9.6.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 220/47


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o strategie a UE de reducere a emisiilor de metan

[COM(2020) 663 final]

(2021/C 220/05)

Raportor:

Udo HEMMERLING

Sesizare

Comisia Europeană, 27.11.2020

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea responsabilă

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională

Data adoptării în secțiune

9.3.2021

Data adoptării în sesiunea plenară

24.3.2021

Sesiunea plenară nr.

559

Rezultatul votului (voturi pentru/

voturi împotrivă/abțineri)

252/5/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) sprijină obiectivul și abordarea generală ale strategiei UE privind metanul, care vizează acțiunea climatică de continuare a reducerii semnificative a emisiilor de metan.

1.2.

Este de înțeles focalizarea asupra sectoarelor care constituie principalele surse de emisii de metan, și anume asupra sectorului agricol, energetic și al gestionării deșeurilor.

1.3.

Strategia privind metanul ar trebui corelată cu strategiile pentru bioeconomie și economia circulară.

1.4.

Se sprijină în mod explicit acordarea unei atenții deosebite îmbunătățirii colectării datelor privind emisiile de metan, precum și inițiativelor internaționale care vizează reducerea emisiilor. Emisiile de metan provin adesea din surse descentralizate și difuze situate de-a lungul lanțurilor internaționale de producție și aprovizionare.

Se propune să se completeze strategia UE privind metanul cu următoarele elemente:

1.5.

Faptul că sursele de metan, în marea lor majoritate difuze, și modul complex de colectare a datelor privind emisiile de metan îngreunează adesea monitorizarea emisiilor. Ar trebui elaborat un cadru îmbunătățit de monitorizare, coerent și cu indicatori comparabili pentru sectoarele relevante, cum ar fi agricultura, energia, deșeurile și industria chimică.

Este foarte dificil și adesea chiar imposibil să se includă în mod direct emisiile de metan din surse difuze într-un sistem de comercializare a gazelor cu efect de seră, respectiv să se stabilească prețul acestora în mod direct. Totuși, ori de câte ori este posibil, ar trebui să se vizeze înregistrarea emisiilor la sursă, aplicând aceeași abordare tuturor categoriilor de emitenți.

1.6.

În planurile lor climatice, statele membre ar trebui să prezinte situația și potențialul utilizării de biogaz obținut din dejecții lichide și solide, din biodeșeuri, din apele uzate, din depozite de deșeuri sau din gaze de mină și să stabilească măsuri pentru creșterea utilizării acestuia.

1.7.

În agricultură există încă un potențial considerabil de reducere a emisiilor de metan, în special prin fermentația dejecțiilor lichide și solide în instalații de biogaz, precum și prin realizarea de progrese în ceea ce privește hrănirea și creșterea animalelor de fermă și o utilizare a îngrășămintelor bazată pe emisii reduse de carbon. Acest potențial ar trebui clarificat mai în detaliu în cursul punerii în aplicare a strategiei UE privind metanul.

1.8.

În sectorul gestionării deșeurilor, colectarea separată și valorificarea biodeșeurilor ar trebui să devină treptat un standard la nivelul întregii UE, creând condițiile pentru evitarea suplimentară a emisiilor de metan în acest sector.

2.   O imagine de ansamblu asupra strategiei UE privind metanul

2.1.

Metanul reprezintă 10,5 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din UE, care se ridică la 3,76 miliarde de tone de dioxid de carbon echivalent (2018). Emisiile de metan au fost reduse cu aproximativ 34 % din anul 1990.

2.2.

Strategia privind metanul vizează principalele emisii de metan de origine antropogenă și sectoarele care generează emisii de metan, și anume sectorul agricol (53 % din emisiile de metan din UE), sectorul deșeurilor (26 % din emisiile de metan din UE) și sectorul energetic (19 % din emisiile de metan) și propune acțiuni de atenuare pentru fiecare dintre aceste sectoare. Prin urmare, emisiile naturale de metan, de exemplu provenite de la rumegătoare sălbatice sau mlaștini, nu sunt cuprinse în domeniul de aplicare al strategiei.

2.3.

Reducerea emisiilor de metan la nivel global poate avea o contribuție importantă la atenuarea schimbărilor climatice. Reducerea la jumătate a emisiilor globale de metan din prezent ar avea un efect de răcire global de 0,18 grade Celsius până în 2050.

