Bruxelles, 14.2.2018

COM(2018) 95 final

COMUNICARE A COMISIEI


O Europă care răspunde așteptărilor: opțiuni instituționale pentru a eficientiza activitatea Uniunii Europene







FMT:ItalicContribuția Comisiei Europene la reuniunea informală a liderilor din 23 februarie 2018/FMT










„Trebuie să îmbunătățim comunicarea între noi - între statele membre, cu instituțiile UE, dar mai ales cu cetățenii noștri.

Ar trebui să inducem mai multă claritate deciziilor noastre. Să utilizăm un limbaj clar și onest. Să ne axăm pe așteptările cetățenilor și să avem curajul de a contesta soluțiile simpliste ale forțelor politice extreme sau populiste.”

Declarația de la Bratislava, 16 septembrie 2016

„Viitorul Europei se află în mâinile noastre, iar [...] Uniunea Europeană este cel mai bun instrument prin care ne putem atinge obiectivele.

Vrem ca Uniunea să se implice cât mai mult în chestiuni majore și cât mai puțin în cele neînsemnate.

Vom promova un proces decizional democratic, eficace și transparent, precum și rezultate mai bune.”

Declarația de la Roma, 25 martie 2017

„Pentru a avea succes în Europa, trebuie să punem capăt acestei opoziții artificiale dintre Uniune și statele sale membre.

Uniunea noastră poate fi construită numai împreună cu statele membre, în niciun caz împotriva lor.”

Jean-Claude Juncker, Strasbourg, 17 ianuarie 2018



O Europă care răspunde așteptărilor: opțiuni instituționale pentru a eficientiza activitatea Uniunii Europene

Contribuția Comisiei Europene la reuniunea informală a liderilor

din 23 februarie 2018

Într-un moment critic, la 16 septembrie 2016, liderii europeni s-au reunit în jurul unei agende europene pozitive care a luat forma Declarației și a Foii de parcurs de la Bratislava. Acestea au constituit atât o recunoaștere a faptului că UE este cea mai în măsură să abordeze provocările cu care ne confruntăm, cât și un angajament de a răspunde mai bine nevoilor cetățenilor europeni, prin obținerea de rezultate concrete în cazul mai multor priorități esențiale. Liderii au recunoscut că numai o hotărâre colectivă de a obține împreună rezultate în ceea ce privește chestiunile importante ne va ajuta să eliminăm decalajul dintre promisiunile făcute pe hârtie și așteptările cetățenilor.

După mai mult de un an de la reuniunea menționată, metoda de la Bratislava dă rezultate. UE a făcut progrese reale în domenii precum gestionarea frontierelor, apărarea, investițiile, economia digitală, educația și cultura, precum și dimensiunea socială a pieței noastre interne. Această nouă metodă a fost consolidată prin Agenda liderilor din octombrie 2017, în care se stabilește în mod clar ce rezultate intenționează să obțină Uniunea Europeană în cursul următoarelor 16 luni, până la alegerile pentru Parlamentul European.

Crearea unei Europe care să răspundă așteptărilor tuturor cetățenilor europeni și să obțină rezultatele dorite este direcția potrivită pe care trebuie să o urmeze activitatea noastră colectivă. Prin urmare, chestiunile de natură instituțională au trecut, pe bună dreptate, în planul secund.

Comisia Europeană consideră în continuare că nu este momentul să ne implicăm în discuții abstracte privind reforma instituțională. Există însă o serie de măsuri practice care pot fi luate pe baza tratatelor existente pentru a permite Uniunii să își realizeze principalele priorități cu mai multă eficiență. La urma urmei, tocmai prin intermediul instituțiilor noastre comune și al procedurilor decizionale stabilite de comun acord suntem în măsură să realizăm ceea ce am promis și ceea ce așteaptă cetățenii de la noi.

Comisia Europeană salută, prin urmare, decizia președintelui Tusk de a programa o dezbatere în rândul liderilor cu privire la chestiunile instituționale la 23 februarie 2018. Pentru a contribui la această dezbatere, prezenta comunicare stabilește diferite opțiuni, în cadrul actual prevăzut de tratat, prin care activitatea Uniunii Europene poate deveni mai eficientă. Prezenta comunicare este însoțită de o Recomandare privind consolidarea caracterului european și a desfășurării eficiente a alegerilor din 2019 pentru Parlamentul European, care actualizează și completează anumite elemente cuprinse în Recomandarea sa din 2013 1 .

