COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 20.7.2021
SWD(2021) 726 final
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI
Raportul din 2021 privind statul de drept
Capitol consacrat situației statului de drept din Slovenia
care însoţeşte documentul
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
Raportul din 2021 privind statul de drept
Situația statului de drept din Uniunea Europeană
{COM(2021) 700 final} - {SWD(2021) 701 final} - {SWD(2021) 702 final} - {SWD(2021) 703 final} - {SWD(2021) 704 final} - {SWD(2021) 705 final} - {SWD(2021) 706 final} - {SWD(2021) 707 final} - {SWD(2021) 708 final} - {SWD(2021) 709 final} - {SWD(2021) 710 final} - {SWD(2021) 711 final} - {SWD(2021) 712 final} - {SWD(2021) 713 final} - {SWD(2021) 714 final} - {SWD(2021) 715 final} - {SWD(2021) 716 final} - {SWD(2021) 717 final} - {SWD(2021) 718 final} - {SWD(2021) 719 final} - {SWD(2021) 720 final} - {SWD(2021) 721 final} - {SWD(2021) 722 final} - {SWD(2021) 723 final} - {SWD(2021) 724 final} - {SWD(2021) 725 final} - {SWD(2021) 727 final}
Rezumat
Sistemul de justiție al Sloveniei a înregistrat unele evoluții pozitive, inclusiv în ceea ce privește aspectele abordate în Raportul din 2020 privind statul de drept. În special, hotărârea Curții Constituționale prin care sunt declarate neconstituționale normele care reglementează anchetele parlamentare din cauza absenței garanțiilor privind independența sistemului judiciar oferă o protecție importantă pentru judecători. Sistemul judiciar a inițiat o discuție privind îmbunătățirea cadrului pentru procedurile disciplinare referitoare la judecători. Numirile procurorilor de stat sunt întârziate în mod nejustificat, iar lipsa desemnării procurorilor europeni delegați în timp util ridică semne de întrebare. Există în continuare provocări în cadrul procedurilor legate de cazurile de criminalitate economică și financiară. Pandemia de COVID-19 a evidențiat necesitatea de a accelera îmbunătățirile aduse instrumentelor de comunicare electronică. Accesul la documentele instanțelor și ale organelor de urmărire penală a devenit un subiect sensibil care a condus la o hotărâre a Curții Supreme și la o modificare legislativă.
Cadrul juridic și instituțional pentru prevenirea și combaterea corupției continuă să se îmbunătățească. Modificările legislative au adus îmbunătățiri în materie de independență, organizare și funcționare a Comisiei pentru prevenirea corupției, deși resursele umane ale acesteia rămân limitate. Aceleași modificări au consolidat, de asemenea, cadrul juridic privind activitatea de lobby, protecția avertizorilor de integritate și declarația de avere. Cu toate acestea, persistă preocupări cu privire la asigurarea eficace a respectării normelor anticorupție, de exemplu în ceea ce privește conflictele de interese și avertizorii de integritate. În plus, strategia anterioară a fost în mare parte pusă în aplicare, dar unele acțiuni nu au fost încă finalizate și nu a fost adoptat niciun nou plan. Deși numărul urmăririlor penale a crescut, există în continuare provocări, în special în ceea ce privește capacitatea de investigare eficace, precum și numărul scăzut de condamnări în cauzele de corupție, în special pentru instanțele de nivel înalt. Guvernul a lansat o serie de evaluări ale riscurilor în timpul pandemiei de COVID-19, în special în ceea ce privește riscul de corupție în achizițiile publice.
Situația libertății și pluralismului mass-mediei s-a deteriorat. Independența autorității de reglementare a mass-mediei este asigurată prin lege, dar există în continuare provocări în ceea ce privește resursele pentru gama largă de atribuții și angajamentul acesteia de a-și consolida în continuare independența. O revizuire a legislației privind mass-media și serviciile audiovizuale este încă în așteptare. Există în continuare unele preocupări cu privire la aceste proiecte, însă anumite modificări propuse la Legea privind mass-media în 2020 ar putea îmbunătăți transparența proprietății asupra mass-mediei. Alocarea publicității de stat nu este reglementată și este adesea lipsită de transparență, în special în cazul mass-mediei locale. Obținerea accesului la informațiile publice rămâne un proces îndelungat pentru public și jurnaliști. Hărțuirea online a jurnaliștilor și amenințările la adresa acestora reprezintă o sursă tot mai mare de îngrijorare și au fost raportate mai multe procese cu efecte intimidante împotriva jurnaliștilor. Părțile interesate de la nivel național și internațional au exprimat preocupări în urma refuzului autorităților de a finanța Agenția slovenă de presă pentru anul 2021. Nu au fost luate măsuri specifice pentru sectorul mass-mediei în legătură cu pandemia de COVID-19, însă jurnaliștii ar putea avea acces la măsuri generale de ajutorare.
Slovenia nu a declarat stare de urgență în timpul pandemiei de COVID-19. Legea privind bolile transmisibile, modificată de patru ori de la începutul pandemiei, a constituit temeiul adoptării de măsuri restrictive. Parlamentul a continuat să funcționeze, după ce și-a modificat rapid Regulamentul de procedură pentru a permite desfășurarea sesiunilor online. Independența financiară a anumitor organisme independente a fost protejată printr-o hotărâre a Curții Constituționale. Curtea Constituțională și-a îmbunătățit eficiența, menționată în Raportul din 2020 privind statul de drept, și a jucat un rol activ în revizuirea măsurilor legate de COVID-19. Pentru a discuta statul de drept, președintele republicii a convocat o primă reuniune a tuturor celor trei ramuri ale guvernului. Societatea civilă a trebuit să facă față mai multor provocări care afectează mediul propice pentru organizațiile neguvernamentale.
I.Sistemul judiciar
Sistemul de justiție al Sloveniei are trei grade de jurisdicție: tribunalele locale și tribunalele districtuale (care preiau cauzele civile, comerciale și penale), tribunalele pentru litigii de muncă și un tribunal administrativ în primă instanță, cinci Curți Superioare la cel de-al doilea grad de jurisdicție (care se ocupă de recursurile împotriva hotărârilor tribunalelor de primă instanță) și Curtea Supremă la cel de-al treilea grad de jurisdicție (care se ocupă de apelurile împotriva anumitor hotărâri ale Curților Superioare și ale Tribunalului Administrativ). Constituția prevede un Consiliu Judiciar, un organism sui generis separat de cele trei puteri ale guvernului, care are sarcina de a proteja independența, precum și de a promova și a asigura asumarea răspunderii, eficiența și calitatea activității sistemului judiciar
. Candidații la funcția de judecător sunt selectați de către Consiliul Judiciar, după care sunt propuși spre numire de către Adunarea Națională (Državni zbor – prima cameră a Parlamentului)
. În cazul în care Consiliul Judiciar selectează un candidat care a fost deja ales pentru o funcție judiciară, candidatul este promovat în noul post judiciar chiar de către Consiliu. Procuratura, deși face parte din puterea executivă, este o autoritate independentă, întrucât competențele principale în ceea ce privește cariera procurorilor și funcționarea sa incumbă Consiliului Procuraturii și procurorului general. Consiliul Procuraturii este un organism independent și autonom de stat care îndeplinește sarcinile de autonomie ale Procuraturii și participă la asigurarea uniformității trimiterilor în judecată și la garantarea independenței și a autonomiei procurorilor. Baroul Republicii Slovenia este un organism autonom și independent. Acesta are responsabilitatea de a supraveghea activitățile profesionale ale avocaților și de a decide cu privire la măsurile disciplinare care îi vizează pe membrii săi. Slovenia participă la Parchetul European (EPPO).
