|
30.9.2019 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 325/10 |
Publicarea unei cereri de înregistrare a unei denumiri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare
(2019/C 325/07)
Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1), în termen de trei luni de la data prezentei publicări.
DOCUMENT UNIC
„HUILE D’OLIVE DE PROVENCE”
Nr. UE: PDO-FR-02421 – 28.5.2018
DOP ( X ) IGP ( )
1. Denumirea (denumirile)
„Huile d’olive de Provence”
2. Statul membru sau țara terță
Franța
3. Descrierea produsului agricol sau alimentar
3.1. Tipul de produs
Clasa 1.5. Uleiuri și grăsimi (unt, margarină, ulei etc.)
3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1.
Produsul „Huile d’olive de Provence” este un ulei de măsline virgin sau extra virgin, obținut exclusiv prin procedee mecanice, care prezintă următoarele caracteristici fizice și chimice:
|
— |
Indice de peroxid: ≤ 15 mEqO2/kg în stadiul primei comercializări; |
|
— |
Compoziția în acizi grași, exprimată în %:
|
Uleiul de măsline „Huile d’olive de Provence” obținut după o presare rapidă a măslinelor după recoltare (perioada dintre recoltare și presare este de maximum 4 zile) prezintă următoarele caracteristici chimice și organoleptice complementare:
|
— |
aciditate: ≤ 0,5 % acid oleic; |
|
— |
mediana atributului amar: între 1,5 și 3,5; |
|
— |
mediana atributului picant: între 1,5 și 3,5; |
|
— |
arome percepute la nivel olfactiv și gustativ: iarbă proaspătă și/sau anghinare crudă. |
Produsul cu denumirea „Huile d’olive de Provence” urmată de mențiunea „măsline maturate” obținut după presarea măslinelor maturate în prealabil (perioada dintre recoltare și presare este cuprinsă între 4 și 10 zile) prezintă următoarele caracteristici chimice și organoleptice complementare:
|
— |
aciditate: cuprinsă între 0,4 și 1,5 % acid oleic; |
|
— |
mediana atributului amar: ≤ 1; |
|
— |
mediana atributului picant: ≤ 1; |
|
— |
arome percepute la nivel olfactiv și gustativ: măsline negre, fructe confiate, vegetație de pădure și/sau pâine prăjită. |
Valorile atributelor „amar” și „picant” fac trimitere la metoda COI (Consiliul Oleicol Internațional).
3.3. Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)
Uleiul de măsline „Huile d’olive de Provence” este fabricat din măsline sau uleiuri de măsline provenite din soiurile următoare:
|
— |
Aglandau, Bouteillan, Cayon și Salonenque, prezente în procent de minimum 80 % în plantațiile prevăzute pentru denumirea de origine, soiul Aglandau reprezentând cel puțin 30 % din acestea; |
|
— |
Picholine, Grossanne, Tanche, Brun, Cayets, Ribiers, Cayanne, Verdale des Bouches-du-Rhône și soiuri locale vechi (arbori implantați anterior înghețului din 1956 reprezentați în număr semnificativ în aria geografică), care reprezintă maximum 20 % în plantațiile prevăzute pentru denumirea de origine. |
3.4. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată
Toate operațiunile, de la producția de măsline până la fabricarea uleiului de măsline, se desfășoară în aria geografică.
3.5. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată
—
3.6. Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată
În afara indicațiilor obligatorii prevăzute de reglementările privind etichetarea și prezentarea produselor alimentare, etichetarea uleiurilor cu denumirea de origine „Huile d’olive de Provence” include următoarele mențiuni:
|
— |
denumirea de origine „Huile d’olive de Provence”, urmată, după caz, de mențiunea „măsline maturate” imediat după denumirea de origine, cu caractere de dimensiuni cel puțin egale cu jumătate din dimensiunea caracterelor denumirii de origine; |
|
— |
mențiunea „denumire de origine protejată” sau „DOP”. |
Aceste mențiuni sunt grupate în cadrul aceluiași câmp vizual pe aceeași etichetă. Acestea sunt prezentate cu caractere clare, lizibile, indelebile și suficient de mari, care ies în evidență pe fondul pe care sunt imprimate, astfel încât să se poată distinge în mod clar de celelalte indicații scrise și de ilustrații.
