22.3.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 110/33


Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Punerea în aplicare a legislației UE în materie de mediu în domeniile calității aerului, apei și deșeurilor”

(aviz exploratoriu)

(2019/C 110/06)

Raportor:

Arnaud SCHWARTZ

Sesizare

Parlamentul European, 3.5.2018

Temei juridic:

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

 

Aviz exploratoriu

Decizia Biroului

17.4.2018 (în anticiparea sesizării)

 

 

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

Data adoptării în secțiune

27.11.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

12.12.2018

Sesiunea plenară nr.

539

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

117/2/6

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută obiectivul evaluării punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE (EIR – Environmental Implementation Review), care constă în a furniza o imagine de ansamblu clară asupra situației fiecărui stat membru, evidențiind principalele lor deficiențe în punerea în aplicare a dreptului Uniunii în domeniul mediului, precum și în a recomanda măsuri corective și în a sprijini statele membre care au rămas în urmă în ceea ce privește punerea în aplicare a acestui drept, inclusiv prin intermediul unui nou instrument de asistență tehnică reciprocă.

1.2.

Cu toate acestea, în avizul său pe această temă (1), CESE consideră că EIR arată că punerea în aplicare insuficientă, fragmentată și inegală a legislației europene în domeniul mediului reprezintă o problemă serioasă în numeroase state membre ale UE. Unul dintre principalele motive pentru punerea inadecvată în aplicare pare să fie în continuare, la fel ca și în trecut, lipsa de voință politică a multor guverne ale statelor membre de a acorda prioritate politică procesului de îmbunătățire substanțială a acestei aplicări și de a pune la dispoziție suficiente resurse în acest sens (de exemplu, prin Cadrul financiar multianual – CFM). CESE reamintește așadar că punerea adecvată în aplicare a acquis-ului UE în domeniul mediului este în interesul cetățenilor europeni și are avantaje economice și sociale reale.

1.3.

De asemenea, CESE reafirmă, după cum se subliniază în aviz (2), că punerea efectivă în aplicare a măsurilor de protecție a mediului depinde și de asumarea unui rol activ de către societatea civilă – angajatori, lucrători și alți reprezentanți ai societății. CESE își reiterează, de asemenea, solicitarea privind o participare mai amplă și mai structurată a societății civile, care ar avea potențialul de a consolida EIR. În opinia CESE, organizațiile societății civile de la nivel național ar trebui să dispună de posibilitatea de a contribui, cu expertiza și cunoștințele lor, atât la rapoartele de țară, cât și la dialogurile structurate de la nivel național și la acțiunile întreprinse în urma acestora. Prin urmare, CESE este pregătit să faciliteze dialogul cu societatea civilă la nivelul Uniunii Europene, în cadrul unei economii cu adevărat durabile și circulare.

1.4.

În avizul său privind planul de acțiune al UE în vederea îmbunătățirii conformării cu legislația de mediu și a guvernanței de mediu (3), CESE reiterează insistent faptul că deficiențele actuale subminează încrederea cetățenilor în eficacitatea legislației UE și, prin urmare, invită din nou statele membre și Comisia să aloce fonduri semnificative pentru angajarea de personal suplimentar, în vederea asigurării punerii în aplicare a guvernanței și a legislației de mediu.

1.5.

CESE subliniază că, în unele cazuri, sunt necesare investiții de mediu, sensibilizarea publicului sau lanțuri de punere în aplicare puternice și chiar dacă deja există inspectorii de mediu, Europa și statele sale membre trebuie să dispună, de asemenea, de judecători și procurori specializați.

1.6.

CESE reamintește, de asemenea, astfel cum se menționează în aviz (4), că, dincolo de acțiunile întreprinse pe lângă statele membre și categoriile de populație interesate, în vederea comunicării și a sensibilizării cu privire la normele care trebuie respectate, trebuie luate măsuri care se referă la acțiunile de monitorizare sau de control al aplicării legislației la nivelul Uniunii de către Comisia Europeană, în calitatea sa de „gardian al tratatelor”. Planul de acțiune (5) nu abordează, în special, unii factori care stau la baza neconformării precum, de exemplu, oportunismul sau lipsa voinței politice. Deși sprijinirea statelor membre este necesară, CESE subliniază din nou că măsurile fără caracter obligatoriu din cadrul planului de acțiune propus nu ar putea constitui singura strategie de îmbunătățire a conformării cu legislația de mediu.