Independența
Nivelul independenței percepute a sistemului judiciar s-a îmbunătățit în mod continuu. Nivelul independenței percepute a sistemului judiciar s-a îmbunătățit în continuare și este mediu în rândul publicului larg (47 % considerând că este destul de bun și foarte bun) și, în 2021, a crescut, de asemenea, la un nivel mediu în rândul întreprinderilor (43 %), indicând o tendință pozitivă pentru al treilea an consecutiv, după ce nu a existat o tendință clară în 2016 și 2017
.
Numirile procurorilor de stat sunt întârziate în mod nejustificat, iar lipsa desemnării procurorilor europeni delegați în timp util constituie un motiv de îngrijorare. Guvernul este responsabil de numirea unui nou procuror la propunerea ministrului justiției, în urma eliberării unui post public și a selectării candidatului de către Consiliul independent al Procuraturii. Guvernul este obligat prin lege să emită o decizie privind numirea sau absența numirii tuturor candidaților eligibili care și-au depus candidatura pentru numire sau promovare. Candidații respinși au dreptul de a solicita controlul judiciar în fața Tribunalului Administrativ, care trebuie să se pronunțe în termen de 30 de zile. De la sfârșitul lunii iulie 2020, Consiliul Procuraturii a prezentat ministrului justiției numele a 29 de candidați, iar ministrul le-a propus apoi guvernului pentru prima numire sau promovare. Până în iunie 2021, numai 14 dintre aceștia au fost numiți sau promovați, deși nu există motive clare pentru absența deciziilor cu privire la ceilalți 15 candidați. Numirea procurorilor europeni delegați ai EPPO a fost, de asemenea, întârziată, ceea ce generează îngrijorări cu privire la faptul că procedura națională nu a fost urmată în mod corespunzător. În decembrie 2020, Consiliul Procuraturii a transmis ministrului justiției numele celor doi candidați, iar guvernul nu a inclus acest punct pe ordinea de zi a sesiunilor sale, în pofida obligației legale de a lua doar act și de a transmite numele Parchetului European. La 27 mai 2021, guvernul a declarat procedura de selecție ca fiind nereușită și a solicitat ministrului justiției să publice un nou post vacant, care a fost publicat la 9 iulie. În conformitate cu recomandările Consiliului Europei, recrutarea procurorilor generali trebuie să se desfășoare în conformitate cu proceduri echitabile și imparțiale, care să cuprindă garanții împotriva oricărei abordări care reprezintă interese ale unor grupuri specifice, iar promovările acestora sunt reglementate de criterii cunoscute și obiective, precum competența și experiența
.
Curtea Constituțională a declarat neconstituționale normele care reglementează anchetele parlamentare, din cauza absenței garanțiilor privind independența sistemului judiciar. Astfel cum se menționează în Raportul din 2020 privind statul de drept, în 2019, o comisie parlamentară de anchetă a deschis o anchetă pentru cercetarea acțiunilor procurorilor și ale judecătorilor în cauze penale concrete. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a suspendat ulterior aplicarea Legii privind anchetele parlamentare, pe care s-a întemeiat ancheta, din cauza unui risc la adresa independenței judecătorilor și procurorilor
. În ianuarie 2021, Curtea Constituțională a constatat că Legea privind anchetele parlamentare și Regulamentul de procedură privind ancheta parlamentară sunt neconstituționale, în măsura în care acestea nu oferă garanții procedurale pentru a asigura independența judecătorilor la instituirea unei anchete parlamentare. Curtea a afirmat că sistemul judiciar nu este complet exclus de la controlul parlamentar exercitat prin anchete parlamentare, deoarece Parlamentul poate examina, de exemplu, tendințele din sistemul judiciar sau evenimentele istorice care fac, de asemenea, obiectul unor proceduri judiciare. Cu toate acestea, Curtea a subliniat că Parlamentul nu poate împiedica procedurile judiciare și nu poate influența în niciun fel judecătorii în cadrul unor proceduri concrete, inclusiv prin intermediul unei discuții ex post privind legalitatea sau caracterul adecvat al hotărârilor individuale. În plus, judecătorii nu pot fi chemați ca martori sau suspecți în cadrul unei anchete parlamentare cu privire la aceste aspecte referitoare fie la o cauză pendinte, fie la o cauză închisă, deoarece acest lucru ar încălca independența sistemului judiciar. Curtea Constituțională a acordat Parlamentului un an pentru a elimina elementele neconstituționale din Legea privind anchetele parlamentare. Până la eliminarea caracterului neconstituțional constatat, Consiliul Judiciar poate solicita Curții Constituționale să verifice dacă o nouă anchetă parlamentară respectă independența sistemului judiciar. Nu a fost încă prezentată nicio propunere legislativă pentru a aborda caracterul neconstituțional constatat.
Sistemul judiciar a inițiat o discuție privind îmbunătățirea cadrului pentru procedurile disciplinare referitoare la judecători. În martie 2021, Consiliul Judiciar a pregătit o analiză a cadrului juridic privind procedurile disciplinare referitoare la judecători și punerea sa în aplicare, precum și modificările propuse. Începând cu anul 2018, procedurile disciplinare sunt de competența unui Tribunal Disciplinar. Din 2018 până în martie 2021, durata procedurilor disciplinare a fost, în medie, de 194 de zile. Consiliul Judiciar a identificat o serie de aspecte care necesită îmbunătățiri, precum: stabilirea unei proceduri disciplinare speciale în locul utilizării procedurii penale, actualizarea listei de abateri disciplinare, revizuirea dreptului Consiliului Judiciar de a iniția proceduri disciplinare, revizuirea sancțiunilor disciplinare pentru a permite o mai mare proporționalitate și clarificarea limitelor privind durata suspendării unui judecător. Curtea Supremă sprijină inițiativa Consiliului Judiciar de a modifica legislația în vederea creșterii eficienței procedurilor disciplinare. Este important ca orice eventuală reformă a procedurilor disciplinare să fie în conformitate cu dreptul Uniunii și să țină seama de recomandările Consiliului Europei.
Calitate
Pandemia de COVID-19 a evidențiat necesitatea de a accelera îmbunătățirile necesare ale instrumentelor de comunicare electronică din sistemul de justiție. Raportul din 2020 privind statul de drept a afirmat că, deși tehnologiile informației și comunicațiilor pentru gestionarea cauzelor sunt avansate, comunicarea electronică dintre instanță și părți este în continuare mai puțin dezvoltată. În ultimii ani, s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește extinderea comunicațiilor electronice. În câteva domenii, documentele trebuie transmise instanței numai în format electronic, de exemplu de către notari publici și administratori judiciari (în cauze privind cartea funciară, grefa instanței și în cauze privind insolvența) și de către debitori (în cauze privind recuperarea creanțelor necontestate). Începând din februarie 2021, centrele de asistență socială trebuie să depună cereri în instanță în materie de drept al familiei pe cale electronică, iar sistemul de licitație electronică a fost lansat, indiferent de metoda de vânzare, cu privire la toate bunurile imobile, bunurile mobile și drepturile care sunt vândute în cadrul procedurilor de executare silită, al procedurilor legate de insolvență, al procedurilor de lichidare forțată, al cauzelor nelitigioase, precum și al procedurilor penale și contravenționale. În cauzele litigioase penale, administrative, civile și comerciale, se depun eforturi privind modernizarea sistemului de gestionare a cauzelor până la sfârșitul anului 2023 pentru a permite comunicarea electronică. Soluțiile digitale pentru desfășurarea și urmărirea procedurilor judiciare rămân limitate, în special în cauzele penale. Utilizarea tehnologiilor digitale pentru desfășurarea activității de la distanță în condiții de siguranță lipsește în special în cadrul Procuraturii, iar absența digitalizării în cadrul poliției contribuie la întârzieri, în special în cauzele complexe în care rapoartele penale sunt transmise numai pe suport de hârtie. Având în vedere că instanțele se ocupau, pentru o perioadă de peste patru luni începând din martie 2020, mai mult sau mai puțin doar de chestiuni urgente, sistemul judiciar și Ministerul Justiției au cooperat intens pentru a furniza echipamente suplimentare pentru videoconferințe și au reușit să tripleze capacitățile actuale în 2020, fiind planificate achiziții suplimentare în 2021. Curtea Supremă a informat Ministerul Justiției cu privire la necesitatea de a modifica legile procedurale astfel încât să fie prevăzute în mod clar condițiile de stabilire a fiabilității probelor în cadrul procedurilor desfășurate prin intermediul videoconferințelor (precum audierea unui martor).
