Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Impozitarea în economia digitală”

(aviz din proprie inițiativă)

(2019/C 353/04)

Raportor: Krister ANDERSSON

Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură Aviz din proprie inițiativă
Decizia Adunării Plenare	15.2.2018
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	2.7.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	17.7.2019
Sesiunea plenară nr.	545
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	167/7/7

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE consideră că digitalizarea economiei reprezintă o mare oportunitate, iar Agenda digitală a UE este o politică esențială pentru Uniunea Europeană. Întrucât digitalizarea continuă să fie un factor determinant important al creșterii economice la nivel mondial, CESE consideră că politicile privind impozitarea economiei digitale ar trebui să vizeze promovarea, nu împiedicarea creșterii economice și a comerțului și investițiilor transfrontaliere.

1.2.

CESE subliniază necesitatea ca sistemele de impozitare să țină seama în mod corespunzător de noile modele de afaceri. Principiile unui sistem de impozitare echitabil – consecvența, predictibilitatea, neutralitatea – sunt în continuare la fel de relevante pentru autoritățile publice și pentru întreprinderi și consumatori.

1.3.

Prin urmare, Comitetul împărtășește ambiția Comisiei de a preveni în continuare problema planificării fiscale agresive de către întreprinderi și a lipsei de transparență din partea statelor membre, pentru a asigura tratamentul egal al societăților și pentru a promova competitivitatea europeană.

1.4.

CESE crede cu tărie că, în contextul digitalizării economiei, orice schimbare a normelor privind alocarea între țări a drepturilor de impozitare a profiturilor trebuie să fie coordonată la nivel global, astfel încât să fie valorificate mai bine beneficiile globalizării, cu o guvernanță adecvată și norme globale adecvate. Prin urmare, CESE salută cooperarea strânsă dintre Comisie, statele membre și OCDE/G20 în vederea sprijinirii dezvoltării unei soluții internaționale care să limiteze riscul unei duble impuneri internaționale. Dacă nu se poate ajunge însă la o soluție internațională, UE trebuie să ia în considerare opțiunea de a acționa singură.

1.5.

CESE dorește să sugereze statelor membre care instituie sisteme naționale specifice să caute cu atenție cele mai eficiente soluții pentru a evita complicațiile și costurile suplimentare, atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru întreprinderi.

1.6.

CESE încurajează Comisia și statele membre să analizeze cu atenție toate posibilitățile de a elimina orice subimpozitare a serviciilor digitale pentru vânzările care au loc într-un stat membru, indiferent de locul în care își are sediul societatea respectivă. Serviciile furnizate prin intermediul platformelor utilizate de clienți europeni ar trebui să fie incluse în totalitate în sistemul de TVA, fiind o componentă esențială a soluției la problema impozitării. Ar trebui remarcat că utilizatorii de servicii de comunicare digitale, ca de exemplu Facebook etc., au acces aparent gratuit la aceste servicii, ceea ce ridică problema modalității de aplicare în mod rezonabil a regimului de TVA.

1.7.

Cheia de repartizare sugerată pentru baza fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB), cu cei trei factori ai săi, ar putea fi folosită ca punct de plecare și aplicată pentru alocarea profitului rezidual, dacă aceasta este metoda convenită de OCDE. CESE sprijină o astfel de abordare.

1.8.

CESE consideră, totuși, că resursele cheltuite cu cercetarea și dezvoltarea sunt importante pentru dezvoltarea activelor necorporale și că țara în care se desfășoară astfel de activități ar trebui să fie remunerată pentru ele. Prin urmare, CESE sugerează utilizarea unei formule constând din patru factori pentru alocarea profitului rezidual, mai degrabă decât cei trei factori incluși în formula CCCTB. CESE recunoaște pe deplin complexitatea implicată de calcularea drepturilor de impozitare internațională. În același timp, este necesară o repartizare acceptabilă și echitabilă a drepturilor de impozitare între țări.

1.9.

