OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR 3

Cum poate bugetul UE să contribuie la o mai bună gestionare
a frontierelor externe ale UE?

Liderii au făcut apel la consolidarea frontierelor externe, apreciind că aceasta constituie o condiție prealabilă pentru eliminarea tuturor controalelor la frontierele interne. În 2016, a fost înființată poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, pe baza unei propuneri a Comisiei Europene. Până în 2020, poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european va dispune de un personal care va număra 1 015 angajați, inclusiv agenți care își desfășoară activitatea pe teren. Acestora li se vor adăuga cel puțin 1 500 de agenți naționali pregătiți să intervină, care vor face parte din rezerva pentru reacție rapidă. În acest interval, bugetul său anual ar trebui să fie majorat de la de 292 milioane EUR la 335 milioane EUR. De asemenea, UE cofinanțează gestionarea frontierelor externe ale Europei, asigurată de cei 96 000 de polițiști naționali de frontieră, și sprijinul de urgență furnizat prin intermediul Fondului pentru securitate internă (Frontiere). Aceste activități necesită, împreună, aproximativ 4 miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani, ceea ce reprezintă echivalentul a 0,4 % din bugetul total al UE.

Modul în care va evolua poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european va depinde de deciziile luate cu privire la viitorul cadru financiar. În funcție de nivelul de ambiție, ar putea fi avute în vedere mai multe scenarii:

valorificarea la maximum a poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european existente ar sprijini dezvoltarea continuă a cadrului de schimb de informații (Eurosur), precum și capacitatea statelor membre de a realiza investiții pentru gestionarea frontierelor. De asemenea, în acest mod poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european ar avea garanția de a dispune de echipamentul necesar. Acest scenariu ar necesita un buget de aproximativ 8 miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani, echivalent cu aproximativ 0,8 % din actualul cadru financiar multianual;

o poliție de frontieră și gardă de coastă la nivel european consolidată ar permite sprijinirea unui sistem pe deplin integrat de gestionare a frontierelor UE. Acest scenariu s-ar baza pe un cadru juridic revizuit care să prevadă un mandat extins, reunind și consolidând instrumentele existente folosite pentru evaluarea riscurilor și realizarea tablourilor situaționale, consolidând capacitatea operațională a agenției prin crearea unui corp permanent de polițiști de frontieră europeni compus din cel puțin 3 000 de agenți ai UE, asigurând sprijin financiar și formare profesională pentru dezvoltarea componentei „agenți naționali de poliție de frontieră” în statele membre vulnerabile, constituind rezerve de experți mai mari și mai operaționale, precum și consolidând echipamentele proprii. Acest scenariu ar presupune un rol mult mai important în materie de returnări la nivelul UE, dar și coborârea pragurilor de declanșare a intervențiilor agenției, astfel încât să fie prevenite deficiențele grave în efectuarea controalelor la frontierele externe susceptibile de a duce la apariția unei crize. Acest scenariu ar necesita un buget de aproximativ 20-25 de miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani, echivalent cu circa 1,8-2,3 % din actualul cadru financiar multianual;

un sistem complet de gestionare a frontierelor UE ar necesita un personal UE compus din 100 000 de angajați și constituirea, la nivelul UE, a unei rezerve substanțiale de echipamente, comparabilă cu cea a sistemelor din SUA sau Canada. Acest scenariu ar necesita circa 150 de miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani, luând în calcul totalul cheltuielilor naționale pentru protecția frontierelor. Această sumă ar reprezenta aproximativ 14 % din actualul cadru financiar multianual, echivalând cu bugetul pe un an al UE. De exemplu, agenția vamală și de protecție a frontierelor a SUA (US Bureau of Customs and Border Protection) dispune de un buget anual de 13.56 miliarde USD și de peste 62 000 de salariați. Agenția de Servicii Frontaliere a Canadei dispune de un buget anual de aproximativ 2 de miliarde CAD și de peste 14 000 de angajați.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Care sunt modalitățile optime de sprijinire de sprijinire a unei veritabile
Uniuni Europene a Apărării?

Fondul european de apărare a fost lansat în iunie 2017 și este constituit treptat. În condițiile unui buget inițial limitat, de 90 de milioane EUR pentru cercetarea în domeniul apărării și de 500 milioane EUR pentru dezvoltare industrială pentru perioada 2017-2020 (adunate, aceste sume reprezintă aproximativ 0,05 % din cadrul financiar actual), fondul va putea susține, în faza inițială, numai un număr restrâns de proiecte colaborative de cercetare și dezvoltare.

Ce tip de fond de apărare ne dorim pentru viitor? O veritabilă Uniune Europeană a Apărării ar necesita o investiție semnificativă.