Accesul la documentele instanțelor și ale organelor de urmărire penală a făcut obiectul unei hotărâri a Curții Supreme și al unei modificări legislative. Raportul din 2020 privind statul de drept a constatat că publicarea hotărârilor tribunalelor de primă instanță rămâne limitată, în special în cauzele civile și comerciale, iar lizibilitatea automată a hotărârilor judecătorești publicate este relativ scăzută
. Ediția din 2021 a tabloului de bord privind justiția în Uniunea Europeană nu prezintă îmbunătățiri în aceste două domenii. În mai 2020, Curtea Supremă a pronunțat o hotărâre preliminară într-o cauză privind dreptul de acces la informații dintr-un dosar penal
. Curtea a statuat că Legea privind procedura penală restricționează dreptul de a consulta un dosar la persoanele care au un interes juridic (de exemplu, inculpați și victime) și că dispozițiile Legii privind accesul la informații publice nu se aplică documentelor judiciare și de urmărire penală. Parlamentul a răspuns prin adoptarea unei modificări la Codul de procedură penală care prevede în mod explicit că se aplică regimul general al accesului la documente în temeiul Legii privind accesul la informații publice
. În conformitate cu această modificare, o persoană a cărei cerere de acces la documente judiciare sau de urmărire penală (fie într-o cauză deschisă, fie într-o cauză închisă) ar fi respinsă de un judecător sau, respectiv, de un procuror, poate sesiza comisarul pentru informare. Potrivit Curții Supreme, această modificare a generat preocupări cu privire la echilibrul adecvat dintre dreptul la informații publice, pe de o parte, și respectarea prezumției de nevinovăție a inculpaților și dreptul la viață privată al persoanelor implicate în procedura penală, pe de altă parte. Ministerul Administrației Publice a înființat un grup de lucru interministerial pentru a examina chestiunea accesului la documentele instanțelor și ale organelor de urmărire penală și pentru a pregăti propuneri în vederea reglementării acestei chestiuni în cadrul Legii privind accesul la informațiile publice.
Consiliul Judiciar și Consiliul Procuraturii beneficiază de o ușoară creștere a resurselor, dar există în continuare deficite. Raportul din 2020 privind statul de drept a constatat că resurselor adecvate pentru Consiliul Judiciar și pentru Consiliul Procuraturii este o condiție importantă pentru funcționarea independentă și eficientă a acestor organisme autonome. Capacitatea administrativă scăzută a Consiliului influențează, de asemenea, calitatea procesului de selecție a judecătorilor și a procurorilor, în special în ceea ce privește motivarea deciziilor și a opiniilor emise și meticulozitatea interviurilor. Începând din 2022, Consiliul Judiciar va putea angaja încă doi membri ai personalului, ceea ce reprezintă o creștere minimă a resurselor disponibile. Cu toate acestea, nu este prevăzut personal suplimentar pentru Consiliul Procuraturii. Bugetul disponibil al Consiliului Judiciar este în creștere, în timp ce bugetul Consiliului Procuraturii a stagnat. Trebuie remarcat faptul că bugetul total pentru sistemul de justiție a crescut timp de mai mulți ani.
Eficiență
Eficiența sistemului judiciar a scăzut ușor, iar provocările legate de cauzele privind criminalitatea economică și financiară, identificate în Raportul din 2020 privind statul de drept, persistă. În 2020, toate instanțele au primit cu 11 % mai puține cauze noi și au soluționat cu 13 % mai puține cauze, comparativ cu 2019. Stocul total al cauzelor restante la sfârșitul anului 2020 a crescut cu 5 %, comparativ cu 2019. Durata medie a procedurilor în cadrul tribunalelor de primă instanță a crescut la aproximativ 20 de luni în cauzele civile litigioase și a stagnat la 11 luni în cauzele comerciale litigioase. În cadrul recursurilor, în cea mai mare parte datorită desfășurării procedurilor în scris, aceste tipuri de cauze au fost soluționate mai rapid, și anume în aproximativ 2,4 luni în cauzele civile și în 3,4 luni în cauzele comerciale, în medie. În ceea ce privește infracțiunile mai complexe de spălare a banilor, durata proceselor în cadrul tribunalelor de primă instanță a scăzut la 876 de zile în 2019 (în scădere de la 1 132 de zile în 2018), în medie, și rămâne printre cele mai ridicate din UE
. În 2020, durata medie în cauzele de contencios administrativ în primă instanță a crescut la 13,7 luni
.
II.Cadrul anticorupție
Legea-cheie care instituie cadrul instituțional și legislativ pentru prevenirea și combaterea corupției în Slovenia este Legea privind integritatea și prevenirea corupției (IPCA). Legea a fost modificată în noiembrie 2020, incluzând noi dispoziții privind organizarea și funcționarea Comisiei pentru prevenirea corupției, precum și norme privind activitatea de lobby și protecția avertizorilor de integritate, printre altele. Aceleași modificări au actualizat, de asemenea, normele privind conflictele de interese, declarația de avere, activitatea de lobby și practica „ușilor turnante”. Comisia pentru prevenirea corupției este un organism de stat autonom și independent, responsabil de combaterea corupției. Comisia colaborează periodic cu Poliția și cu Parchetul Specializat, însă își menține competențele de supraveghere și de anchetă administrativă și este responsabilă de supravegherea punerii în aplicare a dispozițiilor privind conflictele de interese, integritatea, declarațiile de avere, cadourile și practica „ușilor turnante”. Biroul național de anchetă este o unitate specializată de cercetare penală pentru depistarea și investigarea infracțiunilor grave, în special a corupției, precum și a infracțiunilor economice, financiare și a criminalității organizate.
Percepția experților și a cadrelor de conducere din mediul de afaceri este că nivelul corupției din sectorul public rămâne relativ scăzut. Potrivit Indicelui privind percepția asupra corupției al Transparency International, în anul 2020, Slovenia a obținut un punctaj de 60/100 și s-a situat pe locul al 11-lea în Uniunea Europeană și pe locul al 35-lea la nivel mondial. Această percepție s-a menținut la un nivel relativ stabil
în ultimii cinci ani.
Legea privind integritatea și prevenirea corupției a fost consolidată recent. Legea a fost modificată în noiembrie 2020, fiind introduse dispoziții referitoare la numirea comisarilor șefi și adjuncți ai Comisiei pentru prevenirea corupției. De asemenea, modificările definesc mai clar diferitele proceduri de anchetă administrativă în fața Comisiei și normele care se aplică acesteia în desfășurarea acestora, precum și procedurile accelerate privind infracțiunile minore și alte proceduri de drept public, inclusiv drepturile procedurale ale persoanelor anchetate, precum și posibilitatea de a contesta deciziile acesteia. Aceste drepturi procedurale au fost introduse pentru a răspunde hotărârilor pronunțate de Tribunalul Administrativ și de Curtea Supremă, care au evidențiat deficiențe privind drepturile persoanelor care fac obiectul unor proceduri administrative în fața Comisiei. Au fost incluse, de asemenea, dispoziții privind integritatea referitoare la cadouri, activitatea lobby și supravegherea declarațiilor de avere
.
