâză privind marcajul originii, în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât cele aplicate mărcilor de origine ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(2)    În sensul mărcii de origine „Made in UE”, Republica Kârgâză tratează Uniunea Europeană ca un teritoriu unic.

Articolul 44

Proceduri de acordare a licențelor de import

Fiecare parte adoptă și administrează procedurile de acordare a licențelor de import în conformitate cu articolele 1, 2 și 3 din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import. În acest scop, articolele 1, 2 și 3 din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Articolul 45

Proceduri de acordare a licențelor de export 5

(1)    Fiecare parte, în conformitate cu competențele sale 6 , asigură transparența în ceea ce privește procedurile de acordare a licențelor de export și publică orice nouă procedură de acordare a licențelor de export sau orice modificare a unei proceduri existente de acordare a licențelor de export, astfel încât să permită guvernelor, comercianților și altor părți interesate să ia cunoștință de ele. Această publicare are loc, ori de câte ori este posibil, cu cel puțin 30 de zile înainte de intrarea în vigoare a oricărei noi proceduri de acordare a licențelor de export sau a oricărei modificări a oricărei proceduri existente de acordare a licențelor de export și, în orice caz, nu mai târziu de data la care procedura sau modificarea respectivă intră în vigoare.

(2)    Publicarea procedurilor de acordare a licențelor de export conține următoarele informații:

(a)    textele procedurilor de acordare a licențelor de export sau orice modificări aduse acestora;

(b)    mărfurile supuse fiecărei proceduri de acordare a unei licențe de export;

(c)    pentru fiecare procedură, descrierea procesului de solicitare a unei licențe de export și a criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un solicitant pentru a fi eligibil să solicite o licență de export, cum ar fi deținerea unei licențe de activitate, efectuarea ori menținerea unei investiții sau operarea într-o anumită formă de stabilire pe teritoriul unei părți;

(d)    punctul sau punctele de contact de unde persoanele interesate pot obține mai multe informații referitoare la condițiile pentru obținerea unei licențe de export;

(e)    organul sau organele administrative la care trebuie să se depună cererea sau alte documente pertinente;

(f)    o descriere a oricărei măsuri sau a oricăror măsuri pe care procedura de acordare a licențelor de export este concepută să o (le) pună în aplicare;

(g)    perioada în care fiecare procedură de acordare a licențelor de export va fi în vigoare, cu excepția cazului în care procedura va rămâne în vigoare până la retragerea sau revizuirea sa printr-o nouă publicare;

(h)    dacă partea intenționează să utilizeze o procedură de acordare a licențelor de export pentru a administra un contingent la export, cantitatea totală și, dacă este cazul, valoarea contingentului și datele de deschidere și de închidere a acestuia și

(i)    orice scutiri sau excepții de la cerința de a obține o licență de export, modul de solicitare sau utilizare a respectivelor scutiri sau excepții și criteriile de acordare a acestora.

(3)    În termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord, fiecare parte îi notifică celeilalte părți procedurile proprii existente de acordare a licențelor de export. O parte care adoptă o nouă procedură de acordare a licențelor de export sau modifică orice procedură existentă de acordare a licențelor de export notifică celeilalte părți procedura sau modificarea în termen de 60 de zile de la publicare. Notificarea include o trimitere la sursa (sursele) unde sunt publicate informațiile solicitate în temeiul alineatului (2) și include, după caz, adresa site-ului web oficial relevant.

ARTICOLUL 46

Măsuri de apărare comercială

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile care le revin în temeiul:

(a)    articolului XIX din GATT 1994;

(b)    Acordului privind măsurile de salvgardare;

(c)    articolului 5 din Acordul privind agricultura;

(d)    articolului VI din GATT 1994;

(e)    Acordului antidumping și al

(f)    Acordului SMC.

ARTICOLUL 47

Transparența instrumentelor de apărare comercială

(1)    Părțile convin că instrumentele de apărare comercială (măsuri de salvgardare antidumping, antisubvenții și globale) ar trebui utilizate în deplină conformitate cu cerințele OMC relevante și pe baza unui sistem echitabil și transparent.

(2)    Înainte de luarea unei decizii finale cu privire la măsurile antidumping sau compensatorii, părțile garantează comunicarea tuturor faptelor esențiale examinate care stau la baza deciziei de aplicare a măsurilor, fără a aduce atingere articolului 6.5 din Acordul antidumping și articolului 12.4 din Acordul SMC. Comunicările se efectuează în scris și acordă părților interesate timp suficient pentru a formula observații.

(3)    Fiecărei părți interesate i se oferă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în cursul anchetelor antidumping și antisubvenții, cu condiția ca acest lucru să nu întârzie în mod inutil desfășurarea anchetelor.

(4)    Prezentul articol nu face obiectul capitolului 14 din prezentul titlu.

CAPITOLUL 3

VAMĂ

Articolul 48

Cooperarea vamală

(1)    Părțile își consolidează cooperarea în domeniul vamal pentru a garanta un mediu comercial transparent, a facilita comerțul, a întări securitatea lanțului de aprovizionare, a promova siguranța consumatorilor, a împiedica fluxurile de mărfuri care încalcă drepturile de proprietate intelectuală și a combate contrabanda și frauda.

(2)    În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la alineatul (1) și în limita resurselor disponibile, părțile cooperează, printre altele, pentru:

(a)    a îmbunătăți legislația în domeniul vamal și a armoniza și a simplifica procedurile vamale, în conformitate cu convențiile și standardele internaționale aplicabile în domeniul vamal și al facilitării comerțului, inclusiv cu cele elaborate de OMC (inclusiv Acordul privind facilitarea comerțului), Organizația Mondială a Vămilor (în special Convenția de la Kyoto revizuită), și ținând seama de instrumentele și de bunele practici dezvoltate de Uniunea Europeană, inclusiv de orientările practice în domeniul vamal;

(b)    a institui sisteme vamale moderne, inclusiv tehnologii moderne de vămuire; dispoziții privind operatorii economici autorizați; analize și controale automate bazate pe riscuri; proceduri simplificate pentru acordarea liberului de vamă; audit postvămuire; transparența în determinarea valorii în vamă și dispoziții pentru parteneriatele dintre autoritățile vamale și întreprinderi;

(c)    a asigura facilitarea și controlul efectiv al operațiunilor de transbordare și al celor de tranzit pe teritoriile lor respective; a asigura cooperarea și coordonarea între toate autoritățile și agențiile vizate de pe teritoriile lor respective, pentru a facilita traficul în tranzit; și a aprofunda, atunci când este relevant și adecvat, posibilitățile de asigurare a compatibilității sistemelor lor de tranzit vamal;

(d)    a încuraja cele mai înalte standarde de etică profesională, în special la frontieră, prin aplicarea unor măsuri care să reflecte principiile Declarației de la Arusha a Organizației Mondiale a Vămilor;

(e)    a face schimb de cele mai bune practici și a oferi asistență tehnică pentru planificare și pentru asigurarea celor mai înalte standarde de etică profesională;

(f)    a face schimb, după caz, de informații și date relevante, respectând în același timp normele fiecărei părți privind confidențialitatea datelor sensibile și protecția datelor cu caracter personal;

(g)    a participa, atunci când este relevant și adecvat, la acțiuni vamale coordonate între autoritățile lor vamale.

Articolul 49

Asistența administrativă reciprocă

Fără a aduce atingere altor forme de cooperare prevăzute la prezentul acord, în special la articolul 48, părțile își acordă reciproc asistență administrativă în domeniul vamal, în conformitate cu Protocolul I.

Articolul 50

Determinarea valorii în vamă

(1)    Pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor care fac obiectul comerțului dintre părți, se aplică articolele 1-17 din Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din GATT 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC. În acest scop, dispozițiile respective sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(2)    Părțile cooperează în vederea adoptării unei abordări comune privind chestiunile legate de determinarea valorii în vamă.

CAPITOLUL 4

BARIERE TEHNICE ÎN CALEA COMERȚULUI

Articolul 51

Obiectiv

Prezentul capitol are ca obiectiv facilitarea comerțului cu mărfuri între părți prin prevenirea, identificarea și eliminarea barierelor tehnice inutile în calea comerțului.

Articolul 52

Domeniul de aplicare

(1)    Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării și aplicării tuturor standardelor, reglementărilor tehnice, precum și procedurilor de evaluare a conformității, astfel cum au fost definite în Acordul BTC, care pot avea un impact asupra schimburilor comerciale de mărfuri între părți.

(2)    Fără a aduce atingere alineatului (1) prezentul capitol nu se aplică:

(a)    specificațiilor pentru achiziții elaborate de organismele guvernamentale pentru nevoile de producție sau de consum ale acestor organisme și nici

(b)    măsurilor sanitare și fitosanitare, astfel cum au fost definite în anexa A la Acordul SPS, care intră sub incidența capitolului 5 din prezentul acord.

Articolul 53

Relația cu Acordul BTC

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile reciproce existente în conformitate cu Acordul BTC, care este inclus în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Articolul 54

Reglementări tehnice

(1)    Fiecare parte efectuează, în conformitate cu normele și procedurile aplicabile părții respective, o evaluare a impactului normativ al reglementărilor tehnice planificate, luând în considerare alternativele de reglementare și de altă natură disponibile la reglementarea tehnică propusă care pot îndeplini obiectivele legitime ale părții în conformitate cu articolul 2.2 din Acordul BTC.

(2)    Fiecare parte utilizează standardele internaționale relevante ca bază pentru reglementările sale tehnice, cu excepția cazului în care poate demonstra că respectivele standarde internaționale ar constitui mijloace ineficace sau inadecvate de îndeplinire a obiectivelor legitime urmărite.

(3)    În cazul în care nu a utilizat standardele internaționale ca bază pentru reglementările sale tehnice, o parte, la cererea celeilalte părți, ia măsuri pentru a se asigura că orice abatere substanțială de la standardul internațional relevant este identificată și explică motivele pentru care aceste standarde au fost considerate inadecvate sau ineficace pentru scopul urmărit.

(4)    Fiecare parte își reexaminează reglementările tehnice pentru a spori convergența acestora cu standardele internaționale relevante, luând în considerare, printre altele, orice nouă evoluție a standardelor internaționale relevante sau orice modificare a împrejurărilor care au condus la divergențe față de un standard internațional relevant.

(5)    Atunci când elaborează reglementări tehnice majore care pot avea un efect semnificativ asupra comerțului, fiecare parte ia măsuri pentru a se asigura, în conformitate cu normele și procedurile sale respective, că există proceduri care le permit persoanelor să își aducă contribuția în cadrul unei dezbateri publice, cu excepția cazurilor în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranță, sănătate, protecție a mediului sau securitate națională, și că rezultatele acestor discuții sunt făcute publice.

Articolul 55

Standarde

(1)    În vederea armonizării standardelor pe o bază cât mai largă posibil, fiecare parte încurajează organismele de standardizare stabilite pe teritoriul său și organismele regionale de standardizare în care aceasta sau organismele de standardizare stabilite pe teritoriul său sunt membre:

(a)    să participe, în limita resurselor de care dispun, la elaborarea standardelor internaționale de către organismele internaționale de standardizare competente;

(b)    să utilizeze standardele internaționale relevante ca bază pentru standardele pe care le elaborează, exceptând cazurile în care aceste standarde internaționale sunt ineficace sau inadecvate, de exemplu, din cauza unui nivel de protecție insuficient a factorilor climatici sau geografici esențiali sau a unor probleme tehnologice fundamentale;

(c)    să evite dublarea sau suprapunerea cu activitățile organismelor internaționale de standardizare;

(d)    să revizuiască, la intervale regulate, standardele naționale sau regionale care nu au la bază standarde internaționale relevante, pentru a spori convergența lor cu aceste standarde internaționale;

(e)    să coopereze cu organismele de standardizare relevante ale celeilalte părți în ceea ce privește activitățile internaționale de standardizare; această cooperare poate avea loc în cadrul organismelor internaționale de standardizare sau la nivel regional și

(f)    să încurajeze cooperarea bilaterală între acestea și organismele de standardizare ale celeilalte părți.

(2)    Părțile ar trebui să facă schimb de informații cu privire la procesele lor de standardizare și la gradul de utilizare a standardelor internaționale, regionale sau subregionale ca bază pentru standardele lor naționale.

(3)    În cazul în care cerințele standardelor devin obligatorii în cadrul unui proiect de reglementare tehnică sau al unei proceduri de evaluare a conformității, se îndeplinesc obligațiile de transparență prevăzute la articolul 58 din prezentul acord și la articolul 2 sau 5 din Acordul BTC.

(4)    Standardele internaționale adoptate de Organizația Internațională de Standardizare, Comisia Electrotehnică Internațională, Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, Comisia Codex Alimentarius instituită de Organizația pentru Alimentație și Agricultură sunt considerate standarde internaționale relevante în sensul articolelor 2 și 5 din Acordul BTC și al anexei 3 la acesta, fără a exclude utilizarea altor standarde internaționale.

(5)    Un standard elaborat de alte organizații internaționale ar putea fi considerat, de asemenea, drept standard internațional relevant în sensul articolelor 2 și 5 din Acordul BTC și al anexei 3 la acesta, cu condiția ca acesta să fi fost elaborat:

(a)    de către un organism de standardizare care urmărește stabilească un consens între:

(i)    delegațiile naționale ale membrilor OMC participanți care reprezintă toate organismele naționale de standardizare de pe teritoriul lor care au adoptat sau urmează să adopte standarde în domeniul vizat de activitatea de standardizare internațională sau

(ii)    organismele guvernamentale ale membrului OMC participant; și

(b)    în conformitate cu Decizia Comitetului pentru principiile aplicabile elaborării standardelor, orientărilor și recomandărilor internaționale în legătură cu articolele 2 și 5 din Acordul BTC și cu anexa 3 la acesta.

Articolul 56

Evaluarea conformității

(1)    Dispozițiile prevăzute la articolul 52 cu privire la elaborarea, adoptarea și aplicarea reglementărilor tehnice se aplică mutatis mutandis procedurilor de evaluare a conformității.

(2)    În cazul în care o parte solicită evaluarea conformității ca garanție pozitivă că un produs respectă o reglementare tehnică, partea respectivă selectează proceduri de evaluare a conformității 7 proporționale cu riscurile implicate, astfel cum au fost stabilite pe baza evaluării riscurilor, inclusiv, după caz, utilizarea declarației de conformitate a furnizorului.

(3)    În cazul în care o parte solicită evaluarea conformității de către o parte terță ca asigurare pozitivă că un produs respectă o reglementare tehnică și nu a rezervat această sarcină unei autorități guvernamentale, astfel cum se prevede la alineatul (4), partea respectivă:

(a)    utilizează în mod preferențial acreditarea pentru recunoașterea organismelor de evaluare a conformității;

(b)    utilizează în mod optim standardele internaționale pentru acreditare și evaluarea conformității, precum și acordurile internaționale care implică organismele de acreditare ale părților, de exemplu prin intermediul mecanismelor Cooperării Internaționale pentru Acreditarea Laboratoarelor (ILAC) și ale Forumului internațional de acreditare (IAF);

(c)    ia în considerare posibilitatea de a adera la orice acorduri sau înțelegeri internaționale funcționale pentru armonizarea sau facilitarea acceptării rezultatelor evaluării conformității sau de a încuraja organismele sale de evaluare a conformității să adere la astfel de acorduri sau înțelegeri, după caz;

(d)    se asigură că operatorii economici au posibilitatea de a alege între organismele de evaluare a conformității acceptate de autoritățile unei părți pentru un anumit produs;

(e)    se asigură că organismele de evaluare a conformității sunt independente de producători, importatori și operatorii economici în general și că nu există conflicte de interese între organismele de acreditare și organismele de evaluare a conformității;

(f)    permite organismelor de evaluare a conformității să utilizeze subcontractanți pentru a efectua încercări sau inspecții în legătură cu evaluarea conformității și

(g)    publică pe o pagină web unică o listă a organismelor pe care le-a desemnat să efectueze evaluarea conformității și informații relevante cu privire la domeniul de aplicare al desemnării fiecărui astfel de organism.

(4)    Nicio dispoziție de la alineatul (3) litera (f) nu se interpretează ca interzicând unei părți să solicite subcontractanților să îndeplinească aceleași cerințe pe care organismul de evaluare a conformității cu care au încheiat un contract ar trebui să le îndeplinească pentru a efectua el însăși încercările sau inspecțiile care fac obiectul contractului.

(5)    Nicio dispoziție a prezentului articol nu împiedică una dintre părți să impună ca evaluarea conformității pentru anumite produse să fie efectuată de către anumite autorități guvernamentale. În astfel de cazuri, partea respectivă:

(a)    limitează taxele de evaluare a conformității la costul aproximativ al serviciilor furnizate și, la cererea solicitantului unei evaluări a conformității, explică modul în care taxele pe care le percepe pentru acea evaluare a conformității sunt limitate la costul aproximativ al serviciilor furnizate și

(b)    face publice taxele de evaluare a conformității.

(6)    La trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile inițiază discuții privind acceptarea unei declarații de conformitate a furnizorului ca dovadă a conformității cu reglementările tehnice existente, în special în următoarele domenii:

(a)    aspecte legate de siguranța echipamentelor electrice și electronice;

(b)    aspecte legate de siguranța mașinilor;

(c)    compatibilitatea electromagnetică a echipamentelor;

(d)    eficiența energetică, inclusiv cerințele în materie de proiectare ecologică, și

(e)    restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice.

Articolul 57

Cooperarea în domeniul barierelor tehnice în calea comerțului

(1)    Părțile își consolidează cooperarea în ceea ce privește standardele, reglementările tehnice, metrologia, supravegherea pieței, acreditarea și procedurile de evaluare a conformității, pentru îmbunătățirea înțelegerii reciproce a sistemelor lor și pentru facilitarea accesului la piețele lor. În acest scop, părțile urmăresc să identifice și să dezvolte mecanisme și inițiative de cooperare care să fie adecvate pentru anumite aspecte și sectoare și care pot include, printre altele:

(a)    schimbul de informații și de experiență privind elaborarea și aplicarea reglementărilor lor tehnice și a procedurilor lor de evaluare a conformității;

(b)    încurajarea cooperării dintre organismele lor responsabile de metrologie, standardizare, evaluarea conformității și acreditare și

(c)    schimbul de informații privind evoluțiile din cadrul forurilor regionale și multilaterale relevante în materie de standarde, reglementări tehnice, proceduri de evaluare a conformității și acreditare.

(2)    În vederea promovării schimburilor comerciale dintre ele, părțile:

(a)    încearcă să reducă diferențele care există între ele cu privire la reglementările tehnice, metrologie, standardizare, supravegherea pieței, acreditare și procedurile de evaluare a conformității, inclusiv prin încurajarea utilizării instrumentelor relevante convenite la nivel internațional;

(b)    promovează, în conformitate cu normele internaționale, utilizarea acreditării pentru a contribui la evaluarea competenței tehnice a organismelor de evaluare a conformității și a activităților acestora și

(c)    promovează participarea și, dacă este posibil, aderarea Republicii Kârgâze și a organismelor sale naționale relevante la organizațiile europene și internaționale a căror activitate este legată de standarde, evaluarea conformității, acreditare, metrologie și alte funcții conexe.