1.7.

Atât EIR, cât și planul de acțiune menționat anterior urmează un ciclu de doi ani. Astfel, CESE subliniază că ar trebui să joace un rol activ în monitorizarea și evoluția conținutului acestora, pentru a face auzită vocea societății civile în acest proces de îmbunătățire continuă a politicilor de mediu ale Uniunii Europene.

1.8.

În plus, întrucât un mare număr de deficiențe rezultă, după cum arată diferitele lucrări ale Comisiei Europene, din lipsa de cooperare dintre diferitele niveluri de guvernanță (național, regional și local) responsabile de punerea în aplicare a legislației de mediu, CESE solicită, de asemenea, ca UE să implice societatea civilă în monitorizarea și evaluarea continuă a acestei puneri în aplicare.

1.9.

Cetățenii Uniunii consideră că protecția mediului are o importanță capitală. Or, majoritatea europenilor consideră că UE și guvernele naționale nu întreprind suficiente acțiuni pentru a proteja mediul. Prin urmare, Consiliul, Parlamentul și Comisia ar trebui să colaboreze într-o mai mare măsură, cu ajutorul CESE, pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor. În special, această ambiție s-ar putea traduce într-o solicitare adresată CESE de a elabora un aviz exploratoriu cu privire la modul în care societatea civilă ar putea contribui mai mult la elaborarea și punerea în aplicare a legislației UE în domeniul mediului.

1.10.

Pe termen scurt, CESE solicită Comisiei să partajeze lista cu toate deficiențele constatate în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE în materie de mediu în domeniile calității aerului, apei și deșeurilor. Lista ar trebui să se bazeze, în parte, pe indicațiile furnizate Comisiei și pe consultarea cu societatea civilă organizată. De asemenea, invită Comisia să definească și ulterior să aplice măsuri de remediere a acestor deficiențe. CESE, în limitele experienței și mijloacelor de care dispune, este pregătit să contribuie la definirea acestora și să participe la evaluarea viitoarei puneri în aplicare a acestor măsuri.

1.11.

CESE consideră că Comisia ar trebui nu numai să propună legislație, ci și să faciliteze și să sprijine punerea în aplicare a legilor, precum și să asigure coerența textelor existente și actualizarea acestora în raport cu progresele științifice și cu angajamentele internaționale care vizează protecția sănătății populațiilor și restabilirea bunei funcționări a ecosistemelor. Fără aceste ecosisteme nu este posibilă dezvoltarea economică și nici justiția socială. Punerea în aplicare a legislației de mediu are o importanță deosebită din perspectiva realizării obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD) și a aplicării practice a acordurilor privind clima. Prin urmare, CESE atrage atenția autorităților competente asupra diferitelor exemple de îmbunătățire a legislației de mediu în domeniile calității aerului, apei și deșeurilor, menționate în prezentul aviz.

1.12.

În sfârșit, după cum rezultă și din recenta propunere de directivă privind produsele din plastic de unică folosință, se pare că se admite faptul că nivelul ridicat de acceptare a măsurilor propuse este rezultatul acțiunilor de informare și al campaniilor purtate în mass-media legate de poluarea oceanelor cu materiale plastice care au fost realizate și care au permis creșterea gradului de conștientizare a acestei probleme în rândul cetățenilor. CESE consideră că acest lucru este valabil și pentru multe alte măsuri, care pot oferi locuitorilor din Uniune un mediu de viață sănătos, posibilitatea de a se adapta la dereglările climatice și de a pune capăt distrugerii biodiversității. CESE reafirmă, în acest sens, că este necesară o implicare angajată a societății civile în educarea populației și că se așteaptă ca autoritățile europene, naționale și locale să își intensifice eforturile pentru a sensibiliza într-o mai mare măsură cetățenii și factorii de decizie publici și privați (în special IMM-urile și industriile de mici dimensiuni) cu privire la aceste provocări majore ale secolului XXI.

2.   Considerații generale

2.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută dorința de cooperare pe care Parlamentul European (PE) o exprimă prin solicitarea sa privind prezentul aviz exploratoriu, care vizează punerea în aplicare a legislației de mediu a Uniunii Europene în domeniile calității aerului, apei și deșeurilor.