Până la expirarea sa, strategia națională anticorupție a fost în mare parte pusă în aplicare, dar unele acțiuni nu au fost încă finalizate și nu a fost adoptat niciun nou plan până în prezent. Raportul privind punerea în aplicare a celei de a treia strategii naționale de combatere a corupției (2017-2019)
, adoptat în aprilie 2020, indică faptul că, deși o mare parte din acțiuni au fost puse în aplicare, altele sunt încă pendinte, în special acțiuni în domenii legate de dezvoltarea instrumentelor de integritate în sectoare specifice (precum proprietatea statului, afacerile externe, știința, educația și sportul)
. Ministerul Administrației Publice, care este responsabil de monitorizarea punerii în aplicare a strategiei, a raportat că lucrează la punerea în aplicare a acțiunilor rămase, împreună cu alte instituții publice (precum Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Ministerul Sănătății, precum și Comisia pentru prevenirea corupției). Nu a fost încă propusă o nouă strategie anticorupție pentru perioada de după 2019.
Comisia pentru prevenirea corupției a fost consolidată, inclusiv independența sa, deși o eficacitate deplină nu a fost încă realizată. Comisia rămâne organismul de stat autonom pentru prevenirea corupției. În urma modificărilor aduse Legii privind integritatea și prevenirea corupției, Comisia și-a consolidat independența prin noua procedură de numire pentru conducerea sa: Comisarul șef și cei doi adjuncți ai acestuia. Modificările prevăd noi criterii pentru îmbunătățirea transparenței procedurii de numire a conducerii. Modificările au în vedere un comitet de numire (în locul comitetului de selecție), care să desemneze candidații și să îi excludă pe candidații care provin dintr-un context politic. În plus, comitetul de numire efectuează o evaluare personală a caracterului adecvat al candidaților. Președintele republicii numește în prezent conducerea pe baza unei liste de candidați prezentate de comitetul de numire
. În ceea ce privește procedura de anchetă administrativă, Legea modificată privind integritatea și prevenirea corupției a clarificat și a consolidat drepturile persoanelor aflate în curs de examinare de către Comisie, inclusiv posibilitatea de a contesta deciziile emise de Comisie. În ceea ce privește resursele, Comisia are, în aprilie 2021, un personal format din 40 de funcționari (și anume, comisarul șef, doi adjuncți și 37 de funcționari publici). Cu toate acestea, ocuparea tuturor posturilor din cadrul personalului nu a fost încă finalizată
. Comisia intenționează să angajeze încă cinci funcționari pe an în 2021 și 2022
. Acest lucru este posibil datorită creșterii resurselor financiare cu aproximativ 200 000 EUR pe an începând din 2019. Cu toate acestea, din cauza restricțiilor generale în ceea ce privește cheltuielile publice, Comisia nu a fost autorizată, până în mai 2021, să angajeze personal suplimentar sau să redistribuie resurse, deși i s-a alocat bugetul necesar
. În pofida acestor îmbunătățiri, Comisia continuă să se confrunte cu unele provocări legate de competențele și resursele tehnice (și anume analiza datelor).
Există în continuare provocări în ceea ce privește investigarea infracțiunilor economice și financiare și conducerea Biroului național de anchetă. Resursele de care dispune poliția (numărul, vechimea și specializarea funcționarilor poliției) rămân o provocare care, potrivit autorităților, afectează calitatea și durata investigațiilor, în special în cazurile de criminalitate economică și financiară. Absența resurselor în unele districte polițienești duce, de asemenea, la întârzieri în ceea ce privește cererile procurorilor privind investigațiile ulterioare. Rapoartele indică acuzații de imixtiune politică în activitatea autorităților de cercetare și urmărire penală, în special în legătură cu Biroul național de anchetă
, care este o unitate specializată de cercetare penală înființată în 2009 pentru depistarea și investigarea infracțiunilor grave, în special a corupției, precum și a infracțiunilor economice, financiare și a criminalității organizate. În octombrie 2020, în urma unei hotărâri a Tribunalului Administrativ privind ilegalitatea demiterii fostului director și în așteptarea unui recurs, guvernul a lansat un concurs public pentru ocuparea postului de director. În iunie 2021, exista încă un director interimar responsabil. Schimbarea a patru directori diferiți în ultimele 14 luni pare să fi întârziat funcționarea Biroului național de anchetă. Lipsesc rezultatele concrete ale investigațiilor efectuate de Birou în cazurile de corupție la nivel înalt.
Deși numărul urmăririlor penale a crescut, judecarea cauzelor în instanță rămâne la un nivel scăzut, în special în ceea ce privește corupția la nivel înalt. În 2020, numărul urmăririlor penale în cazurile de corupție a crescut în comparație cu anul precedent (298 în 2020, comparativ cu 185 în 2019, ceea ce reprezintă o creștere de aproximativ 62 %)
. În ceea ce privește instanțele, în 2020 au existat doar 15 hotărâri în cauze legate de corupție (inclusiv două condamnări la închisoare)
, dintre care niciuna nu a fost o cauză legată de corupție la nivel înalt
. Aceasta reprezintă o nouă scădere a numărului de cauze legate de corupție soluționate. În unele cauze legate de corupție la nivel înalt, instanțele nu au organizat o audiere în instanță timp de mai mult de un an și jumătate. Parchetul specializat (SSPO) are competența de a urmări penal infracțiunile legate de corupție din sectorul public și privat. SSPO conduce activitatea Biroului național de anchetă (NBI), a Direcției generale de poliție (GPD) și a sectoarelor poliției judiciare (CPS) din cadrul administrațiilor regionale de poliție. SSPO se bazează pe 28 de procurori, care se ocupă de diferite cauze în materie penală. Lipsa personalului calificat (în special procurori) afectează ordinea priorității cauzelor legate de corupție la nivel înalt. Procuratura a indicat, de asemenea, deficiențe în ceea ce privește expertiza în domeniul analizei financiare și a datelor. Examinarea datelor financiare este delegată poliției sau Biroului pentru combaterea spălării banilor (unitatea de investigații financiare — FIU). Cu toate acestea, din cauza absenței resurselor umane și tehnice în cadrul poliției menționate mai sus, întârzierile poliției în ceea ce privește finalizarea investigațiilor
reprezintă o provocare pentru SSPO. Alte provocări raportate de SSPO sunt legate de fragmentarea instituțională (fiind atribuite roluri similare unor entități diferite), depistarea târzie a infracțiunilor financiare, lipsa specializării judecătorilor, precum și deficiențele în comunicarea electronică cu poliția
.
Pe lângă absența expertizei și a resurselor, apar provocări în ceea ce privește urmărirea penală a cazurilor de corupție din cauza termenului de prescripție. În afară de deficiențele privind expertiza și resursele din cadrul Procuraturii, indicate mai sus, potrivit autorităților, termenul de prescripție reprezintă o provocare suplimentară pentru urmărirea penală a cazurilor de corupție. Termenul de prescripție pentru infracțiunile de corupție este, în general, de zece ani. Nu există planuri de modificare a termenului de prescripție
. În plus, prin decizia președintelui Curții Supreme, urmărirea penală a tuturor cazurilor (inclusiv a cazurilor de corupție) a fost suspendată în timpul pandemiei de COVID-19, cu excepția cazului în care există riscul ca presupusa infracțiune să se prescrie în următoarele șase luni
.