1. Candidații cap de listă: fundamentul unei Comisii Europene politice mai bine conectate la realitățile din Europa

Uniunea Europeană este atât o uniune a statelor, cât și o uniune a cetățenilor. Cetățenii sunt reprezentați direct, prin intermediul Parlamentului European, și indirect, prin intermediul propriilor guverne, care conlucrează în cadrul Consiliului și al Consiliului European 2 . Președintele Comisiei Europene se bazează pe ambele surse de legitimitate: el este propus de lideri în cadrul Consiliului European și apoi ales de Parlamentul European.

În 2014, prin noul sistem de „Spitzenkandidaten”, partidele politice europene au desemnat „candidați cap de listă” înainte de alegerile pentru Parlamentul European. Acest sistem a personalizat concurența dintre diferitele programe politice și a sporit vizibilitatea campaniilor electorale paneuropene. Deși nu a inversat tendința descendentă a prezenței la vot care a fost constatată la alegerile anterioare pentru Parlamentul European 3 , sistemul candidaților cap de listă a contribuit la stoparea scăderii acesteia în continuare 4 , deoarece a însemnat o mai bună informare și alegere în exprimarea votului 5 .

Sistemul candidaților cap de listă nu reprezintă o alegere prezidențială directă. Candidatul partidului care obține cele mai multe voturi nu este ales automat în funcția de președinte al Comisiei Europene; este ales cel care este în măsură să obțină un sprijin majoritar, în primul rând în cadrul Consiliului European în conformitate cu tratatele 6 , apoi în Parlamentul European. Să nu uităm că în tratate se prevede că Parlamentului European și Consiliului European le revine în comun răspunderea pentru buna desfășurare a procesului de alegere a președintelui Comisiei Europene. Statele membre au convenit că, înainte de decizia Consiliului European, reprezentanții Parlamentului European și ai Consiliului European vor desfășura consultările necesare 7 .

În 2014, candidatul cap de listă al cărui partid a obținut cele mai multe voturi a fost cel mai bine situat pentru a obține un sprijin majoritar atât în cadrul Consiliului European, cât și al Parlamentului European.

Procedura candidaților cap de listă, după ce rezultatul a fost confirmat de Consiliul European la 27 iunie 2014 și de Parlamentul European la 15 iulie 2014, a fost un factor important care a permis Comisiei Juncker să se axeze mai mult pe partea politică și să își direcționeze mai precis alegerile în materie de politici. Acest lucru a fost posibil și datorită Agendei strategice de priorități-cheie stabilite de Consiliul European în iunie 2014 8 , care a contribuit la definirea celor 10 puncte ale Orientărilor politice care au stat la baza alegerii președintelui Juncker de către Parlamentul European și care au reflectat, bineînțeles, programul din cadrul campaniei pe care acesta a desfășurat-o în întreaga Uniune. Acest lucru a arătat că instituțiile europene și statele membre pot colabora și pot soluționa probleme care sunt importante pentru cetățeni și care necesită cu adevărat măsuri la nivel european. Toate acestea au fost menite să contribuie la eliminarea divizării percepute dintre „Bruxelles” și statele membre.

Desfășurarea campaniei electorale în întreaga Europă și interacțiunea directă cu cetățenii și cu reprezentanții aleși de la nivel local, regional și național i-au conferit candidatului cap de listă câștigător în 2014 mai multă răspundere. Acest proces i-a oferit președintelui Comisiei Europene mandatul de a fi mai selectiv în alegerea priorităților pentru intervenția la nivel european, pe baza unei agende comune asumate de toate instituțiile, permițând Comisiei Europene să stabilească domeniile în care este nevoie sau nu de intervenția Uniunii. „Implicarea cât mai mult în chestiuni majore și cât mai puțin în cele neînsemnate” este, așadar, o abordare promovată de Comisia Juncker și susținută în Declarația de la Roma 9 .

În ansamblu, sistemul candidaților cap de listă a avut un impact pozitiv asupra relației dintre instituțiile UE și, prin urmare, a eficienței activității lor.

Următorul pas ar fi ca președintele Comisiei Europene să fie ales direct de către cetățeni, cum au susținut unele voci 10 . Acest lucru ar impune, însă, o modificare a tratatelor.

Pe baza tratatelor actuale, experimentul din 2014 ar trebui continuat 11 și îmbunătățit. Comisia Europeană consideră că se pot lua măsuri concrete pentru a îmbunătăți acest proces, respectându-se totodată echilibrul dintre instituțiile UE și dintre statele membre.

