Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Care sunt condițiile necesare pentru acceptarea socială a tranziției energetice și a tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon?”

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției franceze a Consiliului UE)

(2022/C 290/04)

Raportor:	domnul Arnaud SCHWARTZ
Coraportor:	domnul Pierre Jean COULON

Sesizare	Președinția franceză a Consiliului UE, 20.9.2021
Baza procedurală	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	10.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	224/6/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Pentru a asigura o acceptabilitate socială a tranziției energetice, ținând seama de reacțiile de feedback din etapele de planificare și punere în aplicare, CESE solicită tuturor actorilor vizați să îmbunătățească următoarele elemente: independența procesului, calitatea și accesibilitatea informației, libertatea și diversitatea participării, claritatea modalităților, responsabilitatea și luarea în calcul a participării la procesele decizionale, transparența și monitorizarea din etapele incipiente și până la încheierea unui plan sau a unui proiect, dar și caracterul abordabil din punct de vedere economic și funcțional al tranziției (cu soluții disponibile, cum ar fi puncte de reîncărcare suficiente și bine poziționate pentru vehiculele electrice).

1.2.

CESE invită UE să promoveze mult mai intens justiția distributivă și prosumul prin intermediul stimulentelor financiare, deoarece este vorba despre factorul cu cel mai puternic impact asupra acceptării locale a tranziției energetice. Aceste stimulente ar trebui să facă obiectul unor informații accesibile și al unor procese simple. Trebuie realizat mult mai rapid decât până acum obiectivul uniunii energetice, de a plasa cetățenii în centrul politicii și de a garanta că ei pot deveni cu ușurință producători de energie și pot beneficia de noile tehnologii. CESE precizează și că este important ca atât avantajele, cât și costurile percepute ale unui proiect să fie repartizate în mod echitabil în cadrul unei comunități.

1.3.

CESE propune ca UE să identifice și să înlăture obstacolele care explică, dacă este cazul, slaba participare și adeziune a publicului. Ca regulă generală, dacă populațiilor și organizațiilor societății civile vizate li se oferă ocazia de a participa la elaborarea proiectelor și la deciziile de planificare, acest lucru sporește acceptarea socială. Lipsa de timp, de educație în spiritul cetățenesc și de responsabilitate a autorităților vizate și a altor factori ar trebui, așadar, să facă obiectul unui plan de acțiune pentru dezvoltarea participării.

1.4.

CESE dorește o concertare, dacă nu chiar o construire în comun alături de public și îndeosebi cu partenerii sociali și organizațiile societății civile încă din stadiul de planificare, mai puternică decât la ora actuală, și o articulare fină între obiective și planificări la toate nivelurile teritoriale, până la implementarea locală a tranziției. Acest lucru este indispensabil dacă dorim să evoluăm spre o mai bună acceptabilitate sociale și să atingem într-un ritm adecvat obiectivele privind tranziția energetică.

1.5.

CESE subliniază că îmbunătățirea acceptabilității de către populație și de către părțile interesate vizate de tranziție și de schimbările sale tehnice necesită o atenție și măsuri speciale, precum educația pe parcursul întregii vieți, recalificarea și perfecționarea forței de muncă, asistența oferită întreprinderilor și campanii de informare care să se adreseze diferitelor tipuri de public vizate de tranziție. Informațiile trebuie să evidențieze mesajul-cheie că tranziția energetică este necesară deoarece este mai justă și mai ecologică atât la nivel individual, cât și colectiv, și că, pe termen lung, este mai ieftină pentru cetățeni.

1.6.

CESE reafirmă însă că tranziția energetică va necesita schimbări individuale și colective din partea indivizilor, întreprinderilor și localităților etc. Pe termen scurt, deoarece politica energetică nu a fost până în prezent conștientă de externalitățile negative ale combustibililor fosili, decarbonizarea implică costuri mai mari pentru producători și prețuri mai mari pentru consumatori. În acest sens, este nevoie de mai multă transparență. Prețurile actuale ale energiei îngreunează foarte mult acceptarea voluntară de către consumatori a unor costuri mai mari. Este important să fim conștienți de acest lucru. Ca o completare, este important și să comunicăm ca atare pe marginea reușitelor în ceea ce privește tranziția justă. Or, în dezbaterea actuală, auzim mult prea des relatări negative. Un aspect-cheie pentru ca tranziția să fie acceptabilă din punct de vedere social și să reușească este menținerea competitivității întreprinderilor din UE pe piața mondială, pentru a evita presiunea excesivă asupra economiei și a șomajului.

1.7.