Declarația de avere a fost extinsă la categorii suplimentare de funcționari, dar publicarea acestor declarații rămâne o provocare. Legea modificată privind integritatea și prevenirea corupției a extins lista persoanelor care trebuie să depună declarația de avere, pentru a include consilierii naționali și supraveghetorii întreprinderilor de stat, pe lângă funcționarii de rang înalt aleși și numiți
. Comisia pentru prevenirea corupției este responsabilă de monitorizarea declarațiilor financiare ale funcționarilor publici și a colaborat recent cu Ministerul Administrației Publice în vederea lansării unei noi platforme electronice pentru depunerea declarațiilor de avere. Din cauza constrângerilor în materie de resurse umane ale Comisiei pentru prevenirea corupției și având în vedere numărul de declarații primite (aproximativ 4 500 de declarații și alte 4 300 de documente conexe transmise în fiecare an), se efectuează verificări pe un eșantion aleatoriu de declarații. Examinările indică faptul că inexactitatea declarațiilor (caracterul incomplet sau eronat) este limitată și nesemnificativă, fără a fi necesară transmiterea de notificări cu caracter penal către Procuratură
. În 2020, doar trei funcționari ai Comisiei au lucrat la verificarea declarațiilor de avere a 18 470 de funcționari care sunt obligați să depună declarațiile, efectuând 16 supervizări cu privire la 923 de persoane fizice și 67 de instanțe. Deși Legea modificată privind integritatea și prevenirea corupției a extins lista funcționarilor care sunt obligați să își declare averea, aceasta a redus, de asemenea, lista funcționarilor ale căror declarații vor fi publicate. Deși Comisia pentru prevenirea corupției a început să își îmbunătățească sistemul informatic și platforma online pentru a se alinia la cerința de publicare prevăzută de lege, declarațiile de avere ale funcționarilor publici nu au fost încă publicate.
Dispozițiile privind prevenirea și gestionarea conflictelor de interese au fost consolidate, deși punerea lor efectivă în aplicare rămâne o provocare. În conformitate cu Legea privind integritatea și prevenirea corupției, funcționarii publici care, înainte de preluarea funcției, au desfășurat o activitate sau au deținut o funcție incompatibilă cu funcția lor actuală, trebuie să înceteze activitatea în termen de cel mult 30 de zile de la data alegerii, numirii sau aprobării mandatului lor. Legea modificată privind integritatea și prevenirea corupției a extins restricțiile postangajare pentru funcționarii publici care ocupă posturi în sectorul privat. Comisia pentru prevenirea corupției poate iniția o procedură de evaluare a incompatibilității mandatului în cazul în care consideră că desfășurarea activității respective este de natură să prezinte un risc disproporționat pentru îndeplinirea obiectivă și imparțială a atribuțiilor funcției sau să îi pună în pericol integritatea. În mai 2021, Comisia a trimis guvernului o inițiativă de unificare a reglementărilor privind conflictele de interese și încălcarea integrității pentru toți funcționarii, ceea ce, potrivit CPC, ar îmbunătăți supravegherea, egalitatea de tratament a funcționarilor și ar permite proceduri privind integritatea funcționarilor anteriori. CPC prelucrează în prezent cazuri de mare notorietate legate de presupuse conflicte de interese.
Dispozițiile privind activitatea de lobby pentru funcționarii publici și persoanele alese continuă să se îmbunătățească. Funcționarii și angajații publici de la nivel național și local trebuie să raporteze contactele cu persoanele care desfășoară activități de lobby, atât angajatorului, cât și Comisiei pentru prevenirea corupției. Comisia prelucrează și publică datele privind activitatea de lobby pe pagina sa de internet (denumită Erar)
, împreună cu informațiile conținute în registrul activităților de lobby. În conformitate cu Legea modificată privind integritatea și prevenirea corupției, persoanele care desfășoară activități de lobby (care includ în prezent grupuri de interese, pe lângă persoane fizice care desfășoară activități de lobby), trebuie să publice un raport anual.
Transparența datelor publice, în special în ceea ce privește cheltuielile publice, rămâne în vigoare. Pagina de internet Erar este utilizată, de asemenea, pentru a publica date, altele decât cele legate de activitatea de lobby, privind administrația publică, inclusiv tranzacțiile și informațiile din domeniul achizițiilor publice. În prezent, se estimează că Erar conține date privind aproximativ 200 milioane de tranzacții financiare, începând cu anul 2003, efectuate atât de către guvernul național, cât și de către agențiile locale. Chest (sau Skrinja) este o altă platformă administrativă online prin care utilizatorii pot obține date și rapoarte privind salariile din sectorul public
. În 2020, Curtea de Conturi a auditat operațiunile financiare a 13 partide politice (pentru anul 2018 sau anul 2019) și a emis șase avize pozitive și șapte avize cu rezerve, inclusiv recomandări privind îmbunătățirea operațiunilor financiare și creșterea transparenței (de exemplu, în ceea ce privește împrumuturile, contribuțiile).
În 2020, au fost adoptate norme în materie de etică pentru membrii Parlamentului. Consiliul Președintelui Parlamentului este responsabil de monitorizarea punerii în aplicare a codului deontologic
și, în caz de abatere, poate impune sancțiuni
. De la adoptarea codului deontologic, unui membru al Parlamentului i-a fost impusă o sancțiune pentru o încălcare minoră.
În pofida dispozițiilor juridice existente privind protecția avertizorilor de integritate, asigurarea eficace a respectării legii nu a fost încă pusă în aplicare. Legea privind integritatea și prevenirea corupției conține un capitol dedicat exclusiv protecției avertizorilor de integritate. Cu toate acestea, numărul rapoartelor și al cererilor de protecție ale avertizorilor de integritate în temeiul legii rămâne scăzut
. De asemenea, deși legea prevede posibilitatea de a numi persoane care să primească rapoarte cu privire la un comportament lipsit de etică sau ilegal în cadrul instituțiilor publice, se pare că fie funcționarii de acest tip nu sunt numiți, fie activitatea acestora nu este pe deplin operațională
. Cu toate acestea, cel puțin un caz de mare notorietate a fost inițiat în timpul pandemiei, în urma informațiilor transmise de un avertizor de integritate
. Potrivit Procuraturii, dispozițiile existente din Codul de procedură penală referitoare la martorii protejați nu pot fi aplicate avertizorilor de integritate dacă aceștia sunt, de asemenea, considerați suspecți (de exemplu, într-un caz de corupție).
În timpul pandemiei de COVID-19 au fost puse în aplicare mai multe acțiuni menite să evalueze, să prevină și să descurajeze riscul de corupție, în special în domeniul achizițiilor publice. În timpul pandemiei de COVID-19, Comisia pentru prevenirea corupției a emis o serie de orientări pentru a depista și a descuraja riscul de corupție, în special în ceea ce privește procedurile de achiziții publice. La cererea Parlamentului, Curtea de Conturi a finalizat un raport de audit la nivel național privind achizițiile de dispozitive medicale pentru COVID-19, care a fost publicat în februarie 2021. Constatările au scos la iveală 13 cazuri de suspiciune de corupție, care au fost ulterior transmise parchetului. În 2020, Comisia Națională de Reexaminare pentru achiziții publice a raportat unele cazuri de încălcare a procedurilor de achiziții publice, ceea ce a dus la deschiderea de noi cazuri. Începând din ianuarie 2021, este posibil să se depună online cereri de reexaminare a procedurilor de achiziții publice, deciziile aferente acestora fiind, de asemenea, publicate online
. În acest context, Ministerul Administrației Publice a inițiat un proces de consultare publică cu privire la modificarea legii privind achizițiile publice, iar Ministerul Sănătății a înființat un grup de lucru pentru elaborarea recomandărilor de modificare a legislației privind achizițiile publice în vederea unei achiziții mai eficiente de echipamente medicale
.