În măsura în care realocarea drepturilor internaționale de impozitare nu poate fi obținută în cadrul actualului cadru de stabilire a prețurilor de transfer, CESE sprijină alocarea profiturilor reziduale rezultate din activele necorporale de piață, utilizând o formulă bazată pe patru factori.

1.10.

Având în vedere creșterea piețelor din afara Europei, în special în țări precum China, India și Brazilia, alocarea drepturilor de impozitare a întregii baze fiscale a societăților sau chiar a întregului profit rezidual ar putea avea ca rezultat pierderi semnificative de venituri în multe state membre și ar putea conduce la dificultăți în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor sociale în țările europene.

1.11.

CESE consideră că este necesar să se obțină un echilibru rezonabil între realocarea impozitului pe profit datorat de societăți între țările exportatoare nete și țările importatoare nete, pentru a nu periclita posibilitatea țărilor de a-și îndeplini obiectivele sociale și de mediu.

1.12.

Modificările convenite ale normelor internaționale de alocare a drepturilor de impozitare între țări ar trebui să fie benefice pentru toate statele membre și piața unică.

2. Motivele elaborării avizului din proprie inițiativă

2.1.

Actualele sisteme de impozitare din lume și demersul privind erodarea bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS) se bazează pe evaluarea profitului societăților în locul în care activitățile economice generează profituri și, prin urmare, în locul unde se creează valoarea. Digitalizarea economiilor a ridicat, totuși, problema locului în care sunt generate profiturile și a distribuirii lor. Serviciile digitale, prin definiția lor amplă, pot fi furnizate la distanță, fără nicio prezență fizică în locul de consum.

2.2.

Ca urmare a proiectului BEPS, sistemul internațional de impozitare trece deja printr-o transformare majoră care are ca rezultat multe schimbări în ceea ce privește impozitarea societăților (1). Proiectul BEPS a fost inițiat pentru a combate activitățile de erodare a bazei impozabile și de transfer al profiturilor, nu pentru a modifica standardele internaționale existente cu privire la alocarea între țări a drepturilor de impozitare a veniturilor transfrontaliere (2).

2.3.

Acțiunea 1 din cadrul BEPS a abordat provocările economiei digitale (3). Întrucât nu s-a ajuns la niciun consens în ceea ce privește modul de impozitare a acestor noi modele de afaceri, acțiunea a fost urmată, în 2018, de un raport intermediar al cadrului cuprinzător privind BEPS al OCDE/G20 (4). Acest raport stabilește direcția de lucru convenită pentru cadrul incluziv în ceea ce privește digitalizarea și normele internaționale de impozitare până în 2020. Raportul descrie modul în care digitalizarea afectează și alte zone ale sistemului de impozitare, le furnizează autorităților fiscale instrumente noi care au ca rezultat îmbunătățiri ale serviciilor destinate contribuabililor, îmbunătățește eficacitatea colectării impozitelor și contribuie la detectarea evaziunii fiscale.

2.4.

La 13 februarie 2019, OCDE a publicat un document de consultare publică intitulat Addressing the Tax Challenges of the Digitalisation of the Economy („Abordarea provocărilor impozitării profiturilor din economia digitală”) (5). Acesta subliniază normele revizuite de alocare a profiturilor și normele conexe, precum și o propunere globală de combatere a eroziunii bazei impozabile.

2.5.

Un raport final al OCDE privind cadrul cuprinzător este în pregătire pentru 2020. Miniștrii de finanțe din SUA și Franța au afirmat, totuși, că doresc să accelereze discuțiile în cadrul OCDE pentru a găsi deja o soluție în cursul anului 2019 (6). SUA au prezentat o propunere care se concentrează pe permisiunea acordată jurisdicțiilor piețelor să impoziteze veniturile obținute din activele necorporale aferente activității de marketing utilizate în respectiva jurisdicție, chiar și atunci când investiția în dezvoltarea acelor active necorporale aferente activității de marketing este realizată în altă țară. Există, de asemenea, o propunere germano-franceză care susține introducerea unei cote minime de impozitare a societăților. Acest aviz al CESE ar putea fi considerat o contribuție la dezbaterea aflată în desfășurare.