2.2.

Punerea în aplicare a legislației europene de mediu în domeniile calității aerului, apei și deșeurilor vizează domenii care privesc, în special, protecția ecosistemelor; de asemenea, aceasta deschide calea spre noi oportunități economice și evoluții favorabile pentru sănătatea europenilor. Punerea în aplicare menționată nu ridică numai problema transpunerii directivelor în dreptul intern – aceasta constituind doar prima etapă –, ci presupune, de asemenea, înființarea autorităților publice necesare sau punerea la dispoziție a mijloacelor existente în materie de resurse umane, competențe și responsabilități, know-how și mijloace financiare. În numeroase cazuri, sunt necesare investiții (publice și/sau private) în domeniul mediului (de exemplu, pentru tratarea apei și a deșeurilor), iar în alte cazuri este necesară reglementarea activităților care au un impact negativ asupra mediului (de exemplu, pentru a păstra calitatea aerului).

2.3.

Îmbunătățirea punerii în aplicare a legislației UE din domeniul mediului trebuie să devină o prioritate în toate statele membre, iar autoritățile publice însărcinate cu aceste chestiuni ar trebui consolidate. CESE a formulat deja în trecut, în numeroase avize, recomandări în acest sens și în sens mai larg, în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE în materie de mediu în domeniile calității aerului, apei și deșeurilor. Prin urmare, CESE solicită să se facă trimitere la aceste avize, fie că sunt avize pe tema aerului (6), fie pe tema apei (7) sau pe tema deșeurilor (8).

2.4.

Pe lângă aceste avize pe teme specifice, unele avize CESE mai ample cuprind, de asemenea, recomandări care pot fi relevante pentru prezenta solicitare. Printre acestea se numără avizele privind accesul la justiție (9) sau punerea în aplicare actuală a legislației și guvernanța (10) și protecția intereselor colective ale consumatorilor (11), opinii de natură strategică (12), precum și avize care privesc dincolo de frontierele Uniunii Europene și se referă, de exemplu, la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) (13), acordurile de liber schimb (14) și climă (15).

2.5.

Este necesar, în mod clar, să fie pusă în aplicare legislația existentă care facilitează crearea unei piețe unice care să favorizeze concurența liberă și nedenaturată și care merită încrederea cetățenilor, indiferent dacă aceștia sunt producători sau consumatori – legislație care poate oferi standarde înalte de calitate și securitate în ceea ce privește protecția populațiilor și a mediului acestora. În plus, ni se pare totuși esențial să se încerce atenuarea deficiențelor actualei legislații, asigurându-se, în același timp, că Uniunea impune în mod sistematic, în cadrul negocierilor comerciale bilaterale sau multilaterale, pentru produsele importate, echivalentul legislației sale sociale și de mediu.

2.6.

În acest context, toate observațiile, recomandările și concluziile menționate în prezentul aviz exploratoriu trebuie luate în considerare nu ca un risc, ci ca o ocazie de a ne orienta activitățile astfel încât să creăm avantaje, concurențiale sau în materie de cooperare, care să ofere un conținut și un viitor domeniului economic, social și al mediului.

2.7.

În cele din urmă, indiferent dacă se referă la aer, apă sau deșeuri, disparitățile de aplicare a legislației UE între statele membre trebuie evitate. În caz contrar existând riscul unor denaturări ale concurenței, inegalități sociale și de mediu sau chiar limite artificiale, ce împiedică gestionarea resurselor care sunt comune și, în esență, transfrontaliere. De asemenea, pentru a consolida toate măsurile actuale și viitoare, ar trebui să se asigure și mijloacele de armonizare fiscală în materie de taxe pe poluare și resurse și să se răspundă nevoii de a calibra mai bine instrumentele existente, în funcție de externalitățile care trebuie acoperite. Politicile de mediu ar trebui să nu mai servească drept variabilă de ajustare, ci să devină o pârghie majoră pentru reorientarea strategică a activităților umane, artizanale, agricole și industriale în Uniune și, prin efecte de contagiune pozitive, să se impună și în celelalte regiuni, în care se află partenerii săi politici și comerciali.