III.Pluralismul și libertatea mass-mediei
În Slovenia, cadrul juridic pentru libertatea de exprimare și de informare este stabilit prin Constituție, în timp ce pluralitatea mass-mediei este asigurată prin legislația secundară specifică. Agenția de reglementare a mass-mediei, Agenția pentru Rețele și Servicii de Comunicații (AKOS), este o autoritate independentă, separată din punct de vedere juridic și funcțional de guvern. Normele privind transparența drepturilor de proprietate asupra mass-media impun întreprinderilor să declare autorităților de concurență care este influența proprietarului sau a conducerii peste un anumit prag. O modificare considerabilă a drepturilor de proprietate impune, de asemenea, acordul ministerului de resort. Legislația pentru transpunerea Directivei serviciilor mass-media audiovizuale este în curs de adoptare
.
Independența Agenției pentru Rețele și Servicii de Comunicații este asigurată prin lege, dar există în continuare provocări în ceea ce privește resursele și angajamentul acesteia de a-și consolida independența. Agenției pentru Rețele și Servicii de Comunicații (AKOS) i-au fost alocate resurse suplimentare pentru a-și îndeplini noile atribuții ca urmare a viitoarei transpuneri a Directivei privind serviciile mass-media audiovizuale. Cu toate acestea, nu s-a stabilit încă dacă resursele suplimentare sunt suficiente pentru ca agenția să își poată îndeplini pe deplin gama largă de atribuții care i-au fost încredințate
. Absența garanțiilor împotriva imixtiunilor politice rămâne, de asemenea, un motiv de îngrijorare
. Prin urmare, Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei (MPM 2021) evaluează riscul privind independența și eficacitatea autorității în domeniul mass-media ca fiind mediu
. Statutul AKOS este garantat de Legea comunicațiilor electronice
, iar agenția își derivă competențele de executare în domeniul mass-mediei audiovizuale din Legea privind massmedia
și din Legea privind serviciile mass-media audiovizuale
. În 2020, guvernul a propus o revizuire a Legii privind mass-media, care urma să fie finalizată până la sfârșitul anului 2021. Revizuirea Legii privind serviciile mass-media audiovizuale, care include transpunerea Directivei privind serviciile mass-media audiovizuale, este încă în curs de desfășurare, iar guvernul intenționează să o finalizeze până la sfârșitul anului 2021
. În iunie 2020, a fost lansată o consultare publică referitoare la revizuirea Legii privind serviciile mass-media audiovizuale, o revizuire care a inclus o dispoziție explicită privind independența agenției. Cu toate acestea, versiunea actuală a proiectului de lege, pe care guvernul a prezentat-o parlamentului în martie 2021, nu conține o astfel de dispoziție. Prin urmare, este încă îndoielnic dacă angajamentul autorităților de a consolida independența agenției va duce într-adevăr la obținerea acestui rezultat. În octombrie 2020, guvernul a propus o lege pentru fuzionarea a opt organisme de reglementare, inclusiv AKOS
, în două agenții. Această propunere a generat preocupări cu privire la independența autorității de reglementare
. În aprilie 2021, legea propusă nu a primit sprijinul Parlamentului și, prin urmare, procedura sa parlamentară s-a încheiat.
Slovenia are dispoziții specifice privind transparența proprietății asupra mass-mediei, dar persistă preocupări cu privire la identificarea eficace a structurilor de proprietate. Editorii sau radiodifuzorii au obligația de a raporta ori de câte ori drepturile de proprietate individuale sau pachetele de acțiuni din întreprindere ating sau depășesc pragul de 5 %. Informațiile privind proprietatea asupra mass-mediei sunt publicate în Registrul mass-mediei, care este pus la dispoziția publicului pe site-ul Ministerului Culturii. În iulie 2020, guvernul a publicat proiectele de amendamente la Legea privind mass-media, care ar consolida regimul privind transparența proprietății asupra mass-mediei prin eliminarea pragului minim de 5 %, cu excepția întreprinderilor organizate ca societăți pe acțiuni. Acest amendament, dacă va fi adoptat, ar îmbunătăți transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în MPM 2021, în prezent beneficiarii efectivi nu sunt identificați întotdeauna în registru. Concluzia cu privire la transparența proprietății asupra mass-mediei în Slovenia evidențiază, prin urmare, un risc mediu. Un studiu cu durata de doi ani realizat de jurnaliști de investigație a identificat structuri de proprietate integrate opace, în special în cazul proprietarilor multipli în cascadă, ceea ce face dificilă determinarea proprietarului final sau a persoanei care exercită influența asupra organului de presă respectiv
. În ceea ce privește concentrarea în mass-media de știri, Legea privind mass-media prevede un prag de participare la capital de peste 20 %, pentru a limita concentrarea crossmedia; cu toate acestea, MPM 2021 raportează o lipsă de date și absența unei analize periodice pentru a putea evalua situația.
Au fost raportate cazuri de imixtiune politică în mass-media. MPM 2021 a evaluat că independența politică a mass-mediei din Slovenia este expusă unui risc ridicat. Au fost exprimate preocupări cu privire la posibile modificări în ceea ce privește finanțarea serviciului public de radiodifuziune, astfel cum se prevede în proiectele de amendamente la Legea privind mass-media, precum și cu privire la presiunea exercitată asupra agenției naționale de presă, care au fost considerate de părțile interesate ca fiind motivate politic
. În special, ca urmare a unor întârzieri în plata finanțării pentru anul 2020 către Agenția slovenă de presă (STA), Biroul guvernamental pentru comunicații (UKOM) nu a plătit finanțarea agenției pentru anul 2021. La cererea autorităților slovene, la 29 aprilie 2021, Comisia Europeană a declarat că finanțarea în valoare de 2,5 milioane EUR acordată de Slovenia Agenției slovene de presă pentru a-și îndeplini misiunea de serviciu public este în deplină conformitate cu legislația UE. Cu toate acestea, aceste fonduri nu au fost încă plătite. Diferite părți interesate au exprimat preocupări cu privire la situația generală a pluralismului mass-mediei în Slovenia.
Nu au fost observate progrese în ceea ce privește guvernanța publicității de stat. Astfel cum s-a menționat în Raportul din 2020 privind statul de drept, nu există un set de principii transparente și clare atunci când publicitatea este distribuită organelor de presă de către autoritățile naționale, regionale și locale
. Potrivit unei anchete recente
și altor surse
, această situație este deosebit de lipsită de transparență cu privire la mass-media municipală. Publicitatea realizată de întreprinderile deținute majoritar sau integral de stat pare a fi, de asemenea, lipsită de transparență, deoarece acestea refuză adesea să partajeze astfel de informații invocând dispoziții juridice care protejează secretele de afaceri
. În 2020, guvernul a publicat recomandări pentru punerea în aplicare a campaniilor publicitare de către ministere și serviciile guvernamentale, care au sugerat distribuirea de fonduri în mod egal între organele de mass-media, indiferent de performanța acestora pe piețele mass-media (MPM 2021). Distribuirea fondurilor de sprijin pentru pluralismul mass-mediei este considerată transparentă. Fondurile sunt acordate de o comisie desemnată de Ministerul Culturii, iar informațiile privind fondurile alocate sunt publicate pe site-urile beneficiarilor
.