Având în vedere dimensiunea bugetelor naționale consacrate în prezent cercetării din domeniul apărării – Franța și Germania cheltuiesc fiecare peste 1 miliard de EUR pe an pentru cercetarea în domeniul apărării – și costurile ridicate ale dezvoltării tehnologiilor de vârf din acest domeniu, inclusiv a celor destinate apărării cibernetice, componenta fondului destinată cercetării ar avea nevoie de un buget estimativ de cel puțin 3,5 miliarde EUR pe parcursul perioadei pentru a produce efecte importante.

În mod similar, între 2021 și 2027 ar fi necesară o sumă minimă de aproximativ 7 miliarde EUR pentru a cofinanța o parte din costurile dezvoltării industriale în domeniul apărării. Această sumă ar permite mobilizarea unei investiții totale importante, de cel puțin 35 miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani, pentru dezvoltarea capabilităților de apărare. Aceasta ar corespunde unei proporții de 14 % din cheltuielile naționale dedicate capabilităților de apărare. În acest mod s-ar realiza un progres important către îndeplinirea obiectivului convenit de statele membre în cadrul Agenției Europene de Apărare de a dedica proiectelor de colaborare 35 % din cheltuielile pe care le efectuează în materie de echipamente.

Fondul european de apărare dispune de potențialul necesar pentru impulsiona în mod semnificativ autonomia strategică a UE și competitivitatea industriei europene a apărării. Cu toate acestea, din cauza limitărilor prevăzute de tratate, bugetul UE nu poate acoperi toate domeniile de acțiune ale UE în domeniul securității și al apărării. Un mecanism separat de finanțare, dotat cu aproximativ 10 miliarde EUR pentru perioada 2021-2027, ar crește considerabil capacitatea UE de a sprijini din punct de vedere financiar operațiunile care au implicații în domeniul apărării. Această sumă trebuie raportată la cele maximum 3,5 de miliarde EUR disponibile în cursul perioadei actuale.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Cum poate fi sprijinită cel mai bine mobilitatea tinerilor?

Timp de 30 de ani, programul Erasmus+ a ajutat nouă milioane de tineri să studieze, să se formeze, să predea sau să desfășoare activități de voluntariat în altă țară, oferindu-le șanse mai bune pe piața forței de muncă. Actualul program Erasmus+ 2014-2020 dispune de un buget de 14,7 miliarde EUR (aproximativ 1,3 % din pachetul total al actualului cadru financiar multianual), care nu poate oferi posibilități de mobilitate în scop educațional decât unei proporții de aproximativ 4 % din tinerii care trăiesc în Europa.

Există un consens puternic în ceea ce privește necesitatea de a intensifica mobilitatea și schimburile, inclusiv printr-un program Erasmus+ puternic consolidat, favorabil incluziunii și extins. În funcție de nivelul de ambiție, ar putea fi avute în vedere mai multe scenarii:

dublarea numărului de tineri care participă la Erasmus+, astfel încât proporția participanților să ajungă la 7,5% din tineretul din întreaga Europă ar necesita o investiție de 30 de miliarde EUR în viitorul cadru financiar multianual (pe o perioadă de șapte ani);

asigurarea posibilității ca, un tânăr din trei să participe la o experiență de învățare în străinătate în cadrul programului Erasmus+ ar necesita, pentru perioada 2021-2027, un buget de ordinul a 90 de miliarde EUR.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Care sunt cele mai bune modalități de a propulsa transformarea
digitală a Europei?

În cursul actualei perioade de șapte ani, UE a alocat aproximativ 35 de miliarde EUR pentru a sprijini infrastructurile de date, conectivitatea și competențele digitale din Europa. Acest sprijin este furnizat prin Fondul european de dezvoltare regională (17 miliarde EUR), Programul-cadru pentru cercetare și inovare (13 miliarde EUR), Fondul social european (2,3 miliarde EUR), Mecanismul pentru interconectarea Europei (1 miliard EUR) și programul Europa Creativă (1 miliard EUR).

Simpla menținere sau reducerea nivelurilor actuale ale investițiilor ar risca să dăuneze capacității UE de a rămâne competitivă în sectoare-cheie ale industriei și serviciilor, cum ar fi producția industrială și industria constructoare de mașini, serviciile financiare, asistența medicală, transporturile, energia sau industria auto. Insuficiența investițiilor în competențele digitale ar accentua și mai mult decalajul dintre cerere și expertiza disponibilă, în timp ce automatizarea va înlocui unele sarcini tradiționale. Această situație ar avea drept consecințe deteriorarea perspectivelor în materie de ocupare a forței de muncă și de creștere economică și a calității serviciilor publice și sporirea vulnerabilității la amenințările la adresa securității cibernetice.