3.   Observații specifice

3.1.   Punerea în aplicare a legislației Uniunii în materie de mediu în domeniul calității aerului

Împreună cu apa, natura și deșeurile, calitatea aerului este unul dintre domeniile cu cele mai multe cazuri de neîndeplinire a obligațiilor. În mai 2018, Comisia și-a intensificat măsurile de asigurare a punerii în aplicare pentru șase state membre care au încălcat normele UE privind calitatea aerului, trimițându-le în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (16). CESE recunoaște că, în prezent, Comisia efectuează o verificare a adecvării directivei privind calitatea aerului, evaluând performanța directivelor privind calitatea aerului înconjurător în perioada 2008-2018. În special, eforturile de a îmbunătăți punerea în aplicare a legislației privind calitatea aerului din exterior ar contribui la ODD 11 privind orașele durabile.

În ceea ce privește calitatea aerului, ar trebui amintit faptul că poluarea atmosferică are un triplu efect:

1.

asupra sănătății, într-o asemenea măsură încât poluarea aerului din interior și din exterior rămâne un factor major de risc în Uniunea Europeană (17) și în alte zone. Este vorba chiar de riscul principal în ceea ce privește sănătatea și mediul în întreaga lume (18), având în vedere cele 6,5 milioane de decese premature pe an și costul ridicat pentru societate, pentru sistemele de sănătate, pentru economie și pentru toți cei cărora le este afectată sănătatea. În Europa, se estimează că numărul de decese premature se ridică la 400 000 pe an, potrivit unui raport recent al Curții de Conturi Europene dedicat poluării aerului, în care se constată că sănătatea cetățenilor europeni nu este încă protejată în mod suficient și că acțiunea UE nu a avut efectele scontate;

2.

asupra biodiversității (impactul asupra recoltelor, pădurilor etc.);

3.

asupra clădirilor contemporane și, bineînțeles, și a celor istorice, la rândul lor legate de turism.

3.1.1.   Aerul din interior

(a)

Pentru a îmbunătăți calitatea aerului din interior, ar trebui, prin etichetare, să se aducă la cunoștința consumatorului emisiile corespunzătoare produselor achiziționate, indiferent dacă sunt, de exemplu, materiale de construcție, decorațiuni, mobilier sau produse de uz casnic. În acest scop, pe baza unei comparații între legislațiile statelor membre, Uniunea ar trebui să dispună de un cadru coerent bazat pe cele mai bune practici actuale.

(b)

După faza de construcție și de livrare a unei clădiri, ar trebui instituită obligația de a întreține și a monitoriza în mod regulat calitatea ventilării. Această monitorizare a clădirilor pe termen lung ar avea în mod evident un impact pozitiv atât din punct de vedere medical, cât și energetic.

(c)

Pentru a proteja categoriile de populație fragile, al căror sistem respirator este slăbit sau încă se dezvoltă și care necesită o mai bună calitate a aerului, ar trebui, de asemenea, să fie puse în aplicare planuri de acțiune în acest scop în clădirile cu acces pentru public și, în special, pentru copiii de vârstă mică.

(d)

În sfârșit, ar fi utilă armonizarea practicilor în materie de filtrare a aerului. Uniunea ar trebui să definească criterii pentru a măsura eficacitatea și siguranța acestora, în special pentru a evita orice derapaj comercial sau chiar medical, indus de o relativă absență a normelor în prezent.

3.1.2.   Aerul din exterior

(a)

Pentru o mai bună calitate a aerului și pentru un grad sporit de încredere între cetățeni și instituțiile europene, ar trebui ca reglementările actuale să fie puse în aplicare mai serios iar nerespectarea lor să fie mai strict sancționată, însă ar trebui și ca normele prevăzute de directivele europene să țină seama, în sfârșit, de recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), deocamdată absente din legislație, atunci când acestea protejează într-o mai mare măsură sănătatea populației.

(b)

În prezent, numai particulele PM10 și PM2,5 sunt monitorizate (la scară micrometrică). Or, din punctul de vedere al sănătății, unele particule ultrafine (PUF) au un efect mult mai mare asupra sănătății (la scară nanometrică), dat fiind că penetrează mult mai adânc în corpul uman și se pot acumula în organele vitale. Legislația europeană ar trebui așadar să ia în considerare această realitate și să prevadă ca aceste particule să fie monitorizate astfel încât și prezența lor în aer să fie redusă, de asemenea, în mod progresiv.