Va fi important să continuăm discuțiile deschise cu privire la cea mai bună modalitate de a reflecta natura democratică unică a Uniunii Europene și legitimitatea dublă a Comisiei Europene, care îi reprezintă pe toți cetățenii europeni și pe toate statele membre ale UE. Acest proces ar trebui să fie dezvoltat în continuare pentru a asigura o dezbatere europeană reală referitoare la Europa pe care și-o doresc cetățenii și statele sale membre, pe baza contribuției pozitive a procesului din 2014.

Alegerea candidaților cap de listă mai devreme decât data trecută, ideal până la sfârșitul anului 2018, și începerea timpurie a campaniei ar oferi alegătorilor posibilități mai bune de a cunoaște candidații și programele politice pe care aceștia le promovează 12 . Astfel, candidații, inclusiv cei care dețin funcții executive de șef de stat sau de guvern, de ministru sau de membru al Comisiei Europene, ar avea mai mult timp la dispoziție ca să viziteze statele membre și să ia pulsul Europei și al preocupărilor cetățenilor. În 2014, partidele politice europene și-au ales candidații relativ târziu în cursul procesului electoral, aceștia neavând decât câteva săptămâni pentru campanie și crearea unui profil la nivelul întregului continent.

Modul în care sunt aleși candidații cap de listă de către partidele politice europene este, de asemenea, relevant. Dacă partidele politice europene, care reunesc partide politice naționale și regionale cu aceeași viziune împreună cu liderii acestora, ar organiza alegeri „primare” pentru a-și alege candidații, procesul de familiarizare și de construire a profilului ar putea începe mai devreme. Prin prezentarea unei competiții între personalități cu idei diferite, s-ar putea genera mai mult interes față de campanie și față de alegerile ulterioare pentru Parlamentul European.

Legăturile dintre partidele naționale și partidele europene ar trebui să fie mai vizibile și să încurajeze o deschidere sporită în peisajul politic european. Într-o propunere specifică de reformă privind partidele și fundațiile politice europene 13 , prezentată în 2017 odată cu discursul privind starea Uniunii, Comisia Europeană a propus ca partidelor politice europene care solicită finanțare de la bugetul UE să li se impună un nivel obligatoriu de transparență cu privire la aceste legături (și anume ca logoul și programul partidelor europene să fie publicate pe site-urile partidelor membre naționale și regionale). Statele membre și partidele politice însele pot merge și mai departe, în mod voluntar, adăugând de exemplu logourile partidelor politice europene pe materialele electorale și pe buletinele de vot. Partidele politice naționale și regionale ar trebui să își exprime o poziție clară și distinctă cu privire la principalele aspecte puse în discuție în dezbaterea europeană. Partidele politice naționale și regionale, inclusiv cele care nu sunt afiliate la partidele europene, ar trebui, de asemenea, să își precizeze intenția de a face parte din grupurile politice (existente sau potențial noi) din Parlamentul European, precum și candidatul pe care îl susțin pentru funcția de președinte al Comisiei Europene.

Mijloacele de informare în masă joacă un rol important în orice campanie electorală. În 2014, în mai multe state membre, dezbaterile dintre candidații la postul de președinte al Comisiei Europene au fost difuzate pe principalele canale de televiziune (cum ar fi ARD, ZDF, ORF, RTBF, France24, LCI și Euronews), în timp ce în alte state membre acestea au fost menționate doar superficial sau chiar deloc. A fost un început bun, dar nu suficient. Pentru 2019, cu scopul de a încuraja prezentarea de informații cuprinzătoare, echilibrate și imparțiale, ar fi de dorit ca principalele posturi publice de televiziune din fiecare stat membru să difuzeze cel puțin o dezbatere între candidații cap de listă. În orice caz, dezbaterile televizate privind conținutul și provocările alegerilor pentru Parlamentul European pot contribui la sensibilizarea cetățenilor și la creșterea implicării acestora.

2. Cadrul juridic aplicabil alegerilor din 2019 pentru Parlamentul European

Liderii din cadrul Consiliului European trebuie să decidă, pe baza unei propuneri din partea Parlamentului European și cu aprobarea de către acesta a textului final, componența Parlamentului European pentru legislatura 2019-2024. Este necesară o decizie de revizuire a distribuirii locurilor între statele membre înainte de alegerile europene și trebuie să se țină cont și de retragerea Regatului Unit din Uniune în martie 2019; în prezent, Regatul Unit are 73 de locuri.