2.4.

UE generează 5 % din emisiile globale de metan. De asemenea, prin importurile de gaze fosile, petrol și cărbune, UE generează un volum suplimentar semnificativ de emisii de metan în țări terțe. Prin urmare, Comisia Europeană propune acțiuni de reducere a acestor emisii de-a lungul lanțurilor internaționale de aprovizionare.

2.5.

Comisia Europeană propune o îmbunătățire semnificativă a colectării și a raportării datelor privind emisiile de metan.

2.6.

Strategia privind metanul nu abordează în mod distinct cunoștințele științifice actuale referitoare la impactul specific al metanului ca GES cu ciclu de viață scurt (a se vedea punctul 3).

3.   Stadiul actual al cunoștințelor referitoare la impactul climatic al metanului și la consecințele asupra politicilor de realizare a neutralității climatice

3.1.

Una dintre proprietățile fundamentale ale metanului (CH4) ca GES este faptul că are un ciclu de viață relativ scurt și că, într-o perioadă de aproximativ 12 ani, se descompune în atmosferă sub formă de apă (H2O) și dioxid de carbon (CO2). Acest lucru are consecințe fundamentale asupra impactului climatic al metanului în raport cu dioxidul de carbon, care este utilizat ca referință în bilanțurile climatice.

3.2.

Dioxidul de carbon este stabil în atmosferă și, spre deosebire de metan, nu se descompune, motiv pentru care dioxidul de carbon este cunoscut și sub denumirea de gaz cu efect de seră persistent („stock gas”). Astfel, emisiile de dioxid de carbon continuă să se acumuleze în atmosferă, de exemplu prin arderea combustibililor fosili (ceteris paribus), ceea ce duce la creșterea constantă a nivelului concentrației de CO2.

3.3.

În schimb, emisiile de GES cu ciclu de viață scurt („flow gases”), cum ar fi emisiile de metan, sunt absorbite prin procesul de descompunere naturală care le caracterizează. În consecință, ciclul scurt de viață al acestor emisii duce la absorbția lor naturală prin descompunere; în condițiile menținerii unui nivel constant de emisii, concentrația în atmosferă rămâne stabilă.

3.4.

Pe lângă ciclul scurt de viață al metanului, o altă caracteristică esențială pentru impactul său climatic o reprezintă originea acestuia, deoarece prin descompunerea metanului se generează dioxid de carbon, care este un GES. Dioxidul de carbon generat prin descompunerea metanului din surse biogene (de exemplu, prin digestia rumegătoarelor sau cultivarea orezului în condiții umede) a fost anterior preluat din atmosferă prin vigoare vegetativă, cu ajutorul mecanismelor de fotosinteză, fiind astfel, în principiu, parte a unui ciclu în care concentrația de CO2 din atmosferă se menține constantă.

3.5.

În schimb, descompunerea metanului din surse fosile (de exemplu, din extracția de gaze naturale, petrol sau cărbune) în dioxid de carbon și apă constituie o sursă suplimentară de emisii de carbon în atmosferă, contribuind astfel la creșterea concentrației de dioxid de carbon.

3.6.

Aceste caracteristici ale metanului au o serie de consecințe asupra impactului său climatic și a formulării politicilor climatice, în special în ceea ce privește obiectivul neutralității climatice. Menținerea unui nivel constant de emisii de metan (din surse biogene) ca GES cu ciclu de viață scurt conduce pe termen mediu la un nivel constant al concentrației de metan în atmosferă, care determină o forțare radiativă constantă a sistemului climatic și, în consecință, un efect termic constant. Reducerea nivelului de emisii de metan duce la scăderea concentrației de metan în atmosferă și determină astfel reducerea forțării radiative și, prin urmare, scăderea temperaturilor (efect de răcire).

3.7.

În schimb, în condițiile existenței unui nivel constant de emisii de carbon, concentrația de dioxid de carbon în atmosferă va crește pe toată perioada în care sursele de CO2 generează emisii. Concentrația de emisii de dioxid de carbon generate în acest fel rămâne în atmosferă chiar și după ce sursele de CO2 încetează să mai genereze emisii, ducând astfel la o forțare radiativă continuă și la un efect de încălzire de durată.

3.8.