(c)

Ar trebui să se acționeze în mod similar și pentru hidrocarburile aromatice policiclice (HPA) și pentru diverși alți poluanți, care nu sunt încă monitorizați, în special pentru cei legați de incineratoare, de nave, de vehiculele rutiere, de echipamentele de pe șantiere etc., cu atât mai mult cu cât progresele constante în ceea ce privește cunoștințele științifice și capacitățile tehnice ar permite deja de pe acum o mai bună protecție a sănătății și a ecosistemelor.

(d)

În acest scop, Directiva privind plafoanele naționale de emisie (PNE) (19) este esențială pentru ca statele membre să își reducă emisiile de poluanți atmosferici. Cu toate acestea, propune doar măsuri orientative, conform principiului subsidiarității, pentru ca statele membre să respecte angajamentele de reducere a emisiilor. Flexibilitatea pe care o oferă în ceea ce privește punerea în aplicare face ca această reglementare să fie mult prea slabă.

(e)

Un alt aspect care poate fi îmbunătățit constă în faptul că această directivă nu a propus un obiectiv de reducere a metanului, un poluant atmosferic esențial, întrucât este un precursor al ozonului, dar și un gaz cu foarte puternic efect de seră.

(f)

Pentru a asigura armonizarea între diferitele reglementări europene, politica agricolă comună (PAC) ar trebui să introducă obiective privind poluarea aerului generată de sectorul agricol. De exemplu, acest sector este răspunzător de peste 95 % din emisiile de amoniac, un poluant vizat de Directiva PEN. Pentru ca statele membre să-și atingă obiectivele de reducere în acest domeniu, PAC ar trebui să ofere instrumente adecvate.

(g)

În sfârșit, trebuie reamintit că cuantificarea poluanților se bazează în prezent pe greutatea lor (exprimată în μg/m3), chiar dacă, timp de mai mulți ani, toxicologii au subliniat, în cadrul reuniunilor științifice că ar fi preferabil să se cuantifice în număr de particule. O astfel de abordare este cu atât mai importantă cu cât suntem mai interesați de elementele ultrafine pe care le respirăm (20).

3.2.   Punerea în aplicare a legislației de mediu a Uniunii Europene în domeniul apei

În ceea ce privește problema apei, trebuie subliniat de la bun început că directiva-cadru în domeniu este, în general, satisfăcătoare, dar că punerea ei în aplicare este în continuare nesatisfăcătoare și că majoritatea statelor membre nu a reușit să asigure starea ecologică bună așteptată în 2015. Același lucru este valabil și pentru rețeaua Natura 2000, din cauza eșecului general al instrumentului contractual. Pot fi aduse diferite îmbunătățiri și noutăți, legate în special de progresele științifice care vizează, pe de o parte, exploatarea terenurilor și, pe de altă parte, dispersia și interacțiunea anumitor poluanți. Acest aspect va fi examinat mai jos. Progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE privind apa ar contribui la atingerea mai multor obiective legate de ODD 6 privind apa curată și salubritatea.

Unul dintre aspectele cele mai critice în ceea ce privește apa este punerea în aplicare a Directivei privind tratarea apelor uzate urbane, unde există diferențe importante între statele membre în ceea ce privește conformitatea, rezultat al unei combinații de probleme legate de guvernanță și finanțare. Deși Comisia a făcut eforturi majore în perioada mandatului actual, încă mai există nevoi considerabile de finanțare în acest domeniu, precum și probleme legate de guvernanță care trebuie rezolvate. Pe baza bunelor practici din domeniul gestionării deșeurilor solide, ar trebui elaborate noi moduri de a-i face responsabili pe producători pentru finanțarea proceselor de epurare suplimentare care au ca scop captarea poluanților emergenți – precum produsele farmaceutice și microplasticele.

3.2.1.   Apele de suprafață

(a)

Pentru a îmbunătăți starea apelor de suprafață, și, totodată, pentru a evita unele evoluții negative ale dreptului și ale guvernanței în domeniul mediului, ar fi de preferat să se definească anumiți termeni, cum ar fi, de exemplu, „continuitate ecologică”, „cursuri de apă” și „zonă umedă”. Este esențial, de exemplu, ca normele privind caracterizarea zonelor umede să fie specificate la nivel european, cunoscut fiind faptul că singura abordare bazată pe obiectivul protecției este prea complexă pentru a fi transpusă în mod corespunzător în legislația națională, cel puțin în anumite state membre.