Există mai multe opțiuni:

·Parlamentul să aibă mai puțin decât numărul maxim de 751 de membri permis de tratate;

·locurile să fie realocate altor state membre;

·locurile neutilizate să fie rezervate pentru o viitoare extindere a Uniunii;

·locurile neutilizate să fie rezervate pentru posibila creare a unei circumscripții electorale transnaționale.

La 7 februarie 2018, Parlamentul European a propus o combinație a primelor trei opțiuni: numărul total să fie redus la 705 membri, 27 de locuri să fie realocate, iar locurile rămase neutilizate să fie păstrate ca rezervă pentru extindere. Deși nu se solicită crearea unei circumscripții electorale transnaționale, în rezoluția Parlamentului European se reamintește că o astfel de măsură ar trebui să fie prevăzută în normele UE care reglementează alegerile pentru Parlamentul European, cu privire la care Parlamentul European a prezentat o propunere în 2015. Modificarea acestor norme necesită aprobarea în unanimitate de către Consiliu, aprobarea de către Parlamentul European a textului final, iar apoi ratificarea de către fiecare stat membru în conformitate cu propriile cerințe constituționale.

O serie de state membre 14 și-au exprimat recent susținerea pentru înființarea unei circumscripții electorale transnaționale, în timp ce altele 15 și-au exprimat dezacordul.

O circumscripție electorală transnațională ar putea consolida dimensiunea europeană a alegerilor, oferindu-le candidaților posibilitatea de a interacționa cu un număr mai mare de cetățeni din întreaga Europă. Aceasta ar putea fi coerentă cu sistemul candidaților cap de listă, deoarece ar crea, fără îndoială, un spațiu european de dezbatere publică și ar conferi un rol mai vizibil partidelor politice europene 16 .

Dacă s-ar crea o circumscripție electorală transnațională, ar fi important să se asigure că parlamentarii ar fi în măsură să îi reprezinte pe alegătorii care i-au votat și să comunice îndeaproape cu ei, atât din considerente de răspundere, cât și ca să poată aborda preocupările exprimate de aceștia.

Sistemul electoral este deja în curs de revizuire. În 2015, Parlamentul European a prezentat o propunere oficială privind reforma legislației electorale a Uniunii Europene 17 . Trebuie luată o decizie până în mai 2018 dacă se dorește ca aceasta să aibă efect în timp util pentru următoarele alegeri pentru Parlamentul European. Pe lângă crearea unei circumscripții electorale transnaționale, propunerea Parlamentului European susținea efectuarea unei reforme a legislației electorale a UE pentru a promova caracterul european al acestor alegeri. Aceasta includea același termen pentru stabilirea listelor alegătorilor și a listelor candidaților pe tot teritoriul UE; posibilitatea de participare a cetățenilor UE cu reședința în afara Uniunii; încurajarea statelor membre să permită votul prin corespondență, electronic și pe internet; liste de candidați echilibrate din punctul de vedere al genului; sporirea vizibilității partidelor politice europene prin introducerea denumirii și a logoului acestora pe buletinele de vot și proceduri transparente și democratice pentru selecția candidaților.

O propunere importantă a fost instituirea unui prag cuprins între 3 % și 5 % în cazul voturilor exprimate în statele membre cu circumscripție unică și în circumscripțiile în care se folosește sistemul de vot pe liste și care cuprind mai mult de 26 de locuri. Astfel de praguri contribuie la reducerea fragmentării politice în Parlament, ceea ce, la rândul său, eficientizează procesul decizional. La adoptarea deciziei referitoare la această propunere, este necesar să se asigure reprezentarea diferitelor opinii și respectarea diferitelor tradiții ale statelor membre.

3. Componența Comisiei Europene

În prezent, Colegiul comisarilor este format din 28 de membri, câte unul din fiecare stat membru.

Articolul 17 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că, începând cu 1 noiembrie 2014, Comisia Europeană urma să fie compusă dintr-un număr de membri corespunzător cu două treimi din numărul statelor membre ale UE (pentru o Uniune cu 27 de state membre ar exista 18 comisari), cu excepția cazului în care se ia o decizie contrară.

În 2009, înainte de al doilea referendum irlandez pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona, Consiliul European a convenit să adopte o decizie prin care să se asigure faptul că numărul de membri ai Comisiei Europene va corespunde numărului de state membre.