Dublarea sumelor investite în prezent în economia digitală, ceea ce ar face ca acestea să atingă aproximativ 70 miliarde EUR în perioada 2021-2027, ar permite realizarea unor progrese importante pe calea către o creștere inteligentă în domenii precum infrastructurile de date de înaltă calitate, conectivitatea și securitatea cibernetică. Această măsură ar permite introducerea unor noi servicii, securizate și de încredere, în domeniile e-sănătății, e-guvernării sau mobilității. Aceasta ar ajuta Europa să acceadă la un rol de lider în tehnicile de calcul de înaltă performanță, în internetul de nouă generație, în inteligența artificială, în robotică și în volumele mari de date. Poziția concurențială a industriei și a întreprinderilor din Europa în cadrul economiei digitalizate ar deveni astfel mai puternică. De asemenea, această măsură ar contribui într-o măsură importantă la eliminarea decalajului de competențe în întreaga Uniune.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Care sunt cele mai bune mijloace de stimulare a competitivității
prin intermediul cercetării și al inovării?

Pentru economiile dezvoltate, precum Europa, cercetarea și inovarea au un rol crucial pentru creșterea productivității și stimularea competitivității. De aceea, viitorul buget al UE trebuie să ne permită să investim în factorii-cheie ai inovării, care vor permite industriei europene să se dezvolte și să prospere. În prezent, Uniunea consacră aproape 80 de miliarde EUR programului său cadru de cercetare și inovare Orizont 2020 pentru perioada 2014-2020. Ce buget de cercetare ar trebui să avem în viitor?

Menținerea sau chiar reducerea nivelurilor actuale de investiții ar lăsa nerezolvată problema subfinanțării. Astfel s-ar provoca un efect de domino asupra investițiilor naționale și private și ar fi subminate eforturile pentru atingerea obiectivului stabilit în Strategia Europa 2020 de a investi 3 % din produsul intern brut în cercetare și dezvoltare. Uniunea ar rămâne și mai mult în urmă față de liderii mondiali. Sprijinul oferit de cercetare altor politici ale UE ar scădea.

Se estimează că o majorare cu 50 % a fondurilor alocate prin programul-cadru, pentru a atinge suma de 120 de miliarde, ar determina, până în 2040, crearea a 420 000 de locuri de muncă suplimentare și o creștere a produsului intern brut cu circa 0,33 %. Astfel, ar continua tendința de majorare care a caracterizat ultimele bugete ale UE pentru cercetare și inovare și s-ar asigura o cotă acceptabilă a propunerilor de calitate care beneficiază de finanțare. Datorită fondurilor suplimentare, ar fi sporită atractivitatea Uniunii pentru cercetătorii de vârf din întreaga lume, s-ar remedia deficiențele în materie de inovare și s-ar valorifica posibilitățile de extindere. Fondurile ar sprijini progresele în domenii prioritare precum sectoarele digital, al energiei, al politicilor climatice și al sănătății.

Se estimează că dublarea fondurilor alocate prin programul-cadru, pentru a atinge suma de 160 de miliarde, ar determina, până în 2040, crearea a 650 000 de locuri de muncă suplimentare și o creștere a produsului intern brut cu circa 0,46 %. Astfel, UE ar putea deveni un lider mondial în ceea ce privește inițiativele la scară largă, pregătind terenul pentru intrarea deplină pe piață a soluțiilor în domenii precum bateriile, combaterea bolilor infecțioase, clădirile și vehiculele inteligente și ecologice, tehnologiile de decarbonizare, economia circulară, soluțiile privind deșeurile din plastic și automobilele conectate/automatizate.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Cum poate bugetul UE să sprijine realizarea
unei uniuni economice și monetare veritabile?

În decembrie 2017, Comisia a prezentat o viziune privind modul în care zona euro și Uniunea Europeană în ansamblu ar putea fi consolidate prin utilizarea bugetului UE, atât în prezent, cât și în viitor. Au fost prezentate patru funcții specifice: sprijinirea reformelor structurale la nivel național; facilitarea convergenței pentru statele membre aflate pe calea aderării la zona euro; oferirea unui mecanism de protecție pentru uniunea bancară și dezvoltarea unei funcții de stabilizare, care să reunească diferitele fonduri și instrumente ale UE și ale zonei euro, pentru a contribui la menținerea nivelurilor investițiilor în cazul unor șocuri asimetrice majore. Funcțiile respective necesită o regândire care merge dincolo de constrângerile bugetului actual al UE. De exemplu, acestea ar putea fi îndeplinite prin crearea de sinergii cu Banca Europeană de Investiții și cu un viitor Fond Monetar European. Pe de altă parte, bugetul de după 2020 va avea, de asemenea, un rol de jucat:

Instrumentul de realizare a reformelor și mecanismul de convergență vor trebui să poată oferi un sprijin și stimulente puternice pentru o gamă largă de reforme din statele membre. O linie bugetară de cel puțin 25 de miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani ar asigura o masă critică și ar ajuta să se evite concentrarea finanțării în doar câteva state membre.