(b)

În mod similar, ar fi util să existe un cadru unificat care să permită ca evaluările să se efectueze în mod clar și în comun cu toți actorii implicați în punerea în aplicare a dreptului în acest domeniu.

(c)

Ar trebui să fie redusă la sursă răspândirea în mediul înconjurător a nanoparticulelor, cum ar fi, de exemplu, cele din industria textilă și agroalimentară, sau a perturbatorilor endocrini, cum ar fi cei din industria farmaceutică și din agricultură, și să se stabilească limite care să nu fie depășite în apele de suprafață și în apele subterane, având în vedere impactul lor asupra ecosistemelor și, în special, asupra lanțurilor trofice, inclusiv asupra ființelor umane. În acest scop, ar fi oportun să se creeze, în sfârșit, mijloacele pentru a stabili, pe termen lung, praguri pentru efectele combinării acestor substanțe (efectul de cocktail) cu diferitele substanțe deja monitorizate și subprodusele lor de degradare.

3.2.2.   Apele subterane

(a)

În ceea ce privește legislația în domeniul apei, dispozițiile privind recuperarea costurilor suportate de diferitele categorii de utilizatori, internalizarea externalităților și stabilirea prețului apei în conformitate cu costurile – astfel cum sunt definite în Directiva de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (21) – nu au un caracter obligatoriu foarte pronunțat și nici nu sunt suficient de clare pentru a produce un efect suficient.

(b)

Odată cu schimbările climatice, realimentarea corpului de apă subterană poate deveni cu atât mai problematică cu cât, în anumite locuri, practicile din domeniul urbanistic sau agricol duc la o formă nedorită de întrerupere a ciclului hidrologic, din cauza solurilor impermeabilizate sau cu o activitate biologică prea scăzută, care favorizează mai curând scurgerile de apă, eroziunea și scurgerile de nămol, decât infiltrarea, purificarea și stocarea naturală. Pentru ca aceste fenomene să nu se agraveze și mai mult, ar trebui ca Uniunea să adopte în cele din urmă o reglementare pentru solurile vii, care ar avea, de asemenea, avantajul de a aborda în același timp problemele legate de calitatea și de cantitatea de apă disponibilă pentru ecosisteme, pentru consumul uman, precum și pentru activitățile agricole și industriale.

(c)

Având în vedere rolul de a favoriza apariția ploii prin evapotranspirație și de a filtra, purifica și stoca apa în sol și în apele subterane, pădurile și gardurile vii, alcătuite din arbori și din arbuști, și, de asemenea, într-o măsură mai mică, pajiștile permanente și solurile cultivate pe termen lung fără răsturnarea brazdei ar trebui să beneficieze de mai multă atenție și, în măsura posibilului, să fie prezente și repartizate pe întregul teritoriu european, cu atât mai mult cu cât reprezintă și un ajutor semnificativ pentru celelalte ființe vii, inclusiv pentru numeroase plante care ajută culturile, care se confruntă cu căldura excesivă și cu alte fenomene meteorologice extreme, din ce în ce mai des întâlnite.

3.2.3.   Directiva de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei.

În perspectiva unei mai bune puneri în aplicare a Directivei-cadru privind apa, ar trebui modificat textul directivei sub anumite aspecte care au fost menționate deja în parte, după cum urmează:

(a)

În preambul, definiția apei „[a]pa nu este un bun comercial oarecare”, ar trebui înlocuită cu textul „apa nu este un bun comercial”.

(b)

Având în vedere starea apelor din Europa, aplicarea principiilor prevenției și precauției impune eliminarea tuturor derogărilor, de exemplu a celor menționate la articolul 4 alineatul (5) sau la articolul 7 alineatul (4).

(c)

Având în vedere starea apelor, trebuie solicitată o evaluare de mediu pentru toate proiectele care pot afecta apa și mediul acvatic. Prin urmare, ar trebui eliminată „procedura simplificată de evaluare” (articolul 16.