Condițiile economice ale mass-mediei s-au înrăutățit în timpul pandemiei de COVID-19. Incertitudinea economică pentru sectorul mass-mediei a crescut, de asemenea, din cauza suspendării temporare de către Ministerul Culturii a plăților destinate licitației anuale pentru cofinanțarea conținutului mediatic, care a avut loc în 2020, deși fondurile au fost ulterior plătite integral
. Unele părți interesate
au fost preocupate de condițiile economice ale jurnaliștilor, în special ale jurnaliștilor independenți
. Nu au fost luate măsuri specifice pentru a atenua impactul pandemiei de COVID-19 asupra organelor de mass-media. Cu toate acestea, jurnaliștii au avut acces la măsurile generale de sprijin oferite de guvern
. În 2020, Ministerul Culturii a deblocat fondurile anuale, prin intermediul unui concurs, în valoare de 2,7 milioane EUR în acest an, cu scopul de a sprijini pluralismul mass-mediei și diversitatea conținutului mediatic; cu toate acestea, părțile interesate au exprimat unele preocupări cu privire la posibilele riscuri de influență politică asupra distribuirii unor astfel de fonduri.
Jurnaliștii se confruntă în continuare cu obstacole în calea accesului la informații și documente publice, în special din cauza procedurilor îndelungate. Dreptul la informare este consacrat prin Constituție și este reglementat prin Legea privind accesul la informații publice. Cu toate acestea, procesul de obținere a informațiilor publice este adesea îndelungat, având în vedere implicarea tuturor autorităților relevante care participă la acest proces. Deși comisarul pentru informare intervine în mod regulat atunci când jurnaliștii sunt împiedicați să acceseze informații și documente publice de către administrația de stat
, această utilizare frecventă a sistemului de căi de atac sporește considerabil volumul de activitate al comisarului
. În plus, instanțele administrative, care examinează deciziile comisarului pentru informare, nu acordă prioritate unor astfel de cazuri în practică, în pofida unei obligații juridice în acest sens. Acest lucru a dus la întârzieri ale procedurilor de control judiciar, care sunt comparabile cu cauzele obișnuite
. MPM 2021 a atribuit un risc mediu protecției dreptului la informare, în comparație cu riscul scăzut atribuit de MPM 2020, din cauza utilizării abuzive frecvente a excepțiilor de la dreptul la informare și a procedurilor îndelungate.
Hărțuirea online și acțiunile în justiție îndreptate împotriva jurnaliștilor continuă să crească, în timp ce atacurile fizice sunt rare
. Libertatea de exprimare și de informare este consacrată în Constituție și sunt instituite mecanisme judiciare relevante. Cu toate acestea, MPM 2021 a evaluat protecția libertății de exprimare ca fiind expusă unui risc mediu
. Unele atacuri fizice împotriva jurnaliștilor au fost raportate în octombrie și noiembrie 2020, iar în februarie 2021, în timpul protestelor – autorii au fost identificați și sunt anchetați
. Începând din octombrie 2020, Platforma Consiliului Europei pentru promovarea protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor a publicat 12 alerte privind Slovenia. Alertele se referă în principal la hărțuirea jurnaliștilor și la procesele intentate împotriva jurnaliștilor
. În cursul anului trecut au fost înregistrate mai multe acțiuni în justiție împotriva jurnaliștilor și a organelor de presă cu efecte intimidante. Hărțuirea online și amenințările la adresa jurnaliștilor, vizând în special jurnalistele, inclusiv din partea unor politicieni, continuă să fie numeroase
. În plus, numeroși autori ai atacurilor online rămân anonimi, iar jurnaliștii au tendința de a raporta cazurile de hărțuire online mai rar decât amenințările fizice
. Ca evoluție pozitivă, în urma unei hotărâri a Curții Supreme, Parchetul Suprem și-a modificat opinia juridică cu privire la interpretarea articolului 297 din Codul penal în urma hotărârii Curții Supreme, permițând urmărirea penală a infracțiunilor comise împotriva jurnaliștilor și în temeiul acestei dispoziții.
IV.Alte probleme instituționale legate de sistemul de control și echilibru
Slovenia are un sistem parlamentar de guvernare cu o structură bicamerală imperfectă, în care doar Adunarea Națională (prima cameră a Parlamentului) adoptă legi, și nu Consiliul Național (cea de a doua cameră a Parlamentului)
. Proiectele de legi pot fi depuse de guvern, de orice membru al parlamentului sau de cel puțin 5 000 de „alegători”. Curtea Constituțională efectuează ex post controlul constituționalității, inclusiv în cauzele concrete, pe baza unei excepții de neconstituționalitate. Pe lângă sistemul judiciar și alte organisme, Avocatul Poporului pentru Drepturile Omului și Avocatul Principiului Egalității sunt, de asemenea, responsabili pentru protecția drepturilor persoanelor fizice.
Parlamentul a continuat să funcționeze în timpul pandemiei de COVID-19. În aprilie 2020, o modificare a Regulamentului de procedură al Parlamentului a eliminat obstacolele din calea sesiunilor online ale comisiilor parlamentare și a sesiunilor plenare. Tot ca urmare a acestor modificări, Parlamentul și-a desfășurat activitatea în mod normal pe parcursul anului 2020 și a adoptat 78 de legi, ceea ce este comparabil cu anii precedenți. După cum s-a analizat în Raportul din 2020 privind statul de drept, legile pot fi adoptate printr-o procedură de urgență sau rapidă, care este decisă de colegiul Președintelui Parlamentului. În 2020, 31 % din toate legile au fost adoptate în conformitate cu procedura obișnuită (30 % în 2019), 32 % dintre legi au fost adoptate în conformitate cu procedura de urgență (18 % în 2019), iar 27 % dintre legi au fost adoptate în conformitate cu procedura legislativă rapidă (31 % în 2019). Aceste date arată că proporția combinată de proceduri legislative urgente sau rapide nu s-a modificat în mod semnificativ. Există probleme în ceea ce privește consultarea societății civile de către guvern cu privire la proiectele de lege. În special, consultările publice fie nu sunt efectuate deloc, fie sunt prea scurte, fie nu au un termen limită specificat pentru observații.
Legea privind bolile transmisibile, modificată de patru ori de la începutul pandemiei de COVID-19, a constituit temeiul adoptării de măsuri restrictive, deoarece nu a fost declarată starea de urgență. Numeroase măsuri au fost adoptate în perioada martie 2020 - februarie 2021, în principal în temeiul Legii privind bolile transmisibile, care a impus restricții temporare sau interdicții privind circulația, reuniunile publice, utilizarea anumitor servicii (anumitor activități economice), serviciile publice (educație, justiție, servicii administrative), utilizarea echipamentelor de protecție, carantina și serviciile publice de transport de călători. Măsurile au fost adoptate în cea mai mare parte sub formă de ordine și ordonanțe, mai puțin frecvent sub formă de decizii și legi. Astfel de măsuri au fost, de obicei, adoptate de ramura executivă a puterii, cel mai adesea de guvern și rareori de miniștri individuali. La 3 iunie 2021, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional articolul 39 din Legea privind bolile transmisibile, care permitea guvernului să limiteze sau să interzică libertatea de circulație sau libertatea de asociere. Majoritatea măsurilor au fost publicate în Jurnalul Oficial, iar cele care nu au fost publicate, au fost evaluate de Curtea Constituțională din punctul de vedere al dispozițiilor constituționale privind necesitatea publicării. Pe baza competențelor juridice, măsurile au fost adoptate și de municipalități, dar numai în domeniul lor de competență.
Independența financiară a anumitor organisme independente a fost asigurată printr-o hotărâre a Curții Constituționale. În decembrie 2020, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea unor părți din Legea finanțelor publice, în măsura în care acestea prevedeau procedura de definire a bugetului Consiliului Național (camera a doua a Parlamentului), al Curții Constituționale, al Avocatului Poporului pentru Drepturile Omului și al Curții de Conturi
. Această hotărâre a subliniat autonomia financiară și independența celor patru instituții independente menționate, instituite prin Constituție. Anterior, aceste organisme au prezentat propuneri de buget Ministerului de Finanțe, care nu era obligat să respecte suma propusă. Guvernul și parlamentul au în prezent obligația de a garanta bugetul acestor instituții, fără a influența valoarea acestuia.