Funcția de stabilizare trebuie să fie dezvoltată progresiv în timp, pe baza împrumuturilor reciproce („back-to-back”) garantate de bugetul UE, a împrumuturilor din partea Fondului Monetar European, a unui mecanism de asigurări voluntare și a unei componente de granturi din bugetul european. Nu este obligatoriu ca sumele care ar trebui alocate din bugetul UE să fie foarte ridicate, însă acestea vor trebui să aibă o valoare suficientă, de exemplu, pentru a reduce sarcina dobânzilor aferente împrumuturilor și pentru a oferi stimulente în vederea implementării corespunzătoare a mecanismului de sprijin.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Care este nivelul de ambiție optim pentru o politică de coeziune eficientă?

Politica de coeziune este expresia concretă a solidarității cu părțile mai puțin dezvoltate economic ale Uniunii. Scopul acesteia este de a promova coeziunea economică, socială și teritorială. Sprijinul din partea fondurilor structurale și de investiții europene este în prezent disponibil în toate statele membre ale UE. Pe viitor, ar trebui să menținem situația actuală sau să limităm această politică la cele mai puțin dezvoltate regiuni și/sau state membre? Dacă eligibilitatea este menținută pentru toate regiunile și statele membre, care ar trebui să fie nivelul de ambiție?

În cazul în care eligibilitatea pentru acordarea de sprijin din Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune va fi menținută pentru toate statele membre și regiunile, s-ar putea obține o eficiență sporită prin modularea intensității ajutoarelor și o mai bună direcționare a sprijinului. Dacă s-ar menține nivelurile actuale de cheltuieli, de circa 370 de miliarde EUR 4 , reprezentând aproape 35 % din cadrul financiar multianual, acest lucru ar permite să se mențină un accent puternic pe investițiile din toate regiunile în domenii precum inovarea, transformarea industrială, tranziția către o energie curată, politicile climatice și îmbunătățirea oportunităților de încadrare în muncă.

În cazul în care Fondul european de dezvoltare regională și Fondul social european nu ar mai acorda sprijin pentru regiunile mai dezvoltate și regiunile în tranziție, aceasta ar echivala cu o reducere de aproximativ 95 de miliarde EUR pentru întreaga perioadă, ceea ce reprezintă mai mult de un sfert din alocările actuale din aceste fonduri. Această sumă corespunde unui procent de circa 8,7 % din actualul cadru financiar multianual. Conform acestui scenariu, nu s-ar mai acorda sprijin regiunilor din Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța continentală, Germania, Irlanda, Țările de Jos, Suedia și multor regiuni din Italia și Spania.

Dacă sprijinul ar fi limitat și mai mult, doar la țările beneficiare ale fondurilor de coeziune, nici regiunile mai puțin dezvoltate din Franța, Italia și Spania nu ar mai beneficia de fonduri. Aceasta ar determina o reducere de aproximativ 124 de miliarde EUR pe parcursul întregii perioade, reprezentând aproximativ 33 % din alocările actuale. Această sumă corespunde unui procent de circa 11 % din actualul cadru financiar multianual.

Conform scenariilor 2 și 3, sprijinul pentru provocările economice, sociale și teritoriale ar reveni în sarcina autorităților naționale, regionale și locale, în conformitate cu principiul subsidiarității.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Care este nivelul de ambiție optim pentru o politică agricolă comună eficientă?

În cadrul pentru perioada 2014-2020, politica agricolă comună mobilizează aproximativ 400 de miliarde EUR pentru finanțarea măsurilor de piață, a plăților directe pentru agricultori și a programelor de dezvoltare rurală, în scopul promovării agriculturii rurale sustenabile și a unor economii rurale viabile. Plățile directe reprezintă aproximativ 70 % din această sumă. Programele de dezvoltare rurală, care sprijină investițiile, formarea și o producție agricolă mai eficientă din punctul de vedere al resurselor, au o valoare de aproximativ 100 de miliarde EUR pentru întreaga perioadă. Aceste programe sunt cofinanțate de statele membre. Prin politica agricolă comună, Uniunea contribuie la soluționarea problemelor structurale din zonele rurale, cum ar fi lipsa oportunităților de angajare atractive sau lipsa de personal calificat. Printre principalele obiective ale acestor eforturi se numără crearea de noi lanțuri valorice, de exemplu în domeniul energiei curate și al bioenergiei, și valorificarea potențialului natural al zonelor rurale.

Au loc în prezent discuții cu privire la modul optim de folosire a plăților directe. O sugestie importantă este aceea de a le reduce și de a le direcționa mai bine, în conformitate cu obiectivele politicii agricole comune. În prezent, 80 % din plățile directe ajung la 20 % dintre fermieri. Sunt, de asemenea, discutate modalitățile de reducere a diferențelor dintre statele membre în ceea ce privește alocarea sprijinului agricol. Modificările aduse sistemului de plăți directe ar putea reprezenta o oportunitate de a concentra plățile asupra îndeplinirii rezultatelor preconizate, cum ar fi menținerea producției agricole în regiunile mai puțin profitabile sau regiunile montane, acordarea de sprijin sporit pentru fermele mici și mijlocii, investiții în sisteme de producție sustenabile și cu o utilizare eficientă a resurselor și o mai bună coordonare cu măsurile de dezvoltare rurală.