Consiliul European trebuie acum să își revizuiască Decizia din 22 mai 2013 18 . Liderii vor trebui să decidă dacă păstrează o Comisie Europeană cu un membru din fiecare stat sau dacă o micșorează. În cazul unei Comisii Europene cu un număr mai mic de comisari, tratatul prevede că membrii săi vor fi aleși în conformitate cu un sistem de rotație strict egală între statele membre care să reflecte diversitatea demografică și geografică a tuturor statelor membre.

Teoretic, un executiv de dimensiuni mai mici ar funcționa mai eficient, ar fi mai ușor de gestionat și ar permite o distribuție mai echilibrată a portofoliilor în rândul membrilor săi, astfel cum au susținut recent unii lideri 19 . Într-un astfel de caz, Comisia Europeană ar trebui să acorde o atenție deosebită asigurării unei transparențe depline în relațiile cu toate statele membre 20 .

Un executiv de mici dimensiuni ar însemna totuși că unele state membre nu ar avea propriul reprezentant la nivelul politic al instituției. Păstrarea unui membru al Comisiei Europene pentru fiecare stat membru are avantajul de a menține un canal direct de comunicare cu cetățenii și cu autoritățile naționale din toate statele membre. De exemplu, membrii Comisiei Juncker s-au dovedit a fi o conexiune esențială cu țările lor de origine, comunicând în limba națională și efectuând peste 657 de vizite pentru a informa, a dezbate și a discuta cu parlamentarii naționali.

Dacă se va păstra un comisar pentru fiecare stat membru, va fi nevoie din nou de ajustări organizatorice pentru a se asigura răspunderea, unitatea și eficiența. Comisia Juncker și-a structurat activitatea în jurul mai multor vicepreședinți responsabili pentru echipe de proiect transversale în diferite domenii de politică, inclusiv prim-vicepreședintele și Înaltul Reprezentant/vicepreședintele. Fiecărui vicepreședinte i s-a încredințat un rol mai important de lider și responsabilitatea de a orienta și a coordona o echipă de comisari. Această structură cu două niveluri și-a demonstrat utilitatea și ar putea fi consolidată și mai mult în viitor.

 4. Un președinte cu mandat dublu

O opțiune prin care s-ar putea eficientiza structura Uniunii ar fi ca o singură persoană să ocupe funcțiile de președinte al Consiliului European și de președinte al Comisiei Europene 21 .

Această schimbare ar putea contribui la depășirea unei concepții greșite persistente și dăunătoare, și anume percepția prea frecventă a unei divizări între Comisia Europeană și statele membre. Deciziile sunt prea des prezentate la nivel național ca „dictate” impuse statelor membre de către un „Bruxelles” decuplat de realitate, în timp ce, de fapt, statele membre și membrii aleși în mod direct ai Parlamentului European sunt cei care deciseseră împreună ce trebuie făcut.

Comisia Europeană este o instituție creată de statele membre pentru a lucra în interesul european comun, la fel ca și Consiliul European. Conducerea ambelor instituții de către aceeași persoană ar ilustra natura duală a legitimității și a răspunderii Uniunii și le-ar consolida.

Acest lucru ar simplifica, de asemenea, reprezentarea externă a Uniunii, facilitând comunicarea cu țările terțe. Alți lideri mondiali ar avea un singur omolog în relațiile lor cu UE, mai ales în cadrul summiturilor și al organismelor internaționale precum G7 sau G20.

Un astfel de mandat dublu nu implică fuzionarea celor două instituții. Președintele Comisiei Europene este deja membru cu drepturi depline al Consiliului European, iar acest lucru a fost întotdeauna considerat pe deplin compatibil cu independența sa. Niciunul dintre cei doi președinți nu votează în Consiliul European; ambii oferă consiliere, aduc contribuții bazate pe activitatea serviciilor aflate în subordinea lor și ajută la crearea unor punți de legătură și la găsirea unui numitor comun în rândul statelor membre. Un mandat dublu ar putea spori și mai mult actuala coordonare strânsă și eficace dintre cele două instituții independente.

Desemnarea unui președinte cu mandat dublu este posibilă în temeiul tratatelor actuale, care permit implicit președintelui Consiliului European să fie numit într-un alt rol european 22 . Mandatul președintelui Consiliului European este mai scurt decât cel al președintelui Comisiei Europene, dar, având în vedere că este exact jumătate și permite o prelungire, se poate găsi o soluție pragmatică.