2.6.

Comisia Europeană a prezentat deja în 2014 un raport privind impozitarea economiei digitale (7). Grupul de experți la nivel înalt privind impozitarea economiei digitale a conchis că tehnologia digitală oferă oportunități excelente Europei. Europa își poate extinde perspectivele de creștere și ocupare a forței de muncă dacă realizează piața unică digitală și dacă valorifică potențialul digital al pieței unice europene. Grupul de experți a discutat pe larg principiile care ar trebui să ghideze impozitarea internațională.

2.7.

Aceste principii sunt importante și pentru prezentul aviz. Grupul de experți a conchis că nu ar trebui să existe un regim special de impozitare pentru societățile digitale. În schimb, ar trebui să se aplice normele generale sau acestea ar trebui să fie adaptate astfel încât societățile „digitale” să fie tratate în același fel ca celelalte societăți.

2.8.

În Comunicarea sa intitulată „A sosit momentul instituirii unui standard de impozitare modern, echitabil și eficient pentru economia digitală”, publicată la 21 martie 2018, Comisia și-a prezentat pachetul legislativ pentru o reformă a normelor UE de impozitare a societăților pentru activitățile digitale. Pachetul conținea două directive ale Consiliului însoțite de o recomandare fără caracter obligatoriu referitoare la impozitarea societăților cu o prezență digitală substanțială.

2.9.

CESE a publicat în iulie 2018 un aviz privind propunerile Comisiei privind impozitarea profiturilor întreprinderilor multinaționale din economia digitală (8). În avizul Comitetului au fost subliniate efectele negative ale impozitelor pe cifra de afaceri, precum și necesitatea unui consens internațional.

3. Observații generale

3.1.

CESE consideră că digitalizarea economiei reprezintă o oportunitate excelentă, iar Agenda digitală a UE este o politică esențială pentru Uniunea Europeană. Întrucât digitalizarea continuă să fie un factor determinant important al creșterii economice la nivel mondial, CESE consideră că politicile privind impozitarea economiei digitale ar trebui să vizeze promovarea, nu împiedicarea creșterii economice și a comerțului și investițiilor transfrontaliere.

3.2.

Internetul le permite societăților să se extindă pe piețele globale fără o prezență fizică semnificativă – o caracteristică ce ajută în special întreprinderile mici să realizeze exporturi la un nivel fără precedent. Digitalizarea este însoțită, adesea, de importanța tot mai mare a activelor necorporale, cum ar fi proprietatea intelectuală și datele.

3.3.

3.4.

CESE consideră că condițiile de concurență echitabile în domeniul impozitării profitului realizat de societăți sunt extrem de importante. În ultimii ani s-a demonstrat că unele societăți individuale au putut să folosească norme de impozitare specifice în anumite state membre, pentru a-și reduce nivelul efectiv de impozitare la aproape zero. Lipsa de transparență a contribuit la un asemenea rezultat. În anumite cazuri, au fost implicate societăți multinaționale active în domeniul serviciilor digitale.

3.5.

Prin urmare, Comitetul împărtășește ambiția Comisiei de a preveni în continuare planificarea fiscală agresivă a întreprinderilor, atât virtuale, cât și fizice, și lipsa de transparență din partea statelor membre, pentru a asigura tratamentul egal al societăților și pentru a promova competitivitatea europeană.

3.6.

CESE crede cu tărie că orice schimbare a normelor privind alocarea între țări a drepturilor de impozitare a profiturilor trebuie să fie o schimbare globală, astfel încât să fie valorificate mai bine beneficiile globalizării, cu o guvernanță adecvată și norme globale adecvate. Prin urmare, CESE salută cooperarea strânsă dintre Comisie, statele membre și OCDE/G20 în vederea sprijinirii elaborării unei soluții internaționale. Dacă nu se poate ajunge însă la o soluție internațională, UE trebuie să ia în considerare opțiunea de a acționa singură.