Menținerea nivelului cheltuielilor pentru politica agricolă comună la circa 400 de miliarde EUR 5 pentru întreaga perioadă, reprezentând aproximativ 37 % din actualul cadru financiar multianual, ar permite, printr-o mai bună direcționare, creșterea sprijinului oferit, în special pentru fermele mici și mijlocii, cu efecte pozitive asupra zonelor rurale. 

O reducere cu 30 % a sprijinului pentru politica agricolă comună ar echivala cu aproximativ 120 de miliarde EUR pentru perioada următorului cadru financiar multianual, sau circa 11 % din actualul cadru financiar multianual. Acest scenariu ar putea determina o scădere a venitului agricol mediu cu peste 10 % în mai multe state membre, precum și scăderi care ar putea fi mai pronunțate ale veniturilor din anumite sectoare.

O reducere cu 15 % a sprijinului pentru politica agricolă comună ar însemna aproximativ 60 de miliarde EUR pentru perioada următorului cadru financiar multianual, sau circa 5,5 % din actualul cadru financiar multianual. Acest scenariu ar determina o reducere mai limitată a veniturilor agricole medii, dar ar putea avea un impact vizibil în anumite sectoare, în funcție de opțiunile selectate.

Aceste scenarii nu trebuie analizate în mod izolat. Orice reducere a plăților directe ar trebui să fie însoțită de o mai bună direcționare a bugetului rămas, de exemplu prin punerea unui accent mai puternic pe fermele mici și mijlocii și o mai bună coordonare cu măsurile de dezvoltare rurală.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Cum ne putem reprezenta interesele cel mai bine dincolo de frontiere?

În viitor, Uniunea Europeană va trebui să dispună de instrumentele necesare pentru a putea aborda obiectivele și provocările existente și pe cele viitoare. În cadrul pentru perioada 2014-2020, bugetul consacrat acțiunii externe se ridică la aproximativ 66 de miliarde EUR. Această sumă corespunde unui procent de circa 6 % din actualul cadru financiar multianual. În plus, Fondul european de dezvoltare, care în prezent nu este inclus în bugetul Uniunii, constituie principalul instrument pentru furnizarea de asistență pentru dezvoltare țărilor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și țărilor și teritoriilor de peste mări. Valoarea totală a resurselor financiare ale celui de-al 11-lea Fond european de dezvoltare se ridică la aproximativ 31 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020.

În viitor:

Majorarea volumului actual de finanțare pentru instrumentele externe la peste 100 de miliarde EUR pentru întreaga perioadă va permite UE să îndeplinească obiectivele existente și pe cele noi, care merg de la cooperarea internațională, gestionarea migrației, investiții, guvernanță, drepturile omului și statul de drept la promovarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, acordarea de asistență umanitară, gestionarea crizelor și prevenirea conflictelor. Va trebui să se pună un accent deosebit pe sprijinirea strategiei UE pentru Balcanii de Vest, precum și pe eforturile de stabilizare a UE în vecinătatea sa și în Africa.

O simplificare semnificativă și o raționalizare a instrumentelor externe ar putea spori și mai mult eficacitatea și eficiența bugetului pentru relații externe. De exemplu, Fondul european de dezvoltare ar putea fi inclus în cadrul financiar multianual, cu condiția ca acest lucru să fie reflectat de valoarea globală a plafonului de cheltuieli și ca mecanismele de flexibilitate existente să fie menținute.

Bugetul pentru relații externe ar trebui privit în contextul angajamentului colectiv al UE și al statelor membre de a consacra 0,7 % din venitul național brut asistenței oficiale pentru dezvoltare până în 2030. Pentru aceasta, va fi necesar un efort suplimentar în următorul cadru financiar multianual, de ordinul a 40 de miliarde EUR pentru următorii șapte ani, fără participarea Regatului Unit. Estimarea de mai sus se bazează pe presupunerea că UE își va menține ponderea actuală de 20 % din asistența oficială pentru dezvoltare. 

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

 Cum putem utiliza instrumentele financiare pentru a face mai mult
cu resurse mai puține?

Documentul de reflecție al Comisiei privind viitorul finanțelor UE a subliniat rolul important pe care îl pot avea garanțiile și instrumentele financiare pentru a ne ajuta să facem „mai mult cu resurse mai puține”. De exemplu, Fondul european pentru investiții strategice ar trebui să mobilizeze peste 500 de miliarde EUR, sumă care ar reprezenta un impuls major pentru economia europeană. Deocamdată însă, peisajul instrumentelor bazate pe piață ale UE este fragmentat, cu aproape 40 de instrumente financiare, precum și trei garanții bugetare și fonduri de garantare gestionate la nivel central, care reprezintă o proporție de circa 4 % din actualul cadru financiar multianual. Numai pentru întreprinderile mici și mijlocii, există șapte instrumente financiare gestionate la nivel central și câteva sute în gestiune partajată. În mod evident, este necesar un efort de raționalizare și de îmbunătățire a eficienței.