4. Delimitarea concisă a ariei geografice
Aria geografică de producție a uleiului de măsline „Huile d’olive de Provence” se întinde pe teritoriul a șapte departamente (464 de comune, din care două sunt incluse doar parțial). Aceasta cuprinde teritoriul aferent:
|
— |
ansamblului comunelor din departamentul Alpes de Haute-Provence, cu excepția comunelor următoare: Annot, Banon, Barras, Barrême, Bayons, Bellafaire, Bevons, Bras-d’Asse, Braux, La Bréole, Le Brusquet, Le Caire, Castellane, Val-de-Chalvagne, Châteaufort, Châteauneuf-Miravail, Chaudon-Norante, Clamensane, Claret, La Condamine-Châtelard Curbans, Curel, Draix, Entrages, Faucon-du-Caire, Faucon-de-Barcelonnette, Le Fugeret, La Garde, Hautes-Duyes L’Hospitalet, Lardiers, Le Lauzet-Ubaye, Marcoux, Melve, Mison, Montclar, Montsalier, Nibles, Noyers-sur-Jabron, Les Ormergues, Piégut, Pontis, Revest-du-Bion, La Robine-sur-Galabre, La Rochegiron, La Rochette, Saint-André-les-Alpes, Saint-Benoît, Saint-Etienne-les-Orgues, Saint-Jacques, Saint-Julien-du-Verdon, Saint-Vincent-les-Forts, Saint-Vincent-sur-Jabon, Saumane, Sausses, Seyne, Sigoyer, Thèze, Thoard, Turriers, Valbelle, Valernes, Vaumeilh și Venterol; |
|
— |
ansamblului următoarelor comune din departamentul Alpes-Maritimes: Auvare, La Croix sur Roudoule, Puget-Rostan, Puget Théniers, Rigaud și Touet sur Var; |
|
— |
ansamblului comunelor din departamentul Bouches-du-Rhône, cu excepția comunelor sau a unor părți din comunele următoare: Arles (parțial), Cabannes, Carnoux-en-Provence, Fos-sur-Mer, Maillane, Marignane, Mollégès, Port-Saint-Louis-du-Rhône, Rognonas, Saint-Andiol, Saint-Pierre-de-Mézoarques, Saint-Victoret, Saintes-Maries-de-la-Mer și Verquières; |
|
— |
comunei următoare din departamentul Drôme: Rochegude; |
|
— |
ansamblului următoarelor comune din departamentul Gard: Les Angles, Pujaut, Roquemaure, Sauveterre, Villeneuve-Les-Avignon, Tavel, Lirac, Saint-Laurent-des-Arbres și Saint-Geniès-de-Comolas; |
|
— |
ansamblului comunelor din departamentul Var, cu excepția comunelor următoare: Bargème, La Bastide, Le Bourguet, Brovès, Châteauvieux, Comps-sur-Artuby, La Martre, Plan-d’Aups-Sainte-Baume, La Roque-Esclapon, Trigance și Vérignon; |
|
— |
ansamblului comunelor din departamentul Vaucluse, cu excepția comunelor sau a unor părți din comunele următoare: Althen-des-Paluds, Aurel, Auribeau, Brantes, Buisson, Buoux, Caderousse, Cairanne, Castellet, Crestet, Entraigues-sur-la-Sorgue, Entrechaux, Faucon, Grillon, Lagarde-d’Apt, Lamotte-du-Rhône, Lapalud, Malaucene (parțial), Montfavet, Monieux, Le Pontet, Puymeras, Rasteau, Richerenches, Roaix, Saint-Christol, Saint-Marcellin-lès-Vaison, Saint-Romain-en-Viennois, Saint-Roman-de-Malegarde, Saint-Trinit, Sault, Savoillan, Seguret, Sivergues, Vaison-la-Romaine, Valreas, Villedieu și Visan. |
5. Legătura cu aria geografică
Caracteristicile chimice și organoleptice specifice uleiului de măsline „Huile d’olive de Provence” sunt datorate în principal combinației de soiuri din compoziția uleiului determinată de factorii naturali ai ariei geografice și de cunoștințele specializate locale referitoare la producerea uleiului.
Aria geografică acoperă zonele mari de relief ale regiunii provensale, cu excepția zonei alpine muntoase înalte și medii unde condițiile de mediu sunt incompatibile cu cultivarea măslinului. La sud, această arie este delimitată de Marea Mediterană, la vest de fluviul Rhône, la nord de platourile din Vaucluse, muntele Lure, Prealpii din Dignes și platourile din Provence, în timp ce la est aceasta este mărginită de Vallée de la Signe și Estérel.
Relieful accidentat, cu creste flancate de serii calcaroase solide, oferă amplasamente câteodată reduse, însă favorabile, prin poziția lor către soare, pentru cultivarea măslinului.
Solurile plantațiilor de măslini din Provence sunt, în marea lor majoritate, neutre sau carbonatate. Aceste soluri prezintă o încărcătură de pietriș ridicată. Este vorba despre soluri nisipos-argiloase sau argilo-nisipoase, precum și despre soluri pietroase brun-roșcate cu textură nisipos-argiloasă, bine drenate.