Curtea Constituțională și-a îmbunătățit eficiența și a jucat un rol activ în revizuirea măsurilor luate în contextul pandemiei de COVID-19. Raportul din 2020 privind statul de drept a constatat că, din cauza creșterii numărului excepțiilor de neconstituționalitate, stocul de cauze restante de la Curtea Constituțională și durata procedurii au crescut în continuare. În 2020, în pofida unei creșteri semnificative a numărului de inițiative noi și a cererilor privind controlul constituționalității (+55 % comparativ cu 2019) și în condițiile în care numărul de excepții de neconstituționalitate primite a scăzut (-26 % față de 2019), Curtea a soluționat cu 26 % mai multe cauze decât în 2019. Pentru prima dată din 2015, Curtea a fost în măsură să soluționeze aproape toate cauzele primite. Cu toate acestea, întrucât Curtea s-a concentrat pe cauze mai vechi, durata medie a procedurilor a crescut la 530 de zile pentru cauzele privind controlul constituționalității (aproape 500 de zile în 2019) și la 571 de zile pentru excepțiile de neconstituționalitate (420 de zile în 2019). Din martie 2020 până în iunie 2021, Curtea Constituțională a primit 188 de cauze privind măsurile legate de pandemia de COVID-19, printre care 185 de inițiative și cereri privind controlul constituționalității și trei excepții de neconstituționalitate și a fost în măsură să soluționeze deja 123 de inițiative și cereri și trei excepții de neconstituționalitate, pronunțând patru hotărâri (una parțială). În martie 2021, chestiunea imparțialității judecătorilor Curții Constituționale a fost abordată de Parlament, care l-a invitat pe președintele Curții Constituționale să discute această chestiune. Președintele a răspuns că nu ar fi în conformitate cu Constituția ca Parlamentul să discute cauzele în curs în fața Curții Constituționale sau să aștepte din partea președintelui să apere Curtea Constituțională sau pe el însuși în legătură cu hotărârile pronunțate.
Avocatul Poporului pentru Drepturile Omului a obținut acreditarea pentru calificativul A și a fost activ în monitorizarea măsurilor restrictive legate de pandemia de COVID-19. În ianuarie 2021, Avocatul Poporului pentru Drepturile Omului a devenit o instituție națională pentru drepturile omului cu „Calificativ A”, în conformitate cu principiile de la Paris, în urma eforturilor de a dobândi acest calificativ începând din 2015. Subcomitetul GANHRI privind acreditările a recomandat formalizarea și aplicarea corespunzătoare a unui proces de numire a deputaților, precum și alte îmbunătățiri ale legislației
. Avocatul Poporului a jucat un rol activ în monitorizarea măsurilor legate de pandemia de COVID-19 prin colectarea tuturor normelor restrictive în vigoare și prezentarea acestora într-un mod consolidat și lizibil pe site-ul său. De asemenea, Avocatul Poporului a contactat puterea executivă în mai multe rânduri și a fost implicat, de asemenea, în elaborarea măsurilor legate de pandemia de COVID-19, în special pentru a asigura respectarea de către acestea a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru a discuta despre statul de drept, președintele republicii a convocat o primă reuniune a puterilor legislativă, executivă și judiciară. În octombrie 2020, președintele republicii a reunit, pentru prima dată, cei mai înalți reprezentanți ai tuturor celor trei ramuri ale guvernului pentru a discuta despre statul de drept și repartizarea competențelor. La reuniune au participat președintele Adunării Naționale, prim-ministrul, președintele Consiliului Național, președintele Curții Constituționale, președintele Curții Supreme, ministrul justiției și procurorul general. O astfel de inițiativă ar putea contribui la promovarea unei culturi a dialogului și a cooperării loiale între instituțiile statului.
Spațiul societății civile a fost pus sub semnul întrebării. În decembrie 2020, spațiul civic al Sloveniei a fost redus la „restrâns” și din cauza restricțiilor adoptate pentru a face față pandemiei, care au avut un impact asupra mediului favorabil pentru societatea civilă. Au fost raportate campanii de denigrare împotriva organizațiilor neguvernamentale, în special pe platformele de comunicare socială
. În timpul pandemiei de COVID-19, Avocatul Poporului a identificat cazuri de legi, măsuri și practici care ar putea afecta negativ spațiul civic și ar putea reduce activitățile apărătorilor drepturilor omului. Au fost observate atacuri la adresa viabilității financiare și economice a organizațiilor civice, inclusiv prin reducerea fondurilor
. Se pare că sunt deosebit de îngrijorate organizațiile societății civile care desfășoară activități legate de migranți, de educația în domeniul mass-mediei și de traficul de persoane
.
Anexa I: Lista surselor în ordine alfabetică*
* Lista contribuțiilor primite în contextul consultării premergătoare elaborării Raportului din 2021privind statul de drept este disponibilă pe
https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/upholding-rule-law/rule-law/rule-law-mechanism/2021-rule-law-report-targeted-stakeholder-consultation
.
Centre for Media Pluralism and Media Freedom (2021), Media pluralism monitor 2021. [Centrul pentru pluralism și libertate în mass-media (2021), Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei 2021].
Comisia Europeană (2020-2021), Tabloul de bord privind justiția în Uniunea Europeană.
Anexa II: Vizită de țară efectuată în Slovenia
În aprilie 2021, serviciile Comisiei au organizat reuniuni virtuale cu:
·Agenția pentru Rețele și Servicii de Comunicații a Republicii Slovenia (AKOS)
·Asociația judecătorilor
·Asociația Jurnaliștilor
·Asociația Jurnaliștilor și Publiciștilor (dna Irena Zagajšek)
·Avocatul Poporului pentru Drepturile Omului
·Baroul
·Comisia Națională de Reexaminare
·Comisia pentru Prevenirea Corupției
·Consiliul Judiciar
·Consiliul Procuraturii
·Curtea Constituțională
·Curtea de Conturi
·Curtea Supremă
·Direcția Generală de Poliție (divizia de criminalitate economică) și Biroul național de anchetă (NPU)
·Facultatea de mass-media (Full prof. Borut Rončević, Full prof. Matevž Tomšič)
·Institutul pentru pace
·Ministerul Administrației Publice
·Ministerul Culturii
·Ministerul Justiției
·Pod črto
·Procuratura (Procurorul General, Parchetul Suprem, Parchetul specializat)
·Rețeaua națională a ONG-urilor (CNVOS)
·Secretariatul Parlamentului
·Transparency International Slovenia
·Uniunea jurnaliștilor din Slovenia
* Comisia s-a întâlnit, de asemenea, cu următoarele organizații în cadrul mai multor reuniuni orizontale:
·Amnesty International
·Centrul european pentru legislație nonprofit
·Centrul european pentru libertatea presei și a mijloacelor de informare în masă
·Centrul pentru Drepturi Reproductive
·CIVICUS
·Comisia Internațională a Juriștilor
·Comitetul Helsinki – Țările de Jos
·Conferința bisericilor europene
·EuroCommerce
·Federația Europeană a Jurnaliștilor
·Federația Internațională pentru Drepturile Omului
·Forumul Civic European
·Forumul European al Tineretului
·Front Line Defenders
·Fundația Human Rights House
·Human Rights Watch
·ILGA-Europa
·Institutul de Politici Europene pentru o Societate Deschisă
·Institutul Internațional de Presă
·Parteneriatul European pentru Democrație
·Philanthropy Advocacy
·Protection International
·Reporteri fără Frontiere
·Rețeaua Europeană a Federației Internaționale pentru Planificare Familială
·Societatea civilă Europa
·Transparency International EU
·Uniunea Libertăților Civile pentru Europa