3.7.

3.8.

CESE observă că tehnologiile digitale au, de asemenea, potențialul de a revoluționa respectarea normelor și procedurilor de investigare. În raportul său din 2018 (9), OCDE arată felul în care digitalizarea a avut deja un triplu impact pozitiv asupra autorităților fiscale: creșterea eficacității respectării normelor fiscale, îmbunătățirea serviciilor destinate contribuabililor și reducerea sarcinilor asociate cu respectarea normelor fiscale.

3.9.

Un volum mai mare de date furnizate de terți autorităților fiscale permite automatizarea mai multor rapoarte, economisind atât timp, cât și bani, și poate, în plus, să fie utilizat pentru a combate subraportarea, evaziunea sau fraudele. Software-urile de înregistrare a datelor adoptate de mai multe autorități fiscale, care înregistrează datele aferente vânzărilor în momentul unei tranzacții – acestea putând fi trimise direct autorităților fiscale – au crescut deja semnificativ veniturile din taxa pe valoare adăugată (TVA) ale unor țări.

3.10.

În urma evaluării nivelului efectiv de impozitare a sectorului digital, CESE subliniază necesitatea de a lua în considerare modificările aduse codurilor fiscale datorită punerii în aplicare continue a normelor BEPS, deoarece acest lucru ar putea conduce, de fapt, la impozitarea unui volum mai mare de venituri în UE.

4. O posibilă cale de urmat?

4.1.

Nu toate țările din lume au un sistem de taxare pe valoarea adăugată. Totuși, în UE, toate țările aplică această taxă. În principiu, orice consum de servicii și bunuri ar trebui să fie supus plății TVA, cu excepția cazurilor excluse în mod explicit din baza impozabilă. Veniturile provenite din TVA reprezintă o resursă proprie în bugetul UE și CESE consideră că este important ca serviciile digitale să fie incluse în baza impozabilă.

4.2.

CESE încurajează Comisia și statele membre să analizeze cu atenție toate posibilitățile de a elimina orice subimpozitare a serviciilor digitale pentru vânzările care au loc într-un stat membru, indiferent de locul în care își are sediul societatea respectivă. Serviciile furnizate prin intermediul platformelor utilizate de clienți europeni ar trebui să fie incluse în totalitate în sistemul de TVA. Ar trebui remarcat că utilizatorii de servicii de comunicare digitale, ca de exemplu Facebook etc., au acces aparent gratuit la aceste servicii, ceea ce ridică problema modalității de aplicare în mod rezonabil a regimului de TVA.

4.3.

CESE observă faptul că actualele sisteme de impozitare a societăților din lume se bazează pe evaluarea profitului societăților care poate fi atribuit fiecărei jurisdicții relevante. Impozitarea ar trebui să se realizeze acolo unde este creată valoarea. Având în vedere dificultatea de a identifica locul unde apare profitul în lanțul valoric, trebuie găsite principii universale pentru identificarea locului unde este creată valoarea. Astfel de norme au fost elaborate în cadrul activității cuprinzătoare a OCDE, formulând principii de impozitare și definiții legate de modul în care se fixează prețurile bunurilor și serviciilor (normele privind prețurile de transfer) pentru societățile din cadrul unui grup comercial.

4.4.

CESE consideră că normele internaționale de impozitare trebuie revizuite periodic, având în vedere că modelele de afaceri evoluează. Normele actuale au fost revizuite foarte recent în legătură cu acordul privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS) (10). Noile norme și definiții sunt, în prezent, puse în aplicare, preconizându-se ca ele să reducă considerabil posibilitățile de planificare fiscală agresivă și erodarea bazelor impozabile.

4.5.