CESE trage un semnal de alarmă că vechile taxe pentru energia din surse fosile și noile taxe verzi reprezintă prelevări care afectează proporțional și mai mult bugetele gospodăriilor modeste decât pe cele ale gospodăriilor înstărite. Subvențiile și taxele dăunătoare mediului trebuie eliminate treptat, dar rapid, așa cum promit adesea politicienii. Veniturile provenite din aceste taxe ecologice ar trebui, prin urmare, să fie utilizate mai ales pentru a inova din punct de vedere social, a subvenționa tranziția energetică a gospodăriilor vulnerabile și a le menține puterea de cumpărare.

1.8.

CESE subliniază și că tranziția către o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon trebuie să plaseze conceptul de tranziție justă în centrul reflecției și al acțiunilor. Tranziția justă trebuie să fie mai mult decât un set de obiective politice, deoarece reprezintă baza pentru acceptarea socială a tranziției energetice. La nivel european, un cadru juridic pentru o tranziție justă, care să cuprindă, de exemplu, propuneri concrete menționate în prezentul aviz, care pot fi transpuse în planurile naționale privind energia și clima, ar trebui să completeze pachetul „Pregătiți pentru 55”.

1.9.

CESE solicită reevaluarea pachetului „Pregătiți pentru 55” pentru a îmbunătăți capacitatea de a face față volatilității prețurilor la energie și problemelor generate de situații de urgență, inclusiv de război, și introducerea unor dispoziții adecvate pentru a face față unor astfel de situații, astfel încât să se evite efectele negative asupra utilizatorilor finali.

2.   Context și elemente definitorii

2.1.

Omenirea se confruntă cu caracterul limitat al resurselor terestre (1), cu prăbușirea biodiversității și cu încălzirea climatică. Tranziția energetică și în direcția unei economii neutre din punctul de vedere al carbonului presupune o transformare a societăților noastre, atât concretă (mai ales prin intermediul unor obișnuințe individuale și colective), cât și civilizațională. Aceasta trebuie să ne permită să ne reducem nevoile materiale și energetice în mod democratic, echitabil și cu respectarea ecosistemelor (2), veghind în tot acest timp la bunăstarea (3) fiecăruia dintre noi.

2.1.1.

A continua să exploatăm combustibili fosili în deceniile următoare, așa cum se întâmplă în prezent, nu este o opțiune, atât din motive ecologice, cât și din motive de aprovizionare și sociale. Aceasta înseamnă că tranziția în direcția unei societăți neutre din punctul de vedere al emisiilor de carbon reprezintă o necesitate urgentă.

2.1.2.

Cu toate acestea, în cadrul creșterii verzi (4), randamentul slab al investițiilor energetice ale energiilor alternative ne amenință economiile cu o prăbușire sistemică, fără a omite impactul de mediu cu potențial devastator al extracției miniere.

2.1.3.

Pentru mai multă coerență și acceptare socială, va fi necesar: — să se reducă cererea de minerale brute, prin îmbunătățirea reciclării lor; — să se facă evaluări ale impactului pentru o tranziție care să le evite, să le reducă sau să le compenseze mai bine; — să dispunem de o economie circulară în sectorul energiei din surse regenerabile; — să fie stimulată eficiența energetică și să se reducă semnificativ cererea globală de energie; — să se reevalueze propunerile din pachetul „Pregătiți pentru 55” pentru a îmbunătăți capacitatea de a face față volatilității prețurilor la energie și problemelor apărute ca urmare a situațiilor de urgență, inclusiv a războiului.

2.1.4.

Cunoscând limitele scenariilor legate de riscul tehnologic, de eșecul absorbantelor de carbon sau de eficacitatea energetică, va fi necesar nu numai să se creeze spații de manevră sigure, cu o cumpătare sistemică, prin regândirea modurilor noastre de viață, ci și să se amplifice acceptarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice.

2.2.

Condițiile acceptabilității sociale ale unei astfel de tranziții au fost studiate științific în decursul ultimilor ani. CESE le constată în prezentul aviz, care își propune în principal să îmbunătățească practicile din cadrul instituțiilor și al statelor membre ale UE.

2.3.

Acceptabilitatea socială a unui proiect util pentru tranziția energetică este foarte complexă. Ea reunește considerente privind înțelegerea tehnologiilor propuse, a riscurilor asociate (sociale, sanitare, economice etc.) și a alternativelor posibile, aprecierea costurilor și a avantajelor opțiunilor preconizate, precum și dispozițiile din teritoriul-gazdă. Acceptabilitatea socială obligă la punerea în discuție a unor astfel de proiecte împreună cu populația, precum și cu ansamblul părților interesate, și la punerea unor întrebări mai ample referitoare la dezvoltarea teritoriului și a modurilor de viață care sunt de dorit în acestea.