Articolul 58

Transparența

(1)    La transmiterea unei propuneri de reglementare tehnică sau de procedură de evaluare a conformității către Registrul central de notificări al OMC, o parte acordă celeilalte părți un termen de cel puțin 60 de zile pentru a prezenta observații scrise, cu excepția cazului în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranță, sănătate, protecție a mediului sau securitate națională. O parte examinează o cerere rezonabilă de a prelungi perioada pentru prezentarea de observații.

(2)    Dacă o parte primește de la cealaltă parte observații scrise privind propunerea sa de reglementare tehnică sau de procedură de evaluare a conformității, partea respectivă:

(a)    la cererea celeilalte părți, discută observațiile scrise cu participarea autorității sale de reglementare competente, într-un moment în care acestea pot fi luate în considerare; și

(b)    răspunde în scris la observații până cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformității.

(3)    Fiecare parte publică pe un site web răspunsurile sale la observațiile pe care le primește în urma notificării menționate la alineatul (1), până cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformității adoptate.

(4)    Fiecare parte oferă, la cererea celeilalte părți, informații privind obiectivele, temeiul juridic și justificarea pentru o reglementare tehnică sau o procedură de evaluare a conformității pe care partea a adoptat-o sau își propune să o adopte.

(5)    Fiecare parte se asigură că reglementările tehnice și procedurile de evaluare a conformității pe care le-a adoptat sunt publicate pe un site web, în mod gratuit.

(6)    Fiecare parte oferă informații referitoare la adoptarea și intrarea în vigoare a reglementării tehnice și a procedurii de evaluare a conformității și la textul final adoptat printr-un addendum la notificarea inițială transmisă către OMC.

(7)    Este prevăzut un interval rezonabil între publicarea reglementărilor tehnice și intrarea acestora în vigoare, pentru a le permite operatorilor economici ai celeilalte părți să se adapteze. Prin expresia „interval rezonabil” se înțelege o perioadă de cel puțin șase luni, cu excepția cazurilor în care aceasta ar fi un mijloc ineficient de realizare a obiectivelor legitime urmărite.

(8)    O parte examinează pozitiv o cerere rezonabilă din partea celeilalte părți, primită înainte de sfârșitul perioadei de prezentare a observațiilor care urmează transmiterii către OMC a unei propuneri de reglementare tehnică, astfel cum se menționează la alineatul (1), de prelungire a perioadei de timp dintre adoptarea reglementării tehnice și intrarea sa în vigoare, cu excepția cazurilor în care întârzierea ar fi un mijloc ineficient pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.

Articolul 59

Marcare și etichetare

(1)    Părțile convin ca o reglementare tehnică să poată include sau să poată viza exclusiv cerințe privind marcarea sau etichetarea. În astfel de cazuri, părțile aplică principiile prevăzute la articolul 2.2 din Acordul BTC.

(2)    În cazul în care o parte solicită marcarea sau etichetarea obligatorie a produselor:

(a)    partea respectivă cere numai informațiile relevante pentru consumatorii sau utilizatorii produsului pentru indicarea conformității produsului cu cerințele tehnice obligatorii;

(b)    partea respectivă nu impune aprobarea, înregistrarea sau certificarea prealabilă a etichetelor sau marcajelor produselor și nici achitarea vreunei taxe drept condiție prealabilă pentru introducerea pe piața sa a unor produse care altminteri îndeplinesc cerințele sale tehnice obligatorii, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar având în vedere riscurile pe care le prezintă produsele pentru sănătatea sau viața oamenilor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru securitatea națională;

(c)    în cazul în care impune operatorilor economici utilizarea unui număr unic de identificare, partea respectivă eliberează un astfel de număr operatorilor economici ai celeilalte părți fără întârzieri nejustificate și în mod nediscriminatoriu;

(d)    cu condiția ca elementele enumerate mai jos să nu inducă în eroare, să nu fie contradictorii sau generatoare de confuzii în legătură cu informațiile solicitate în partea care importă mărfurile, partea respectivă permite:

(i)    informații în alte limbi, pe lângă limba obligatorie în partea care importă mărfurile;

(ii)    nomenclaturi, pictograme, simboluri sau grafice acceptate la nivel internațional; și

(iii)    informații suplimentare, pe lângă cele obligatorii în partea care importă mărfurile;

(e)    partea respectivă acceptă ca etichetarea, inclusiv etichetarea suplimentară sau corecturile aduse etichetării, să aibă loc în antrepozite vamale sau în alte zone desemnate ca alternativă la etichetarea din țara de origine și

(f)    dacă este cazul, partea respectivă va lua în considerare acceptarea etichetelor nepermanente sau detașabile ori marcarea sau etichetarea în documentația însoțitoare, mai degrabă decât atașarea fizică pe produs.

Articolul 60

Consultări

(1)    O parte poate solicita consultări cu cealaltă parte cu privire la orice chestiune referitoare la prezentul capitol, prin transmiterea unei cereri scrise către coordonatorul pentru capitolul privind BTC al celeilalte părți. Părțile depun toate eforturile pentru a soluționa problema într-un mod reciproc satisfăcător și pot convoca Comitetul de cooperare în acest scop.

(2)    Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților în temeiul capitolului 14.

Articolul 61

Coordonatorul pentru capitolul privind BTC

(1)    Fiecare parte numește un coordonator pentru capitolul privind BTC și informează cealaltă parte în cazul în care apar modificări. Coordonatorii pentru capitolul privind BTC lucrează în comun pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului capitol și cooperarea între părți în toate chestiunile legate de Acordul BTC.

(2)    Printre funcțiile fiecărui coordonator pentru capitolul privind BTC se numără:

(a)    monitorizarea punerii în aplicare și a administrării prezentului capitol, inclusiv orice aspect legat de elaborarea, adoptarea, aplicarea sau asigurarea respectării standardelor, a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității;

(b)    comunicarea cu coordonatorul pentru capitolul privind BTC al celeilalte părți cu privire la inițiativele luate de părți pentru consolidarea cooperării în ceea ce privește elaborarea și îmbunătățirea standardelor, a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității și schimbul de informații cu privire la evoluțiile din cadrul forurilor neguvernamentale, regionale și multilaterale legate de standarde, reglementări tehnice și proceduri de evaluare a conformității.

(3)    Coordonatorii pentru capitolul privind BTC comunică între ei prin orice metodă convenită care este adecvată pentru îndeplinirea funcțiilor lor.

CAPITOLUL 5

CHESTIUNI SANITARE ȘI FITOSANITARE

Articolul 62

Obiectiv

Obiectivul prezentului capitol este de a stabili principiile aplicabile măsurilor sanitare și fitosanitare (denumite în continuare „SPS”) în cadrul schimburilor comerciale dintre părți, precum și de a coopera cu privire la bunăstarea animalelor, protecția plantelor și rezistența la antimicrobiene. Principiile stabilite în prezentul capitol se aplică de către părți într-un mod care facilitează comerțul și evită crearea de bariere nejustificate în calea comerțului dintre ele, menținând în același timp nivelul fiecărei părți de protecție a vieții sau sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor.

Articolul 63

Obligații multilaterale

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile asumate în temeiul Acordului SPS.

Articolul 64

Principii

(1)    Părțile se asigură că măsurile SPS sunt elaborate și aplicate pe baza principiilor proporționalității, transparenței, nediscriminării și justificării științifice, ținând seama de standardele internaționale [Convenția internațională pentru protecția plantelor, semnată la Roma la 6 decembrie 1951 (denumită în continuare „CIPP”), Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (denumită în continuare „OIE”) și Comisia Codex Alimentarius (denumită în continuare „Codex Alimentarius”)].

(2)    Fiecare parte se asigură că măsurile sale SPS nu creează discriminări arbitrare sau nejustificate între teritoriul său și teritoriul celeilalte părți în măsura în care prevalează condiții identice sau similare. Măsurile SPS nu se aplică într-un mod care să constituie o restricție disimulată asupra comerțului dintre părți.

(3)    Fiecare parte se asigură că măsurile, procedurile sau controalele SPS sunt puse în aplicare, iar solicitările de informații primite din partea unei autorități competente a celeilalte părți sunt soluționate fără întârzieri nejustificate și într-un mod care nu este mai puțin favorabil pentru produsele importate decât pentru produsele interne similare.

Articolul 65

Cerințe de import

(1)    Cerințele de import ale părții importatoare se aplică întregului teritoriu al părții exportatoare, sub rezerva articolului 64.

(2)    Cerințele de import prevăzute în certificatele care pot fi necesare pentru comerțul cu produse alimentare și produse agricole între părți se bazează pe principiile CIPP, OIE și Codex Alimentarius și pe standardele relevante ale acestora, cu excepția cazului în care cerințele de import sunt susținute de o evaluare a riscurilor bazată pe date științifice, efectuată în conformitate cu normele internaționale aplicabile prevăzute în Acordul SPS.

(3)    Cerințele prevăzute în licențele de import astfel cum sunt emise de Republica Kârgâză nu conțin condiții sanitare și veterinare mai stricte decât cele prevăzute în certificatele menționate la alineatul (2). Fiecare parte ar trebui să aplice certificate de import armonizate care sunt gestionate la nivel central și care sunt aplicabile întregului teritoriu al părții exportatoare.

Articolul 66

Măsuri legate de sănătatea animalelor și a plantelor

În conformitate cu Acordul SPS și cu standardele, orientările sau recomandările CIPP, OIE și Codex Alimentarius relevante:

(a)    părțile recunosc conceptul de zone indemne de dăunători sau boli și zone cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau a bolilor;

(b)    partea importatoare își bazează măsurile sanitare aplicabile părții exportatoare al cărei teritoriu este afectat de un dăunător sau de o boală pe decizia de zonare luată de partea exportatoare, cu condiția ca nivelul adecvat de protecție al părții importatoare să fie atins;

(c)    atunci când stabilesc zonele indemne de dăunători sau boli și zonele cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau a bolilor, părțile iau în considerare factori cum ar fi situarea geografică, ecosistemele, supravegherea epidemiologică și eficacitatea controalelor sanitare sau fitosanitare din aceste zone.

Articolul 67

Inspecții și audituri

Inspecțiile și auditurile efectuate de către partea importatoare pe teritoriul părții exportatoare pentru a evalua și a recunoaște sistemele de inspecție și de certificare ale acesteia din urmă se efectuează în conformitate cu standardele, orientările și recomandările CIPP, OIE și Codex Alimentarius relevante. Costurile aferente inspecțiilor și auditurilor se suportă de către partea care efectuează auditurile și inspecțiile.

Articolul 68

Schimbul de informații și cooperarea

(1)    Părțile discută și fac schimb de informații cu privire la măsurile SPS existente și la măsurile existente în materie de bunăstare a animalelor, precum și cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a acestora. În astfel de discuții și schimburi de informații se ține cont, după caz, de Acordul SPS și de standardele, orientările sau recomandările CIPP, OIE și Codex Alimentarius.

(2)    Părțile convin să coopereze cu privire la aspecte legate de siguranța alimentară, sănătatea animalelor, bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor, protecția plantelor și rezistența la antimicrobiene prin schimbul de informații, de cunoștințe de specialitate și de experiență în vederea consolidării capacităților în aceste domenii. O astfel de cooperare poate include asistență tehnică.

(3)    La cererea oricăreia dintre părți, părțile stabilesc în timp util un dialog pe teme SPS pentru a examina chestiuni legate de SPS și alte aspecte urgente reglementate de prezentul capitol. Comitetul de cooperare poate adopta norme pentru desfășurarea unor astfel de dialoguri.

(4)    Părțile desemnează și actualizează cu regularitate punctele de contact pentru comunicarea cu privire la chestiunile reglementate de prezentul capitol.

Articolul 69

Transparența

Fiecare parte:

(a)    urmărește transparența în ceea ce privește măsurile SPS aplicabile comerțului și, în mod special, în ceea ce privește cerințele SPS aplicate importurilor care provin de la cealaltă parte;

(b)    la cererea celeilalte părți și în termen de două luni de la data cererii respective, comunică cerințele aplicabile importului de produse specifice și indică dacă este necesar să se efectueze o evaluare a riscurilor și

(c)    notifică punctului de contact al celeilalte părți, fără întârzieri nejustificate, prin poștă, fax sau e-mail, orice risc grav sau semnificativ pentru sănătatea animalelor sau a plantelor, inclusiv orice urgențe alimentare legate de mărfurile comercializate între părți.

CAPITOLUL 6

COMERȚUL CU SERVICII ȘI INVESTIȚIILE

Articolul 70

Obiectiv, domeniu de aplicare și incidență

(1)    Părțile, afirmându-și angajamentele asumate în cadrul Acordului OMC, stabilesc prin prezentul acord dispozițiile necesare pentru îmbunătățirea condițiilor reciproce în ceea ce privește comerțul cu servicii și investițiile.

(2)    Nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca impunând vreo obligație privind achizițiile publice care intră sub incidența capitolului 9.

(3)    Prezentul capitol nu se aplică subvențiilor acordate de oricare dintre părți.

(4)    Părțile își reafirmă dreptul de reglementare pe teritoriul lor respectiv, în vederea realizării unor obiective politice legitime, cum ar fi protecția sănătății publice, serviciile sociale, educația publică, siguranța, mediul, inclusiv schimbările climatice, moralitatea publică, protecția socială sau a consumatorilor, protecția vieții private și a datelor și promovarea și protejarea diversității culturale.

(5)    Prezentul capitol nu se aplică măsurilor referitoare la persoanele fizice care doresc să intre pe piața forței de muncă a părților și nici măsurilor privind cetățenia, rezidența sau angajarea cu titlu permanent.

(6)    Prezentul capitol nu împiedică o parte să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau a șederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsuri necesare pentru a proteja integritatea frontierelor sale și pentru a asigura trecerea ordonată a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiția ca aceste măsuri să nu fie aplicate într-o manieră care să anuleze sau să reducă avantajele ce decurg pentru cealaltă parte din prezentul capitol. Simpla solicitare a unei vize pentru resortisanții persoane fizice ai unei țări, fără a solicita același lucru și pentru resortisanții altor țări nu se consideră ca fiind o anulare sau o reducere a avantajelor care decurg din prezentul capitol.

(7)    În sensul prezentului capitol, nu se ține seama de tratamentul acordat de una dintre părți:

(a)    în temeiul unui acord care liberalizează substanțial comerțul cu servicii (inclusiv stabilirea în domeniul serviciilor) și care îndeplinește criteriile prevăzute la articolele V și Va din GATS sau al unui acord care liberalizează substanțial stabilirea în alte activități economice și care îndeplinește aceleași criterii în ceea ce privește activitățile respective;

(b)    care rezultă din măsuri ce prevăd recunoașterea, inclusiv a standardelor sau a criteriilor pentru autorizarea, acordarea de licențe sau certificarea unei persoane fizice sau a unei întreprinderi în vederea desfășurării unei activități economice, sau a unor măsuri prudențiale.

(8)    Prezentul capitol nu se aplică sectorului audiovizual.

Articolul 71

Definiții

În sensul prezentului capitol:

(a)    „activitate desfășurată în exercitarea autorității guvernamentale” înseamnă o activitate, inclusiv un serviciu prestat, care nu este desfășurată pe bază comercială și nici în concurență cu unul sau mai mulți operatori economici;

(b)    „sucursală” înseamnă un loc de desfășurare a activității stabilit într-o parte, care nu are personalitate juridică, cu aparența permanenței, de exemplu prelungirea unei societăți-mamă stabilite în cealaltă parte, care are propria conducere și dotarea materială necesară pentru a putea purta negocieri de afaceri cu terții astfel încât aceștia din urmă, deși cunosc faptul că, dacă este necesar, există o legătură juridică între sucursală și societatea-mamă cu sediul în cealaltă parte, nu sunt obligați să aibă relații direct cu societatea-mamă, ci pot efectua tranzacții comerciale la locul de desfășurare a activității care reprezintă prelungirea societății-mamă;

(c)    „prestare transfrontalieră de servicii” înseamnă prestarea unui serviciu:

(i)    de pe teritoriul unei părți pe teritoriul celeilalte părți sau

(ii)    pe teritoriul unei părți către un consumator de servicii al celeilalte părți;

(d)    „activitate economică” înseamnă orice serviciu sau activitate cu caracter industrial, comercial sau profesional, sau o activitate artizanală, cu excepția serviciilor prestate sau a activităților desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale;

(e)    „întreprindere” înseamnă o persoană juridică, o sucursală sau o reprezentanță înființată prin stabilire;

(f)    „stabilire” înseamnă înființarea sau achiziționarea unei persoane juridice, inclusiv prin intermediul participării la capital sau înființarea unei sucursale sau a unei reprezentanțe, în Uniunea Europeană sau în Republica Kârgâză, în vederea formării sau menținerii unor legături economice de durată;

(g)    „persoană transferată în cadrul aceleiași companii” înseamnă o persoană fizică ce a fost angajată de o persoană juridică a unei părți sau a fost asociată a acesteia, pe o perioadă de cel puțin un an imediat înaintea datei la care solicită intrarea și șederea temporară pe teritoriul celeilalte părți, și care este transferată temporar într-o întreprindere de pe teritoriul celeilalte părți care face parte din același grup ca prima persoană juridică, inclusiv reprezentanța, filiala, sucursala sau societatea-mamă a acesteia, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(i)    persoana fizică în cauză aparține uneia din următoarele categorii:

(A)    directori sau cadre de conducere: persoane care ocupă posturi de conducere, care asigură în principal managementul întreprinderii, sub supravegherea sau îndrumarea generală a consiliului de administrație sau a acționarilor întreprinderii sau a echivalenților acestora și exercită cel puțin următoarele funcții:

(1)    conduc întreprinderea sau un departament al acesteia;

(2)    supraveghează și controlează activitatea desfășurată de către alți membri ai personalului care exercită funcții de supraveghere, de specialitate sau de gestionare și

(3)    exercită autoritatea personală de a recruta și a concedia personalul sau de a face recomandări privind recrutarea, concedierea personalului sau luarea altor măsuri privind personalul;

(B)    specialiști: persoane care dețin cunoștințe de specialitate esențiale pentru producția, echipamentele de cercetare, tehnicile, procesele, procedurile sau managementul întreprinderii; sau

(C)    angajați stagiari: persoane care dețin o diplomă universitară și care sunt transferate temporar în scopul dezvoltării carierei sau pentru a obține formare în tehnici sau metode de afaceri 8 ;

(ii)    pentru Uniunea Europeană, la evaluarea cunoștințelor menționate la punctul (i) litera (B), se iau în considerare nu numai cunoștințele specifice întreprinderii, ci și deținerea unui nivel înalt de calificare într-un tip de activitate sau meserie care necesită cunoștințe tehnice specifice, inclusiv apartenența la o profesie acreditată;

(h)    „investitor” al unei părți înseamnă orice persoană fizică sau juridică a părții respective care dorește să desfășoare sau desfășoară o activitate economică prin stabilire în cealaltă parte;

(i)    „persoană juridică” înseamnă orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau altfel organizată în temeiul legislației aplicabile, cu scop lucrativ sau nu, aflată în proprietate publică sau privată, inclusiv orice corporație, trust, societate de persoane, întreprindere comună, societate cu asociat unic sau asociație;

(j)    „persoană juridică a unei părți” înseamnă o persoană juridică constituită în conformitate cu legislația Uniunii Europene sau a statelor sale membre sau cu legislația Republicii Kârgâze și care își are sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității pe teritoriul Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Republicii Kârgâze; în cazurile în care o persoană juridică constituită în conformitate cu legislația Uniunii Europene sau a statelor sale membre sau cu legislația Republicii Kârgâze are numai sediul social sau administrația centrală pe teritoriul Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Republicii Kârgâze, aceasta nu este considerată persoană juridică a unei părți decât dacă desfășoară operațiuni comerciale substanțiale pe teritoriul Uniunii Europene sau, respectiv, pe teritoriul Republicii Kârgâze; dispozițiile prezentului capitol se aplică, de asemenea, companiilor maritime stabilite în afara Uniunii Europene sau a Republicii Kârgâze și controlate de resortisanți ai unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv ai Republicii Kârgâze, dacă navele lor sunt înregistrate, în conformitate cu legislația aplicabilă, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Republica Kârgâză și arborează pavilionul acelui stat membru al Uniunii Europene sau al Republicii Kârgâze;

(k)    „persoană fizică din Uniunea Europeană” și „persoană fizică din Republica Kârgâză” înseamnă un resortisant al unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene și, respectiv, un resortisant al Republicii Kârgâze, în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative interne ale respectivului stat membru al Uniunii Europene 9 sau, respectiv, ale Republicii Kârgâze;

(l)    „exploatare” înseamnă conducerea, administrarea, menținerea, folosirea, beneficierea și vânzarea sau o altă formă de cedare a unei întreprinderi;

(m)    „servicii” înseamnă toate serviciile prestate 10 , indiferent de sector, cu excepția serviciilor prestate în exercitarea autorității guvernamentale;

(n)    „prestator de servicii” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care dorește să presteze sau prestează un serviciu;

(o)    „filială a unei persoane juridice a unei părți” înseamnă o persoană juridică controlată de o altă persoană juridică din partea respectivă;

(p)    „prestarea unui serviciu” înseamnă producerea, distribuția, comercializarea, vânzarea și furnizarea unui serviciu.