Prin urmare, pentru obținerea unor efecte neutre din punct de vedere climatic, sunt necesare abordări diferite cu privire la GES cu ciclu de viață scurt și GES persistente. Pentru a aduce creșterea permanentă a temperaturii, declanșată de forțarea radiativă continuă a dioxidului de carbon, la nivelul de temperatură de dinaintea emisiilor de CO2, trebuie să se reducă în mod activ nivelul concentrației de CO2 în atmosferă prin absorbanți de carbon, iar pentru a menține constant nivelul de temperatură în condițiile existenței permanente (și inevitabile) de emisii de dioxid de carbon, din atmosferă trebuie să se elimine exact cantitatea de dioxid de carbon care se introduce (nivel net al emisiilor egal cu zero). Acest lucru este exprimat prin intermediul obiectivului neutralității GES. Totuși, în cazul surselor (biogene) de metan, se obțin efecte neutre din punct de vedere climatic chiar și atunci când există un nivel stabil de emisii, în timp ce compensarea emisiilor de metan convertite în dioxid de carbon echivalent determină un efect de răcire prin eliminarea gazelor cu efect de seră din atmosferă.

3.9.

Prin urmare, nivelul net al emisiilor egal cu zero exprimat în dioxid de carbon echivalent nu reprezintă o abordare politică adecvată pentru metan ca GES cu ciclu de viață scurt. Emisiile de metan sunt analizate în mod specific, de exemplu, în „Zero Carbon Act” din Noua Zeelandă. Impactul climatic al gazelor cu efect de seră cu ciclu de viață scurt ar trebui să fie prezentat în bilanțurile GES utilizând criterii de măsurare mai adecvate (a se vedea, în acest context, lucrările publicate de University of Oxford: https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1748-9326/ab6d7e).

4.   Reducerea emisiilor de metan – Considerații suplimentare

4.1.

Schimbarea comportamentului consumatorilor are cu siguranță potențialul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Acest lucru este valabil inclusiv cu privire la alimentație, vizând în mod specific recomandarea de a reduce consumul de produse de origine animală. Totuși, în ceea ce privește politicile climatice, trebuie remarcat faptul că schimbările de comportament trebuie să fie voluntare în cadrul societăților deschise.

4.2.

În agricultură, pe lângă oportunitățile de reducere a emisiilor de metan rezultate din creșterea animalelor, trebuie avute în vedere și legăturile cu utilizarea terenurilor. Mai exact, rumegătoarele sunt esențiale pentru utilizarea și întreținerea pajiștilor. La rândul său, întreținerea pajiștilor este foarte importantă pentru politicile climatice, datorită conținutului de dioxid de carbon sechestrat în humusul din sol.

4.3.

În unele țări din UE nu există încă măsuri aplicate la scară largă pentru colectarea și valorificarea energetică a emisiilor de metan rezultate din depozitele de deșeuri, din stațiile de epurare a apelor uzate sau din minele de cărbune dezafectate.

4.4.

În ceea ce privește colectarea deșeurilor, multe dintre statele membre nu dispun încă de sisteme de colectare separată și valorificare a biodeșeurilor la scară largă. Acest lucru reprezintă un obstacol în calea prevenirii optime a emisiilor de metan prin gestionarea biodeșeurilor prin compostare sau fermentație (biogaz).

4.5.

În calitatea sa de importator de combustibili fosili, cum ar fi gaze naturale, petrol și cărbune, UE nu a stabilit încă cerințe specifice privind protecția naturii și a mediului și combaterea schimbărilor climatice. Procesul de elaborare a unor cerințe în vederea reducerii emisiilor de metan anunțat ar trebui să facă parte dintr-o inițiativă mai cuprinzătoare de reducere a amprentei de mediu a acestor importuri energetice, în cadrul Pactului verde.

4.6.

Monitorizarea emisiilor antropice de metan ar trebui să fie extinsă și să includă prezentarea, cu titlu orientativ, a emisiilor naturale de metan, pentru a obține o imagine de ansamblu cuprinzătoare.

4.7.

Cercetarea, dezvoltarea și creșterea ratei de penetrare pe piață a tehnologiilor de reducere a emisiilor de metan ar trebui să fie promovate într-o măsură mai mare în rețelele europene, cu implicarea partenerilor economici și sociali.

Bruxelles, 24 martie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG