COMUNICAREA COMISIEI

Orientări privind utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman

(2018/C 133/02)

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1.   Context, obiectiv și domeniu de aplicare

Comisia a stabilit un plan de acțiune pentru reducerea risipei de alimente ca parte integrantă a Comunicării privind economia circulară (1). Fără a concura cu aprovizionarea băncilor de alimente (2), una dintre inițiative prevede valorificarea substanțelor nutritive din alimentele (3) care, din motive comerciale sau din cauza unor probleme de fabricație sau a unor defecte, nu mai sunt destinate consumului uman, prin utilizarea sigură a acestora în alimentația animalelor, fără a compromite sănătatea publică și cea a animalelor. Astfel, prin utilizarea acestor alimente ca hrană pentru animale, se evită utilizarea lor pentru obținerea de compost, transformarea în biogaz sau eliminarea prin incinerare sau depozitare sub formă de deșeuri. Distincția dintre alimente, subproduse de origine animală, hrană pentru animale și deșeuri are implicații evidente în ceea ce privește cadrul legislativ care reglementează diferitele tipuri de produse în cauză.

În cursul celui de al patrulea trimestru al anului 2016, a avut loc o consultare a părților interesate pe marginea Platformei UE privind pierderile alimentare și risipa de alimente (4) în vederea identificării problemelor legate de această inițiativă. Operatorii au invocat următoarele sarcini semnificative sau disproporționate care i-ar putea descuraja sau chiar împiedica să furnizeze produse alimentare care nu mai sunt destinate consumului uman în vederea utilizării ca hrană pentru animale:

Prezentele orientări au scopul de a aborda aceste aspecte în limitele cadrului juridic existent. Astfel, acestea nu creează dispoziții legale noi și nici nu urmăresc să acopere în mod exhaustiv toate dispozițiile din acest domeniu. De asemenea, trebuie remarcat faptul că acestea nu aduc atingere interpretării dreptului Uniunii date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Obiectivul prezentelor orientări este de a facilita utilizarea ca hrană pentru animale a anumitor alimente care nu mai sunt destinate consumului uman, cu sau fără produse de origine animală. Orientările ar trebui să ajute autoritățile competente naționale și locale și operatorii din lanțul alimentar să aplice legislația relevantă a Uniunii. Acest obiectiv ar trebui atins prin:

Domeniul de aplicare al prezentelor orientări vizează:

Aceste orientări nu abordează utilizarea ca hrană pentru animale a:

1.2.   Definiții legale

Normele generale privind introducerea alimentelor în lanțul furajer sunt prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 178/2002 (8), (CE) nr. 183/2005 (9) și (CE) nr. 767/2009 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului, iar normele privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (11) (denumit în continuare „Regulamentul privind subprodusele de origine animală”).

În sensul prezentei comunicări, „produse alimentare care nu mai sunt destinate consumului uman” înseamnă produse alimentare fabricate pentru consumul uman în deplină conformitate cu legislația Uniunii în domeniul alimentar, dar care nu mai sunt destinate consumului uman.

Noțiunea de „produse alimentare” este definită la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 drept „orice substanță sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parțial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni”.

Noțiunea de „întreprindere cu profil alimentar” este definită la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 drept „orice întreprindere, indiferent dacă are sau nu drept scop obținerea de profit și indiferent dacă este publică sau privată, care desfășoară oricare dintre activitățile legate de orice etapă de producție, prelucrare și distribuție a produselor alimentare”.

Noțiunea de „operator din sectorul alimentar” este definită la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 drept „persoanele fizice sau juridice care răspund de îndeplinirea cerințelor legislației alimentare în cadrul întreprinderii cu profil alimentar aflată sub controlul lor”.

Noțiunea de „hrană pentru animale” este definită la articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 drept „orice substanță sau produs, inclusiv aditivii, indiferent dacă sunt prelucrate, parțial prelucrate sau neprelucrate, destinate utilizării ca hrănire pe cale orală a animalelor”.

Noțiunea de „întreprindere ce operează în sectorul nutriției animalelor” este definită la articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 drept „orice întreprindere, indiferent dacă are sau nu drept scop obținerea de profit și indiferent dacă este publică sau privată, desfășurând oricare dintre operațiile de producție, fabricare, prelucrare, depozitare, transport sau distribuție a hranei pentru animale, incluzând orice producător care produce, prelucrează sau depozitează hrană pentru animale în propria sa unitate”.

Noțiunea de „operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale” este definită la articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 drept „persoanele fizice sau juridice responsabile pentru asigurarea respectării cerințelor legislației alimentare în întreprinderea ce operează în sectorul nutriției animalelor aflată sub controlul său”.

Noțiunea de „unitate” este definită la articolul 3 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 drept „orice unitate a unei întreprinderi din sectorul hranei pentru animale” și la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (12), drept „oricare unitate a unei întreprinderi din sectorul alimentar”.

Noțiunea de „unitate” (sau „instalație”) este definită la articolul 3 alineatul (13) din Regulamentul privind subprodusele de origine animală drept „orice loc, altul decât navele de pescuit, unde se desfășoară orice operație care implică manipularea subproduselor de origine animală sau a produselor derivate”.

Noțiunea de „comerț cu amănuntul” este definită la articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 drept „manipularea și/sau prelucrarea produselor alimentare și depozitarea lor în punctele de vânzare sau livrare către consumatorul final și include terminalele de distribuție, operațiunile de catering, cantine de fabrică, catering instituțional, restaurante și alte operațiuni similare în domeniul serviciilor alimentare, magazine, centre de distribuție tip supermarket și puncte de vânzare en gros”.

Noțiunea de „introducere pe piață” este definită la:

Noțiunea de „subproduse de origine animală” este definită la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul privind subprodusele de origine animală drept „corpuri întregi sau părți de corpuri de animale, produse de origine animală sau alte produse obținute de la animale, care nu sunt destinate consumului uman, incluzând ovule, embrioni și material seminal”.

Noțiunea de „produse derivate” este definită la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul privind subprodusele de origine animală drept „produse obținute în urma unuia sau mai multor tratamente, transformări sau etape de prelucrare a subproduselor de origine animală”.

Noțiunea de „foste produse alimentare” este definită la punctul 3 al părții A din anexa la Regulamentul (UE) nr. 68/2013 al Comisiei (13) drept „produse alimentare, altele decât deșeurile reciclate de la unitățile alimentare de deservire a populației [deșeuri de catering], care au fost fabricate în vederea consumului uman, în deplină conformitate cu legislația UE în domeniul alimentar, dar care nu mai sunt destinate consumului uman din motive practice sau logistice sau din cauza unor probleme de fabricație sau a unor defecte de ambalare sau a altor defecte și care nu prezintă niciun risc pentru sănătate atunci când sunt utilizate ca furaje”.

Noțiunea de „materii prime pentru furaje” este definită la articolul 3 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 drept „produse de origine vegetală sau animală, al căror scop principal este să răspundă nevoilor nutriționale ale animalelor, în starea lor naturală, proaspete sau conservate, și produse derivate din prelucrarea lor industrială, cât și substanțe organice și anorganice care conțin sau nu aditivi pentru hrana animalelor, destinate hrănirii animalelor pe cale orală, fie direct, ca atare, fie după prelucrare, sau pentru prepararea furajelor combinate sau ca suport pentru preamestecuri”.

Noțiunea de „deșeuri” este menționată în Directiva-cadru 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile (14) (denumită în continuare „Directiva-cadru privind deșeurile”) drept „orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce”. Clarificări cu privire la termenul-cheie „aruncare”:

Noțiunea de „valorificare” este definită în Directiva-cadru privind deșeurile drept „orice operațiune care are drept rezultat principal faptul că deșeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop, sau faptul că deșeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv, în întreprinderi sau în economie în general”.

1.3.   Clasificarea produselor alimentare care nu mai sunt destinate consumului uman

Alimente care nu mai sunt destinate consumului uman

Cerința de a retrage un produs din lanțul de aprovizionare cu alimente și cerința de a se asigura că acesta nu mai este destinat consumului uman pot fi impuse prin lege (de exemplu, un aliment perisabil care nu trebuie introdus pe piața Uniunii după data limită de consum din cauză că nu este sigur pentru consumul uman) sau pot reprezenta decizia operatorului din sectorul alimentar responsabil. Decizia de eliminare a unui produs din lanțul de aprovizionare cu alimente destinate consumului uman este ireversibilă.

În cazul în care alimentul constă în, conține sau este contaminat cu produse de origine animală, acesta face direct obiectul normelor stabilite de Regulamentul privind subprodusele de origine animală. Prin urmare, alimentele de origine animală care nu mai sunt destinate consumului uman devin mai întâi subproduse de origine animală și, în conformitate cu normele stabilite în Regulamentul privind subprodusele de origine animală și Regulamentul privind formele transmisibile de encefalopatie spongiformă [Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (15)], pot deveni hrană pentru animale; acest subiect este tratat în capitolul 4 al prezentei comunicări.

În cazul în care pe eticheta unui anumit lot al unui produs se menționează că acel lot nu este destinat utilizării în hrana pentru animale, această declarație nu poate fi modificată ulterior de un operator în cadrul unei etape ulterioare a lanțului. Aceste produse nu pot intra ulterior în lanțul furajer [anexa II la Regulamentul (CE) nr. 183/2005].

Figură

Diagramă privind etapele transformării alimentelor în hrană pentru animale

CAPITOLUL 2

NORME GENERALE

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 prevede că hrana pentru animale nu se introduce pe piață sau nu se oferă niciunui animal de la care se obțin produse alimentare dacă nu prezintă siguranță. Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 extinde acest principiu la toate animalele.

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale au responsabilitatea principală să ia măsuri, în toate etapele producerii, prelucrării și distribuției din unitatea aflată sub controlul lor, astfel încât să asigure faptul că hrana pentru animale satisface cerințele legislației alimentare care sunt relevante pentru activitățile lor și să verifice îndeplinirea acestor cerințe.

Determinarea faptelor și a circumstanțelor care ar putea atrage răspunderea penală și/sau civilă a unui operator este un aspect care depinde de structura diferitelor sisteme juridice naționale. Informații suplimentare privind sensul și impactul articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 în ceea ce privește repartizarea responsabilităților în lanțul agroalimentar sunt disponibile în orientările privind punerea în aplicare a legislației alimentare generale (16).

În conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, operatorii din sectorul alimentar și operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie să poată identifica orice persoană de la care au fost aprovizionați cu un produs alimentar, o hrană pentru animale, un animal de la care se obțin produse alimentare sau orice substanță destinată sau prevăzută să fie încorporată într-un produs alimentar sau hrană pentru animale. Acest principiu al trasabilității asigură integritatea întregului lanț alimentar.

CAPITOLUL 3

PRODUSE ALIMENTARE CE NU CONȚIN PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ CARE NU MAI SUNT DESTINATE CONSUMULUI UMAN

3.1.   Alimentele neconstând în, neconținând sau necontaminate cu produse de origine animală și legislația privind deșeurile

Dacă produsele rezultate din producția alimentară și alimentele nu constau în, nu conțin și nu sunt contaminate cu produse de origine animală și dacă nu mai sunt destinate consumului uman, și anume sunt alimente „aruncate”, acestea pot deveni deșeuri sau pot fi utilizate ca hrană pentru animale. Trebuie să se facă distincția între patru cazuri, astfel cum se prevede la punctele (a) și (b) de mai jos:

Rezumatul secțiunii:

3.2.   Cerințe pentru operatorii din sectorul alimentar care furnizează alimente de origine neanimală în lanțul furajer

Unitățile din lanțul alimentar (19) care sunt implicate în producția, distribuția, comercializarea cu ridicata și cu amănuntul a produselor alimentare de origine neanimală trebuie înregistrate sau autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004 privind igiena produselor alimentare (20). O listă completă a unităților de alimentație din diferite state membre autorizate în Uniune este disponibilă aici:

http://ec.europa.eu/food/safety/biosafety/food_hygiene/eu_food_establishments_en

Listele de unități alimentare care nu necesită autorizare, ci doar înregistrarea, sunt gestionate integral de autoritățile competente din statele membre.

3.2.1.   Cerințe pentru operatorii care furnizează produse ca hrană pentru animale sau deșeuri destinate recuperării

În principiu, operatorul poate furniza produse alimentare care nu mai sunt destinate consumului uman ca:

3.2.2.   Măsuri de stimulare a utilizării ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman

Cerința ca un operator din sectorul alimentar deja înregistrat, care intenționează să furnizeze un produs alimentar în lanțul furajer, să se înregistreze și ca operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale, fiind responsabil astfel de îndeplinirea tuturor cerințelor privind siguranța hranei pentru animale, i-ar putea împiedica, de exemplu, pe micii comercianți de alimente cu amănuntul să facă acest lucru. Având în vedere obiectivul de a spori utilizarea ca hrană pentru animale a alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman, există două posibilități de reducere a sarcinii pentru acești operatori din sectorul alimentar:

Rezumatul secțiunii

CAPITOLUL 4

PRODUSE ALIMENTARE CE CONȚIN PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ CARE NU MAI SUNT DESTINATE CONSUMULUI UMAN

4.1.   Alimente constând în, conținând sau contaminate cu produse de origine animală

Alimentele constând în, conținând sau contaminate cu produse de origine animală nu pot fi utilizate direct la producerea hranei pentru animale. În primul rând, acestea trebuie să respecte întotdeauna dispozițiile Regulamentului privind subprodusele de origine animală. Acest regulament face o distincție clară între alimentele de origine animală care nu mai sunt destinate consumului uman din motive comerciale sau din cauza unor probleme de fabricație sau defecte de ambalare sau a altor defecte (și anume, alimente aruncate) și deșeurile provenite din activitățile de catering. Având în vedere lipsa unui conținut minim definit de materiale de origine animală, toate aceste produse alimentare constând în, conținând orice cantitate de produse de origine animală sau contaminate cu acestea intră sub incidența legislației privind subprodusele de origine animală.

Un operator din sectorul alimentar care decide să furnizeze astfel de produse alimentare de origine animală pentru utilizare în hrana pentru animale este exclus din domeniul de aplicare al Directivei-cadru privind deșeurile [articolul 2 alineatul (2) litera (b)] și face obiectul controalelor prevăzute de legislația privind subprodusele de origine animală.

Subprodusele de origine animală contaminate cu deșeuri (24) care fac obiectul controalelor în temeiul Directivei-cadru privind deșeurile se declară ca fiind materiale de categoria 2 sau 1 în temeiul Regulamentului privind subprodusele de origine animală și nu pot intra în lanțul furajer în niciun alt stadiu ulterior.

În conformitate cu articolul 10 litera (e) din Regulamentul privind subprodusele de origine animală, subprodusele de origine animală care provin din fabricarea de produse destinate consumului uman, inclusiv oase degresate, jumări și nămoluri rezultate în urma centrifugării sau separării din prelucrarea laptelui trebuie să fie clasificate drept materiale de categoria 3 (utilizare ca hrană pentru animale), astfel cum prevede regulamentul respectiv.

În conformitate cu articolul 10 litera (f) din Regulamentul privind subprodusele de origine animală, alimentele care conțin produse de origine animală, care nu mai sunt destinate consumului uman din motive comerciale sau din cauza unor probleme de fabricație sau defecte de ambalare sau a altor defecte din care nu poate apărea niciun risc pentru sănătatea publică sau animală, trebuie clasificate ca materiale de categoria 3. Materialele de categoria 3 menționate la articolul 10 litera (f) din Regulamentul privind subprodusele de origine animală sunt livrate în mod obișnuit unei instalații de prelucrare a subproduselor de origine animală împreună sau amestecate cu materialele de ambalare și de împachetare, ambele constituind deșeuri. Materialele de ambalare și de împachetare se separă de subprodusele de origine animală numai în instalația de prelucrare a subproduselor de origine animală de categoria 3. Amestecul de deșeuri și de subproduse de origine animală nu trebuie să fie clasificat a priori ca material de categoria 2 sau chiar de categoria 1.

Produsele alimentare de origine animală care nu mai sunt destinate consumului uman, care urmează să fie utilizate ca hrană pentru animale, fac obiectul unor cerințe privind prelucrarea și unor restricții de utilizare specifice, astfel cum se prevede la secțiunea 4.3 din prezenta comunicare.

4.2.   Înregistrarea operatorilor din sectorul alimentar care furnizează produse alimentare de origine animală care nu mai sunt destinate consumului uman

Toți operatorii care sunt activi în orice stadiu al producerii, transportului, manipulării, prelucrării, depozitării, introducerii pe piață, distribuției, utilizării sau eliminării subproduselor de origine animală și a produselor derivate trebuie să fie înregistrați în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul privind subprodusele de origine animală, cu excepția cazului în care au fost deja autorizați în conformitate cu articolul 24 din acel regulament. Lista operatorilor, a instalațiilor sau a unităților înregistrate sau autorizate în conformitate cu Regulamentul privind subprodusele de origine animală este publicată la următoarea adresă:

http://ec.europa.eu/food/safety/animal-by-products/approved-establishments_en

În conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul privind subprodusele de origine animală, nu este necesară înregistrarea pentru unitățile care generează subproduse de origine animală și care au fost deja autorizate sau înregistrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004 sau cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (25). Totuși, această derogare nu îi scutește pe operatori de obligația de a fi autorizați în temeiul Regulamentului privind subprodusele de origine animală dacă desfășoară activitățile descrise la articolul 24 din regulament.

Subprodusele de origine animală destinate utilizării ca hrană pentru animale pot fi furnizate operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale înregistrați sau autorizați în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 183/2005.

4.3.   Cerințe privind prelucrarea și restricții privind utilizarea produselor alimentare de origine animală care nu mai sunt destinate consumului uman

Regulamentul privind subprodusele de origine animală și regulamentul privind formele transmisibile de encefalopatie spongiformă stabilesc norme stricte care limitează posibilele utilizări ca hrană pentru animale ale alimentelor care nu mai sunt destinate consumului uman constând în, conținând sau contaminate cu materii de origine animală, în funcție de tipurile de materii de origine animală conținute în acestea. De exemplu, alimentele care conțin proteine provenite de la rumegătoare, altele decât laptele/produsele lactate sau grăsimile topite, trebuie excluse din hrana destinată animalelor de fermă, cu excepția animalelor de blană. Un alt exemplu constă în faptul că produsele alimentare care conțin pește nu pot fi folosite direct ca hrană pentru animale, dar pot fi tratate suplimentar în vedea obținerii de făină de pește, iar făina de pește nu poate fi oferită ca hrană animalelor rumegătoare, cu excepția rumegătoarelor neînțărcate. Astfel, operatorii din sectorul prelucrării produselor alimentare trebuie să separe fluxurile de alimente care conțin materiale de origine animală în alimente care nu mai sunt destinate consumului uman eligibile/neeligibile pentru lanțul furajer sau eligibile doar pentru anumite specii și trebuie să pună în aplicare o procedură de tratament și de etichetare corespunzătoare pentru a asigura o utilizare finală care prezintă siguranță pentru sănătatea umană și animală și care respectă regulamentul privind subprodusele de origine animală și regulamentul privind formele transmisibile de encefalopatie spongiformă.

Regulamentul privind subprodusele de origine animală și regulamentul privind formele transmisibile de encefalopatie spongiformă includ cerințe privind prelucrarea și restricții privind utilizarea ca hrană pentru animale a produselor alimentare de origine animală care nu mai sunt destinate consumului uman, în vederea protejării sănătății animalelor. O serie de produse de origine animală pot fi sigure pentru consumul uman, dar nesigure pentru sănătatea animalelor, de exemplu, deoarece pot conține agenți patogeni care provoacă febra aftoasă, pesta porcină clasică sau pesta porcină africană. În plus, regulamentul privind formele transmisibile de encefalopatie spongiformă include o „interdicție totală în hrana pentru animale”, care interzice hrănirea animalelor de fermă cu proteine animale prelucrate, cu câteva derogări limitate, pentru a preveni reciclarea ESB prin intermediul lanțului furajer. Astfel, mai multe produse de origine animală care sunt eligibile pentru consumul uman nu sunt eligibile fără o prelucrare ulterioară pentru utilizarea ca hrană pentru animale sau trebuie să fie parțial excluse din lanțul furajer.

Produsele alimentare ce nu mai sunt destinate consumului uman care conțin proteine ce provin de la rumegătoare, altele decât produsele lactate, nu pot fi oferite ca hrană animalelor de fermă, cu excepția animalelor de blană. Din acest motiv, furajele destinate animalelor de blană și hrana pentru animale de companie sunt singurele utilizări admise ca hrană pentru animale a alimentelor aruncate care conțin proteine ce provin de la rumegătoare, altele decât produsele lactate. Cu toate acestea, alimentele care nu mai sunt destinate consumului uman prelucrate în grăsimi topite de la rumegătoare, în conformitate cu legislația privind subprodusele de origine animală, și care nu conțin mai mult de 0,15 % impurități insolubile din greutate, pot fi oferite ca hrană animalelor de fermă.

Cerințele privind prelucrarea și introducerea pe piață a produselor alimentare de origine animală aruncate sunt prevăzute în anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei (26).

Materialele de categoria 3 menționate la articolul 10 literele (a)-(m) din Regulamentul privind subprodusele de origine animală pot fi utilizate pentru producerea hranei destinate animalelor de fermă după prelucrarea în proteine de origine animală procesate sau grăsimi topite în conformitate cu anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011.

Carnea crudă poate fi utilizată pentru fabricarea de hrană destinată animalelor de companie, care urmează să fie introdusă pe piață în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul privind subprodusele de origine animală și cu cerințele prevăzute în anexa XIII la Regulamentul (UE) nr. 142/2011.

Fostele produse alimentare pot fi utilizate pentru fabricarea hranei pentru animalele de blană, care urmează să fie introdusă pe piață în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul privind subprodusele de origine animală.

Anumite materiale de categoria 3 enumerate în secțiunea 10 din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 pot fi introduse pe piață pentru hrănirea animalelor de fermă, netratate suplimentar, cu condiția ca materiile:

În conformitate cu partea II din secțiunea 4 a capitolului II din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011, autoritatea competentă poate autoriza prelucrarea, utilizarea și depozitarea laptelui, a produselor pe bază de lapte și a produselor derivate din lapte, cu excepția nămolurilor rezultate în urma centrifugării sau separării, care sunt materiale de categoria 3, menționate la articolul 10 litera (e) din Regulamentul privind subprodusele de origine animală, și a laptelui, a produselor pe bază de lapte și a produselor derivate din lapte menționate la articolul 10 literele (f) și (h) din regulamentul respectiv. De exemplu, autoritatea competentă poate permite distribuția directă a produselor pe bază de lapte către anumiți crescători de animale.

În plus, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul privind subprodusele de origine animală, autoritatea competentă poate să autorizeze pe teritoriul său colectarea și utilizarea materialelor de categoria 2 și de categoria 3 pentru a hrăni animalele din grădinile zoologice, animalele de circ, reptilele și păsările de pradă, altele decât animalele din grădinile zoologice sau de circ, animalele de blană, animalele sălbatice, câinii din crescătorii sau haite recunoscute, câinii și pisicile din adăposturi sau larvele și viermii pentru momeală de pescuit.

Tabelul următor (27) rezumă utilizările autorizate ale furajelor și tratamentul necesar al produselor alimentare care nu mai sunt destinate consumului uman și care conțin materiale de origine animală, în conformitate cu regulamentul privind subprodusele de origine animală și cu regulamentul privind formele transmisibile de encefalopatie spongiformă (în vigoare la 1.10.2017).

4.4.   Transportul

În conformitate cu dispozițiile coroborate ale Regulamentelor (CE) nr. 178/2002 și (CE) nr. 852/2004, transportul alimentelor trebuie să fie separat de transportul subproduselor de origine animală și efectuat cu containere/camioane diferite. Subprodusele de origine animală trebuie să fie transportate cu mijloace de transport aprobate sau înregistrate în conformitate cu Regulamentul privind subprodusele de origine animală și trebuie să fie însoțite de un document comercial.

Rezumatul capitolului

CAPITOLUL 5

CONSIDERAȚII PRIVIND ALIMENTELE CARE AU DEPĂȘIT DATA LIMITĂ DE CONSUM SAU DATA DURABILITĂȚII MINIMALE ȘI MATERIALELE CĂZUTE PE PODEA ÎN UNITĂȚILE ALIMENTARE

5.1.   Alimentele care depășesc data limită de consum sau data durabilității minimale

Marcarea datei pe alimente este prevăzută de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (29). În conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din acest regulament, produsele alimentare foarte perisabile au o dată limită de consum. Este responsabilitatea operatorilor din sectorul alimentar să determine data limită de consum sau data durabilității minimale, și anume termenul de valabilitate, ținând cont de considerente privind siguranța, calitatea și comercializarea. Pentru unele produse alimentare, de exemplu fructele proaspete și alimentele neperisabile, cum ar fi sarea, zahărul, oțetul, nu există obligația de înscriere pe etichete a datei durabilității minimale. Singura categorie de produse alimentare pentru care indicarea datei este prevăzută de legislația UE este reprezentată de ouăle de consum (30).

O problemă în ceea ce privește intensificarea utilizării alimentelor după data durabilității minimale ca hrană pentru animale este că, în anumite state membre, autoritățile competente clasifică în mod automat astfel de alimente drept:

Data durabilității minimale este mai degrabă o calitate decât un standard de siguranță. Operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale ar trebui să verifice, de la caz la caz, pe baza principiilor HACCP, dacă există un risc pentru sănătatea publică sau animală. Dacă rezultatul verificării este negativ, alimentul respectiv ar putea fi folosit ca hrană pentru animale.

Noțiunea de „dată limită de consum” este tratată la articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011:

5.2.   Materialele căzute pe podea în unitățile alimentare

Unii operatori din sectorul prelucrării produselor alimentare raportează că acestea sunt considerate automat deșeuri (produse aruncate) după ce au căzut pe podea în unitățile alimentare. Acest lucru ar putea avea sens cu privire la consumul uman, dar nu și pentru nutriția animalelor. Contactul cu podeaua ca atare nu ar trebui să excludă utilizarea ca hrană pentru animale a materialului căzut, atât timp cât producătorul a adoptat următoarele măsuri:

Aceste măsuri trebuie să fie identificate, evaluate și adecvate și, ca parte a sistemului HACCP obligatoriu al operatorului economic, ar trebui să abordeze, în special, utilizarea ca furaje a acestor materiale într-o etapă ulterioară a lanțului. Cu toate acestea, alimentele de origine animală care au fost declarate improprii consumului uman din cauza prezenței corpurilor străine în aceste produse trebuie să fie clasificate ca materiale de categoria 2 care nu pot fi oferite ca hrană animalelor de fermă, cu excepția animalelor de blană. Operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale care introduc hrana pentru animale pe piață trebuie, desigur, să se asigure în continuare că hrana pentru animale este sănătoasă, autentică, nealterată, adecvată utilizării prevăzute și de o bună calitate comercială.

Rezumatul capitolului

CAPITOLUL 6

INTRODUCEREA PE PIAȚĂ A HRANEI PENTRU ANIMALE

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 767/2009, următoarele norme se aplică produselor alimentare care nu mai sunt destinate consumului uman, dar care sunt destinate utilizării ca hrană pentru animale, pe lângă cerințele pentru materialele de categoria 3 stabilite în legislația privind subprodusele de origine animală:

6.1.   Etichetarea și ambalarea

Dispozițiile capitolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 privind prezentarea, etichetarea și ambalarea se aplică introducerii pe piață a fostelor produse alimentare, având în vedere statutul acestora de materii prime pentru furaje. Pentru loturile de materii prime pentru furaje comercializate în vrac, elementele de etichetare pot fi furnizate în documentele însoțitoare. Informațiile care trebuie furnizate în documentele însoțitoare constau în elementele de etichetare a furajelor respective și nu în datele care pot fi încă prezente pe etichetele produselor alimentare.

Deși articolul 8 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 prevede o derogare de la cerințele generale de etichetare pentru livrările între operatorii din sectorul alimentar, Regulamentul (CE) nr. 767/2009 nu stabilește o derogare pentru livrările care au loc de la un operator din sectorul hranei pentru animale la un alt operator din sectorul hranei pentru animale care nu este utilizatorul final (deținătorul de animale).

6.2.   Restricții de utilizare

Se interzice utilizarea directă ca hrană pentru animale a fostelor produse alimentare care conțin materiale de ambalare [anexa III la Regulamentul (CE) nr. 767/2009] și care prezintă semne de contaminare chimică excesivă [Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului (31)] sau de contaminare microbiologică (32). Astfel de materii prime pentru furaje sunt considerate a fi furaje neconforme. În conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 767/2009, etichetarea acestor produse trebuie să indice în mod clar că acestea nu pot fi folosite ca furaje fără prelucrare sau decontaminare. În conformitate cu anexa VIII la acest regulament, eticheta indică, de asemenea, prelucrarea respectivă, cum ar fi îndepărtarea materialului de ambalare sau decontaminarea, operațiuni necesare pentru ca produsele să fie eligibile pentru utilizarea ca furaje.

Rezumatul capitolului

(1)  Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară, COM(2015) 614 final, 2.12.2015.

(2)  Pentru orientările UE privind donarea de alimente, a se vedea

http://ec.europa.eu/food/safety/food_waste/library/index_en.htm

(3)  În conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 31, 1.2.2002, p. 1), noțiunile de „produse alimentare” și „alimente” sunt interschimbabile (nu este relevant pentru versiunile lingvistice care au folosit un singur termen).

(4)  https://ec.europa.eu/food/safety/food_waste/eu_actions/eu-platform_en

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare (JO L 354, 31.12.2008, p. 1).

(6)  Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (JO L 183, 12.7.2002, p. 51).

(7)  În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei (JO L 54, 26.2.2011, p. 1), „deșeuri de catering” înseamnă orice deșeuri alimentare, inclusiv uleiurile de gătit uzate provenite din restaurante, unități de catering și bucătării, inclusiv bucătării centrale și bucătării casnice.

(8)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

(9)  Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena hranei pentru animale (JO L 35, 8.2.2005, p. 1).

(10)  Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (JO L 229, 1.9.2009, p. 1).

(11)  Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman, și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

(12)  Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).

(13)  Regulamentul (UE) nr. 68/2013 al Comisiei din 16 ianuarie 2013 privind Catalogul cu materii prime pentru furaje (JO L 29, 30.1.2013, p. 1).

(14)  Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(15)  Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1).

(16)  Orientări privind punerea în aplicare a articolelor 11, 12, 14, 17, 18, 19 și 20 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 privind legislația alimentară generală. (https://ec.europa.eu/food/sites/food/files/safety/docs/gfl_req_implementation-guidance_ro.pdf, p. 12).

(17)  Criterii privind subprodusele pentru produsele care nu trebuie considerate deșeuri (notă explicativă din anexa la prezenta comunicare):

(18)  Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52015PC0595

(19)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 prevede că sectorul hranei pentru animale este parte integrantă a lanțului alimentar.

(20)  Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 prevede că fiecare unitate a unui operator din sectorul alimentar trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă. Scopul înregistrării este de a facilita cunoașterea de către autoritățile competente din statele membre a locurilor în care se află unitățile și a activităților desfășurate de acestea, astfel încât să se permită efectuarea controalelor oficiale ori de câte ori este necesar.

(21)  Comisia a lansat un proiect de orientare care abordează, printre altele, problema punctului de pornire a lanțului alimentar. Acest document este menit să dezvolte un sistem la limita dintre alimente și hrană pentru animale, care să evite sarcina administrativă inutilă, garantând în același timp integritatea lanțului furajer [Documentul de orientare privind punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 de stabilire a cerințelor privind igiena furajelor].

(22)  Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 767/2009 include o listă intitulată „Ambalaje provenite din utilizarea produselor din industria agroalimentară și părți din aceste ambalaje” ca materiale a căror introducere pe piață sau utilizare în scopul acoperirii nevoilor nutriționale ale animalelor este interzisă.

(23)  Acest produs alimentar diferă de fostele produse alimentare, astfel cum sunt definite în secțiunea 1.2, deoarece operatorul responsabil pentru introducerea pe piață nu garantează că „nu prezintă riscuri pentru sănătate atunci când sunt folosite ca hrană pentru animale”.

(24)  În ceea ce privește prezența materialelor de ambalare sau a reziduurile acestora, se aplică secțiunea 6.2.

(25)  Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).

(26)  Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată (JO L 54, 26.2.2011, p. 1).

(27)  Tabelul trebuie citit de la stânga la dreapta, după cum urmează: produsele din prima coloană pot fi utilizate, netratate suplimentar, pentru fabricarea hranei pentru animale de companie și a hranei pentru animale de blană (Da/Nu în coloana a doua) și trebuie prelucrate suplimentar în conformitate cu legislația privind subprodusele de origine animală pentru a fi utilizate ca hrană pentru animale de fermă, altele decât animalele de blană (Da/Nu în coloana a treia) sau în hrana pentru animale de companie (unde cea de a doua coloană indică „Nu”), iar cea de a patra coloană indică dacă există restricții privind hrana destinată animalelor de fermă, altele decât animalele de blană. În ceea ce privește aspectul casetelor: cu cât fundalul este mai închis la culoare, cu atât utilizarea este mai restrictivă.

(28)  Dacă produsul alimentar aruncat conține sau este contaminat cu mai multe categorii de produse de origine animală indicate în tabel, se aplică norma cea mai strictă.

(29)  Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).

(30)  Data durabilității minimale se aplică ouălor comercializate ca fiind din categoria „A/Proaspete” (ouă de consum) și este prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 589/2008 al Comisiei din 23 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind standardele de comercializare aplicabile ouălor (JO L 163, 24.6.2008, p. 6) (articolul 12). Regulamentul (CE) nr. 853/2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (anexa III secțiunea X capitolul 1 punctul 3) specifică, de asemenea, că ouăle trebuie să fie livrate consumatorului în termen de cel mult 21 de zile după ouat.

(31)  Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanțele nedorite din furaje (JO L 140, 30.5.2002, p. 10).

(32)  Subprodusele de origine animală clasificate ca materiale de categoria 1 sau de categoria 2 nu își pot schimba categoria după un proces de decontaminare sau detoxificare.