Un profit rezidual (sau o pierdere reziduală) poate rezulta în special în situația în care activele necorporale aferente activității de marketing sau de producție generează profituri excepționale. Utilizarea listelor de clienți sau a datelor colectate poate, de exemplu, să determine existența unui profit rezidual. Conceptul nu este deloc nou și ar putea să fie utilizat nu numai pentru a repartiza profitul între părțile implicate, ci și pentru a aloca drepturile de impozitare între țări. Totuși, ar necesita o gândire inovatoare și explorarea posibilității de a aloca drepturile de impozitare luând în considerare crearea de valoare, chiar dacă nu există un sediu fizic permanent în țara în cauză. Acest subiect este abordat în deliberările OCDE.

4.6.

CESE remarcă faptul că discuția cu privire la impozitarea așa-numitelor societăți digitale nu are legătură în primul rând cu erodarea bazei impozabile și cu transferul de profituri de către societăți, ci cu alocarea drepturilor de impozitare între țări.

4.7.

Un profit rezidual (sau o pierdere reziduală) ar putea fi descris(ă) ca fiind profitul (sau pierderea) înregistrat(ă) după ce fiecare parte a fost remunerată pentru contribuțiile sale obișnuite într-o manieră care respectă principiul concurenței depline (11). În primul rând, ar implica o evaluare de piață adecvată a riscurilor întâlnite, a valorii create de factorii de producție și a funcțiilor îndeplinite.

4.8.

În mod normal, vânzările nu ar fi un factor decisiv pentru alocarea profiturilor societăților implicate într-o tranzacție. Totuși, dacă sunt aplicate normele internaționale existente – prin care profitul este alocat fiecărei societăți pe baza orientărilor OCDE privind stabilirea prețurilor de transfer –, profitul rezidual ar putea fi apoi alocat țărilor în care au fost îndeplinite funcțiile. O astfel de funcție ar putea fi „vânzarea”.

4.9.

Cheia de repartizare sugerată pentru baza fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB), cu cei trei factori ai săi (12), ar putea fi folosită și aplicată pentru alocarea profitului rezidual (13).

4.10.

Se poate, totuși, argumenta că resursele cheltuite cu cercetarea și dezvoltarea sunt importante pentru dezvoltarea activelor necorporale și că țara în care se desfășoară astfel de activități ar trebui să fie remunerată pentru ele (14). Acest lucru ar necesita o formulă alcătuită mai degrabă din patru factori, și nu doar din cei trei incluși în formula CCCTB.

4.11.

4.12.

Dacă profitul rezidual este 30 (dintr-un profit total al Grupului de 100) și dacă producția este împărțită în mod egal din perspectiva creării de valoare în țările A și B, aceste țări ar obține dreptul de a impozita 35 fiecare (15). Întrucât aceeași cantitate de produs este vândută și în țara C, profitul rezidual ar fi împărțit între A, B și C. Țările A și B ar primi o bază impozabilă suplimentară de 13 3/4, în timp ce țara C ar avea dreptul să impoziteze 2 1/2 (16).

4.13.

CESE recunoaște pe deplin complexitatea implicată de calculul drepturilor de impozitare internațională care trebuie alocate între țări. Aceasta ar presupune calcularea dimensiunii profitului rezidual și un acord între țări cu privire la aceasta. De asemenea, ar implica cunoașterea dimensiunii fiecăruia dintre cei patru factori din cheia de repartizare. Utilizarea unei formule modificate CCCTB ar putea fi considerată un pas în direcția acceptării CCCTB.

4.14.

Formula CCCTB ar aloca drepturile de impozitare a societăților țărilor în care nu se realizează nicio inovație, nu se desfășoară nicio activitate de producție, nu există niciun risc și nu se îndeplinește nicio funcție. Simplul fapt că vânzările au loc într-o țară, fără nicio altă activitate în acea țară, ar constitui o bază impozabilă. Aceasta este o schimbare majoră față de normele existente. Totuși, dacă formula CCCTB este aplicată numai profitului rezidual, nu întregului profit, s-ar recunoaște dreptul legitim al țărilor exportatoare de a păstra o parte din dreptul de impozitare. Este posibil ca valoarea creată din antreprenoriat și inovație să ducă la avantaje fiscale atunci când se realizează cheltuieli cu cercetarea și dezvoltarea, iar pe măsură ce societatea devine profitabilă, aceeași țară ar primi veniturile provenite din impozitare.