Articolul 72

Clauza națiunii celei mai favorizate și tratamentul național

(1)    În ceea ce privește stabilirea și exploatarea unei întreprinderi pentru a desfășura activități economice pe teritoriul său, Uniunea Europeană acordă investitorilor din Republica Kârgâză și întreprinderilor acestora un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat investitorilor din orice țară terță și întreprinderilor acestora.

(2)    În ceea ce privește stabilirea și exploatarea unei întreprinderi pentru a desfășura activități economice pe teritoriul său, Republica Kârgâză acordă investitorilor din Uniunea Europeană și întreprinderilor acestora un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor investitori și întreprinderilor acestora sau investitorilor oricărei țări terțe și întreprinderilor acestora, oricare dintre acestea este mai favorabil.

(3)    Pentru mai multă certitudine, tratamentul menționat la alineatele (1) și (2) nu include procedurile de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat prevăzute în alte acorduri internaționale. Dispozițiile de fond din alte acorduri internaționale încheiate de o parte cu o parte terță nu constituie în sine un tratament prevăzut la prezentul articol. Măsurile luate de o parte în temeiul acestor dispoziții 11 pot constitui tratamentul menționat la alineatele (1) și (2) și, prin urmare, pot duce la o încălcare a prezentului articol.

(4)    Dispozițiile prevăzute la alineatele (1), (2) sau (3) din prezentul articol nu se aplică transportului aerian, maritim și pe căi navigabile interioare.

Articolul 73

Restricție orizontală privind serviciile

(1)    Fără a aduce atingere oricărei alte dispoziții din prezentul capitol, o parte nu ar trebui să fie obligată să acorde, în ceea ce privește sectoarele sau măsurile reglementate de GATS, un tratament mai favorabil decât cel pe care partea respectivă este obligată să îl acorde în temeiul GATS, în ceea ce privește fiecare sector și subsector de servicii și fiecare mod de prestare.

(2)    Pentru mai multă certitudine, în ceea ce privește serviciile, listele de angajamente specifice ale părților în cadrul GATS, inclusiv rezervele și, pentru Uniunea Europeană, anexa la acesta privind excepțiile de la articolul II (lista de scutiri pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate) se încorporează în prezentul acord, fac parte integrantă din acesta și se aplică.

Articolul 74

Excepția prudențială

(1)    Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca împiedicând o parte să adopte sau să mențină măsuri prudențiale, cum ar fi protecția investitorilor, deponenților, asiguraților sau persoanelor față de care prestatorul de servicii financiare are o obligație fiduciară, sau să asigure integritatea și stabilitatea sistemului financiar. În cazul în care nu sunt conforme cu dispozițiile prezentului acord, astfel de măsuri nu se utilizează drept mijloc de a eluda angajamentele sau obligațiile părții în temeiul prezentului acord.

(2)    Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca impunând unei părți divulgarea de informații referitoare la afacerile și la conturile unor clienți individuali sau de orice informații confidențiale sau protejate deținute de organismele publice.

Articolul 75

Refuzul acordării de beneficii

O parte poate refuza acordarea beneficiilor prevăzute în prezentul capitol unei persoane juridice a celeilalte părți sau unei întreprinderi înființate de persoana juridică respectivă pe teritoriul său, în cazul în care partea care refuză acordarea adoptă sau menține măsuri legate de menținerea păcii și securității internaționale, inclusiv de protecția drepturilor omului, care:

(a)    interzic tranzacțiile cu persoana juridică respectivă sau cu întreprinderea acesteia; ori

(b)    ar fi încălcate sau eludate dacă beneficiile prevăzute în prezentul capitol ar fi acordate persoanei juridice sau întreprinderii acesteia, inclusiv în cazul în care măsurile interzic tranzacțiile cu o persoană fizică care deține sau controlează respectiva persoană juridică sau întreprinderea acesteia.

Articolul 76

Persoane transferate în cadrul aceleiași companii

(1)    Fiecare parte permite investitorilor celeilalte părți să angajeze în întreprinderile lor persoane fizice ale celeilalte părți, cu condiția ca acești angajați să fie persoane transferate în cadrul aceleiași companii.

(2)    Intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice menționate la alineatul (1) se efectuează pentru următoarele perioade:

(a)    pentru directori sau cadre de conducere, o perioadă de până la trei ani;

(b)    pentru specialiști, o perioadă de până la trei ani; și

(c)    pentru angajați stagiari, o perioadă de până la un an.

(3)    Toate celelalte cerințe în temeiul actelor cu putere de lege și actelor administrative ale părților în ceea ce privește intrarea, șederea, munca și măsurile de securitate socială continuă să se aplice, inclusiv reglementările privind perioada de ședere, salariile minime, precum și contractele colective de salarizare.

(4)    Prezentul articol nu se aplică în cazurile în care intenția sau efectul prezenței temporare a unei persoane transferate în cadrul aceleiași companii este de a perturba sau de a influența în alt mod rezultatul oricărui litigiu sau al oricărei negocieri în materie de muncă sau de gestionare.

Articolul 77

Liberalizarea progresivă a investițiilor

Părțile recunosc importanța acordării reciproce a tratamentului național pentru investitori în ceea ce privește stabilirea și exploatarea întreprinderilor pe teritoriile lor respective și vor analiza posibilitatea unei evoluții în acest sens, în condiții reciproc avantajoase și în lumina recomandărilor Comitetului de cooperare.

Articolul 78

Clauza suspensivă

(1)    Fiecare parte depune toate eforturile necesare pentru a evita luarea unor măsuri sau întreprinderea unor acțiuni care să impună condiții de stabilire și de exploatare a întreprinderilor investitorilor celeilalte părți pe teritoriul său mai restrictive decât cele din ziua anterioară datei semnării prezentului acord.

(2)    Acționând în spiritul parteneriatului și al cooperării și având în vedere capitolul 13, Republica Kârgâză informează Uniunea Europeană cu privire la intenția sa de a adopta noi acte cu putere de lege sau norme administrative care pot face condițiile de stabilire sau exploatare a întreprinderilor investitorilor din Uniunea Europeană în Republica Kârgâză mai restrictive decât cele din ziua anterioară datei semnării prezentului acord.

(3)    Uniunea Europeană poate solicita Republicii Kârgâze să comunice proiectele de noi acte cu putere de lege sau norme administrative menționate la alineatul (2) și să inițieze consultări cu privire la astfel de proiecte.

(4)    În cazul în care noile acte cu putere de lege sau norme administrative introduse în Republica Kârgâză ar face în așa fel încât condițiile de exploatare a întreprinderilor investitorilor din Uniunea Europeană să devină mai restrictive decât situația existentă la data semnării prezentului acord, aceste acte cu putere de lege sau norme administrative nu se aplică timp de trei ani de la intrarea lor în vigoare întreprinderilor deja stabilite în Republica Kârgâză la data intrării lor în vigoare.

(5)    Pentru mai multă certitudine, măsurile fiscale aplicate de Republica Kârgâză în mod nediscriminatoriu nu sunt considerate a fi mai restrictive în sensul alineatului (4).

Articolul 79

Prestarea transfrontalieră de servicii

(1)    Părțile se angajează, în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, să ia măsurile necesare pentru a permite treptat prestarea transfrontalieră de servicii între părți, ținând seama de dezvoltarea sectoarelor lor de servicii.

(2)    Consiliul de cooperare formulează recomandări pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

Articolul 80

Cooperarea pentru un sector al serviciilor orientat către piață în Republica Kârgâză

Părțile cooperează în scopul dezvoltării unui sector al serviciilor orientat către piață în Republica Kârgâză.

Articolul 81

Servicii de transport maritim

(1)    Părțile aplică principiul accesului nerestricționat pe piețele și la schimburile comerciale maritime internaționale pe baze comerciale și în mod nediscriminatoriu.

(2)    La aplicarea principiului menționat la alineatul (1), părțile:

(a)    se abțin să introducă, în acordurile bilaterale viitoare încheiate cu țări terțe privind serviciile de transport maritim, clauze de partajare a încărcăturilor, inclusiv comerțul în vrac de mărfuri uscate și lichide și traficul de linie, și reziliază, într-un interval rezonabil de timp, orice astfel de clauze de partajare a încărcăturilor existente în acorduri precedente și

(b)    abrogă și se abțin să introducă, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, orice măsură unilaterală și orice obstacol administrativ, tehnic și de alt tip care ar putea constitui restricții disimulate sau ar putea avea efecte discriminatorii asupra libertății de a presta servicii în domeniul transportului maritim internațional.

Articolul 82

Alte servicii de transport

În vederea asigurării dezvoltării coordonate a transporturilor între părți, adaptate la nevoile lor comerciale, acorduri specifice, negociate între părți după intrarea în vigoare a prezentului acord, pot aborda condițiile de acces reciproc pe piață și de prestare de servicii în domeniul transportului rutier, feroviar și pe căi navigabile interioare și, dacă este cazul, în domeniul transportului aerian.

CAPITOLUL 7

CIRCULAȚIA CAPITALURILOR, PLĂȚI, TRANSFERURI ȘI MĂSURI DE SALVGARDARE TEMPORARE

Articolul 83

Contul curent

Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului acord, părțile permit orice plăți referitoare la tranzacțiile aferente contului curent al balanței de plăți dintre părți, într-o monedă liber convertibilă și în conformitate cu Statutul Fondului Monetar Internațional adoptat la Conferința monetară și financiară a Organizației Națiunilor Unite la 22 iulie 1944, după caz.

Articolul 84

Circulația capitalurilor

(1)    În ceea ce privește tranzacțiile aferente contului de capital și contului financiar din balanța de plăți, de la data intrării în vigoare a prezentului acord fiecare parte asigură libera circulație a capitalurilor referitoare la investițiile directe realizate în conformitate cu legislația aplicabilă pe teritoriul său și cu dispozițiile capitolului 6, precum și lichidarea și repatrierea respectivului capital investit și a oricărui profit generat de acesta.

(2)    Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului acord, niciuna dintre părți nu introduce noi restricții cu privire la circulația capitalurilor și plățile curente între rezidenții statelor membre ale Uniunii Europene și ai Republicii Kârgâze și nu înăsprește restricțiile prevăzute de regimurile existente.

(3)    Părțile se consultă în vederea facilitării circulației capitalurilor între ele pentru a promova comerțul și investițiile.

Articolul 85

Aplicarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative referitoare la circulația capitalurilor, plăți sau transferuri

(1)    Articolele 82 și 83 nu împiedică o parte să aplice propriile acte cu putere de lege și norme administrative referitoare la:

(a)    faliment, insolvență sau protejarea drepturilor creditorilor;

(b)    emiterea, comercializarea sau tranzacționarea instrumentelor financiare;

(c)    raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a circulației capitalurilor, a plăților sau a transferurilor atunci când acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităților de aplicare a legii sau al autorităților de reglementare financiară;

(d)    infracțiuni sau delicte ori practici înșelătoare sau frauduloase;

(e)    asigurarea respectării ordinelor sau hotărârilor pronunțate în cadrul procedurilor judecătorești; sau

(f)    sistemele de securitate socială, sistemele publice de pensii sau de economisire obligatorie.

(2)    Actele cu putere de lege și normele administrative menționate la alineatul (1) nu se aplică în mod arbitrar sau discriminatoriu ori într-un mod care constituie în alt fel o restricție disimulată a circulației capitalurilor, a plăților sau a transferurilor.

Articolul 86

Măsuri de salvgardare temporare

(1)    În circumstanțe excepționale în care se înregistrează dificultăți grave ale funcționării politicii monetare și a cursului de schimb, în cazul Republicii Kârgâze sau al unui stat membru al Uniunii Europene care nu a adoptat moneda euro, sau ale funcționării uniunii economice și monetare, în cazul Uniunii Europene, ori în cazul unor amenințări în acest sens, partea în cauză poate adopta sau menține măsuri de salvgardare cu privire la circulația capitalurilor, plăți și transferuri pentru o perioadă care nu depășește șase luni.

(2)    Măsurile menționate la alineatul (1) se limitează la ceea ce este strict necesar.

Articolul 87

Restricții în caz de dificultăți în ceea ce privește balanța de plăți și finanțarea externă

(1)    În cazul în care o parte se confruntă sau riscă să se confrunte cu dificultăți majore în ceea ce privește balanța de plăți sau finanțarea externă, partea respectivă poate adopta sau menține măsuri restrictive în ceea ce privește circulația capitalurilor, plățile sau transferurile 12 .

(2)    Măsurile menționate la alineatul (1):

(a)    sunt conforme cu Statutul Fondului Monetar Internațional, după caz;

(b)    nu depășesc ceea ce este necesar pentru a face față dificultăților grave legate de balanța de plăți sau finanțarea externă ori riscului de apariție a unor astfel de dificultăți;

(c)    sunt temporare și sunt eliminate progresiv pe măsură ce circumstanțele menționate la alineatul (1) se ameliorează;

(d)    evită afectarea inutilă a intereselor comerciale, economice sau financiare ale celeilalte părți;

(e)    nu tratează cealaltă parte într-un mod mai puțin favorabil decât o parte necontractantă în situații similare.

(3)    În cazul comerțului cu mărfuri, fiecare parte poate adopta măsuri restrictive pentru a-și proteja poziția financiară externă sau balanța de plăți. Astfel de măsuri trebuie să fie conforme cu GATT și cu Înțelegerea privind dispozițiile referitoare la balanța de plăți din Acordul general pentru tarife și comerț din 1994.

(4)    În cazul comerțului cu servicii, fiecare parte poate adopta măsuri restrictive pentru a-și proteja poziția financiară externă sau balanța de plăți. Astfel de măsuri trebuie să fie conforme cu articolul XII din Acordul GATS.

(5)    O parte care menține sau care a adoptat măsuri menționate la alineatele (1) și (2) i le notifică celeilalte părți cu promptitudine.

(6)    În cazul în care se adoptă sau se mențin restricții în conformitate cu prezentul articol, se organizează de urgență consultări în cadrul Comitetului de cooperare, cu excepția cazului în care au loc consultări în cadrul altor foruri. Consultările evaluează dificultatea privind balanța de plăți sau privind finanțarea externă care a condus la măsurile respective, luând în considerare, printre altele, factori precum:

(a)    natura și amploarea dificultăților legate de balanța de plăți sau de finanțarea externă;

(b)    mediul economic și comercial extern și

(c)    măsurile corective alternative care pot fi disponibile.

(7)    Consultările menționate la alineatul (6) examinează conformitatea oricărei măsuri restrictive cu alineatele (1) și (2). Sunt acceptate toate constatările relevante de natură statistică sau factuală prezentate de Fondul Monetar Internațional în cazul în care sunt disponibile, iar concluziile iau în considerare evaluarea de către Fondul Monetar Internațional a balanței de plăți și a situației financiare externe a părții în cauză.

CAPITOLUL 8

Drepturile de proprietate intelectuală

SECȚIUNEA A

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 88

Obiective

Obiectivele prezentului capitol sunt:

(a)    facilitarea producției și a comercializării de produse și servicii inovatoare și creative între părți, contribuind astfel la dezvoltarea unei economii mai durabile și mai favorabile incluziunii pentru părți;

(b)    facilitarea și reglementarea comerțului dintre părți, precum și reducerea denaturărilor și a obstacolelor din calea acestui comerț și

(c)    atingerea unui nivel adecvat și efectiv de protecție și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

Articolul 89

Natura obligațiilor și domeniul de aplicare al acestora

(1)    Părțile pun în aplicare tratatele internaționale privind drepturile de proprietate intelectuală la care sunt părți, inclusiv Acordul TRIPS. Prezentul capitol completează și precizează drepturile și obligațiile care le revin părților în temeiul Acordului TRIPS și al altor tratate internaționale în domeniul proprietății intelectuale la care sunt părți.

(2)    În sensul prezentului capitol, termenul „drepturi de proprietate intelectuală” se referă la toate categoriile de proprietate intelectuală menționate la articolele 92-136 din prezentul capitol al acordului și la secțiunile 1-7 din partea a II-a a Acordului TRIPS.

(3)    Protecția drepturilor de proprietate intelectuală include protecția împotriva concurenței neloiale, astfel cum este menționată la articolul 10a din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883, astfel cum a fost modificată la 28 septembrie 1979 (denumită în continuare „Convenția de la Paris”).

(4)    Prezentul capitol nu împiedică nicio parte să aplice legislația sa care introduce standarde mai ridicate pentru protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu prezentul capitol.

Articolul 90

Epuizare

(1)    Fiecare parte prevede un regim de epuizare pe plan național sau regional a drepturilor de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislația sa în ceea ce privește drepturile de autor, drepturile conexe și mărcile.

(2)    În domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe, epuizarea drepturilor se aplică numai în cazul distribuirii către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a originalului operelor sau a altor obiecte protejate sau a copiilor acestora.

Articolul 91

Tratamentul național

(1)    În ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală reglementate de prezentul capitol, fiecare parte acordă resortisanților celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă propriilor resortisanți în ceea ce privește protecția 13 drepturilor de proprietate intelectuală, sub rezerva excepțiilor prevăzute deja în:

(a)    Convenția de la Paris;

(b)    Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice, adoptată la 9 septembrie 1886 (denumită în continuare „Convenția de la Berna”);

(c)    Convenția internațională pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune, încheiată la Roma la 26 octombrie 1961 (denumită în continuare „Convenția de la Roma”) sau

(d)    Tratatul asupra proprietății intelectuale în materie de circuite integrate, adoptat la Washington la 26 mai 1989.

În ceea ce privește artiștii interpreți sau executanți, producătorii de fonograme și organismele de radiodifuziune, obligația menționată la primul paragraf se aplică numai în ceea ce privește drepturile prevăzute în prezentul acord.