Uleiul de măsline „Huile d’olive de Provence” prezintă următoarele caracteristici specifice:
|
— |
Acesta este produs în principal din soiurile Aglandau (cel puțin 20 %), Bouteillan, Cayon și Salonenque. Această compoziție îl diferențiază în special de uleiurile de măsline produse în alte regiuni de producție învecinate, unde aceste soiuri sunt fie absente (bazinele din Nice, Nyons, Nîmes, Languedoc), fie distribuite în mod diferit (bazinele văilor Baux de Provence, Aix-en-Provence și Haute-Provence). |
|
— |
Acesta prezintă o compoziție deosebită în acizi grași, astfel cum este indicat la punctul 3.2. |
|
— |
La nivel organoleptic, acesta se caracterizează:
|
Caracteristicile ariei geografice se află la originea combinației de soiuri din compoziția acestui ulei de măsline. Într-adevăr, aria de producție, în afara unei fâșii de litoral, constituie un spațiu „marginal de cultură” a măslinului. Această zonă septentrională de limită de cultivare a măslinului (până la 750-800 de metri altitudine) este caracterizată de clima mediteraneană „provensală” (anotimp estival secetos încadrat de două anotimpuri ploioase cu o durată anuală de însorire substanțială) care se reflectă, de asemenea, în înghețurile puternice care marchează istoria oleiculturii provensale, prezența unui vânt puternic dominant, mistralul, care răcește și curăță aerul aducând condiții de cultură mai sănătoase și propice măslinului, dar care impune oamenilor selectarea soiurilor celor mai adaptate. Plantația provensală este astfel marcată de patru soiuri care se impun în mare parte: soiul Aglandau, a cărui zonă de extindere maximală este cuprinsă în aria geografică, dar și soiurile Salonenque, Bouteillan și Cayon. Aceste soiuri, prin perioadele lor de înflorire (de la medii la destul de târzii) și rezistența lor naturală la frig, de la medie la mare, sunt deosebit de bine adaptate la condițiile mai mult sau mai puțin răcoroase din aria de producție. Plantațiile de măslini sunt situate în zonele de piemont și de deal care oferă condiții bune de expunere, de sol și de drenaj natural. Din cauza prezenței marcate a vântului, măslinii sunt cultivați în plantații denumite „piétons”, pentru a se asigura o expunere mai mică la vânt. Solurile, în cea mai mare parte calcaroase și pietroase, oferă condiții ideale de aerare, neasfixiante, asigurând în același timp o alimentație hidrică suficientă în perioadele cele mai secetoase.
Localizarea septentrională a ariei geografice, cu riscurile sale semnificative de îngheț, stă, de asemenea, la originea recoltării măslinelor încă din stadiul de „măslină cu culoare schimbătoare” (trecerea de la verde pur la galben) și înainte de maturitatea completă.
Practicile de producție se bazează pe o activitate străveche de producție a uleiului obținut fie prin presare rapidă a măslinelor după recoltare, fie prin presare după maturarea prealabilă a măslinelor timp de câteva zile în mediu anaerob.
Astfel:
|
— |
Compoziția specifică de acizi grași a acestui ulei de măsline, definită la punctul 3.2, este legată de combinația de soiuri din compoziția uleiului: combinarea celor patru soiuri Aglandau, Bouteillan, Cayon și Salonenque în procente mai mult sau mai puțin semnificative în funcție de sectoare și de opțiunile oleicultorului, cu prezența unui procent de cel puțin 20 % din soiul Aglandau. |
|
— |
Nivelul notelor picante și amare este legat de combinația de soiuri din compoziția uleiului, dar și de stadiul recoltării (măsline culese în stadiul de „măsline cu culoare schimbătoare”). Cu toate acestea, atunci când oleicultorul decide ca măslinele să treacă printr-o etapă prealabilă de maturare de câteva zile înainte de presare, uleiul își pierde aproape în totalitate notele amare și picante. |
|
— |
Aromele principale de iarbă proaspătă și/sau anghinare crudă ale uleiului depind, de asemenea, de combinația de soiuri din compoziția sa. Cu toate acestea, atunci când măslinele sunt supuse unei etape prealabile de maturare de mai multe zile înainte de presare, uleiul dobândește arome specifice de măsline negre, fructe confiate, vegetație de pădure și/sau pâine prăjită, astfel cum este indicat la punctul 3.2. |
|
— |
Uleiul cu denumirea „Huile d’olive de Provence” urmată de mențiunea „măsline maturate” prezintă o aciditate minimală legată de creșterea temperaturii măslinelor care sunt supuse unei etape de maturare prealabilă. |
|
— |
În plus, utilizarea tehnicilor tradiționale de extracție a uleiului, doar prin utilizarea de procedee mecanice de extracție centrifuge sau prin presare, la temperaturi mai mici de 30 °C pe toată durata procesului, permite conservarea în cadrul uleiurilor, astfel cum este menționat la punctul 3.2, a aromelor originale ale soiurilor de măsline utilizate și evită degradarea acizilor grași specifici uleiului de măsline „Huile d’olive de Provence”. |
Trimitere la publicarea caietului de sarcini
[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]
https://extranet.inao.gouv.fr/fichier/CDC-HOProvence.pdf