4.15.

Recomandăm noii Comisiei Europene ca, dacă nu se ajunge la un acord OCDE, să prezinte o nouă propunere de impozitare a acestor întreprinderi în UE, pe baza datelor aflate deja în posesia lor, cum ar fi timpul total de publicitate pe durata conectării clienților etc.

4.16.

Având în vedere creșterea piețelor din afara Europei, în special în țări precum China, India și Brazilia, alocarea drepturilor de impozitare a întregii baze fiscale a societăților sau chiar a întregului profit rezidual (17) ar putea avea ca rezultat pierderi semnificative de venituri în multe state membre și ar putea conduce la dificultăți în îndeplinirea obiectivelor sociale în țările europene.

4.17.

Conform unui studiu al Copenhagen Economics, țările exportatoare nete ar putea pierde venituri considerabile provenite din impozitarea societăților dacă o parte din profit este impozitată acolo unde sunt vândute bunurile și serviciile (18). O estimare conservatoare sugerează că 18-21 % din baza impozabilă actuală a societăților din țările nordice a provenit din profiturile reziduale externe realizate în 2017. În cazul Germaniei, cota este estimată la 17 %. Dacă se introduce abordarea bazată pe activele necorporale aferente activității de marketing, majoritatea acestor venituri obținute din impozitul plătit de societăți ar fi alocat altor țări.

4.18.

CESE consideră că este necesar să se obțină un echilibru rezonabil între realocarea impozitelor datorate de societăți între țările exportatoare nete și țările importatoare nete.

4.19.

Dacă societățile europene ar fi impozitate în principal pe baza locului în care își vând produsele, ele ar putea, la rândul lor, să își structureze activitățile comerciale într-o manieră prin care costurile să fie suportate în aceeași țară în care sunt realizate vânzările. Acest proces ar putea conduce la un transfer al investițiilor și al locurilor de muncă spre țări consumatoare mari, cum ar fi China și India, crescând pierderile suplimentare de venituri suferite de statele membre. O astfel de abordare trebuie evitată prin asigurarea competitivității europene.

4.20.

CESE subliniază necesitatea unui acord global și a punerii în aplicare a oricărui regim nou sau a oricăror norme noi pentru modul de alocare a drepturilor de impozitare între țări. Absența acestor condiții ar conduce la o dublă impunere și, prin urmare, ar reduce investițiile și locurile de muncă.

Bruxelles, 17 iulie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) OCDE, Rapoarte finale BEPS 2015.

(2) Comisia a raportat că, în UE, transferul profiturilor societăților și erodarea bazei impozabile de către societăți se ridică la 50-70 de miliarde EUR, echivalentul a mai puțin de 0,4 % din PIB-ul UE. SWD(2018) 81 final.

(3) Addressing the Tax Challenges of the Digital Economy („Abordarea provocărilor impozitării profiturilor din economia digitală”), Acțiunea 1: cu termen de realizare în 2014, OCDE, BEPS.

(4) Tax Challenges Arising from Digitalisation: Interim Report 2018 („Provocările impozitării profiturilor generate de economia digitală: raport intermediar 2018”) – Cadrul cuprinzător privind BEPS, Proiectul BEPS OCDE/G20 (OECD Publishing, 16 martie 2018), OCDE.

(5) Document de consultare publică intitulat Addressing the Tax Challenges of the Digitalisation of the Economy („Abordarea provocărilor impozitării profiturilor din economia digitală”), OCDE.

(6) „SUA și Franța își accelerează planurile de a determina grupurile tehnologice globale să plătească impozit. Miniștrii de finanțe sunt de acord că este necesară impozitarea societăților la un nivel internațional minim”, Financial Times, 28 februarie 2019.