2.4.

Conform studiilor (5) și în opinia CESE, principalii factori ai acceptării sociale sunt: — încrederea în guvernanță și în justiția procedurală; — caracterul just și abordabil din punct de vedere financiar ca preț al tranziției; — preocupările asociate amplasării și planificării; — efectul factorilor sociodemografici; — fezabilitatea socio-tehnică.

2.5.

Să vedem acum la ce se referă acești termeni și cum ne-ar putea ajuta ei la conceperea unei modalități de punere în aplicare a tranziției în direcția unei economii cu emisii reduse de carbon.

3.   Condiții de punere în aplicare

3.1.   Încrederea în guvernanță și în justiția procedurală

3.1.1.

Numeroase studii au indicat că încrederea este crucială pentru a determina nivelul de acceptare socială. Există o corelare între justiția procedurală, încredere și nivelul de acceptare a tranziției. Un proces decizional transparent și difuzarea de informații îmbunătățesc nivelul de încredere reciprocă între dezvoltatorii de proiecte și comunități.

3.1.2.

Prin urmare, CESE reiterează că ar trebui să se acorde atenție statului de drept, de exemplu în ceea ce privește utilizarea diferitelor fonduri ale UE. În mod similar, Comitetul este de părere că Comisia ar trebui să își publice propunerile în toate limbile oficiale, într-un mod rapid și lizibil, pentru a asigura accesibilitatea și participarea pe scară largă.

3.1.3.

În plus, studiile indică faptul că participarea cetățenilor contribuie la oferirea unui răspuns la preocupările comunității și la sporirea nivelului de încredere reciprocă. Difuzarea informației este crucială pentru a corecta orice idee falsă privitoare la tranziție și la acțiunile sau instrumentele ce trebuie puse în aplicare pentru a o concretiza. Astfel, este important să existe consultări pe marginea subiectelor privitoare, de exemplu, la amplasare, la costuri și la eventualele impacturi de mediu, economice, sanitare și sociale negative ale proiectelor care vizează tranziția energetică, dar și să se evidențieze avantajele lor. Acest aspect contribuie și la acceptarea de către public a construirii de noi instalații în vecinătate.

3.1.4.

Așadar, CESE consideră că este esențial pentru acceptarea de către comunități să se inițieze un dialog cu locuitorii, precum și cu părțile interesate vizate și să se stabilească o încredere reciprocă printr-o comunicare deschisă și oportunități de participare, cât mai curând posibil în procesul de dezvoltare a acțiunilor și a proiectelor asociate tranziției energetice (6), la toate nivelurile teritoriale adecvate, de la cel local la cel al Uniunii Europene.

3.1.5.

Sprijinul local, în special cel oferit de organizațiile societății civile care susțin public tranziția, bazându-se pe știință, este important pentru a promova participarea și a naște încredere (7). Această rețea locală poate să difuzeze informația în sfera publică într-un mod mai organic și să contrabalanseze eventualele idei false care circulă.

3.1.6.

Democrația participativă constituie astăzi un element-cheie al modelului de cetățenie europeană. Tratatul de la Lisabona asigură complementaritatea între democrația reprezentativă și democrația participativă. Din punct de vedere internațional, accesul la informație și participarea publicului la planificare și la dezvoltare reprezintă doi dintre cei trei piloni ai Convenției de la Aarhus. Punerea lor în aplicare necesită în continuare îmbunătățiri, similar punerii în aplicare a pilonului accesului la justiție (8).

3.1.7.

Dezbaterea publică este o metodă de participare care trebuie încurajată. Ea trebuie asigurată de o comisie de specialiști în participare civică, cu experiență dovedită și cu caracter independent (9). Acest lucru reprezintă o garanție a credibilității indispensabile a întregii dezbateri care implică cetățenii în dezvoltarea de acțiuni majore privitoare la teritoriul în care locuiesc. Este furnizată astfel tuturor părților interesate o informare completă și transparentă pe marginea unui anume plan, a unui program sau a unui proiect în faza de elaborare, oferindu-le posibilitatea de a-și exprima opinia, atât ca persoane, cât și ca grupuri organizate, în privința oportunității măsurilor prezentate.

3.1.8.

De câțiva ani, dematerializarea participării cetățenești, fără responsabilitate, nici dezbatere purtată cu mediatori terți garanți ai metodei, deconstruiește progresiv încrederea cetățenilor. Cu toate acestea, pe lângă informare, este necesară o combinație de consultări online și reuniuni cu prezență fizică (10), pentru a implica publicul în toate etapele și pentru a stabili în comun alegerile care trebuie făcute.

3.1.9.

Pentru a îmbunătăți dialogul dintre toate părțile interesate, ar trebui ca, de exemplu, în urma participării publicului, autoritățile decizionale sau responsabilii pentru democrație reprezentativă să indice în scris ce fac cu diferitele contribuții primite și care este îmbunătățirea de care vor beneficia cetățenii. Această responsabilitate ar permite să se înțeleagă mai bine motivele deciziilor lor și ar crește încrederea în democrație.

3.2.   O tranziție justă și la prețuri accesibile

3.2.1.

Prin pachetul „Pregătiți pentru 55” și obiectivul de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon până în anul 2050, provocarea ce trebuie acceptată este semnificativă. Conform Comisiei Europene, realizarea obiectivelor noastre până în 2030 va necesita investiții suplimentare în valoare de 350 de miliarde EUR pe an numai în sistemele de producție a energiei. Întrebările importante pentru CESE și, bineînțeles, pentru societate în ansamblu sunt: cine va plăti, cine va investi, cine va beneficia? Vor fi suficiente fondurile?

3.2.2.

Pentru o tranziție justă și la prețuri accesibile, justiția distributivă garantează că beneficiile (și nu doar costurile) unui proiect sunt repartizate echitabil. Ea este un determinant esențial al acceptării sociale. Un stimulent financiar, lipsit de complexitate administrativă sau tehnică, se dovedește chiar a fi cel mai important factor de motivare pentru a accepta un proiect legat de tranziție. De exemplu, indivizii, fermierii, IMM-urile, comunitățile energetice etc. vor fi pregătiți să devină parte a noului sistem prin investițiile și angajamentul lor de a realiza transformarea necesară.

3.2.3.

Consideră că o premisă fundamentală pentru o tranziție de succes și acceptabilă din punct de vedere social către o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon este ca întreprinderile europene să rămână competitive pe piața mondială, pentru a evita presiuni excesive asupra economiei și a șomajului.

3.2.4.

Stimulentele financiare, sub o formă sau alta (de exemplu, prin tarife energetice mai scăzute sau prin posibilități de realizare de venituri sau sprijinirea economiei locale, a formării continue sau a recalificării profesionale), reprezintă un puternic factor de acceptare la nivel local și de sprijinire a unui proiect.

3.2.5.

Totodată, percepția asupra avantajelor poate contribui la sporirea acceptării la nivel local. De exemplu, crearea de locuri de muncă la nivel local, în cazul unei tranziții energetice a unei piețe a forței de muncă, este percepută ca un beneficiu adus comunității care poate favoriza acceptarea unui proiect.

3.2.6.

Electricitatea provenită cu precădere din sisteme eoliene și solare este pe cale să devină deja – sau a și devenit – în numeroase locuri cea mai abordabilă financiar și cea mai sustenabilă. Producția și oferirea acestei electricități ieftine către toți cetățenii locali constituie o posibilitate: devenind și producători, rolul lor se schimbă și, din consumatori, devin prosumatori. Drepturile lor trebuie să fie consolidate și garantate. Această abordare este cu atât mai importantă cu cât sectoarele transporturilor și încălzirii sunt din ce în ce mai electrificate.

3.2.7.

În ceea ce privește clima, teoretic, contează în mai mică măsură cine construiește și exploatează un sistem fotovoltaic sau eolian, însă, pentru acceptarea locală și economia regională, această întrebare are o importanță centrală. În mod concret, trebuie să se depună eforturi deosebite pentru ca acest tip de participare să devină posibilă.

3.2.8.

CESE consideră că numărul de prosumatori și acceptabilitatea socială a tranziției ar putea crește rapid odată cu următoarele măsuri: (a) autosuficiența comunității: dacă consumatorii exploatează sistemele colectiv și dacă electricitatea produsă este consumată la fața locului, atunci ar trebui tratată ca electricitate de origine individuală; (b) distribuirea energiei: în cadrul comunităților energiilor regenerabile ar trebui să se aplice tarife reduse de acces la rețea pentru electricitatea care face obiectul unei partajări a energiei pentru a fi utilizată de producători; (c) contabilizare netă virtuală: persoanele care nu locuiesc în imediata apropiere a unui sistem de energie regenerabilă vor beneficia de posibilitatea de a participa la acesta și de a utiliza în mod direct electricitatea produsă. În acest scop, contabilizarea netă virtuală ar trebui să reprezinte o nouă posibilitate prevăzută prin lege, în care fiecare kilowatt-oră de electricitate consumat și provenit din sistemul în care este implicat consumatorul să fie compensat prin kilowattul-oră pe care consumatorul îl obține din altă sursă la un moment diferit. Această contabilizare există deja în Grecia, în Polonia și în Lituania, de exemplu.