(2)    O parte se poate prevala de excepțiile deja prevăzute în instrumentele internaționale menționate la alineatul (1) în ceea ce privește procedurile sale judiciare și administrative, inclusiv de a solicita unui resortisant al celeilalte părți să desemneze un domiciliu pentru notificarea sau comunicarea pe teritoriul său sau să numească un agent pe teritoriul său, cu condiția ca aceste excepții:

(a)    să fie necesare pentru asigurarea respectării actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale părții care nu sunt incompatibile cu prezentul capitol și

(b)    să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui o restricție disimulată asupra comerțului.

(3)    Alineatul (1) nu se aplică procedurilor prevăzute în acordurile multilaterale încheiate sub auspiciile Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (denumită în continuare „OMPI”) privind dobândirea sau menținerea drepturilor de proprietate intelectuală.

SECȚIUNEA B

STANDARDE PRIVIND DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

SUBSECȚIUNEA 1

DREPTURILE DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE

ARTICOLUL 92

Acorduri internaționale

(1)    Fiecare parte își reafirmă angajamentul față de următoarele tratate, pe care le respectă:

(a)    Convenția de la Berna;

(b)    Convenția de la Roma;

(c)    Tratatul OMPI privind dreptul de autor (TDA), adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996;

(d)    Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile și fonogramele, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996 și

(e)    Tratatul de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate, adoptat la Marrakesh la 28 iunie 2013.

(2)    Fiecare parte respectă Tratatul de la Beijing privind interpretările și execuțiile audiovizuale, adoptat la Beijing la 24 iunie 2012, și depune toate eforturile rezonabile pentru a-l ratifica sau a adera la acesta.

Articolul 93

Autori

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice:

(a)    reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă a operelor lor;

(b)    orice formă de distribuție către public, prin vânzarea originalului sau a copiilor operelor lor ori prin alte mijloace;

(c)    orice comunicare către public a operelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment ales în mod individual, și

(d)    închirierea comercială către public a originalului sau a copiilor operelor lor.

Articolul 94

Artiști interpreți sau executanți

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al artiștilor interpreți sau executanți de a autoriza sau de a interzice:

(a)    fixarea 14 interpretărilor sau a execuțiilor lor;

(b)    reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă, a fixărilor interpretărilor sau execuțiilor lor;

(c)    distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fixărilor interpretărilor sau execuțiilor lor;

(d)    punerea la dispoziția publicului a fixărilor interpretărilor sau execuțiilor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment ales în mod individual;

(e)    radiodifuzarea prin mijloace fără fir și comunicarea către public a interpretărilor sau a execuțiilor lor, cu excepția cazului în care interpretarea sau execuția este ea însăși deja o interpretare sau o execuție radiodifuzată sau efectuată pornind de la o fixare, și

(f)    închirierea comercială către public a fixării interpretărilor sau execuțiilor lor.

Articolul 95

Producătorii de fonograme

Fiecare parte prevede dreptul exclusiv al producătorilor de fonograme de a autoriza sau de a interzice:

(a)    reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, totală sau parțială, prin orice mijloc și sub orice formă a fonogramelor lor;

(b)    distribuirea către public, prin vânzare sau prin alte mijloace, a fonogramelor lor, inclusiv a copiilor acestora;

(c)    punerea la dispoziția publicului a fonogramelor lor, prin mijloace cu fir sau fără fir, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment ales în mod individual, și

(d)    închirierea comercială către public a fonogramelor lor.

Articolul 96

Organisme de radiodifuziune

Fiecare parte prevede pentru organismele de radiodifuziune dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:

(a)    fixarea emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit;

(b)    reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc și sub orice formă, totală sau parțială, a fixărilor emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit;

(c)    punerea la dispoziția publicului, prin mijloace cu fir sau fără fir, a fixărilor emisiunilor lor, indiferent dacă aceste emisiuni se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment ales în mod individual;

(d)    distribuirea către public, prin vânzare sau în alt mod, a fixărilor emisiunilor lor, inclusiv a copiilor acestora, indiferent dacă emisiunile se transmit prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit; și

(e)    reluarea emisiunilor lor prin mijloace fără fir, precum și comunicarea către public a emisiunilor lor, dacă respectiva comunicare este făcută în locuri accesibile publicului prin plata unei taxe de intrare.

ARTICOLUL 97

Radiodifuzarea și comunicarea publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale 15

(1)    Fiecare parte prevede pentru artiștii interpreți sau executanți și pentru producătorii de fonograme dreptul la o remunerație echitabilă, în cazul în care o fonogramă publicată în scop comercial sau o reproducere a fonogramei respective este folosită pentru radiodifuzare sau pentru comunicare către public.

(2)    Fiecare parte se asigură că remunerația prevăzută la alineatul (1) este repartizată între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme. În absența unui acord între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme, fiecare parte poate stabili condițiile de repartizare a remunerației între aceștia.

ARTICOLUL 98

Durata protecției

(1)    Drepturile unui autor asupra unei opere se aplică pe întreaga durată de viață a autorului și timp de 70 de ani după decesul autorului, indiferent de data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziția publicului.

(2)    Protecția unei compoziții muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supraviețuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: textierul și compozitorul, cu condiția ca ambele contribuții să fi fost create în mod specific pentru respectiva compoziție muzicală cu text.

(3)    În cazul în care dreptul de autor aparține în comun colaboratorilor la o operă, durata menționată la alineatul (1) se calculează de la data decesului ultimului supraviețuitor dintre colaboratori.

(4)    În cazul operelor anonime sau publicate sub pseudonim, durata protecției este de 70 de ani de la data la care opera a fost pusă în mod legal la dispoziția publicului. Cu toate acestea, în cazul în care pseudonimul adoptat de autor nu lasă nici o îndoială asupra identității sale sau în cazul în care autorul își dezvăluie identitatea în perioada menționată în prima teză a prezentului alineat, durata de protecție care se aplică este cea indicată la alineatul (1).

(5)    Durata de protecție a unei opere cinematografice sau audiovizuale încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supraviețuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori:

(a)    regizorul sau realizatorul principal;

(b)    autorul scenariului;

(c)    autorul dialogului; și

(d)    compozitorul muzicii create special pentru a fi utilizată în opera cinematografică sau audiovizuală.

Republica Kârgâză poate exclude sau adăuga una sau mai multe persoane pe această listă în legislația sa.

(6)    Drepturile organismelor de radiodifuziune expiră după 50 de ani de la prima difuzare a unei emisiuni, indiferent dacă emisiunea respectivă a fost difuzată prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

(7)    Drepturile artiștilor interpreți sau executanți expiră după 50 ani de la data fixării interpretării sau a execuției. Totuși, în cazul în care fixarea interpretării sau a execuției face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestei perioade, durata protecției se calculează de la data primei publicări sau comunicări către public, luând în considerare, în mod cronologic, prima dintre aceste date.

În ceea ce privește fixarea interpretării sau a execuției pe o fonogramă, durata protecției este de 70 de ani de la data primei publicări sau comunicări către public.

(8)    Drepturile producătorilor de fonograme expiră după 50 de ani de la efectuarea fixării. Totuși, în cazul în care în această perioadă fonograma face obiectul unei publicări legale, drepturile expiră după 70 ani de la prima astfel de publicare. În cazul în care nu a avut loc o publicare legală în perioada menționată la prima teză, iar fonograma face obiectul unei comunicări publice legale în această perioadă, drepturile respective expiră după 70 de ani de la data primei comunicări publice legale. Fiecare parte poate adopta măsuri pentru a se asigura că profitul generat în cursul celor 20 de ani de protecție ulteriori perioadei de 50 de ani este împărțit în mod echitabil între artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme.

(9)    Duratele prevăzute la prezentul articol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc evenimentul.

(10)    Fiecare parte poate stabili durate de protecție mai îndelungate decât cele prevăzute la prezentul articol.

(11)    În termen de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Republica Kârgâză stabilește duratele de protecție menționate la prezentul articol.

ARTICOLUL 99

Dreptul de suită

(1)    Fiecare parte prevede, în beneficiul autorului unei opere originale de artă grafică sau plastică, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil la care nu se poate renunța, nici chiar anticipat, de a încasa o redevență pe baza prețului de vânzare obținut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor.

(2)    Dreptul menționat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesioniști ai pieței obiectelor de artă, precum saloane, galerii de artă și, în general, orice comerciant de opere de artă.

(3)    Fiecare parte poate prevedea că dreptul menționat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare în cadrul cărora vânzătorul a achiziționat opera direct de la autorul acesteia cu mai puțin de trei ani înainte de data revânzării în cauză și dacă prețul de revânzare nu depășește o anumită sumă minimă.

(4)    Procedura de percepere a remunerației și a cuantumului acesteia este o chestiune care trebuie stabilită de legislația internă.

ARTICOLUL 100

Gestiunea colectivă a drepturilor

(1)    Părțile promovează cooperarea între societățile lor de gestiune colectivă, pentru a stimula disponibilitatea operelor și a altor obiecte protejate pe teritoriile părților și transferul veniturilor provenite din drepturi între societățile lor de gestiune colectivă pentru utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate de acest fel.

(2)    Fiecare parte promovează transparența societăților de gestiune colectivă, în special cu privire la veniturile provenite din drepturi pe care le colectează, deducerile pe care le aplică asupra veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează, utilizarea veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează, politica de repartizare și repertoriul lor.

(3)    Fiecare parte se angajează să se asigure că, în cazul în care o societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul uneia dintre părți reprezintă, în temeiul unui acord de reprezentare, o altă societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul celeilalte părți, societatea de gestiune colectivă care asigură reprezentarea nu îi discriminează pe titularii de drepturi ai societății de gestiune colectivă pe care o reprezintă.

(4)    Fiecare parte depune eforturi pentru a prevedea că, în cazul în care o societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul unei părți reprezintă o altă societate de gestiune colectivă stabilită pe teritoriul celeilalte părți prin intermediul unui acord de reprezentare, societatea de gestiune colectivă care asigură reprezentarea achită cu exactitate, cu regularitate și cu diligență sumele datorate organizațiilor de gestiune colectivă reprezentate și, în același timp, furnizează organizației de gestiune colectivă pe care o reprezintă informații privind cuantumul veniturilor provenite din drepturi pe care le colectează în numele acesteia și deducerile aplicate asupra acestor venituri provenite din drepturi.

ARTICOLUL 101

Excepții și limitări

Fiecare parte restrânge limitările sau excepțiile privind drepturile stabilite la articolele 93-96 la anumite cazuri speciale care nu aduc atingere exploatării normale a operei sau a altui obiect protejat și nici nu cauzează un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularilor de drepturi.

ARTICOLUL 102

Protecția măsurilor tehnologice

(1)    Fiecare parte prevede o protecție juridică împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace, pe care persoana respectivă o efectuează cu bună știință sau având motive întemeiate să știe că eludează o măsură tehnologică eficace.

(2)    Fiecare parte prevede o protecție juridică împotriva fabricării, a importului, a distribuirii, a vânzării, a închirierii, a publicității în scopul vânzării sau al închirierii ori împotriva posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, a produselor sau a componentelor ori împotriva prestării de servicii care:

(a)    fac obiectul unei promovări, publicități sau comercializări în scopul eludării unei măsuri tehnologice eficace;

(b)    au numai un scop semnificativ limitat sau o utilizare semnificativă limitată din punct de vedere comercial, altul (alta) decât eludarea unei măsuri tehnologice eficace, sau

(c)    sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite sau de a facilita eludarea unei măsuri tehnologice eficace.

(3)    În sensul prezentei subsecțiuni, sintagma „măsuri tehnologice” înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cadrul funcționării sale normale, este proiectată pentru a preveni sau a limita, în ceea ce privește operele sau alte obiecte protejate, acte care nu sunt autorizate de titularul dreptului de autor sau al unui drept conex, conform legislației naționale. Măsurile tehnologice sunt considerate „eficace” dacă utilizarea unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat este controlată de către titularii de drepturi prin aplicarea unui control al accesului sau a unui procedeu de protecție, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale operei ori ale altui obiect protejat, sau prin aplicarea unui mecanism de control al copierii, care îndeplinește obiectivul de protecție.

(4)    În pofida protecției juridice prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în absența unor măsuri voluntare luate de titularii de drepturi, fiecare parte poate lua măsuri corespunzătoare, dacă este necesar, pentru a se asigura că protecția juridică adecvată împotriva eludării măsurilor tehnologice eficace prevăzută în conformitate cu prezentul articol nu îi împiedică pe beneficiarii excepțiilor sau limitărilor stabilite în conformitate cu articolul 101 să se bucure de respectivele excepții sau limitări.

ARTICOLUL 103

Obligații referitoare la informațiile privind regimul drepturilor

(1)    Fiecare parte asigură protecție juridică împotriva oricărei persoane care, în cunoștință de cauză, desfășoară fără autoritate oricare dintre următoarele acte, în cazul în care persoana respectivă știe sau are motive întemeiate să știe că, procedând astfel, include, permite, facilitează sau ascunde o încălcare a unui drept de autor sau a oricăror drepturi conexe prevăzute în legislația națională:

(a)    eliminarea sau modificarea oricăror informații în format electronic privind regimul drepturilor; și

(b)    distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziția publicului a unor opere sau a altor obiecte protejate în temeiul prezentei subsecțiuni, din care au fost eliminate sau modificate fără autorizație informațiile privind regimul drepturilor în format electronic.

(2)    În sensul prezentului articol, sintagma „informații privind regimul drepturilor” înseamnă orice informație furnizată de titularii de drepturi care identifică opera sau alt obiect protejat menționat la prezentul articol, autorul sau orice alt titular al drepturilor și informații despre clauzele și condițiile de utilizare a operei sau a altui obiect protejat, precum și orice număr sau cod care reprezintă astfel de informații.

(3)    Alineatul (2) se aplică atunci când informațiile privind regimul drepturilor sunt asociate unei copii a unei opere sau a altui obiect protejat menționat la prezentul articol ori apar în legătură cu o comunicare publică a operei sau a obiectului protejat respectiv.

SUBSECȚIUNEA 2

MĂRCI

ARTICOLUL 104

Acorduri internaționale

Fiecare parte:

(a)    aderă la Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989, astfel cum a fost modificat la 3 octombrie 2006 și la 12 noiembrie 2007;

(b)    respectă Tratatul privind dreptul mărcilor, încheiat la Geneva la 27 octombrie 1994, și Aranjamentul de la Nisa din 15 iunie 1957 privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor și

(c)    depune toate eforturile rezonabile pentru a adera la Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor, încheiat la Singapore la 27 martie 2006.

ARTICOLUL 105

Semne care pot să constituie o marcă

(1)    Pot constitui mărci toate semnele, în special cuvintele, inclusiv numele de persoane, sau desenele și modelele, literele, numerele, culorile, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu condiția ca astfel de semne:

(a)    să permită distingerea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; și

(b)    să poată fi reprezentate, în registrul mărcilor ținut de fiecare parte, într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului respectivei mărci.

(2)    În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Republica Kârgâză depune eforturi pentru a face posibilă înregistrarea sunetului ca marcă.

ARTICOLUL 106

Drepturi conferite de o marcă, inclusiv asupra produselor aflate în tranzit

(1)    Marca înregistrată conferă titularului său drepturi exclusive. Titularul are dreptul să împiedice orice terț să utilizeze, fără acordul său, în cadrul operațiunilor comerciale orice semn:

(a)    identic cu marca înregistrată pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca;

(b)    în cazul căruia, întrucât este identic sau similar cu marca înregistrată și întrucât produsele sau serviciile acoperite de această marcă sunt identice sau similare cu cele acoperite de semn, există un risc de confuzie din partea publicului, care include riscul de asociere între semn și marca înregistrată.

(2)    Titularul unei mărci înregistrate este îndreptățit să interzică oricărui terț, în cursul unei operațiuni comerciale, să introducă produse în partea în care este înregistrată marca fără ca acestea să fie puse în liberă circulație în partea respectivă, atunci când produsele respective, inclusiv ambalajele, provin din țări terțe și poartă, fără a fi autorizate, o marcă care este identică cu marca înregistrată pentru produsele respective sau care nu poate fi diferențiată, în aspectele sale esențiale, de acea marcă 16 .

(3)    Dreptul titularului mărcii, prevăzut la alineatul (2), se stinge dacă, în cursul procedurilor de constatare a contrafacerii mărcii înregistrate, declarantul sau deținătorul produselor prezintă dovezi potrivit cărora titularul mărcii înregistrate nu este îndreptățit să interzică introducerea produselor pe piață în țara de destinație finală.

ARTICOLUL 107

Procedura de înregistrare

(1)    Fiecare parte prevede un sistem pentru înregistrarea mărcilor, în care fiecare decizie negativă finală adoptată de autoritatea competentă în materie de mărci, inclusiv deciziile de refuz parțial, se motivează în mod corespunzător și se comunică în scris părții relevante, care are posibilitatea de a o contesta.

(2)    Fiecare parte oferă terților posibilitatea de a se opune cererilor de înregistrare a mărcilor sau, după caz, înregistrărilor de mărci. Aceste proceduri de opoziție sunt contradictorii.

(3)    Fiecare parte furnizează o bază de date electronică aflată la dispoziția publicului care conține cererile de înregistrare de mărci și înregistrările de mărci. În termen de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Republica Kârgâză furnizează o bază de date electronică a cererilor de înregistrare de mărci menționată la prima teză a prezentului alineat, cu condiția ca Uniunea Europeană să fi oferit asistență tehnică adecvată, în conformitate cu legislația Uniunii Europene.

ARTICOLUL 108

Mărcile notorii

Pentru a pune în aplicare protecția mărcilor notorii, astfel cum este menționată la articolul 6a din Convenția de la Paris și la articolul 16 alineatele (2) și (3) din Acordul TRIPS, fiecare parte aplică Recomandarea comună referitoare la dispozițiile privind protecția mărcilor notorii, adoptată de Adunarea Uniunii de la Paris pentru Protecția Proprietății Industriale și de Adunarea generală a OMPI în cadrul celei de a treizeci și patra serii de sesiuni ale adunărilor statelor membre ale OMPI, care a avut loc în perioada 20-29 septembrie 1999.

ARTICOLUL 109

Excepții de la drepturile conferite de o marcă

(1)    Fiecare parte:

(a)    prevede excepții limitate de la drepturile conferite de o marcă, precum utilizarea corectă a termenilor descriptivi, inclusiv a indicațiilor geografice, și

(b)    poate prevedea alte excepții limitate de la drepturile conferite de o marcă.

Atunci când prevede excepțiile limitate menționate la primul paragraf literele (a) și (b), fiecare parte ține seama de interesele legitime ale titularului mărcii și ale terților.

(2)    O marcă nu îndreptățește titularul să interzică unui terț utilizarea, în cadrul operațiunilor comerciale, a următoarelor elemente, atâta timp cât acestea sunt folosite conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial:

(a)    numele sau adresa terțului, în cazul în care respectivul terț este o persoană fizică;

(b)    semnele sau indicațiile privind felul, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului ori a furnizării serviciului sau a altor caracteristici ale produsului ori serviciului și

(c)    marca, atunci când se impune indicarea destinației unui produs sau a unui serviciu, în special ca accesorii sau piese detașate.

(3)    Dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terț utilizarea, în cadrul operațiunilor comerciale, a unui drept anterior cu aplicabilitate locală dacă acest drept este recunoscut prin legislația părții în cauză și în limita teritoriului în care este recunoscut.