(7) Grupul de experți al Comisiei privind impozitarea economiei digitale, 28.5.2014. Grupul a fost prezidat de Vítor Gaspar, fost ministru de finanțe al Portugaliei, și a reunit șase experți din Europa, cu experiență și expertiză diferite și relevante în domeniu.

(8) A se vedea Avizul CESE privind impozitarea profiturilor întreprinderilor multinaționale din economia digitală, JO C 367, 10.10.2018, p. 73.

(9) Provocările în materie de impozitare generate de digitalizare – Raport intermediar 2018.

(10) OCDE 2015.

(11) Pentru definiție, vă rugăm să consultați Prețurile de transfer în contextul UE.

(12) Directiva Consiliului privind o bază fiscală comună a societăților [COM(2016) 685 final – C8-0472/2016 – 2016/0337(CNS)]. „Alegerea celor trei factori este rezultatul necesității de a reflecta atât starea producției (aprovizionarea, măsurată prin active și/sau calculul salarial al forței de muncă) și starea cererii (de la vânzare până la destinație) pentru a descrie în mod adecvat activitatea economică. Vânzările sunt ponderate cu o treime, calculul salarial cu o șesime, numărul de angajați cu o șesime, iar activele cu o treime. Suma ponderilor este egală cu 1, astfel încât 100 % din CCCTB să se repartizeze între statele membre. Apoi, statele membre pot să aplice cotele naționale de impozitare a societăților la cotele lor respective din bazele impozabile.” SWD(2016) 341 final.

(13) Se poate observa că întreprinderile cu obiective sociale, precum anumite cooperative conectate la comunitatea locală, distribuie valoarea creată într-un mod mai direct și că, prin urmare, este posibil ca cheia de repartizare să nu le fie aplicabilă în mod direct.

(14) Dacă țările care oferă o infrastructură bună și multe stimulente pentru C&D nu beneficiază de o parte echitabilă din veniturile obținute din impozitul pe profit, stimulentele lor pentru a asigura un mediu de investiții favorabil ar fi reduse sau chiar eliminate în totalitate.

(15) Profitul „normal” ar fi 70.

(16) După remunerarea stabilirii prețurilor în condiții de deplină concurență, profitul rămas este 30. După adăugarea unui factor C&D (R) la propunerea privind factorul CCCTB, factorii din cheia de repartizare ar fi capitalul, K, forța de muncă, L, vânzările, S și R și au ponderi egale (1/4 fiecare). În cazul a 3 țări, există 12 componente de luat în considerare. Totuși, țara C are o singură componentă, vânzările. Celelalte 11 componente sunt împărțite în mod egal între A și B, adică 5 1/2 fiecare (5,5/12 × 30) = 13 3/4. Baza impozabilă pentru țara C este (1/12 × 30) = 2 1/2. În cazul țărilor A și B, baza impozabilă suplimentară de 13 3/3 constă în 3 3/4 pentru K, 3 3/4 pentru L și 3 3/4 pentru R (total de 7 1/2 pentru K, 7 1/2 pentru L și 7 1/2 pentru R) și 2 1/2 fiecare pentru S. Totalul alocat pentru S este de asemenea 7 1/2.

(17) Dacă întreaga bază impozabilă s-ar baza exclusiv pe vânzări, țării C din exemplul de mai sus i-ar fi alocată o bază impozabilă de 25. Dacă numai profitul rezidual ar fi alocat pe baza componentei de vânzări, baza impozabilă echivalentă pentru țara C ar fi 7,5.

(18) Future Taxation of Company profits – What to do with Intangibles? („Impozitarea viitoare a profiturilor societăților – Ce este de făcut în cazul activelor necorporale?”), de Sigurd Næss-Schmidt, Palle Sørensen, Benjamin Barner Christiansen, Vincenzo Zurzolo, Charlotta Zienau, Jonas Juul Henriksen și Joshua Brown, Copenhagen Economics, 19 februarie 2019.