O opțiune pentru a îmbunătăți eficiența și impactul instrumentelor care susțin investițiile din UE ar putea fi integrarea lor într-un singur instrument de sprijin pentru investiții. În acest mod ar fi consolidat și mai mult Fondul european pentru investiții strategice și ar fi asigurat un impact pozitiv asupra investițiilor, a creșterii economice și a ocupării forței de muncă în întreaga UE.

Datorită utilizării mai extinse a instrumentelor financiare și a garanțiilor bugetare, investițiile mobilizate pentru următorul cadru financiar multianual ar putea atinge un nivel mai mult decât dublu, atingându-se suma de două mii de miliarde.

OPȚIUNI PRIVIND VIITORUL CADRU FINANCIAR

Cum se pot valorifica la maxim fondurile dezangajate?

În prezent, fondurile care au fost angajate în bugetul UE, dar care, în final, nu au fost cheltuite pentru punerea în aplicare a programelor UE sunt anulate. Aceste resurse reduc calculele anuale ale contribuțiilor naționale brute ale statelor membre naționale, comparativ cu punerea deplină în aplicare a angajamentelor bugetare.

În loc să fie anulate, aceste sume ar putea fi utilizate ca rezervă a Uniunii. Această rezervă ar putea fi folosită pentru realizarea priorităților comune și soluționarea provocărilor comune. Estimările actuale sugerează că prin intermediul acestui mecanism ar putea fi puse la dispoziție, pe o perioadă de 7 ani, în jur de 21-28 miliarde EUR. Sumele menționate ar fi putut fi utilizate, de exemplu, în 2015, pentru finanțarea Fondului european pentru investiții strategice și pentru abordarea deficiențelor în materie de investiții care au apărut ca urmare a crizei financiare, în loc să se reducă finanțarea unor programe valoroase precum Orizont 2020 sau Mecanismul pentru Interconectarea Europei. De asemenea, rezerva ar fi putut fi utilizată în 2016 pentru a sprijini crearea Instrumentului pentru refugiații din Turcia, care a necesitat utilizarea la maximum a flexibilității bugetului UE, precum și contribuții separate din partea statelor membre. Acest lucru ar fi permis, de asemenea, mobilizarea rapidă a unor fonduri sporite pentru abordarea crizei migrației.

Într-o lume aflată în schimbare rapidă, vor avea loc tot mai frecvent evenimente imprevizibile. Rezerva Uniunii ar permite o reacție mai rapidă și decisivă la astfel de evoluții. În următorii aproape zece ani vom continua să punem în aplicare viitorul cadru financiar. Această stabilitate pe termen lung este un atu, dar, în același timp, și o constrângere. O rezervă a Uniunii ar oferi un instrument nou solid și flexibil care să permită abordarea evenimentelor neprevăzute și asigurarea unui răspuns la situațiile de urgență în domenii cum ar fi securitatea și migrația.

OPȚIUNI PRIVIND VIITORUL CADRU FINANCIAR

Ar trebui ca finanțarea UE să fie condiționată într-o mai mare măsură
de îndeplinirea anumitor criterii?

Potențialul bugetului UE poate fi pe deplin valorificat numai dacă mediul economic, de reglementare și administrativ din statele membre este favorabil.

Acesta este motivul pentru care, în contextul actualului cadru financiar multianual, tuturor statele membre și beneficiarilor li se cere să arate că dispun de un cadru de reglementare solid pentru gestiunea financiară, că reglementările UE sunt puse în aplicare în mod corect și că au capacitatea administrativă și instituțională necesară pentru ca fondurile UE să fie un succes. În plus, condiționalitatea politică poate să încurajeze cooperarea dintre statele membre în domenii în care economiile de scară sau externalitățile sunt semnificative. Prin actualul cadru financiar multianual au fost introduse, de asemenea, noi dispoziții pentru a evita situațiile în care eficacitatea finanțării UE este subminată de politici economice și bugetare neadecvate.

Noul cadru financiar multianual reprezintă o ocazie de a examina dacă aceste principii au creat o bază solidă pentru obținerea de rezultate. De asemenea, este momentul să se analizeze modul în care se poate consolida legătura dintre finanțarea UE și respectarea valorilor fundamentale ale UE.