(d)

Principiul „poluatorul plătește” trebuie revizuit, în special în ceea ce privește modalitățile sale de aplicare, prin:

reformularea articolului 9: în loc de „Statele membre iau în considerare principiul recuperării costurilor serviciilor legate de utilizarea apei, inclusiv a costurilor legate de mediu și de resurse, având în vedere analiza economică efectuată în conformitate cu anexa III și, în special, cu principiul «poluatorul plătește»”, ar trebui să se prevadă: „Statele membre aplică recuperarea costurilor directe și indirecte legate de impactul activităților umane asupra apei în conformitate cu principiul «poluatorul plătește»”;

eliminarea excepțiilor menționate la articolul 9 alineatul (4);

adăugarea tuturor sectoarelor, specificând cele trei domenii (agricultură, industrie, gospodării), pentru care statele stabilesc norme care vizează eliminarea externalizării costurilor. Un raport anual ar urma să specifice, pe sectoare, modalitățile de implementare a acestui proces.

(e)

Ar trebui, de asemenea, să se înlocuiască toate formulările de tipul „se asigură că” cu o obligație reală [de exemplu, la articolul 11 alineatul (5) sau la articolul 14 alineatul (1)].

(f)

În mod similar, pare a fi necesar să se reducă pragurile pentru poluanți, inclusiv prin coroborarea cu alte directive (cum ar fi cele privind nitrați, substanțe chimice, etc.), și să actualizeze substanțele prioritare (prin includerea, de exemplu, a compușilor perfluorați, a nanotehnologiilor etc.).

(g)

Este necesar să se îmbunătățească participarea publicului (articolul 14, în special în ceea ce privește planificarea. Aceasta ar trebui extinsă la programele de măsurare de bază și suplimentare, precum și la toate controalele administrative prealabile.

(h)

În ceea ce privește sancțiunile (articolul 23, ar trebui să se adauge că, în conformitate cu Convenția de la Aarhus, statele trebuie să instituie norme și proceduri care să promoveze accesul publicului la aplicarea sancțiunilor în domeniul apei.

3.3.   Punerea în aplicare a legislației de mediu a Uniunii Europene în domeniul deșeurilor

Evaluarea impactului care stă la baza legislației recent adoptate privind deșeurile a identificat mai multe probleme privind punerea în aplicare: atât de natură juridică/de reglementare, cât și probleme legate de guvernanță și sensibilizare. Deseori, deficiențele de aplicare a Directivei-cadru privind deșeurile trebuie puse pe seama lipsei de instrumente economice, de exemplu, acele instrumente care fac reciclarea deșeurilor mai atractivă decât depozitarea lor. Cu toate acestea, instituirea unor astfel de instrumente economice poate fi problematică pentru municipalități. Adesea, autoritățile locale nu au capacitatea de a transpune măsurile și instrumentele UE la nivel local, ceea ce indică o problemă de guvernanță. Asigurarea punerii în aplicare este, de asemenea, o problemă majoră în mai multe state membre. CESE recunoaște că, în ultimii ani, Comisia a colaborat cu statele membre pentru a aborda astfel de deficiențe de punere în aplicare, oferind, de exemplu, sprijin tehnic și orientări specifice cu privire la modificările care trebuie făcute prin cele două exerciții de promovare a conformității, organizate în 2012 și în 2015.

Propunerile legislative recent adoptate privind deșeurile ar trebui să rezolve o parte din problemele de punere în aplicare și să contribuie la realizarea ODD 12 privind consumul și producția durabile, însă problemele legate de guvernanță și de asigurare a punerii în aplicare încă trebuie abordate la nivel național. Împreună cu Comisia, CESE a creat o platformă a părților interesate privind economia circulară care a obținut deja rezultate semnificative, facilitând colectarea, schimbul și diseminarea de cunoștințe de specialitate și de bune practici existente între diferitele părți interesate. Această platformă este un instrument esențial care merită să fie utilizat pe scară mai largă pentru a încuraja punerea în aplicare a legislației UE în acest domeniu.