În acest sens, ne putem inspira din funcția existentă de Înalt Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună și vicepreședinte al Comisiei Europene. Această funcție, care este rezultatul unei evoluții a fostului rol al Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene/Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, creat prin Tratatul de la Amsterdam, și a rolului comisarului pentru relații externe de la vremea respectivă, a fost codificată prin Tratatul de la Lisabona. Aceasta oferă un exemplu al modului în care responsabilitatea în două instituții ale Uniunii poate fi exercitată cu succes de aceeași persoană fără să se compromită independența rolului niciunei instituții și fără să se confere mai multă putere uneia față de cealaltă.

5. Dialogul cu cetățenii în pregătirea Summitului de la Sibiu

În această perioadă importantă dinainte de alegerile pentru Parlamentul European, în care Uniunea trebuie să demonstreze că poate răspunde așteptărilor cetățenilor, în rândul statelor membre, se pune tot mai mult accentul, în mod salutar, pe importanța implicării sporite a cetățenilor în discuția privind viitorul Europei 23 . Prea des, dezbaterea legată de UE este subminată de mituri, de denaturarea faptelor și de chestiuni secundare. Politicienii, atât de la nivelul UE, cât și de la nivel național, regional și local, au cu toții responsabilitatea de a promova o dezbatere onestă cu privire la Europa și la viitorul său. Cetățenii ar fi mai dispuși să voteze la alegerile pentru Parlamentul European dacă ar conștientiza mai bine impactul politicilor UE asupra vieții lor de zi cu zi.

Pe tot parcursul anilor 2018 și 2019, liderii se vor întâlni periodic pentru a discuta calea de urmat până la următoarea etapă majoră a procesului de reformă și de dezvoltare a Uniunii: Summitul de la Sibiu din 9 mai 2019. Cu cât dezbaterea se va baza în mod solid pe informare, dezbateri și implicarea cetățenilor și a societății civile din statele membre, cu atât rezultatul va fi mai productiv.

Propunerea președintelui Macron referitoare la consultările cetățenilor 24 privind viitorul Europei a fost susținută explicit de mai mulți lideri ai altor state membre 25 și a fost primită favorabil de majoritatea instituțiilor UE și a statelor membre, iar în Irlanda, Bulgaria și Suedia, printre altele, au avut sau au loc dialoguri naționale în alte formate. Liderii altor state membre 26 și-au declarat, de asemenea, disponibilitatea de a se angaja în discuții publice ample privind viitorul Europei, în concordanță cu propriile practici naționale. Structura potrivită pentru derularea acestui proces va varia de la un stat membru la altul în funcție de propriile lor tradiții și mecanisme democratice interne: discuțiile se pot desfășura separat, în comun cu alte state membre participante sau într-un cadru sprijinit de instituțiile europene.

Comisia Europeană are experiență în organizarea de dialoguri proprii cu cetățenii: din ianuarie 2015 până acum, membri ai Comisiei Europene, deputați în Parlamentul European, reprezentanți ai administrațiilor naționale, locale și regionale și ai societății civile au participat la circa 478 de dezbateri publice interactive în peste 160 de locații din capitalele europene și din alte orașe. Comisia Europeană intensifică acest proces prin organizarea sau participarea la organizarea, până în mai 2019, a altor aproximativ 500 de dialoguri cu cetățenii, în cooperare cu statele membre, cu autoritățile locale și regionale, cu Parlamentul European și cu alte instituții europene.

Comisia Europeană va împărtăși din experiența sa statelor membre care își planifică propriile evenimente și este dispusă să ofere sprijin ori de câte ori va fi posibil, de exemplu prin crearea unei conexiuni între acest proces și consultarea online pe care o lansează cu privire la viitorul Europei și care ar putea rămâne deschisă până la 9 mai 2019.

Începând de la reuniunea liderilor din 23 februarie 2018 și ținând seama de structurile și practicile lor politice, statele membre, precum și autoritățile locale și regionale ar trebui să fie încurajate să organizeze evenimente de informare pentru a-și implica cetățenii în dezbateri și consultări publice referitoare la chestiuni legate de Uniunea Europeană, în special de viitorul Europei, în contextul procesului care conduce la reuniunea liderilor din 9 mai 2019, cu puțin timp înainte de alegerile pentru Parlamentul European.