ARTICOLUL 110

Cauze de decădere

(1)    Fiecare parte prevede că titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, în decursul unei perioade neîntrerupte de cel puțin trei ani, marca respectivă nu a făcut obiectul unei utilizări efective pe teritoriul relevant în cauză pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată și dacă nu există motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată.

(2)    Nimeni nu poate pretinde ca titularul mărcii să fie decăzut din drepturi în cazul în care, între expirarea perioadei minime de trei ani și depunerea cererii de decădere, marca a început sau a reînceput să fie utilizată efectiv.

(3)    Începerea sau reluarea utilizării făcută într-un interval de timp de trei luni înainte de prezentarea unei cereri de revocare, interval de timp care începe să curgă cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de cinci ani de neutilizare, nu este luată în considerare atunci când pregătirile pentru începerea sau reluarea utilizării intervin doar după ce titularul a luat la cunoștință de eventuala depunere a cererii de revocare.

(4)    Titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale atunci când, după data înregistrării sale, marca:

(a)    a devenit, prin activitatea sau inactivitatea titularului său, denumirea comercială obișnuită a unui produs sau serviciu pentru care este înregistrată;

(b)    în urma utilizării de către titularul acesteia sau cu acordul titularului pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată, poate induce în eroare publicul, în special în ceea ce privește natura, calitatea sau originea geografică a acestor produse sau servicii.

ARTICOLUL 111

Cereri formulate cu rea-credință

O marcă poate fi declarată nulă în cazul în care cererea de înregistrare a mărcii a fost făcută cu rea-credință de către solicitant. Fiecare parte poate să prevadă, de asemenea, că o astfel de marcă nu trebuie să fie înregistrată.

SUBSECȚIUNEA 3

DESENE ȘI MODELE

ARTICOLUL 112

Acorduri internaționale

Uniunea Europeană își reafirmă angajamentul față de Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internațională a desenelor și modelelor industriale, adoptat la 2 iulie 1999, iar Republica Kârgâză respectă acest act.

ARTICOLUL 113

Protecția desenelor sau modelelor înregistrate

(1)    Fiecare parte asigură protecția desenelor sau modelelor create în mod independent care sunt noi și originale. Această protecție este asigurată prin înregistrare și conferă titularului desenului sau modelului înregistrat un drept exclusiv în conformitate cu prezenta subsecțiune.

(2)    Titularul unui desen sau model înregistrat are dreptul să împiedice terții care nu au consimțământul său cel puțin să fabrice, să ofere spre vânzare, să vândă, să importe, să exporte, să dețină produse care conțin sau sunt însoțite de desenul sau modelul protejat ori să utilizeze articole care poartă sau încorporează desenul sau modelul protejat, atunci când aceste acțiuni sunt întreprinse în scopuri comerciale.

(3)    Un desen sau un model aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o parte componentă a unui produs complex este considerat ca fiind nou și original:

(a)    dacă, după încorporarea în produsul complex, partea componentă rămâne vizibilă în timpul unei utilizări normale a produsului și

(b)    în măsura în care caracteristicile vizibile ale părții componente îndeplinesc, în sine, condițiile de noutate și de originalitate.

(4)    În sensul alineatului (3) litera (a), sintagma „utilizare normală” înseamnă utilizarea de către utilizatorul final, excluzând lucrările de întreținere, de service sau de reparații.

(5)    În sensul prezentului articol, o parte poate considera că un desen sau model care are un caracter individual este original.

ARTICOLUL 114

Durata protecției

Fiecare parte se asigură că un desen sau model este protejat pentru o perioadă de cinci ani de la data depunerii cererii și că titularul de drepturi are dreptul de a reînnoi durata protecției pentru una sau mai multe perioade de cinci ani, până la o durată totală de cel puțin 15 ani de la data depunerii.

ARTICOLUL 115

Protecția desenelor și modelelor neînregistrate

(1)    Fiecare parte prevede mijloace juridice pentru prevenirea utilizării desenelor sau modelelor neînregistrate, numai în cazul în care utilizarea contestată rezultă din copierea desenului sau modelului neînregistrat pe teritoriul său. Această utilizare include cel puțin oferirea spre vânzare, introducerea pe piață, importul sau exportul produsului.

(2)    Republica Kârgâză asigură protecția disponibilă pentru desenul sau modelul neînregistrat menționat la alineatul (1) din prezentul articol în termen de cel mult 10 ani de la data la care prezentul titlu începe să se aplice, cu condiția ca Uniunea Europeană să fi furnizat asistență tehnică, la cerere și în conformitate cu nevoile Republicii Kârgâze, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene.

(3)    Durata protecției disponibile pentru desenul sau modelului neînregistrat menționat la alineatul (1) este de cel puțin trei ani de la data la care desenul sau modelul respectiv a fost pus la dispoziția publicului într-una dintre părți.

ARTICOLUL 116

Excepții și excluderi

(1)    Fiecare parte poate să prevadă excepții limitate de la protecția desenelor sau modelelor, inclusiv a celor neînregistrate, cu condiția ca aceste excepții să nu intre în conflict în mod nerezonabil cu exploatarea normală a desenelor sau modelelor protejate și să nu aducă prejudicii nerezonabile intereselor legitime ale titularului desenului sau modelului protejat, ținând seama de interesele legitime ale terților.

(2)    Protecția desenelor sau modelelor nu se extinde la un desen sau model numai pe baza considerentelor sale tehnice sau funcționale. Un desen sau un model nu conferă drepturi asupra caracteristicilor aspectului unui produs care trebuie să fie reproduse obligatoriu în forma și dimensiunile lor exacte pentru ca produsul în care este încorporat sau căruia i se aplică desenul sau modelul să poată fi racordat mecanic la un alt produs, să poată fi plasat în interiorul sau în jurul unui alt produs sau pus în contact cu un alt produs, astfel încât fiecare dintre produse să își îndeplinească funcția proprie.

(3)    Dreptul pentru un desen sau model nu conferă drepturi asupra unui desen sau model care contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.

(4)    Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, în condițiile stabilite la articolul 113 alineatul (1), un desen sau un model conferă drepturi asupra unui desen sau model care are drept obiectiv să permită asamblarea sau conectarea multiplă a unor produse interschimbabile în interiorul unui sistem modular.

ARTICOLUL 117

Relația cu drepturile de autor

Fiecare parte se asigură că un desen sau model, inclusiv desenul sau modelul neînregistrat, poate beneficia de protecție în temeiul legislației sale privind drepturile de autor începând cu data la care desenul sau modelul a fost creat sau fixat sub orice formă. Fiecare parte stabilește măsura și condițiile în care se poate conferi protecția în cauză, inclusiv gradul de originalitate necesar.

SUBSECȚIUNEA 4

INDICAȚII GEOGRAFICE

ARTICOLUL 118

Domeniul de aplicare

(1)    În sensul prezentei subsecțiuni, „indicație geografică” înseamnă o indicație geografică astfel cum este definită la articolul 22 alineatul (1) din Acordul TRIPS 17 .

(2)    Prezenta subsecțiune se aplică recunoașterii și protecției indicațiilor geografice originare din teritoriile părților.

(3)    Indicațiile geografice ale unei părți care trebuie să fie protejate de cealaltă parte intră sub incidența prezentei subsecțiuni numai dacă se încadrează în domeniul de aplicare al legislației menționate la articolul 119.

ARTICOLUL 119

Proceduri

(1)    În urma examinării legislației Republicii Kârgâze enumerate în secțiunea A din anexa 8-A, Uniunea Europeană concluzionează că legislația respectivă conține elementele pentru înregistrarea și controlul indicațiilor geografice prevăzute în secțiunea B din anexa 8-A.

(2)    În urma examinării legislației Uniunii Europene enumerate în secțiunea A din anexa 8-A, Republica Kârgâză concluzionează că legislația respectivă conține elementele pentru înregistrarea și controlul indicațiilor geografice prevăzute în secțiunea B din anexa 8-A.

(3)    După finalizarea unei proceduri de opoziție în conformitate cu criteriile stabilite în anexa 8-B și a unei examinări a indicațiilor geografice pentru produsele din Uniunea Europeană care urmează să fie protejate în Republica Kârgâză enumerate în secțiunea A din anexa 8-C care au fost înregistrate de Uniunea Europeană în temeiul legislației menționate la alineatul (2) din prezentul articol, Republica Kârgâză protejează indicațiile geografice respective în conformitate cu nivelul de protecție prevăzut în prezenta subsecțiune.

(4)    După finalizarea unei proceduri de opoziție în conformitate cu criteriile stabilite în anexa 8-B și a unei examinări a indicațiilor geografice pentru produsele din Republica Kârgâză care urmează să fie protejate în Uniunea Europeană enumerate în secțiunea B din anexa 8-C care au fost înregistrate de Republica Kârgâză în temeiul legislației menționate la alineatul (1) din prezentul articol, Uniunea Europeană protejează indicațiile geografice respective în conformitate cu nivelul de protecție prevăzut în prezenta subsecțiune.

ARTICOLUL 120

Modificarea listei indicațiilor geografice

Părțile pot modifica lista indicațiilor geografice care urmează să fie protejate din anexa 8-C, în conformitate cu articolul 27. Se adaugă noi indicații geografice după finalizarea procedurii de opoziție și după examinarea acestora, astfel cum se menționează la articolul 119 alineatul (3) sau (4).

ARTICOLUL 121

Protecția indicațiilor geografice

(1)    Indicațiile geografice enumerate în anexa 8-C, inclusiv indicațiile geografice adăugate în conformitate cu articolul 120, sunt protejate împotriva:

(a)    oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri protejate:

(i)    pentru produse comparabile care nu sunt conforme specificațiilor de produs ale denumirii protejate; sau

(ii)    în măsura în care o astfel de utilizare exploatează reputația unei indicații geografice, inclusiv atunci când produsul respectiv este utilizat ca ingredient;

(b)    utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă este indicată adevărata origine a produsului sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoțită de expresii precum „stil”, „tip”, „metodă”, „manieră”, „imitație”, „gust”, „similar” sau altele asemănătoare, inclusiv atunci când aceste produse sunt utilizate ca ingredient;

(c)    oricărei indicații false sau înșelătoare privind originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul în cauză, precum și ambalarea produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea acestuia, inclusiv atunci când aceste produse sunt utilizate ca ingredient; și

(d)    oricărei alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

(2)    Indicațiile geografice enumerate în anexa 8-C, inclusiv cele adăugate în conformitate cu articolul 120, nu devin generice pe teritoriile părților.

(3)    Nicio dispoziție a prezentului acord nu obligă o parte să protejeze o indicație geografică a celeilalte părți care nu este protejată sau care încetează să mai fie protejată pe teritoriul de origine. Fiecare parte notifică celeilalte părți faptul că o indicație geografică a încetat să mai fie protejată pe teritoriul părții de origine respective. Notificarea respectivă se efectuează în conformitate cu articolul 154.

(4)    Nicio dispoziție a prezentului acord nu aduce atingere dreptului oricărei persoane de a utiliza, în cadrul operațiunilor comerciale, propriul nume și/sau numele predecesorului său în activitățile comerciale, cu excepția cazului în care numele respectiv este folosit astfel încât să inducă în eroare publicul.

ARTICOLUL 122

Dreptul de utilizare a indicațiilor geografice

(1)    O denumire protejată în temeiul prezentului acord poate fi utilizată de orice persoană fizică sau juridică ce comercializează un produs conform cu caietul de sarcini corespunzător.

(2)    Odată ce o indicație geografică este protejată în temeiul prezentei subsecțiuni, utilizarea acestei denumiri protejate nu mai face obiectul niciunei înregistrări a utilizatorilor și al niciunei taxe aferente.

ARTICOLUL 123

Relația cu mărcile

(1)    În cazul în care o indicație geografică este protejată în temeiul prezentului acord, părțile refuză înregistrarea unei mărci a cărei utilizare ar fi contrară articolului 121 alineatul (1), cu condiția ca o cerere de înregistrare a mărcii să fie depusă după data depunerii cererii de protecție a indicației geografice pe teritoriul părții în cauză.

(2)    În cazul indicațiilor geografice menționate la articolul 119, data depunerii cererii de protecție menționate la alineatul (1) din prezentul articol este data intrării în vigoare a prezentului acord.

(3)    Mărcile înregistrate cu încălcarea dispozițiilor de la alineatul (1) se invalidează.

(4)    În cazul indicațiilor geografice menționate la articolul 120, data depunerii cererii de protecție menționate la alineatul (1) din prezentul articol este data transmiterii către cealaltă parte a unei cereri de protecție a indicației geografice.

(5)    Fără a aduce atingere alineatului (7), fiecare parte protejează indicațiile geografice și în cazul în care există o marcă prealabilă. O „marcă prealabilă” înseamnă o marcă a cărei utilizare este contrară articolului 121 alineatul (1) și care a făcut obiectul unei cereri, a fost înregistrată sau consacrată prin utilizare, dacă această posibilitate este prevăzută de legislația în cauză, cu bună-credință, pe teritoriul uneia dintre părți, anterior datei la care cererea de protecție a indicației geografice a fost depusă de cealaltă parte în temeiul prezentului acord.

(6)    O marcă prealabilă poate continua să fie utilizată și reînnoită în pofida protecției acordate indicației geografice, cu condiția să nu existe motive de anulare sau de revocare a mărcii respective în legislația fiecărei părți referitoare la mărci. În astfel de cazuri, se permite utilizarea indicației geografice protejate, precum și utilizarea mărcilor relevante.

(7)    O parte nu este obligată să protejeze o denumire ca indicație geografică în temeiul prezentului acord în cazul în care, având în vedere reputația și renumele unei mărci, precum și durata utilizării acesteia, denumirea respectivă este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate a produsului.

ARTICOLUL 124

Asigurarea respectării protecției

Fiecare parte asigură respectarea protecției prevăzute la articolele 119-123 prin măsuri administrative și judiciare adecvate sau la cererea unei părți interesate pentru a preveni sau a opri utilizarea ilegală a unei indicații geografice protejate.

ARTICOLUL 125

Norme generale

(1)    Prezentul acord se aplică fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților în temeiul acordului OMC.

(2)    O parte nu este obligată să protejeze ca indicație geografică o denumire în temeiul prezentului acord în cazul în care denumirea respectivă este în contradicție cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale și, în consecință, poate induce consumatorul în eroare cu privire la adevărata origine a produsului.

(3)    O denumire omonimă care induce consumatorii în eroare făcându-i să creadă că produsul provine dintr-un alt teritoriu nu este protejată, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau locul din care este originar produsul în cauză. Fără a aduce atingere articolului 23 din Acordul TRIPS, părțile decid de comun acord cu privire la condițiile practice de utilizare care vor permite diferențierea indicațiilor geografice omonime sau parțial omonime, ținând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii în cauză și de a evita inducerea în eroare a consumatorilor.

(4)    Atunci când una dintre părți, în contextul negocierilor bilaterale cu un terț, propune protejarea unei indicații geografice a terțului care este omonimă sau parțial omonimă cu o indicație geografică a celeilalte părți protejată în temeiul prezentului acord, partea respectivă poate informa cealaltă parte în acest sens și îi poate acorda posibilitatea de a prezenta observații înainte ca indicația geografică a terțului să devină protejată.

(5)    Orice problemă care decurge din caietele de sarcini ale indicațiilor geografice protejate este tratată în cadrul Subcomitetului pentru drepturile de proprietate intelectuală menționat la articolul 154.

(6)    Protecția indicațiilor geografice protejate în temeiul prezentului acord poate fi anulată numai de către partea din care este originar produsul.

(7)    Un caiet de sarcini menționat în prezentul acord este cel aprobat, inclusiv orice modificare aprobată, la rândul ei, de către autoritățile părții de pe teritoriul căreia este originar produsul.

ARTICOLUL 126

Dispoziții tranzitorii

(1)    Nicio dispoziție a prezentului capitol nu obligă o parte să pună în aplicare protecția acordată indicațiilor geografice enumerate în anexa 8-C, astfel cum se prevede la articolele 118-125, pe parcursul unei perioade de tranziție de maximum șapte ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

(2)    O parte refuză să înregistreze o marcă ce corespunde oricăreia dintre situațiile menționate la articolul 121 în legătură cu indicațiile geografice protejate pentru produse similare, cu condiția ca pentru marca respectivă să se depună o cerere de protecție pe teritoriul în cauză după intrarea în vigoare a prezentului titlu.

(3)    O marcă înregistrată cu încălcarea dispozițiilor de la alineatul (2) se invalidează.

(4)    După perioada de tranziție prevăzută la alineatul (1), pentru o perioadă de tranziție de trei ani, protecția în temeiul prezentului acord a următoarelor indicații geografice pentru produsele din Uniunea Europeană nu împiedică utilizarea indicațiilor geografice respective pentru a desemna și a prezenta anumite produse comparabile originare din Republica Kârgâză:

(a)    Φέτα (Feta);

(b)    Calvados;

(c)    Asti;

(d)    České pivo.

(5)    După perioada de tranziție prevăzută la alineatul (1), pentru o perioadă de tranziție de opt ani, protecția în temeiul prezentului acord a următoarelor indicații geografice pentru produsele din Uniunea Europeană nu împiedică utilizarea indicațiilor geografice respective pentru a desemna și a prezenta anumite produse comparabile originare din Republica Kârgâză:

(a)    Champagne;

(b)    Cognac.

(6)    Produsele care au fost fabricate și etichetate în conformitate cu legislația unei părți înainte de intrarea în vigoare a prezentului acord, dar care nu îndeplinesc cerințele prezentului acord, pot fi vândute în continuare până la epuizarea stocurilor.

(7)    Produsele care au fost fabricate și etichetate, în conformitate cu legislația unei părți, cu indicațiile geografice enumerate la alineatele (4) și (5) după intrarea în vigoare a prezentului acord și înainte de încheierea perioadelor de tranziție menționate la alineatele (4) și (5), dar care nu respectă cerințele prezentei subsecțiuni, pot fi vândute în continuare până la epuizarea stocurilor.

ARTICOLUL 127

Asistența tehnică

În scopul de a facilita punerea în aplicare a prezentei subsecțiuni în Republica Kârgâză, precum și de a acorda asistență industriei din Republica Kârgâză, Uniunea Europeană acordă Republicii Kârgâze, sub rezerva cererii acesteia și în funcție de nevoile sale, asistență tehnică adecvată, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene.

SUBSECȚIUNEA 5

BREVETE

ARTICOLUL 128

Acorduri internaționale

Fiecare parte se asigură că procedurile prevăzute în Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor, încheiat la Washington la 19 iunie 1970, sunt disponibile pe teritoriul său și depune toate eforturile rezonabile pentru a se conforma Tratatului privind dreptul brevetelor, adoptat la Geneva la 1 iunie 2000.

ARTICOLUL 129

Brevetele și sănătatea publică

(1)    Părțile recunosc importanța Declarației privind Acordul TRIPS și sănătatea publică, adoptată la Doha la data de 14 noiembrie 2001 de Conferința ministerială a OMC (denumită în continuare „Declarația de la Doha”). În interpretarea și punerea în aplicare a drepturilor și obligațiilor care decurg din prezenta subsecțiune, fiecare parte asigură coerența cu Declarația de la Doha.

(2)    Fiecare parte pune în aplicare articolul 31a din Acordul TRIPS, precum și anexa la Acordul TRIPS și apendicele la anexa la Acordul TRIPS, care a intrat în vigoare la 23 ianuarie 2017.

ARTICOLUL 130

Protecție suplimentară pentru medicamente 18

(1)    Părțile recunosc că medicamentele protejate de un brevet pe teritoriile lor pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe piețele lor respective (denumită în continuare „procedura de autorizare a introducerii pe piață”). Părțile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet și prima autorizare de introducere a produsului pe piață, astfel cum este definită în acest scop în legislația lor respectivă, poate să reducă perioada protecției efective conferite de brevet.

(2)    Fiecare parte prevede un mecanism adecvat și eficace de despăgubire a titularului brevetului pentru reducerea perioadei efective de valabilitate a brevetelor care rezultă din întârzieri nerezonabile 19 în acordarea primei autorizații de introducere pe piață pe teritoriul său respectiv în conformitate cu legislația sa.

(3)    Ca alternativă la alineatul (2), o parte poate prevedea o protecție suplimentară pentru un medicament care este protejat de un brevet și care a făcut obiectul unei proceduri de autorizare a introducerii pe piață, pentru o perioadă egală cu perioada scursă între data la care a fost depusă cererea de brevet și data primei autorizații de introducere pe piață a produsului pe teritoriul părții, redusă cu o perioadă de cinci ani. Durata unei astfel de protecții suplimentare nu depășește cinci ani. Această perioadă poate fi extinsă cu o prelungire suplimentară de șase luni în cazul unor medicamente care au făcut obiectul unor studii pediatrice, iar rezultatele studiilor respective se reflectă în informațiile referitoare la produs.

ARTICOLUL 131

Prelungirea perioadei de protecție conferită de un brevet în ceea ce privește produsele de protecție a plantelor

(1)    Fiecare parte stabilește cerințele în materie de siguranță și eficacitate înainte de a autoriza introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor.

(2)    Părțile recunosc că produsele de protecție a plantelor protejate de un brevet pe teritoriile lor respective pot să facă obiectul unei proceduri de autorizare administrativă înainte de introducerea pe piețele lor. Părțile recunosc că perioada cuprinsă între depunerea cererii de brevet și prima autorizare de a introduce produsul pe piețele lor, astfel cum este definită în acest scop în legislația relevantă, poate să reducă perioada protecției efective conferite de brevet.

(3)    Fiecare parte prevede o protecție suplimentară pentru un produs de protecție a plantelor care este protejat de un brevet și a făcut obiectul unei proceduri de autorizare administrativă, pentru o perioadă egală cu perioada menționată la a doua teză din alineatul (2), din care se scad cinci ani.

(4)    În pofida alineatului (3), perioada suplimentară de protecție nu depășește cinci ani.

SUBSECȚIUNEA 6

PROTECȚIA INFORMAȚIILOR NEDIVULGATE

ARTICOLUL 132

Domeniul de aplicare al protecției secretelor comerciale

(1)    Atunci când își îndeplinește obligația de respectare a Acordului TRIPS, în special a articolului 39 alineatele (1) și (2) din Acordul TRIPS, fiecare parte prevede proceduri judiciare și măsuri reparatorii adecvate în materie civilă pentru orice deținător de secrete comerciale, cu scopul de a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial și de a obține reparații pentru o astfel de acțiune ori de câte ori este efectuată într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale.

(2)    În sensul prezentei subsecțiuni:

(a)    „secret comercial” înseamnă informații care:

(i)    sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau ușor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informații în cauză;

(ii)    au valoare comercială prin faptul că sunt secrete și

(iii)    au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanțele date, luate de către persoana care deține în mod legal controlul asupra informațiilor respective, pentru a fi păstrate secrete;

(b)    „deținătorul secretului comercial” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce deține în mod legal controlul asupra unui secret comercial.

(3)    În sensul prezentei subsecțiuni, cel puțin următoarele forme de comportament sunt considerate contrare practicilor comerciale loiale:

(a)    dobândirea unui secret comercial fără acordul deținătorului secretului comercial, ori de câte ori este săvârșită prin accesul neautorizat, însușirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanțe sau fișiere electronice care se află în mod legal sub controlul deținătorului secretului comercial și care conțin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial;

(b)    utilizarea sau divulgarea unui secret comercial ori de câte ori este săvârșită fără acordul deținătorului secretului comercial, de o persoană despre care se constată că îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(i)    a dobândit secretul comercial într-un mod menționat la litera (a);

(ii)    încalcă un acord de confidențialitate sau orice altă obligație de a nu divulga secretul comercial ori

(iii)    încalcă o obligație contractuală sau de altă natură care limitează utilizarea secretului comercial;

(c)    dobândirea, utilizarea sau divulgarea unui secret comercial, ori de câte ori este săvârșită de o persoană care, în momentul dobândirii, utilizării sau divulgării, avea cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință, în circumstanțele date, de faptul că secretul comercial a fost obținut, direct sau indirect, de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal în înțelesul literei (b).

(4)    Nicio dispoziție a prezentei subsecțiuni nu se interpretează în sensul că impune oricărei părți obligația de a considera oricare din următoarele forme de comportament ca fiind contrară practicilor comerciale loiale:

(a)    descoperirea sau crearea independentă;

(b)    ingineria inversă a unui produs de către o persoană care se află în mod legal în posesia acestuia și căreia nu i se aplică nicio obligație valabilă din punct de vedere legal de a limita dobândirea informațiilor relevante;

(c)    dobândirea, utilizarea sau divulgarea de informații impusă sau permisă de legislația unei părți;

(d)    limitarea utilizării de către angajați a experienței și a competențelor dobândite în mod onest ca urmare a desfășurării normale a activității lor profesionale.

(5)    Nicio dispoziție a prezentei subsecțiuni nu se interpretează în sensul unei îngrădiri a libertății de exprimare și de informare, inclusiv a libertății mass-mediei, astfel cum este protejată pe teritoriul aflat sub jurisdicția fiecăreia dintre părți.

ARTICOLUL 133

Procedurile și măsurile reparatorii în materie civilă pentru deținătorii de secrete comerciale

(1)    Fiecare parte se asigură că orice persoană care participă la procedurile judiciare în materie civilă menționate la articolul 132 sau care are acces la documente ce fac parte din aceste proceduri nu are voie să folosească sau să divulge secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale pe care autoritățile judiciare, ca răspuns la o cerere motivată corespunzător a unei părți interesate, le-au calificat drept confidențiale și de care au luat cunoștință în urma acestei participări sau a acestui acces.

(2)    În cadrul procedurilor judiciare în materie civilă menționate la articolul 132, fiecare parte prevede că autoritățile sale judiciare sunt abilitate cel puțin:

(a)    să dispună măsuri provizorii pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod contrar practicilor comerciale loiale;

(b)    să dispună acțiuni în încetare pentru a preveni dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretelor comerciale într-un mod contrar practicilor comerciale loiale;

(c)    să dispună ca persoana care știa sau ar fi trebuit să știe că dobândește, utilizează sau divulgă un secret comercial într-un mod contrar practicilor comerciale loiale să plătească deținătorului secretului comercial daune-interese adecvate pentru a compensa prejudiciul real suferit ca urmare a dobândirii, a utilizării sau a divulgării ilegale a secretului comercial;

(d)    să ia măsuri specifice pentru a proteja confidențialitatea oricărui secret comercial sau presupus secret comercial prezentat în cadrul procedurilor judiciare în materie civilă privind presupusa dobândire, utilizare și divulgare a unui secret comercial într-un mod care contravine practicilor comerciale loiale; aceste măsuri specifice pot include, în conformitate cu dreptul unei părți relevante, posibilitatea de:

(i)    a limita accesul la anumite documente, în întregime sau în parte;

(ii)    a restricționa accesul la ședințele de judecată și la înregistrările sau transcrierile aferente acestora și

(iii)    a pune la dispoziție o versiune neconfidențială a hotărârii judecătorești, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele care conțin secrete comerciale și

(e)    a impune sancțiuni oricărei persoane care participă la procedurile judiciare și care nu respectă sau refuză să respecte hotărârile judecătorești privind protecția secretului comercial sau a presupusului secret comercial.

(3)    Părțile nu sunt obligate să prevadă procedurile judiciare în materie civilă și măsurile reparatorii menționate la articolul 132 în cazul în care faptele contrare practicilor comerciale loiale sunt săvârșite, în conformitate cu legislația relevantă a unei părți, cu scopul de a dezvălui abateri, fapte ilegale sau activități ilegale ori în scopul protejării unui interes legitim recunoscut prin legislația lor.

ARTICOLUL 134

Protecția datelor pentru medicamente 20

(1)    În vederea punerii în aplicare a articolului 39 din Acordul TRIPS și în cursul asigurării unei protecții eficiente împotriva concurenței neloiale, astfel cum se prevede la articolul 10a din Convenția de la Paris, fiecare parte protejează informațiile comerciale confidențiale prezentate în vederea obținerii unei autorizații de introducere pe piață a medicamentelor (denumită în continuare „autorizație de introducere pe piață”) împotriva divulgării către terți, cu excepția cazului în care se iau măsuri pentru a se asigura că datele sunt protejate împotriva utilizării comerciale neloiale și cu excepția cazului în care divulgarea este necesară pentru un interes public superior.

(2)    În cazul în care o parte solicită, ca o condiție pentru aprobarea introducerii pe piață a unui medicament, prezentarea unor date privind teste nepublicate sau a altor date nedezvăluite, a căror generare implică un efort considerabil, partea respectivă protejează astfel de date împotriva utilizării comerciale neloiale. În plus, fiecare parte protejează astfel de date împotriva divulgării, cu excepția cazului în care este necesară protejarea interesului public.

(3)    Fiecare parte se asigură că, pentru o perioadă de cel puțin cinci ani, autoritatea responsabilă cu acordarea autorizației de introducere pe piață nu acceptă nicio cerere ulterioară de acordare a unei autorizații de introducere pe piață care se referă la datele menționate la alineatul (2) prezentate în cererea pentru prima autorizație de introducere pe piață fără consimțământul explicit al titularului primei autorizații de introducere pe piață, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru protejarea interesului public.

ARTICOLUL 135

Protecția datelor pentru produsele de protecție a plantelor

(1)    Fiecare parte recunoaște un drept temporar, denumit în continuare „protecția datelor”, al proprietarului unui raport de testare sau de studiu prezentat pentru prima oară în vederea obținerii unei autorizații de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor. În această perioadă, raportul de testare sau de studiu nu va fi utilizat în favoarea unei alte persoane care dorește să obțină o autorizație de introducere pe piață a unui produs de protecție a plantelor, cu excepția cazului în care se dovedește că primul proprietar și-a exprimat consimțământul explicit în acest sens.

(2)    Raportul de testare sau de studiu ar trebui să fie:

(a)    necesar în scopul autorizării sau al modificării unei autorizații pentru a permite utilizarea pe alte culturi și

(b)    recunoscut ca fiind conform cu principiile de bună practică de laborator sau de bună practică experimentală.

(3)    Perioada de protecție a datelor este de cel puțin 10 ani de la data primei autorizații eliberate de autoritatea respectivă pe teritoriul părții în cauză. În cazul produselor de protecție a plantelor cu risc scăzut, perioada poate fi prelungită până la 13 ani.

(4)    Perioada de protecția a datelor se prelungește cu trei luni pentru fiecare prelungire a autorizației pentru utilizări minore în cazul în care cererile de autorizare sunt prezentate de titularul autorizației după cel târziu cinci ani de la data primei autorizații. Durata totală de protecție a datelor nu poate depăși în niciun caz 13 ani. În cazul produselor de protecție a plantelor cu risc scăzut, durata totală de protecție a datelor nu poate depăși în niciun caz 15 ani.

(5)    Un raport de testare sau de studiu este protejat, de asemenea, dacă este necesar pentru reînnoirea sau revizuirea unei autorizații. În aceste cazuri, perioada de protecție a datelor este de 30 de luni.

(6)    Fără a aduce atingere alineatelor (3), (4) și (5), organismul public responsabil cu acordarea unei autorizații de introducere pe piață nu ia în considerare informațiile menționate la alineatele (1) și (2) pentru nicio autorizație de introducere pe piață ulterioară, indiferent dacă aceasta a fost sau nu pusă la dispoziția publicului.

(7)    Fiecare parte adoptă măsuri care să oblige solicitantul și titularii de autorizații anterioare stabiliți pe teritoriile lor să facă schimb de informații proprietare, astfel încât să se evite repetarea testelor pe animale vertebrate.

SUBSECȚIUNEA 7

SOIURI DE PLANTE

ARTICOLUL 136

Dispoziții generale

Fiecare parte protejează drepturile de proprietate asupra soiurilor de plante, în conformitate cu Convenția internațională pentru protecția noilor soiuri de plante (denumită în continuare „Convenția UPOV”), inclusiv excepțiile opționale de la dreptul amelioratorului prevăzute la articolul 15 alineatul (2) din Convenția UPOV, și cooperează pentru a promova și a asigura respectarea acestor drepturi.

SECȚIUNEA C

ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

SUBSECȚIUNEA 1

PROCEDURI CIVILE ȘI ADMINISTRATIVE PENTRU ASIGURAREA RESPECTĂRII NORMELOR

ARTICOLUL 137

Obligații generale

(1)    Părțile își reafirmă angajamentele asumate în temeiul Acordului TRIPS și în special al părții a III-a a acestuia și prevăd măsurile, procedurile și măsurile reparatorii necesare pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Măsurile, procedurile și măsurile reparatorii respective sunt corecte și echitabile și nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate. În sensul secțiunii C din prezentul capitol, termenul „drepturi de proprietate intelectuală” nu include drepturile reglementate de secțiunea B subsecțiunea 6 din prezentul capitol.

(2)    Măsurile, procedurile și măsurile reparatorii menționate la alineatul (1) sunt eficace, proporționale și disuasive și se aplică astfel încât să se evite crearea de bariere în calea comerțului, iar părțile prevăd garanții împotriva utilizării lor abuzive.

ARTICOLUL 138

Persoanele care au dreptul de a solicita aplicarea de măsuri, proceduri și măsuri reparatorii

Fiecare parte recunoaște ca persoane eligibile să solicite aplicarea măsurilor, procedurilor și măsurilor reparatorii menționate în prezenta subsecțiune și în partea a III-a a Acordului TRIPS următoarele categorii:

(a)    titularii de drepturi de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislația aplicabilă;

(b)    toate celelalte persoane autorizate să utilizeze drepturile respective, în special beneficiarii de licențe, în măsura în care acest lucru este permis și conform cu legislația aplicabilă;

(c)    organismele de gestiune colectivă a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt recunoscute cu regularitate ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis și conform cu legislația aplicabilă;

(d)    organismele de apărare a intereselor profesionale care sunt recunoscute cu regularitate ca având dreptul de a-i reprezenta pe titularii drepturilor de proprietate intelectuală, în măsura în care acest lucru este permis de legislația aplicabilă și conform cu aceasta.

ARTICOLUL 139

Elemente de probă

(1)    Fiecare parte se asigură că, încă înainte de demararea procedurilor de examinare pe fond a cauzei, autoritățile judiciare sunt în măsură să dispună, la cererea unei persoane care a prezentat elemente de probă accesibile în mod rezonabil în sprijinul cererii conform căreia dreptul său de proprietate intelectuală a fost încălcat sau este pe cale de a fi încălcat, adoptarea de măsuri provizorii prompte și eficiente pentru a păstra elementele de probă relevante în ceea ce privește presupusa încălcare, sub rezerva protejării informațiilor confidențiale. Atunci când dispun măsuri provizorii, autoritățile judiciare iau în considerare interesele legitime ale presupusului autor al încălcării.

(2)    Măsurile provizorii menționate la alineatul (1) pot include descrierea detaliată, cu sau fără prelevarea de eșantioane, ori confiscarea mărfurilor care fac obiectul presupusei încălcări și, în cazurile adecvate, confiscarea materialelor și a echipamentelor utilizate pentru a produce sau a distribui aceste mărfuri, precum și a documentelor referitoare la acestea.

(3)    Fiecare parte ia măsurile care se impun, în cazul în care un drept de proprietate intelectuală este încălcat la nivel comercial, pentru a permite autorităților judiciare să dispună, după caz și în urma unei cereri în acest sens din partea unei persoane, comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale aflate sub controlul persoanei adverse, sub rezerva protejării informațiilor confidențiale.

ARTICOLUL 140

Dreptul la informare

(1)    Fiecare parte se asigură că, în cadrul unor proceduri judiciare în materie civilă având ca obiect încălcarea unui drept de proprietate intelectuală și ca urmare a unei cereri a reclamantului, justificată și proporțională, autoritățile judiciare sunt în măsură să dispună ca autorul încălcării sau orice altă persoană care este parte la un litigiu sau martor la acesta să furnizeze informații privind originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau serviciilor care încalcă un drept de proprietate intelectuală.

(2)    În sensul prezentului alineat, expresia „orice altă persoană” înseamnă o persoană:

(a)    despre care s-a constatat că deține în scop comercial mărfuri care încalcă drepturi de proprietate intelectuală;

(b)    despre care s-a constatat că folosește în scop comercial servicii care încalcă drepturi de proprietate intelectuală;

(c)    despre care s-a constatat că prestează în scop comercial servicii utilizate în cadrul unor activități care încalcă drepturi de proprietate intelectuală sau

(d)    care a fost semnalată, de către o persoană care desfășoară o activitate menționată la litera (a), (b) sau (c), ca fiind implicată în producerea, fabricarea sau distribuirea mărfurilor sau în furnizarea serviciilor.

(3)    Informațiile prevăzute la alineatul (1) cuprind, după caz:

(a)    numele și adresele producătorilor, ale fabricanților, ale distribuitorilor, ale furnizorilor și ale altor deținători anteriori ai mărfurilor sau ai serviciilor, precum și ale angrosiștilor și ale vânzătorilor cu amănuntul destinatari, și

(b)    informații privind cantitățile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum și prețul obținut pentru mărfurile sau serviciile în cauză.

(4)    Alineatele (1) și (2) se aplică fără a aduce atingere legislației fiecărei părți care:

(a)    acordă titularului de drepturi dreptul de a primi informații suplimentare;

(b)    reglementează utilizarea informațiilor comunicate în temeiul prezentului articol în procedurile judiciare în materie civilă;

(c)    reglementează răspunderea pentru utilizarea abuzivă a dreptului la informație;

(d)    oferă posibilitatea de a refuza furnizarea de informații care ar constrânge persoana menționată la alineatul (1) să recunoască propria participare sau participarea rudelor apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală sau

(e)    reglementează protejarea confidențialității surselor de informații sau prelucrarea datelor cu caracter personal.

ARTICOLUL 141

Măsuri provizorii și asigurătorii

(1)    Fiecare parte se asigură că autoritățile judiciare sunt în măsură, la cererea reclamantului, să emită împotriva presupusului autor al încălcării o ordonanță președințială cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală, de a interzice, cu titlu provizoriu și sub rezerva, dacă este cazul, a plății unei daune cominatorii atunci când legislația internă prevede acest lucru, ca prezumatele încălcări ale acestui drept să continue sau de a subordona continuarea lor constituirii unor garanții destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului. De asemenea, se poate emite o ordonanță președințială, în aceleași condiții, împotriva unui intermediar ale cărui servicii, inclusiv servicii de internet, sunt utilizate de către un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală.

(2)    De asemenea, se poate emite o ordonanță președințială în vederea confiscării sau predării mărfurilor asupra cărora există o suspiciune privind încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, pentru a împiedica introducerea sau circulația lor în circuitele comerciale.