Cu toate acestea, orice astfel de mecanism ar trebui să fie transparent, proporțional și inatacabil din punct de vedere juridic. În timp ce acesta ar putea, în principiu, să se aplice tuturor politicilor relevante care implică cheltuieli de la bugetul UE, orice condiționalitate financiară ar trebui să fie bine definită și proporțională și să impună dovedirea existenței unei legături suficiente între condițiile impuse și scopul finanțării. Această dezbatere va trebui, de asemenea, să țină seama de impactul eventualelor încălcări, la nivel național, ale valorilor fundamentale sau ale statului de drept asupra beneficiarilor individuali, cum ar fi studenții Erasmus, cercetătorii și organizațiile societății civile, care nu sunt responsabili de aceste încălcări 6 . 

OPȚIUNI PRIVIND VIITORUL CADRU FINANCIAR

Ce ar putea însemna introducerea unor noi categorii de resurse
proprii pentru bugetul UE?

Schema de comercializare a certificatelor de emisii: Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii este piatra de temelie a politicii UE în domeniul climei. Statele membre scot la licitație un număr de certificate, care sunt achiziționate de întreprinderi pentru a-și acoperi emisiile de gaze cu efect de seră. O parte a veniturilor obținute din licitarea certificatelor ar putea fi pusă la dispoziție pentru bugetul UE. În funcție de prețurile de pe piață ale certificatelor, o parte din sumele generate de schema de comercializare a certificatelor de emisii ar putea reprezenta venituri estimate între 7 și 105 miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani.

Resursele proprii bazate pe TVA: Taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe consum aplicat în funcție de valoarea adăugată a tuturor bunurilor și serviciilor comercializate în UE. În prezent, resursele proprii bazate pe această taxă se bazează pe calcule statistice foarte complexe. O sursă reformată de resurse proprii ar putea fi percepută în urma simplificării bazei de calcul a taxei pe valoarea adăugată. În prezent, valoarea veniturilor provenite din actualele resurse proprii bazate pe TVA sunt de aproximativ 105-140 de miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani și ar putea fi ajustate prin adaptarea ratei în funcție de nivelurile obligatorii.

Baza fiscală consolidată comună a societăților: Întreprinderile mari beneficiază în mare măsură de piața unică. Baza fiscală consolidată comună a societăților reprezintă un set unic de reguli comune de calculare a impozitului pe profit al societăților din Uniune. O contribuție întemeiată pe o bază fiscală armonizată a societăților, care ar putea include o componentă digitală, ar consolida legătura dintre beneficiile pieței unice și finanțarea Uniunii. Fiecare stat membru și-ar păstra posibilitatea de a impozita cota sa parte din profit în funcție de cota națională de impozitare. În funcție de modelul ales și de rata aplicată, o taxă legată de baza fiscală consolidată comună a societăților ar putea genera între 21 și 140 de miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani, fără a include veniturile preconizate în urma reducerii evaziunii fiscale.

Senioraj este termenul utilizat pentru a descrie veniturilor pe care băncile centrale și guvernele le obțin din emiterea de monedă. Întrucât venitul monetar al Băncii Centrale Europene provenit din emiterea monedei euro este direct legat de uniunea economică și monetară, acesta ar putea fi considerat o posibilă sursă nouă de resurse proprii. O sumă echivalentă cu o parte din profiturile nete provenite din cotele băncilor centrale naționale în venitul monetar al zonei euro plătit la trezoreriile naționale ar putea fi pusă la dispoziție pentru bugetul UE, sub formă de contribuție națională. Un raționament similar a fost aplicat în ceea ce privește veniturile generate de Banca Centrală Europeană și de băncile centrale naționale din obligațiunile de stat grecești acumulate, atunci când, în 2012, miniștrii din cadrul Eurogrupului au convenit cu privire la transferarea către Grecia a unui echivalent al venitului provenit din deținerea de către Eurosistem (constituit din Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale) a unor obligațiuni emise de guvernul elen. În funcție de procentajul aplicat, veniturile estimate provenite din senioraj ar putea varia între 10,5 miliarde EUR (10 %) și 56 de miliarde EUR (50 %) pe o perioadă de șapte ani.

DE CE ESTE IMPORTANT SĂ SE EVITE ÎNTÂRZIERILE?

Lansarea programelor fondurilor structurale și de investiții europene 2014-2020 a suferit întârzieri considerabile. Legislația privind programele sectoriale a fost finalizată abia în decembrie 2013, în urma ajungerii, în prima jumătate anului respectiv, la un acord privind cadrul financiar multianual. Acest lucru a întârziat adoptarea normelor detaliate necesare pentru funcționarea efectivă a programelor, precum și negocierea ulterioară a acordurilor de parteneriat cu statele membre.

În consecință, au fost amânate atât investițiile, cât și sprijinul pentru anumite proiecte și reforme foarte necesare. La aceasta s-a adăugat o reducere importantă a creditelor de angajament la începutul perioadei curente.

Evoluția plafoanelor de angajament în perioada 2000-2020 (prețuri curente)

Întârzierile au consecințe reale pentru cetățeni.