Concluzii

În cadrul reuniunii lor din 23 februarie 2018 privind aspectele instituționale, liderii sunt invitați:

1) să ia act de faptul că desemnarea drept președinte al Comisiei Europene a candidatului cap de listă care va obține sprijinul majoritar al alegătorilor, pe baza unei propuneri din partea Consiliului European și a unei agende strategice elaborate în comun, poate spori eficiența Comisiei Europene, permițându-i să lucreze la un program politic bine direcționat, asumat de toate instituțiile; de asemenea, acest lucru poate contribui la sporirea vizibilității campaniei electorale europene, oferind cetățenilor o imagine mai clară a viziunilor privind viitorul Europei și a programelor politice concurente;

2) să facă apel la partidele politice europene să își aleagă candidații cap de listă până la sfârșitul anului 2018 și să încurajeze demararea cât mai rapidă a acestui proces;

3) să încurajeze transparența în ceea ce privește afilierea existentă și preconizată a partidelor naționale și regionale la partidele europene, candidații cap de listă și grupurile din Parlamentul European;

4) să finalizeze lucrările referitoare la componența Parlamentului European, reformarea Regulamentului privind partidele și fundațiile politice europene și reformarea legislației electorale europene până în primăvara anului 2018, pentru ca aceste norme să producă efecte depline în anul electoral 2019;

5) să analizeze posibilitatea de a crea o circumscripție electorală transnațională în vederea alegerilor pentru Parlamentul European;

6) să planifice revizuirea Deciziei din 22 mai 2013 pentru a stabili dacă păstrează o Comisie Europeană cu un membru din fiecare stat sau dacă o micșorează;

7) să analizeze câștigurile de eficiență generate de crearea, în timp, a funcției de președinte cu mandat dublu, și anume de președinte al Consiliului European și al Comisiei Europene;

8) să încurajeze statele membre să promoveze dezbaterile publice și implicarea cetățenilor privind viitorul Europei în lunile următoare, în perspectiva Summitului de la Sibiu din 9 mai 2019 și a alegerilor pentru Parlamentul European, prin organizarea de dialoguri cu cetățenii și de dezbateri și consultări similare în toate statele membre, în concordanță cu tradițiile lor naționale și cu participare la nivel înalt.

(1)

Recomandarea Comisiei din 12 martie 2013 privind consolidarea desfășurării democratice și eficiente a alegerilor pentru Parlamentul European (2013/142/UE) – http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32013H0142&qid=1518190203944&from=EN

(2)

 Articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(3)

Prezența la vot la alegerile pentru Parlamentul European: 1979: 61,99 % 1984: 58,98 % 1989: 58,41 % 1994: 56,67 % 1999: 49,51 % 2004: 45,47 % 2009: 42,97 % 2014: 42,61 %.

(4)

 Scăderea prezenței la vot în comparație cu alegerile anterioare pentru Parlamentul European: 2004: 4,04 puncte procentuale; 2009: 2,5 puncte procentuale; 2014: 0,36 puncte procentuale.

(5)

 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Raport privind alegerile pentru Parlamentul European din 2014 – COM(2015) 206 din 8 mai 2015.

(6)

 Articolul 17 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană: „Ținând seama de alegerile pentru Parlamentul European și după ce a procedat la consultările necesare, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune Parlamentului European un candidat la funcția de președinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun. În cazul în care acest candidat nu întrunește majoritatea, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales de Parlamentul European în conformitate cu aceeași procedură.”

(7)

Declarația 11 cu privire la articolul 17 alineatele (6) și (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona.

(8)

Agenda strategică pentru Uniune într-o lume în schimbare – Consiliul European din 26 și 27 iunie 2014 – http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-79-2014-INIT/ro/pdf

(9)

 Declarația liderilor a 27 de state membre și a Consiliului European, a Parlamentului European și a Comisiei Europene: http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2017/03/25/rome-declaration/

(10)

De exemplu Wolfgang Schäuble, în discursul pe care l-a susținut cu ocazia primirii Premiului Carol cel Mare în 2012: http://www.karlspreis.de/fr/laureats/wolfgang-schaeuble-2012/discours-extrait-par-wolfgang-schaeuble

(11)

„Dacă doriți să întăriți democrația europeană, atunci nu puteți da înapoi micul progres democratic determinat de introducerea candidaților cap de listă – «Spitzenkandidaten». Aș dori să repetăm această experiență.” – Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, în discursul din 2017 privind starea Uniunii, Strasbourg, 13 septembrie 2017.

(12)

„Aș dori ca partidele politice să își înceapă campaniile pentru viitoarele alegeri europene mult mai devreme decât în trecut. Prea des, alegerile europene au însemnat doar suma campaniilor naționale. Democrația europeană merită mai mult.” – Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, în discursul din 2017 privind starea Uniunii, Strasbourg, 13 septembrie 2017.

(13)

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene – COM(2017) 481 din 13 septembrie 2017.