(3)    În cazul unei presupuse încălcări săvârșite în scop comercial, fiecare parte se asigură că, în cazul în care reclamantul dovedește că există circumstanțe care ar pune în pericol acoperirea prejudiciului, autoritățile judiciare sunt în măsură să dispună, în conformitate cu dreptul intern, sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale presupusului autor al încălcării, inclusiv blocarea conturilor sale bancare și a altor active. În acest scop, autoritățile competente pot dispune comunicarea unor documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informațiile relevante.

ARTICOLUL 142

Măsuri reparatorii

(1)    Fiecare parte se asigură că, la cererea reclamantului și fără a aduce atingere daunelor-interese datorate titularului de drepturi ca urmare a încălcării săvârșite, autoritățile judiciare sunt în măsură să dispună, fără nicio despăgubire, distrugerea sau cel puțin scoaterea definitivă din circuitele comerciale a mărfurilor despre care s-a constatat că încalcă un drept de proprietate intelectuală. De asemenea, fiecare parte se asigură că, după caz, autoritățile judiciare sunt în măsură să dispună distrugerea materialelor și a instrumentelor utilizate predominant la crearea sau fabricarea mărfurilor respective.

(2)    Autoritățile judiciare ale fiecărei părți au competența de a dispune ca măsurile reparatorii menționate la alineatul (1) să fie puse în aplicare pe cheltuiala autorului încălcării, cu excepția cazului în care se invocă motive speciale care să împiedice acest lucru.

(3)    Atunci când se examinează o cerere de măsuri reparatorii, se iau în considerare nevoia de proporționalitate între gravitatea încălcării și măsurile reparatorii dispuse, precum și interesele terților.

ARTICOLUL 143

Ordine în încetare

Fiecare parte se asigură că, atunci când s-a constatat, printr-o hotărâre judecătorească, o încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judiciare sunt în măsură să pronunțe împotriva autorului încălcării, precum și a unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terț pentru încălcarea unui drept de proprietate intelectuală un ordin în încetare prin care interzic continuarea încălcării.

ARTICOLUL 144

Măsuri alternative

Fiecare parte poate să prevadă că, în cazurile în care este necesar și la cererea persoanei susceptibile să facă subiectul măsurilor reparatorii prevăzute la articolul 142 sau 143, autoritățile judiciare sunt în măsură să dispună plata unei despăgubiri bănești în favoarea părții vătămate în locul aplicării măsurilor reparatorii prevăzute la articolele menționate, dacă persoana respectivă a acționat fără intenție și fără neglijență, dacă aplicarea măsurilor reparatorii în chestiune ar cauza persoanei respective un prejudiciu disproporționat și dacă despăgubirile bănești acordate părții vătămate par a fi, în mod rezonabil, satisfăcătoare.

ARTICOLUL 145

Daune-interese

(1)    Fiecare parte se asigură că, la cererea părții vătămate, autoritățile judiciare au competența de a obliga autorul unei încălcări care a acționat cu bună știință sau având motive rezonabile de a fi în cunoștință de cauză la plata către titularul dreptului a unor daune-interese adecvate pentru a compensa prejudiciul real suferit de titularul de drepturi ca urmare a încălcării. La stabilirea daunelor-interese, autoritățile judecătorești:

(a)    iau în considerare toți factorii corespunzători, cum ar fi consecințele economice negative, inclusiv pierderea câștigurilor, suferite de partea vătămată, beneficiile realizate în mod neloial de către autorul încălcării și, după caz, alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat de încălcarea respectivă titularului dreptului sau

(b)    ca alternativă la litera (a), pot, atunci când este cazul, să stabilească o sumă forfetară pentru daune-interese, pe baza unor factori cum ar fi, cel puțin, valoarea redevențelor sau a drepturilor care ar fi fost datorate dacă autorul încălcării ar fi cerut autorizația de a utiliza dreptul de proprietate intelectuală în cauză.

(2)    În cazul în care autorul încălcării a săvârșit încălcarea nefiind în cunoștință de cauză sau neavând motive rezonabile de a fi în cunoștință de cauză, părțile pot să prevadă că autoritățile judiciare sunt în măsură să dispună în favoarea părții vătămate recuperarea câștigurilor sau plata de daune-interese, care pot fi prestabilite.

ARTICOLUL 146

Cheltuieli de judecată

Fiecare parte se asigură că, în general, partea care cade în pretenții suportă cheltuielile de judecată rezonabile și proporționale, precum și alte cheltuieli efectuate de partea care a avut câștig de cauză referitoare la procedurile judiciare, cu excepția situației în care principiile de echitate nu permit acest lucru.

ARTICOLUL 147

Publicarea hotărârilor judecătorești

Fiecare parte se asigură că, în cadrul acțiunilor în justiție inițiate în legătură cu încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, autoritățile judiciare sunt în măsură să dispună, la cererea reclamantului și pe cheltuiala autorului încălcării, luarea de măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informațiilor cu privire la hotărâre, inclusiv afișarea hotărârii, precum și publicarea sa integrală sau parțială.

ARTICOLUL 148

Prezumția calității de autor sau de titular al dreptului

Părțile recunosc că, în scopul aplicării măsurilor, procedurilor și măsurilor reparatorii prevăzute în prezenta secțiune, este suficient ca numele autorului să fie menționat pe opera literară sau artistică în modul obișnuit pentru ca autorul operei respective să fie, până la proba contrară, considerat ca atare și îndreptățit, prin urmare, să introducă o acțiune în constatarea încălcării drepturilor. Prezentul articol se aplică mutatis mutandis titularilor drepturilor conexe dreptului de autor în ceea ce privește obiectul protejat de acestea.

ARTICOLUL 149

Proceduri administrative

În măsura în care orice acțiune corectivă civilă poate fi ordonată ca urmare a procedurilor administrative cu privire la fondul unui caz, aceste proceduri sunt conforme cu principii echivalente, pe fond, cu cele enunțate în dispozițiile relevante din prezenta secțiune.

SUBSECȚIUNEA 2

ASIGURAREA RESPECTĂRII LEGII LA FRONTIERE

ARTICOLUL 150

Măsuri la frontieră

(1)    În ceea ce privește mărfurile supuse controlului vamal, fiecare parte adoptă sau menține proceduri prin care un titular de drepturi poate depune o cerere prin care solicită autorităților vamale să rețină sau să suspende acordarea liberului de vamă pentru mărfurile suspectate că încalcă drepturile de proprietate intelectuală, în special mărcilor, drepturilor de autor și drepturilor conexe, indicațiilor geografice, brevetelor, modelelor de utilitate, desenelor și modelelor industriale, topografiilor circuitelor integrate și drepturilor de proprietate asupra soiurilor de plante (denumite în continuare „mărfuri suspectate”).

(2)    Fiecare parte dispune de sisteme electronice pentru gestionarea de către autoritățile vamale a cererilor aprobate sau înregistrate. În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Republica Kârgâză asigură instituirea unor astfel de sisteme electronice.

(3)    Atunci când o parte percepe o taxă pentru acoperirea costurilor administrative care rezultă din cerere sau înregistrare, taxa respectivă este proporțională cu serviciul prestat și cu costurile suportate.

(4)    Fiecare parte se asigură că autoritățile sale vamale decid cu privire la aprobarea sau înregistrarea unei cereri într-un termen rezonabil, în conformitate cu legislația sa.

(5)    Fiecare parte prevede că cererea menționată la alineatul (1) se aplică în cazul transporturilor multiple.

(6)    Fiecare parte se asigură că, în ceea ce privește mărfurile supuse controlului vamal, autoritățile sale vamale sunt în măsură să acționeze din proprie inițiativă pentru a reține sau a suspenda acordarea liberului de vamă pentru mărfurile suspectate.

(7)    Fiecare parte se asigură că autoritățile sale vamale utilizează analiza riscurilor pentru a identifica mărfurile suspectate.

(8)    Fiecare parte dispune de proceduri care permit distrugerea: mărfurilor suspectate, fără a fi necesare proceduri administrative sau judiciare prealabile pentru stabilirea formală a încălcărilor, în special în cazul în care persoanele în cauză sunt de acord sau nu se opun distrugerii. În cazurile în care mărfurile cu privire la care s-a stabilit că încalcă drepturile de proprietate intelectuală nu sunt distruse, fiecare parte se asigură că, în afara circumstanțelor excepționale, astfel de mărfuri sunt îndepărtate din circuitele comerciale astfel încât să se evite orice prejudiciu care ar putea fi adus titularului de drepturi.

(9)    În cazul în care se constată ulterior că mărfurile reținute sau suspendate nu încalcă un drept de proprietate intelectuală, titularul de drepturi este răspunzător față de orice deținător sau declarant al mărfurilor care a suferit prejudicii în această privință, în conformitate cu legislația aplicabilă a fiecărei părți.

(10)    Fiecare parte poate dispune de proceduri care permit distrugerea rapidă a mărcilor contrafăcute și a mărfurilor piratate transmise prin mesageria poștală sau prin serviciile de curierat.

(11)    Fiecare parte poate decide să nu aplice prezentul articol în cazul importului de mărfuri introduse pe piață într-o altă țară de către titularii de drepturi sau cu consimțământul acestora. Părțile pot exclude de la aplicarea prezentului articol mărfurile cu caracter necomercial aflate în bagajele personale ale călătorilor.

(12)    Fiecare parte se asigură că autoritățile sale vamale întrețin un dialog periodic și promovează cooperarea cu părțile interesate relevante și cu alte autorități cu atribuții în asigurarea aplicării legislației în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală.

(13)    Părțile cooperează în ceea ce privește comerțul internațional cu mărfuri suspectate. În special, părțile convin să facă schimb de informații privind comerțul cu mărfuri suspectate care afectează cealaltă parte, fără a aduce atingere legislației aplicabile privind protecția datelor cu caracter personal în fiecare parte.

(14)    Fără a aduce atingere altor forme de cooperare, în ceea ce privește încălcarea legislației în materie de drepturi de proprietate intelectuală a cărei asigurare a respectării este de competența autorităților vamale în conformitate cu prezentul articol se aplică Protocolul I privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

(15)    Subcomitetul pentru drepturile de proprietate intelectuală menționat la articolul 154 este responsabil cu asigurarea funcționării și a punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului articol, în special în ceea ce privește cooperarea dintre părți.

ARTICOLUL 151

Coerența cu GATT 1994 și cu Acordul TRIPS

În vederea punerii în aplicare a măsurilor la frontieră pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale, indiferent dacă acestea intră sau nu sub incidența prezentei subsecțiuni, părțile asigură coerența cu obligațiile care le revin în temeiul GATT 1994 și al Acordului TRIPS și, în special, cu articolul V din GATT 1994 și cu articolul 41 și secțiunea 4 din partea a III-a a Acordului TRIPS.

SECȚIUNEA D

DISPOZIȚII FINALE

ARTICOLUL 152

Cooperarea

(1)    Părțile convin să coopereze în vederea sprijinirii punerii în aplicare a angajamentelor și obligațiilor asumate în temeiul prezentului capitol.

(2)    Cooperarea dintre părți include următoarele activități:

(a)    schimbul de informații privind cadrul juridic referitor la drepturile de proprietate intelectuală și normele relevante în materie de protecție și de asigurare a respectării acestora;

(b)    schimbul de experiență între părți cu privire la progresul legislativ;

(c)    schimbul de experiență între părți cu privire la asigurarea respectării, la nivel central și subcentral, a drepturilor de proprietate intelectuală;

(d)    coordonarea pentru prevenirea exporturilor de mărfuri contrafăcute, inclusiv cu alte țări;

(e)    asistența tehnică, consolidarea capacităților; schimb de personal și formarea personalului;

(f)    protejarea și apărarea drepturilor de proprietate intelectuală și difuzarea de informații în această privință, printre altele către mediul de afaceri și societatea civilă;

(g)    sensibilizarea consumatorilor și a titularilor de drepturi; îmbunătățirea cooperării instituționale, în special între oficiile cu competență în materie de proprietate intelectuală;

(h)    sensibilizarea și educarea publicului larg cu privire la politicile privind protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;

(i)    promovarea protecției și a asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală prin intermediul colaborării dintre sectorul public și cel privat, cu implicarea întreprinderilor mici și mijlocii;

(j)    elaborarea unor strategii eficiente în vederea identificării publicului și a programelor de comunicare pentru a sensibiliza consumatorii și mijloacele de informare în masă cu privire la impactul încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv riscul pentru sănătate și securitate și legătura cu criminalitatea organizată.

(3)    Fiecare parte poate face publice caietul de sarcini al produselor sau o fișă rezumat a acestuia, precum și punctele de contact relevante pentru controlul sau gestionarea indicațiilor geografice ale celeilalte părți, care sunt protejate în temeiul subsecțiunii 4.

(4)    Părțile păstrează legătura fie direct, fie prin intermediul Subcomitetului pentru drepturile de proprietate intelectuală menționat la articolul 154, cu privire la toate aspectele legate de punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol.

ARTICOLUL 153

Inițiative voluntare ale părților interesate

Fiecare parte depune eforturi pentru a facilita inițiative voluntare ale părților interesate de reducere a încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv prin internet și pe alte piețe, care să se axeze pe probleme concrete și să caute soluții practice realiste, echilibrate, proporționale și echitabile pentru toate părțile implicate, de exemplu în următoarele moduri:

(a)    fiecare parte depune eforturi pentru reunirea consensuală a părților interesate pe teritoriul său, cu scopul de a facilita inițiativele voluntare pentru găsirea de soluții și eliminarea diferențelor în ceea ce privește protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală și reducerea încălcărilor;

(b)    părțile se străduiesc să facă schimb de informații cu privire la eforturile de facilitare a inițiativelor voluntare ale părților interesate pe teritoriile lor și

(c)    părțile depun eforturi pentru a promova dialogul deschis și cooperarea între părțile interesate ale fiecăreia dintre ele și pentru a încuraja părțile interesate respective să caute soluții comune și să elimine împreună diferențele în ceea ce privește protecția și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală și reducerea încălcărilor.

ARTICOLUL 154

Dispozițiile instituționale

(1)    Părțile instituie un Subcomitet pentru drepturile de proprietate intelectuală (denumit în continuare „Subcomitetul pentru DPI”), format din reprezentanți ai Uniunii Europene și ai Republicii Kârgâze și însărcinat să monitorizeze punerea în aplicare a prezentului capitol și să intensifice cooperarea și dialogul dintre părți cu privire la drepturile de proprietate intelectuală.

(2)    Subcomitetul pentru DPI se întrunește la cererea oricăreia dintre părți, prin rotație, în Uniunea Europeană și în Republica Kârgâză, la o dată, într-un loc și într-un mod, care poate include videoconferința, stabilite de comun acord de către părți, dar nu mai târziu de 90 de zile de la prezentarea cererii.

CAPITOLUL 9

ACHIZIȚII PUBLICE

ARTICOLUL 155

Definiții

În sensul prezentului capitol:

(a)    „bunuri și servicii comerciale” înseamnă bunuri și servicii de tipul celor care sunt în general vândute sau oferite spre vânzare în comerț altor cumpărători decât autoritățile publice, cumpărate de regulă de aceștia și utilizate în alte scopuri decât cele ale autorităților publice;

(b)    „servicii de construcție” înseamnă servicii al căror obiectiv este realizarea prin orice mijloc de lucrări civile sau de construcție, pe baza diviziunii 51 din Clasificarea centrală a produselor a Organizației Națiunilor Unite;

(c)    „licitație electronică” înseamnă un proces repetitiv care implică utilizarea de mijloace electronice pentru prezentarea de către furnizori a unor prețuri noi și/sau a unor valori noi pentru elementele netarifare cuantificabile ale licitației care au legătură cu criteriile de evaluare, ceea ce duce la o clasificare sau la o reclasificare a ofertelor;

(d)    „în scris” sau „scris(ă)” înseamnă orice expresie scrisă cu litere sau cu cifre care poate fi citită, reprodusă și comunicată ulterior și include informațiile transmise și stocate prin mijloace electronice;

(e)    „licitație restrânsă” înseamnă o metodă de achiziții publice prin care entitatea contractantă contactează unul sau mai mulți furnizori aleși de aceasta;

(f)    „măsură” înseamnă orice act cu putere de lege, reglementare, procedură, document de orientare ori practică administrativă sau orice acțiune a unei entități contractante legată de achizițiile publice reglementate;

(g)    „listă multifuncțională” înseamnă o listă de furnizori calificați pe care entitatea contractantă intenționează să o utilizeze de mai multe ori;

(h)    „anunț de intenție” înseamnă un anunț publicat de o entitate contractantă prin care invită furnizorii interesați să depună o cerere de participare, o ofertă sau ambele;

(i)    „compensare” înseamnă orice condiție sau măsură care încurajează dezvoltarea locală sau îmbunătățește conturile balanței de plăți ale unei părți, precum utilizarea conținutului de origine națională, acordarea de licențe pentru tehnologie, investițiile, comercializarea în contrapartidă și măsuri sau cerințe similare;

(j)    „licitație deschisă” înseamnă o metodă de achiziții publice prin care toți furnizorii interesați pot depune o ofertă;

(k)    „entitate contractantă” înseamnă o entitate care intră sub incidența subsecțiunii unei părți din secțiunea 1, 2 sau 3 din anexa 9;

(l)    „furnizor calificat” înseamnă un furnizor care este recunoscut de o entitate contractantă ca îndeplinind condițiile de participare;

(m)    „licitație selectivă” înseamnă o metodă de achiziție prin care numai furnizorii calificați sunt invitați de entitatea contractantă să depună o ofertă;

(n)    „serviciile” includ serviciile de construcții, în absența unor dispoziții contrare;

(o)    „standard” înseamnă un document aprobat de un organism recunoscut, care prevede, pentru utilizare comună și repetată, norme, orientări sau caracteristici pentru bunuri sau servicii sau pentru procesele și metodele de producție aferente acestora, document a cărui respectare nu este obligatorie. Acesta poate, de asemenea, să includă sau să se refere exclusiv la cerințe privind terminologia, simbolurile, ambalarea, marcarea sau etichetarea aplicabile unui bun, unui serviciu, unui proces sau unei metode de producție;

(p)    „furnizor” înseamnă o persoană sau un grup de persoane care furnizează sau ar putea furniza bunuri sau servicii și

(q)    „specificație tehnică” înseamnă o cerință din cadrul licitației care:

(i)    prevede caracteristicile bunurilor sau ale serviciilor care fac obiectul achiziției publice, inclusiv calitatea, performanța, siguranța și dimensiunile acestora sau procesele și metodele de producție ori de furnizare a acestora; sau

(ii)    se referă la cerințe privind terminologia, simbolurile, ambalarea, marcarea sau etichetarea aplicabile unui bun sau serviciu;

(r)    „CPC ONU” înseamnă Clasificarea centrală a produselor a Organizației Națiunilor Unite (Statistical Papers, seria M, nr. 77, Departamentul pentru afaceri economice și sociale internaționale, Oficiul de Statistică al Organizației Națiunilor Unite, New York, 1991).

ARTICOLUL 156

Domeniul de aplicare

(1)    Prezentul capitol se aplică oricărei măsuri în domeniul achizițiilor publice reglementate, fie că este efectuată sau nu, exclusiv sau parțial, prin mijloace electronice.