Actele juridice pentru fondurile pentru azil, migrație și securitate au fost adoptate abia în 2014. Acest lucru a însemnat că desemnarea autorităților și adoptarea programelor au avut loc abia în 2015. Ca urmare a întârzierilor, statele membre nu au fost în măsură să lanseze proiectele la timp. Acest lucru a avut un impact asupra capacităților de primire și de cazare din statele membre și asupra gestionării frontierelor. Întârzierile au îngreunat foarte mult utilizarea, de către administrația elenă, a fondurilor UE pentru a se pregăti pentru criza din 2015. Adăposturile nu erau gata. Condițiile de primire a refugiaților erau precare, într-o perioadă în care pe insule soseau un număr foarte mare de persoane care aveau nevoie de protecție (iunie-septembrie 2015). În același timp, alte state membre, inclusiv Suedia și Austria, nu dispuneau de fonduri ale UE pentru a găzdui persoanele care soseau pe ruta Balcanilor de Vest. UE a trebuit să recurgă la asistența de urgență pentru a sprijini statele membre în cauză în aceste momente dificile.

O serie de acțiuni internaționale în cadrul programului Erasmus+ nu au putut fi realizate în 2014 ca urmare a adoptării cu întârziere a ultimului cadru financiar. Aceasta însemna că aproximativ 25-30 000 de schimburi între studenți și profesori din statele membre ale UE și din țările partenere ale acesteia, prevăzute pentru 2014, nu au putut avea loc în anul respectiv. În cazul în care astfel de întârzieri ar surveni la nivelul întregului program, 1 000 000 de tineri nu ar putea să beneficieze de pe urma unui schimb Erasmus+ în 2021.

Întârzierile în punerea în aplicare a următorului program-cadru pentru cercetare ar implica pierderea a aproximativ 5 000 de locuri de muncă în domeniul cercetării în fiecare lună (în jur de 3-4 % din numărul total de locuri de muncă în acest domeniu, în UE) și a încă 7 000 de locuri de muncă în sectorul economic propriu-zis. Peste 200 de publicații de cercetare ar putea fi pierdute în aceeași perioadă, inclusiv aproximativ 100 de articole de mare impact.

Înregistrarea unor întârzieri în selectarea proiectelor în stadiul incipient al punerii în aplicare a programelor de coeziune ar însemna că peste 100 000 de proiecte nu ar putea începe la timp. Domeniile afectate includ sprijinul pentru întreprinderi, eficiența energetică, asistența medicală, educația și incluziunea socială.

O serie de proiecte de infrastructură de mare amploare ar fi, de asemenea, puternic afectate de întârzieri. Programele spațiale, precum Galileo sau Copernicus, au cicluri de investiții lungi. Prin urmare, în cazul acestora este nevoie de previzibilitate în ceea ce privește achizițiile publice. Procesul de achiziții pentru un anumit număr de sateliți Galileo, care este în curs, se va încheia în 2019 și poate fi pus în aplicare pe deplin numai după ce toate noile cerințe juridice și bugetare vor fi în vigoare.

Un alt exemplu care ilustrează efectele negative ale întârzierilor în ajungerea la un acord privind un nou cadru financiar este „Rail Baltica”. Proiectul va permite construirea unei legături feroviare esențiale către statele baltice și ar trebui să fie finalizat în 2025/2027. Pentru acest proiect trebuie ca principalele achiziții publice necesare pentru construirea acestei legături feroviare să poată fi lansate în 2021. Acest lucru este crucial pentru finalizarea unui proiect care va contribui la asigurarea conectării a cinci milioane de persoane din statele baltice la restul Europei. Legătura feroviară de mare viteză va putea fi utilizată în același timp pentru transporturile de marfă de la un capăt la altul, din Finlanda până în Germania, Benelux și regiunea Mării Adriatice.

Se prevede ca tunelul de la baza masivului Brenner să fie finalizat în 2027, urmând ca lucrările de inginerie feroviară să demareze în cadrul următorului CFM. Acesta este un proiect esențial, prin care se vizează ca jumătate din cele 2,2 milioane de camioane care utilizează autostrada Brenner să fie înlocuite de transportul feroviar. Acest lucru va reduce gradul de poluare în pitoreștile văi dintre Munich-Innsbruck și Verona.

Centura Fehmarn, între Danemarca și Germania, legătura feroviară Evora-Merida, care va conecta în fine Lisabona și Madridul, și tunelul de bază Lyon-Torino, care va conecta rețelele feroviare de mare viteză ale Franței și Italiei, sunt, de asemenea, prevăzute a fi finalizate până la sfârșitul următorului cadru financiar multianual.

Nu ne putem permite ca aceste proiecte să sufere întârzieri în ceea ce privește planificarea sau procedurile de achiziții doar din cauza adoptării cu întârziere a următorului cadru financiar multianual.