(14)

 De exemplu: Emmanuel Macron, președintele Republicii Franceze, 26 septembrie 2017 –

http://www.elysee.fr/declarations/article/initiative-pour-l-europe-discours-d-emmanuel-macron-pour-une-europe-souveraine-unie-democratique/ ;

Leo Varadkar, prim-ministrul (Taoiseach) Irlandei – 17 ianuarie 2018 –

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+CRE+20180117+ITEM-008+DOC+XML+V0//RO ;

Reuniunea la nivel înalt a țărilor din sudul Uniunii Europene (Cipru, Franța, Grecia, Italia, Malta, Portugalia și

Spania) – Roma, 10 ianuarie 2018 – Declaration: Bringing the EU forward in 2018

http://www.governo.it/sites/governo.it/files/documenti/documenti/Notizie-allegati/governo/DeclarationIVEUSouthSummit.pdf

(15)

Reuniunea la nivel înalt a V4 – țările Grupului de la Vișegrad (Republica Cehă, Ungaria, Polonia și Slovacia) – Budapesta, 26 ianuarie 2018 – Declarație privind viitorul Europei – http://abouthungary.hu/speeches-and-remarks/v4-statement-on-the-future-of-europe/

(16)

„Susțin ideea de a avea liste transnaționale la alegerile europene, deși sunt conștient că mulți dintre dumneavoastră o dezaprobați.” – Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, în discursul din 2017 privind starea Uniunii, Strasbourg, 13 septembrie 2017.

(17)

Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legislației electorale a Uniunii Europene [2015/2035(INL)].

(18)

Decizia din 22 mai 2013 prevede următoarele: „Consiliul European reexaminează prezenta decizie [...] cu suficient timp înainte fie de numirea primei Comisii care urmează datei aderării celui de-al treizecilea stat membru, fie de numirea Comisiei care urmează celei care trebuie să își intre în atribuții la 1 noiembrie 2014, oricare dintre acestea intervine mai devreme.”

(19)

Emmanuel Macron, președintele Republicii Franceze, 26 septembrie 2017 – „Une Commission de 15 membres devra être notre horizon et pour avancer, soyons simples: que les grands pays fondateurs renoncent à leurs commissaires pour commencer! Nous donnerons l’exemple.”  http://www.elysee.fr/declarations/article/initiative-pour-l-europe-discours-d-emmanuel-macron-pour-une-europe-souveraine-unie-democratique/ ; Sebastian Kurz, cancelarul Austriei, în programul ÖVP pentru alegerile din Austria din 2017 – https://www.sebastian-kurz.at/programm/artikel/kurswechsel-in-europa  

(20)

Declarația 11 cu privire la articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană, anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona.

(21)

„Europa ar funcționa mai bine dacă am comasa funcțiile de președinte al Consiliului European și de președinte al Comisiei Europene. [...] Pur și simplu, un singur președinte ar reflecta mai bine adevărata natură a Uniunii Europene, atât ca uniune a statelor, cât și ca uniune a cetățenilor.” – Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, în discursul din 2017 privind starea Uniunii, Strasbourg, 13 septembrie 2017.

(22)

Articolul 15 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că președintele Consiliului European nu poate exercita un mandat național.

(23)

„Ar trebui să implicăm mai mult în lucrările privind viitorul Europei parlamentele naționale și societatea civilă de la nivel național, regional și local.” – Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, în discursul din 2017 privind starea Uniunii, Strasbourg, 13 septembrie 2017.

(24)

Emmanuel Macron, președintele Republicii Franceze, discurs susținut cu ocazia Congresului de la Versailles, 3 iulie 2017 – http://www.elysee.fr/declarations/article/discours-du-president-de-la-republique-devant-le-parlement-reuni-en-congres/

(25)

Reuniunea la nivel înalt a țărilor din sudul Uniunii Europene (Cipru, Franța, Grecia, Italia, Malta, Portugalia și Spania) – Roma, 10 ianuarie 2018 – Declaration: Bringing the EU forward in 2018

http://www.governo.it/sites/governo.it/files/documenti/documenti/Notizie-allegati/governo/DeclarationIVEUSouthSummit.pdf

(26)

Reuniunea la nivel înalt a V4 – țările Grupului de la Vișegrad (Republica Cehă, Ungaria, Polonia și Slovacia) – Budapesta, 26 ianuarie 2018 – Declarație privind viitorul Europei – http://abouthungary.hu/speeches-and-remarks/v4-statement-on-the-future-of-europe/