(2)    În sensul prezentului capitol, „achiziție publică reglementată” înseamnă o procedură de achiziție publică desfășurată în scopuri guvernamentale:

(a)    pentru un bun, un serviciu sau orice combinație a acestora:

(i)    astfel cum se specifică în anexa 9 și

(ii)    care nu sunt achiziționate pentru a fi comercializate sau revândute ori pentru a fi utilizate în producția sau furnizarea de bunuri sau servicii care se comercializează sau se revând;

(b)    prin orice mijloace contractuale, inclusiv: cumpărare; leasing și închiriere sau cumpărare în rate, cu sau fără opțiune de cumpărare;

(c)    a cărei valoare, estimată în conformitate cu alineatele (6), (7) și (8) din prezentul articol, este egală sau mai mare decât cea a pragului relevant specificat în secțiunile 1, 2 și 3 din anexa 9, la momentul publicării unui anunț în conformitate cu articolul 160;

(d)    de către o entitate contractantă și

(e)    care nu este exclusă în alt mod din domeniul de aplicare al alineatului (3) din prezentul articol sau al subsecțiunii părții relevante din secțiunile 1, 2, 3 sau 5 din anexa 9.

(3)    Cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în anexa 9, prezentul capitol nu se aplică:

(a)    achiziției sau închirierii de terenuri, de construcții existente sau de alte bunuri imobile sau a drepturilor aferente;

(b)    acordurilor necontractuale sau oricărei forme de asistență pe care o acordă o parte, inclusiv acordurilor de cooperare, granturilor, împrumuturilor, infuziilor de capital, garanțiilor și stimulentelor fiscale;

(c)    achizițiilor sau cumpărării de servicii de consiliere fiscală sau de depozit, de servicii de lichidare și gestionare pentru instituții financiare reglementate sau de servicii legate de vânzarea, de amortizarea și de distribuirea datoriei publice, inclusiv de împrumuturi și de obligațiuni de stat, de bonuri de trezorerie și de alte titluri de valoare;

(d)    contractelor de ocupare a forței de muncă în sectorul public;

(e)    achizițiilor publice organizate:

(i)    cu scopul specific de a acorda asistență internațională, inclusiv ajutor pentru dezvoltare;

(ii)    în temeiul procedurii sau condiției specifice prevăzute într-un acord internațional referitor la staționarea trupelor sau la punerea în aplicare în comun a unui proiect de către țările semnatare ori

(iii)    în cadrul procedurii sau condiției specifice a unei organizații internaționale sau finanțate prin granturi, împrumuturi sau alt tip de asistență internațională, în cazul în care procedura sau condiția aplicabilă nu ar fi conformă cu prezentul capitol.

(4)    Angajamentele fiecărei părți privind achizițiile publice reglementate și accesul la informații aferent sunt stabilite în anexa 9 după cum urmează:

(a)    în secțiunea 1, entitățile guvernamentale centrale ale căror achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol, inclusiv pragurile aplicabile pentru bunurile și serviciile vizate;

(b)    în secțiunea 2, entitățile guvernamentale subcentrale ale căror achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol, inclusiv pragurile aplicabile pentru bunurile și serviciile vizate;

(c)    în secțiunea 3, toate celelalte entități ale căror achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol, inclusiv pragurile aplicabile pentru bunurile și serviciile vizate;

(d)    în partea 4, serviciile, altele decât cele de construcții, care sunt reglementate de prezentul capitol;

(e)    în secțiunea 5, notele generale și derogările; și

(f)    în secțiunea 6, mijloacele media în care partea își publică anunțurile de achiziții publice, anunțurile de atribuire a contractelor și alte informații legate de sistemul său de achiziții publice, astfel cum se prevede în prezentul capitol.

(5)    În cazul în care, în contextul unei achiziții publice reglementate, o entitate contractantă îi solicită unei persoane care nu intră sub incidența subsecțiunii unei părți relevante din secțiunea 1, 2 sau 3 din anexa 9 să organizeze proceduri de achiziții publice în conformitate cu anumite cerințe, articolul 4 din prezentul articol se aplică mutatis mutandis unor astfel de cerințe.

Determinarea valorii

(6)    La estimarea valorii unei achiziții publice pentru a stabili dacă este o achiziție publică reglementată, o entitate contractantă:

(a)    nu o împarte în mai multe achiziții publice separate și nici nu selectează sau utilizează o anumită metodă de evaluare pentru a estima valoarea unei achiziții publice cu intenția de a o exclude total sau parțial din domeniul de aplicare al prezentului capitol și

(b)    include valoarea totală maximă estimată a achiziției publice pe toată durata sa, indiferent dacă este atribuită unuia sau mai multor furnizori, luând în considerare toate formele de remunerare, inclusiv:

(i)    prime, taxe, comisioane și dobânzi și

(ii)    în cazul în care achiziția publică oferă posibilitatea unor opțiuni, valoarea totală a acestor opțiuni.

(7)    În cazul în cazul în care o solicitare individuală de achiziție conduce la atribuirea a mai mult de un contract sau la atribuirea de contracte în părți separate (denumite în continuare „contracte recurente”), baza de calcul al valorii totale maxime estimate este:

(a)    valoarea contractelor recurente pentru același tip de bunuri sau servicii, atribuite în decursul ultimelor 12 luni sau în ultimul exercițiu financiar al entității contractante, corectată, dacă este posibil, pentru a ține seama de modificările anticipate de cantitate sau de valoare a bunurilor ori a serviciilor contractate pentru următoarele 12 luni sau

(b)    valoarea estimată a contractelor recurente pentru același tip de bunuri sau servicii, care urmează a fi atribuite în decursul perioadei de 12 luni care urmează atribuirii contractului inițial sau anului fiscal al entității contractante.

(8)    În cazul achizițiilor prin leasing, închiriere sau cumpărare în rate de bunuri și servicii, sau al achizițiilor pentru care nu se specifică un preț total, baza pentru determinarea valorii este:

(a)    pentru contractele cu durată determinată:

(i)    în cazul în care durata este egală sau mai mică de 12 luni, valoarea maximă totală estimată pentru întreaga durată a contractului; sau

(ii)    în cazul în care durata este mai mare de 12 luni, valoarea maximă totală estimată, care include orice valoare reziduală estimată;

(b)    pentru contractele pe perioadă nedeterminată, tranșa lunară estimată înmulțită cu 48; și

(c)    în cazul în care nu se poate stabili cu certitudine dacă durata contractului este determinată, se aplică litera (b).

ARTICOLUL 157

Securitate și excepții de ordin general

(1)    Nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să ia orice măsură sau să nu divulge informații pe care le consideră necesare pentru protecția intereselor sale esențiale de securitate în ceea ce privește achizițiile:

(a)    de arme, muniție sau material de război;

(b)    indispensabile pentru securitatea națională sau

(c)    în scopul apărării naționale.

(2)    Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificabilă între părți în cazurile în care există aceleași condiții sau o restricție disimulată în calea comerțului dintre părți, nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să instituie sau să aplice măsuri:

(a)    necesare pentru protejarea moralității, a ordinii sau a siguranței publice;

(b)    necesare pentru protecția vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor;

(c)    necesare pentru protejarea proprietății intelectuale ori

(d)    legate de bunuri sau servicii furnizate de persoane cu handicap, instituții filantropice sau prin munca deținuților.

ARTICOLUL 158

Principii generale

Nediscriminarea

(1)    În ceea ce privește orice măsură privind achiziția publică reglementată, o parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, acordă de îndată și necondiționat bunurilor și serviciilor celeilalte părți și furnizorilor celeilalte părți care oferă mărfurile sau serviciile respective un tratament nu mai puțin favorabil decât tratamentul pe care partea respectivă, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, îl acordă bunurilor, serviciilor și furnizorilor proprii.

(2)    În ceea ce privește orice măsură în domeniul achizițiilor publice reglementate, o parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia:

(a)    nu acordă unui furnizor stabilit pe plan local un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat unui alt furnizor stabilit pe plan local, pe baza gradului de control străin sau de participare străină la capital; sau

(b)    nu discriminează un furnizor stabilit pe plan local pe baza faptului că bunurile sau serviciile oferite de furnizorul respectiv pentru o anumită achiziție publică sunt mărfuri sau servicii ale celeilalte părți.

Tratamentul național aplicat furnizorilor stabiliți pe plan local

(3)    Fiecare parte se asigură că furnizorii celeilalte părți care și-au stabilit o prezență comercială pe teritoriul său prin constituirea, achiziționarea sau menținerea unei persoane juridice beneficiază, în ceea ce privește toate achizițiile publice ale părții pe teritoriul său, de un tratament nu mai puțin favorabil decât tratamentul acordat furnizorilor săi interni, în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative naționale.

Se aplică excepțiile generale prevăzute la articolul 157.

Utilizarea de mijloace electronice

(4)    Atunci când organizează prin mijloace electronice o procedură de achiziții publice reglementată, o entitate contractantă:

(a)    se asigură că procedura de achiziții publice se desfășoară folosind sisteme și software de tehnologie a informațiilor, inclusiv cele legate de autentificarea și criptarea informațiilor, care sunt disponibile publicului larg și interoperabile cu alte sisteme și software de tehnologie a informațiilor disponibile publicului larg;

(b)    menține mecanisme care asigură integritatea cererilor de participare și a ofertelor, inclusiv în ceea ce privește stabilirea momentului primirii ofertei și prevenirea accesului necorespunzător, și

(c)    utilizează mijloace electronice de informare și comunicare pentru publicarea anunțurilor și a documentației de atribuire în cadrul procedurilor de achiziții publice și, în cea mai mare măsură posibilă, pentru depunerea ofertelor.

Desfășurarea achizițiilor publice reglementate

(5)    O entitate contractantă organizează procedurile de achiziții publice reglementate într-un mod transparent și imparțial care:

(a)    respectă dispozițiile prezentului capitol, utilizând metode precum licitația deschisă, licitația selectivă și licitația restrânsă;

(b)    evită conflictele de interese și

(c)    împiedică practicile de corupție.

Regulile de origine

(6)    În scopul procedurilor de achiziții publice reglementate, nicio parte nu poate aplica importurilor sau furnizării de bunuri sau servicii de la cealaltă parte reguli de origine diferite de regulile de origine pe care partea respectivă le aplică în același timp, în cursul schimburilor comerciale obișnuite, importurilor sau furnizării acelorași bunuri sau servicii.

Compensări

(7)    În ceea ce privește achizițiile publice reglementate, o parte, inclusiv entitățile sale contractante, nu are în vedere, nu solicită și nici nu impune vreo operațiune de compensare.

Măsuri care nu sunt specifice achizițiilor publice

(8)    Alineatele (1) și (2) nu se aplică:

(a)    taxelor vamale și impunerilor de orice natură aplicate la import sau în legătură cu importul;

(b)    metodei de percepere a acestor taxe și impuneri vamale și

(c)    altor reglementări sau formalități de import și măsurilor care afectează comerțul cu servicii, altele decât măsurile care guvernează achizițiile publice reglementate.

Măsuri anticorupție

(9)    Fiecare parte se asigură că dispune de măsuri adecvate pentru a combate corupția în cadrul achizițiilor sale publice. Măsurile respective pot include proceduri prin care se asigură faptul că devin neeligibili pentru participarea la achizițiile publice ale părții, fie pe o perioadă nedeterminată, fie pentru o anumită perioadă de timp, furnizorii cu privire la care autoritățile judiciare sau autoritățile competente ale statului părții respective au stabilit, printr-o hotărâre definitivă, că s-au angajat în acțiuni frauduloase sau în alte acțiuni ilegale în legătură cu achizițiile publice pe teritoriul părții respective. Fiecare parte se asigură, de asemenea, că dispune de politici și proceduri pentru a elimina, în măsura posibilului, sau pentru a gestiona orice potențial conflict de interese al persoanelor implicate în achiziții publice sau care au influență asupra achizițiilor publice.

ARTICOLUL 159

Informații privind sistemul de achiziții publice

(1)    Fiecare parte:

(a)    publică prompt orice acte cu putere de lege, reglementări, hotărâri judecătorești, hotărâri administrative cu aplicare generală și clauze contractuale standard care sunt obligatorii în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei reglementări și care sunt incluse ca referință în anunțuri, în documentația de atribuire și în procedura de achiziții privind achizițiile publice reglementate și orice modificări ale acestora, pe un suport electronic sau de hârtie desemnat oficial, care este difuzat pe scară largă și rămâne accesibil publicului, și

(b)    furnizează celeilalte părți, la cerere, o explicație în acest sens.

(2)    Fiecare parte enumeră în secțiunea 6 din anexa 9:

(a)    mijloacele electronice sau pe suport de hârtie folosite de partea respectivă pentru a publica informațiile descrise la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol;

(b)    mijloacele electronice sau pe suport de hârtie în care partea publică anunțurile prevăzute la articolul 160, articolul 162 alineatul (7) și articolul 169 alineatul (2) și

(c)    adresa sau adresele de internet la care partea respectivă își publică anunțurile referitoare la contractele atribuite în temeiul articolului 169 alineatul (2).

(3)    O parte notifică prompt Comitetului de cooperare orice modificare a informațiilor enumerate, în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, în secțiunea 6 din anexa 9.

ARTICOLUL 160

Anunțuri

(1)    Toate anunțurile menționate la prezentul articol (anunțul de intenție, anunțul succint și anunțul privind achizițiile publice planificate) sunt direct accesibile, prin mijloace electronice, în mod gratuit, prin intermediul unui punct de acces online unic. În plus, anunțurile pot fi publicate, de asemenea, pe un suport de hârtie adecvat, care este difuzat pe scară largă, și rămân ușor accesibile publicului, cel puțin până la expirarea termenului indicat în anunț.

Anunțul de intenție

(2)    Pentru fiecare achiziție reglementată, o entitate contractantă publică un anunț de intenție, cu excepția situațiilor prevăzute la articolul 166.

(3)    Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, fiecare anunț de intenție include:

(a)    denumirea și adresa entității contractante și alte informații necesare în vederea contactării entității contractante și a obținerii tuturor documentelor pertinente privind achiziția publică, inclusiv informații privind costurile și condițiile de plată, dacă este cazul;

(b)    o descriere a achiziției publice, inclusiv natura și cantitatea bunurilor sau serviciilor care urmează să facă obiectul achizițiilor publice sau, atunci când cantitatea nu este cunoscută, cantitatea estimată;

(c)    în cazul contractelor recurente, dacă este posibil, o estimare a calendarului publicării următoarelor anunțuri de intenție;

(d)    o descriere a eventualelor opțiuni;

(e)    termenul prevăzut pentru livrarea bunurilor sau a serviciilor sau durata contractului;

(f)    metoda de achiziții publice care va fi utilizată și dacă aceasta va presupune negociere sau desfășurarea unei licitații electronice;

(g)    după caz, adresa și eventualul termen pentru depunerea cererilor de participare;

(h)    adresa și termenul pentru depunerea ofertelor;

(i)    limba sau limbile în care pot fi depuse ofertele sau cererile de participare, dacă acestea pot fi depuse într-o altă limbă decât o limbă oficială a părții entității contractante;

(j)    o listă și o scurtă descriere a oricăror condiții privind participarea, inclusiv a oricăror cerințe privind documente sau certificări specifice care trebuie prezentate de furnizori în legătură cu o astfel de participare, cu excepția cazului în care aceste cerințe sunt incluse în documentația de atribuire care este pusă la dispoziție tuturor furnizorilor interesați odată cu anunțul de intenție;

(k)    în cazul în care, în temeiul articolului 162, o entitate contractantă intenționează să selecteze un număr limitat de furnizori calificați care să fie invitați să participe la licitație, criteriile care vor fi utilizate pentru a-i selecta și, în cazurile aplicabile, orice limită privind numărul de furnizori calificați cărora li se va permite să depună oferte și

(l)    o mențiune cu privire la faptul că achiziția publică este o achiziție publică reglementată.

Anunțul succint

(4)    Pentru fiecare achiziție publică preconizată, entitatea contractantă publică un anunț succint care este ușor accesibil, în același moment în care publică anunțul de intenție, în una dintre limbile OMC. Anunțul succint conține cel puțin următoarele informații:

(a)    obiectul contractului de achiziții publice;

(b)    ultima zi în care se pot depune oferte sau, după caz, orice ultimă zi în care se pot depune cereri de participare sau cereri de includere pe o listă multifuncțională și

(c)    adresa de la care se pot solicita documentele referitoare la procedura de achiziții publice.

Anunțul privind achizițiile publice planificate

(5)    Entitățile contractante sunt încurajate să publice, cât mai devreme în fiecare an fiscal, prin mijloacele electronice și, dacă este disponibil, pe suportul de hârtie menționat în secțiunea 6 din anexa 9, un anunț privind planurile lor viitoare referitoare la procedurile de achiziții (denumit în continuare „anunțul privind achizițiile publice planificate”). Anunțul privind achizițiile publice planificate se publică, de asemenea, pe site-ul dedicat punctului unic de acces menționat în secțiunea 6 din anexa 9, sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol. Anunțul ar trebui să includă obiectul achiziției publice și data planificată pentru publicarea anunțului de intenție.

(6)    O entitate contractantă care intră sub incidența secțiunii B sau C poate utiliza un anunț privind achizițiile publice planificate ca anunț de intenție cu condiția ca acesta să includă toate informațiile prevăzute la alineatul (4) de care dispune entitatea contractantă, precum și o declarație prin care furnizorii interesați ar trebui să își exprime față de entitatea contractantă interesul pentru procedura de achiziție publică respectivă.

ARTICOLUL 161

Condiții de participare

(1)    O entitate contractantă limitează condițiile de participare la o procedură de achiziții publice la condițiile esențiale pentru a asigura faptul că un furnizor dispune de capacitățile juridice și financiare și de abilitățile comerciale și tehnice pentru a se achita de obligațiile care îi revin în cazul în care este declarat câștigător al procedurii de achiziții publice respective.

(2)    Atunci când stabilește condițiile de participare, o entitate contractantă:

(a)    nu impune condiția ca, pentru ca un furnizor să participe la o procedură de achiziții publice, acesta trebuie să fi câștigat anterior unul sau mai multe contracte atribuite de o entitate contractantă a unei anumite părți și

(b)    poate solicita o experiență anterioară relevantă dacă aceasta este esențială pentru ca furnizorul să îndeplinească cerințele procedurii de achiziții publice 21 .

(3)    Atunci când evaluează dacă un furnizor îndeplinește condițiile de participare, entitatea contractantă:

(a)    evaluează capacitatea financiară și abilitățile comerciale și tehnice ale furnizorului pe baza activităților economice ale furnizorului respectiv desfășurate atât pe teritoriul părții de care aparține entitatea contractantă, cât și în afara acestuia și

(b)    își bazează evaluarea pe condițiile pe care le-a specificat în prealabil în anunțuri sau în documentația de atribuire.

(4)    În cazul în care există dovezi justificative, o parte, inclusiv entitățile sale contractante, poate exclude un furnizor de la participarea la o procedură de achiziții publice din motive precum:

(a)    falimentul;

(b)    falsul în declarații;

(c)    deficiențe semnificative sau persistente în îndeplinirea oricărei cerințe sau obligații de fond în cadrul oricărui contract anterior;

(d)    sentințe definitive privind comiterea unor infracțiuni grave sau a altor încălcări grave;

(e)    abateri profesionale sau fapte ori omisiuni care se reflectă negativ asupra integrității comerciale a furnizorului sau

(f)    neplata impozitelor.