3.2.9.

Prosumul local este atrăgător și din perspectiva contoarelor inteligente, care prelucrează semnalele privitoare la prețurile pieței și care permit un consum și o flexibilitate care respectă rețeaua și care pot, astfel, să fie recompensate. Această combinație poate contribui la reducerea încărcării rețelei și, astfel, la diminuarea necesității de extindere a acesteia.

3.2.10.

Aspectele legate de creșterea costurilor energiei și de capacitatea statelor membre de a le atenua trebuie să se afle în centrul viitoarelor măsuri politice. CESE nu doar că sprijină măsurile de urgență având ca scop evitarea consecințelor sociale drastice, dar și încurajează în mod ferm evaluările pieței, care testează comportamentul actorilor de pe piața energiei. În același timp, CESE reamintește valorile comune ale Uniunii în ceea ce privește serviciile de interes economic general în sensul articolului 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), astfel cum sunt menționate în Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general anexat la TFUE. Aceasta ar putea conduce la mai multă eficiență și la eliminarea disfuncționalităților pieței. Este necesar un control mai eficace al pieței de către autorități.

3.2.11.

CESE solicită reevaluarea pachetului „Pregătiți pentru 55”, pentru a îmbunătăți capacitatea de a face față volatilității prețurilor la energie și problemelor generate de situații de urgență, inclusiv de război, astfel încât să se evite efectele negative asupra utilizatorilor finali, de exemplu prin introducerea unor mecanisme adecvate de evitare a prețurilor excesive, cum ar fi neaplicarea temporară a sistemului ETS.

3.2.12.

În același timp, va trebui să veghem la justiția socială și să resorbim sărăcia energetică în creștere a europenilor (11). Conform Comisiei Europene, lupta împotriva schimbărilor climatice comportă riscuri tangibile de agravare a inegalităților, împotriva cărora trebuie instituite politici publice specifice. Este vorba îndeosebi de consolidarea formării și a reconversiei profesionale și de ținerea sub control a creșterii anumitor prețuri pentru gospodăriile care sunt afectate de „sărăcie energetică” (12). Este mai acceptabilă din punct de vedere social o tranziție energetică creatoare de locuri de muncă și capabilă să păstreze puterea de cumpărare a gospodăriilor modeste (13).

3.2.13.

În plus, pentru a facilita acceptarea tranziției, au fost luate în considerare diferite scenarii care oferă mai multe resurse gospodăriilor mici, cum ar fi în simulările consorțiului Locomotion. Cu toate acestea, CESE reamintește că Fondul UE pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice și Fondul pentru o tranziție energetică echitabilă (14) ar trebui extinse pentru a garanta că nimeni nu este neglijat, integrând toate dimensiunile excluziunii și marginalizării.

3.2.14.

Pentru a-i ajuta în special pe cei aflați în cele mai precare situații să implementeze tranziția energetică, ar trebui să se dezvolte și să se îmbunătățească politicile redistributive și, în acest sens, ar trebui să se experimenteze anumite măsuri inovatoare (15), precum venitul de bază universal, creditele fiscale, săptămâna de lucru mai scurtă, partajarea muncii, programe de garantare a ocupării forței de muncă și un loc mai important pentru lucrători în guvernanța întreprinderilor.

3.2.15.

Este probabil ca aceste măsuri, precum și celelalte menționate mai sus, să sporească acceptabilitatea tranziției. Acestea vor putea beneficia de reorientarea imediată a subvențiilor, a finanțărilor și a avantajelor fiscale care sunt încă alocate la ora actuală energiilor fosile. Este important să se creeze surse de finanțare pentru investiții durabile.

3.2.16.

În special, eliminarea finanțărilor dăunătoare mediului ar trebui planificată acum foarte rapid, după cum s-a promis de mult, iar taxele ecologice ar trebui dezvoltate în conformitate cu o fiscalitate specifică (16), adică cu alocarea surselor de finanțare pentru tranziție. Aceasta va ajuta toate persoanele să înțeleagă și să accepte acțiunea publică în acest domeniu.

3.2.17.

Într-adevăr, acceptabilitatea socială a fiscalității verzi presupune o compensare care ia în considerare veniturile gospodăriilor și sărăcia lor energetică (lipsa transportului în comun, izolare insuficientă a locuinței, eficacitate redusă a sistemului de încălzire și a tipului de vehicul aflat în posesie etc.), pentru a le ajuta să beneficieze de economii potențial realizabile pe termen lung (17), datorită unor echipamente care consumă mai puțină energie.

3.2.18.

De asemenea, experimentarea cu cardul pentru carbon (18), care constă în atribuirea de cote individuale de emisii netransferabile, ar trebui să stabilească nu doar dacă potențialul său pedagogic poate să se transpună pe teren în reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră și într-o tranziție energetică sporită, ci și dacă aceasta din urmă ar putea, prin intermediul acestui instrument egalitar, să îi consolideze acceptabilitatea.

3.2.19.

Exemplaritatea actorilor publici (dincolo de practicile și măsurile lor în favoarea cumpătării și a energiilor regenerabile, a democrației participative, a dialogului social și a finanțării instalațiilor cetățenești sau a acțiunilor de educare în privința tranziției pe durata întregii vieți) va consta și în capacitatea lor de a aduce în discuție chestiunea finanțărilor și de a le pereniza, de exemplu, printr-un program multianual de finanțare a renovării energetice care să cuprindă inclusiv obligația de a atinge anumite rezultate.

3.2.20.

Noile subvenții și măsuri fiscale vor trebui să fie completate în mod util de norme care se impun tuturor, deoarece, urmând exemplul acțiunii ce trebuie desfășurate pentru a permite evoluția interacțiunilor similare propice tranziției, tot ele ne vor permite să construim lumea viabilă pe care ne-o dorim.

3.3.   Amplasare și planificare

3.3.1.

Numeroase probleme legate de implantarea unor proiecte utile pentru tranziția energetică sunt generate de caracteristicile fizice specifice acestora. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a răspunde la acest tip de preocupări, îndeosebi prin difuzarea cunoștințelor destinate luptei împotriva informațiilor false și prin punerea în aplicare a celor mai bune practici care permit rezolvarea acestor probleme.

3.3.2.

Este vorba în special despre conștientizarea moștenirii culturale și urbane a trecutului (intrări în orașe desfigurate de zonele comerciale și industriale, parcări care consumă spații fertile, zone cu mici clădiri izolate și imobile de periferie care generează o dependență de autoturism etc.). În prezent, beneficiile tranziției energetice depășesc efectele asupra „peisajului”. Pentru a garanta că aceasta se desfășoară într-un mod sustenabil, trebuie, în măsura posibilului, să evităm, ba chiar să reducem și să compensăm efectele negative asociate nevoii acesteia de terenuri.

3.3.3.

Acest lucru trebuie să fie realizat prin plasarea infrastructurii în locuri în care nu face concurență agriculturii sau respectării naturii și a moștenirii culturale. Integrarea de instalații în spații urbane sau industriale existente sau situarea acestora pe terenuri marginale care au o valoare productivă sau naturală neglijabilă reprezintă o soluție.

3.3.4.

În momentul în care instalarea pe terenuri productive este inevitabilă, aceasta ar trebui – pe cât posibil – să fie integrată în sistemul agricol, în loc să genereze defrișări și/sau artificializare netă.

3.3.5.

Totodată, pentru a informa corect ansamblul populației și a-i câștiga încrederea, ar trebui să se desfășoare sistematic evaluări riguroase ale impactului de mediu pentru instalații și pentru ansamblul obiectivelor și al planurilor naționale și europene privitoare la energie.

3.3.6.

Evaluările ex post sunt, de asemenea, indispensabile pentru a ne menține societatea într-o dinamică de îmbunătățire continuă. Drept completare, se pot stabili căi de dialog între toate nivelurile teritoriale, precum și instrumente adecvate de urmărire și de punere în aplicare a politicilor, în scopul de a evita la maximum artificializarea solurilor și „deplasarea problemelor de mediu”, astfel cum o recomandă în mod deosebit AEM (19).

3.3.7.

În evaluarea ex post a acțiunilor și a proiectelor asociate tranziției energetice, cuantificarea efectelor economice locale constituie o componentă care poate genera acceptabilitate socială.

3.3.8.

O soluție complementară la problema reprezentată de dificultatea de a găsi locuri pentru a produce energie în Europa ar fi importul de energie electrică verde produsă în țările din vecinătate sub formă lichidă, datorită vectorului reprezentat de hidrogen. În ceea ce privește acceptabilitatea socială, aceasta trebuie înțeleasă ca o dimensiune de dezvoltare în comun a acestor regiuni (20).

3.4.   Factori sociodemografici

3.4.1.

Pe lângă aceste motive, demografia generală joacă, totodată, un rol în percepția publicului. Desfășurarea unor studii demografice prealabile ar ajuta la o mai bună formulare a unei strategii pentru acceptarea proiectelor, cunoscându-se dimensiunea și componența publicului-țintă cel mai susceptibil de a se opune acestora. Aceste studii ar trebui să fie accesibile tuturor părților interesate.

3.4.2.

Nivelurile cele mai ridicate de acceptare sunt în corelare cu un nivel de educație mai ridicat și cu o vârstă mai tânără. Se remarcă astfel importanța dezvoltării unei educații pe parcursul întregii vieți (inclusiv în întreprinderi și în centrele de formare profesională) cu privire la cumpătare, la participarea cetățenească și la investițiile în acțiunile colective în favoarea tranziției.

3.4.3.

CESE propune ca acele campanii de sensibilizare cu privire la tranziție să se inspire din curentul BIMBY (Build In My Backyard), care corespunde curentului NIMBY (Not In My Backyard), valorificând exemple care generează un mimetism social virtuos și beneficii pentru populație, o listă de relatări pozitive transpuse în mărturii și exemple concrete de reușite din diverse regiuni și țări cu care și unele, și celelalte ar putea să se identifice.

3.4.4.

Toate acestea ar putea crea acceptare și ar putea să suscite interesul de a evolua împreună în direcția acestei noi modalități de trai care implică în mod necesar nevoia actuală de a înlocui energiile fosile. Ar trebui dedicate mijloace pentru acțiunile de sensibilizare care ar putea fi desfășurate judicios de către diversele părți implicate.

3.4.5.

Nu există niciun consens în ceea ce privește efectul direct al factorilor sociodemografici specifici, deoarece au impacturi variabile în funcție de țară și de contextul lor politic. Cu toate acestea, au un efect cert asupra acceptării locale a planurilor și a proiectelor care permit tranziția. Așadar, pentru CESE este necesar să se sprijine acțiunile de formare inițială și continuă în privința tranziției energetice, în colaborare cu partenerii sociali și cu organizațiile societății civile.

3.4.6.

Cu toate acestea, discuția pe tema acceptabilității sociale înseamnă, uneori, să redirecționăm către publicul-țintă responsabilitatea de a adopta sau nu tehnologiile vizate. Aceasta înseamnă să considerăm că numai dimensiunea socială ar avea un rol în fructificarea potențialelor cu care sunt învestite tehnologiile. Or rezistența la a achiziționa sau utiliza noi instrumente poate fi mai complexă (21).

3.5.   Fezabilitate sociotehnică (22)

3.5.1.

Obstacolele în calea adoptării anumitor echipamente au, de asemenea, o natură tehnică. Ele țin în special de dificultatea de a împărtăși o cultură mai puțin consumatoare de energie într-o societate care, paradoxal, îndeamnă la un consum din ce în ce mai mare, ceea ce contravine puternic cu mesajele al căror obiectiv constă în economisirea energiei.

3.5.2.

Acceptabilitatea socială se referă la o situație complexă de coexistență acceptată între tehnică și utilizatori. Însă acceptabilitatea nu înseamnă și adoptare (cf., de exemplu, cazul contoarelor inteligente în teorie, dar neadoptate și, ca atare, sortite refuzului de a le instala). Adoptarea implică în prealabil un fel de „banalizare” a tehnologiei. Nu se mai discută pe marginea acesteia, ea a fost dovedită și există alături de alte alternative tehnologice, însă, cu toate acestea, nu se aderă la ea. A adera la această tehnologie înseamnă aproprierea ei, în sensul încorporării acesteia în modul de viață al persoanelor și al considerării ei ca fiind indispensabilă și esențială.

3.5.3.

Constrângerile legate de adoptarea tehnologiilor tranziției trimit, de asemenea, la faptul că sunt cel mai adesea concepute pornind de la presupunerea că utilizatorii vor ști să le utilizeze în conformitate cu finalitățile cu care sunt învestite.

3.5.4.

Acestea din urmă se presupune că aderă la proiectele energetice vehiculate de aceste tehnologii, înainte de a putea să le facă să funcționeze la înălțimea potențialului lor. Or, mai multe anchete au demonstrat că chiar și obiectele tehnice din viața noastră cotidiană sunt, în mare măsură, utilizate insuficient, din cauza faptului că nu se cunosc bine capacitățile lor reale și modul de mobilizare a acestora.

3.5.5.

Putem considera că fezabilitatea sociotehnică este un proces de inserare și de difuzare socială care se înscrie într-un cadru temporal care necesită un anumit număr de faze. Prima este fundamentală, deoarece se referă la perioada de cercetare-dezvoltare și a controverselor (23), adică acea perioadă care anticipează schimbările datorate introducerii noii tehnologii. A doua fază se referă la primele schimburi de experiență. Aici, logicile de concepere se confruntă cu utilizarea proiectată și cu capacitatea tehnologiilor de a integra dimensiunea socială. Cea din urmă fază este aceea a banalizării și a timpului îndelungat. În acest stadiu, se stabilesc respingerea sau adoptarea proiectului, caracterul său adecvat și modalitățile inserării sale sociale.

3.5.6.

Acesta este stadiul în care au loc manifestările de mobilizare locală: teritoriile decid dacă să abordeze sau nu o serie de probleme legate de aceste tehnologii. Inserarea socială corespunde în acest caz transformărilor macrosociale generate de adoptarea lor.

3.5.7.

Prin utilizarea unei tehnologii, raportul față de lume, relațiile și reprezentările sociale pot fi modificate în profunzime. Acest lucru nu este însă posibil decât dacă tehnologia nu se impune ca „fiind de la sine înțeleasă”, ci oferă posibilitatea unor ajustări, a unor reaproprieri. În această privință, pentru CESE, neutralitatea tehnologică bazată pe studii științifice, concurența loială și posibilitatea de a testa și discuta despre caracterul oportun al diferitelor tehnologii pot contribui la îmbunătățirea acceptabilității sociale.

3.5.8.

Astfel, când este analizată în detaliu, dezbaterea privind tranziția energetică se delimitează de abordarea sa tehnocentrică, evoluând în direcția unei abordări mai sociocentrice. Aceasta presupune nuanțarea noțiunii de acceptabilitate socială atunci când ea tinde să impună responsabilitatea pentru modurile noastre de viață consumatoare de energie exclusiv consumatorilor, pentru a o include în sfera mai vastă a fezabilității sociotehnice care obligă la punerea sub semnul întrebării a sensului tehnicilor și a alegerilor politice în materie de energie.

---

(1)  https://www.footprintnetwork.org/our-work/ecological-footprint/

(2)  https://www.ipcc.ch/site/assets/uploads/2021/07/IPBES_IPCC_WR_12_2020.pdf

(3)  https://doughnuteconomics.org/about-doughnut-economics

(4)  https://eeb.org/library/decoupling-debunked/; https://www.eea.europa.eu/publications/growth-without-economic-growth

(5)  Trends in Social Acceptance of Renewable Energy Across Europe – A Literature Review, 8.12.2020.

(6)  Ceea ce preconizează France Nature Environnement în scope-urile sale (metascop, eoloscop etc.).

(7)  https://www.fondation-nicolas-hulot.org/sondage-science-et-transition-ecologique-en-qui-les-francais-ont-il-confiance/ (numai în limba franceză).

(8)  JO C 123, 9.4.2021, p. 66.

(9)  Precum Commission nationale du débat public (Comisia Națională pentru Dezbatere Publică, CNDP) din Franța.

(10)  Cf. Consiliul de Stat, Raportul public pentru anul 2011, Consulter autrement, participer effectivement, La Documentation française 2011.

(11)  Raport de informare al Comitetului Economic și Social European pe tema „Evaluarea uniunii energetice europene – Dimensiunea socială și societală a tranziției energetice”.

(12)  Această precaritate duce la fenomene precum furtul (sub formă de racordare la rețele aparținând altora), fie din motive de sărăcie, fie din nesupunere civilă, ca protest împotriva sistemului de comercializare a energiei electrice.

(13)  JO C 152, 6.4.2022, p. 158.

(14)  JO C 311, 18.9.2020, p. 55.

(15)  https://eeb.org/library/escaping-the-growth-and-jobs-treadmill/

(16)  JO C 62, 15.2.2019, p. 8.

(17)  Eurofound, 2015, Access to social benefits: reducing non-take-up, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg. Nota politică a AEM Eurofound intitulată „Explorarea provocărilor sociale ale politicilor energetice cu emisii scăzute de dioxid de carbon în Europa” ef22004en.pdf

(18)  https://www.socialter.fr/article/carte-carbone-plutot-qu-une-taxe-un-quota-pour-chaque-citoyen-1 (numai în limba franceză).

(19)  https://www.eea.europa.eu/themes/energy/renewable-energy/eu-renewable-electricity-has-reduced

(20)  JO C 123, 9.4.2021, p. 30.

(21)  De exemplu, achiziționarea unui autoturism electric implică schimbarea modului de conducere, trecând de la o cutie de viteze manuală la una automată, experiență care se poate dovedi descurajantă.

(22)  https://www.larevuedelenergie.com/les-energies-renouvelables-en-transition-de-leur-acceptabilite-sociale-a-leur-faisabilite-sociotechnique/ (numai în limba franceză).

(23)  Cf., de exemplu, într-un alt domeniu decât tranziția energetică, telefoanele inteligente, care sunt larg acceptate și adoptate.