3.3.1.   Prevenirea generării de deșeuri

(a)

Recenta revizuire a politicii privind deșeurile (22) reprezintă o oportunitate de a sprijini cu fermitate măsurile care vizează reducerea la sursă a nevoilor noastre (inclusiv nevoile noastre în ceea ce privește materiile prime și materiile prime secundare) și prevenirea generării de deșeuri în viitor, în special a celor periculoase pentru ecosisteme și pentru sănătatea umană. Acest lucru înseamnă că trebuie să punem în discuție nevoile și producțiile noastre, modul în care le concepem, le asigurăm durabilitatea și, ulterior, în care le transformăm cu pierderi minime de materiale minime, care au, în general, un impact asupra mediului, asupra suveranității energetice și asupra durabilității economice.

(b)

Pentru a putea vorbi despre „materiale durabile”, mai degrabă decât despre „deșeuri” și despre economia circulară, trebuie, încă din etapa de proiectare a producțiilor noastre, să eliminăm componentele cu un grad ridicat de toxicitate sau de periculozitate care pot complica viitoarea etapă de reciclare.

(c)

În ceea ce privește ambalajele, ar trebui să prevaleze sobrietatea și ar fi util să se evolueze cât mai mult, în mod progresiv și obligatoriu, pentru se a evita orice denaturare a concurenței în ceea ce privește diferitele sisteme de returnare și de reutilizare.

(d)

Prevenirea generării de deșeuri depinde și de capacitatea întreprinderilor noastre de a reutiliza și de a repara produsele. Pentru a face acest lucru, este nevoie de o legislație europeană ambițioasă, care să prevadă obiective obligatorii și nu să se limiteze la măsuri bazate pe voluntariat.

(e)

Pentru a decupla dezvoltarea economică de consumul de resurse naturale și de impactul aferent asupra mediului, este necesar ca Uniunea să își stabilească ținte mai ambițioase pentru a spori eficiența utilizării resurselor în sistemele noastre de producție.

3.3.2.   Gestionarea deșeurilor

(a)

Pentru a câștiga și pentru a păstra încrederea populației, a producătorilor și a consumatorilor, este necesar ca economia circulară – ținând seama în mod constant de cunoștințele științifice cele mai actuale – să ia măsuri de precauție pentru orice scandal viitor, inclusiv în domeniul sănătății, care ar putea avea legătură cu concentrarea sau dispersia poluanților în materialele reciclate (brom sau perturbatori endocrini, de exemplu) sau în mediu (nanomateriale sau microplastice).

(b)

O astfel de abordare va fi mai credibilă și mai eficientă în cazul în care, pentru a îmbunătăți rata de reciclare a tuturor tipurilor de materiale, s-ar asigura trasabilitatea componentelor încă din stadiul de producție a acestora și s-ar garanta cel mai ridicat grad de transparență posibil până la întâlnirea lor cu consumatorul.

(c)

Astfel, în cadrul Uniunii Europene, același nivel de protecție a sănătății umane și a mediului trebuie aplicat materialelor reciclate și materialelor primare. Nu ar trebui să se permită utilizarea de substanțe chimice periculoase în concentrații mai mari în cazul materialelor reciclabile. Prin urmare, odată cu aplicarea restricțiilor și cu stabilirea limitelor pentru produsele chimice în cadrul Regulamentului REACH (23), Agenția Europeană pentru Produse Chimice ar trebui să stabilească aceleași limite pentru materialele reciclate. Materialele care nu respectă aceste limite trebuie să fie tratate astfel încât substanța respectivă să fie îndepărtată sau să nu fie eligibilă pentru reutilizare sau pentru reciclare.

(d)

În afară de telefoanele inteligente și de alte produse electrice și electronice care ar trebui să facă obiectul proiectării ecologice, ar trebui ca Uniunea să dezvolte și să adopte, de asemenea, o politică de gestionare a deșeurilor sale demnă de acest nume, pe teritoriul său, și nu să le transporte în străinătate.

(e)

Prin luarea în considerare a evaluării ciclului de viață (ECV), toate opțiunile de reciclare sunt superioare incinerării (în special din cauza energiei gri din materialele plastice, de exemplu), cu excepția lemnului, în anumite cazuri specifice, și a unor produse/materiale care constituie deșeuri periculoase. Aceasta, asemenea îngropării, trebuie să dispară treptat și trebuie stabilite obiective ambițioase în acest sens.

Bruxelles, 12 decembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Avizul pe tema „Evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE” (JO C 345, 13.10.2017, p. 114).

(2)  A se vedea nota de subsol 1.

(3)  Avizul pe tema „Acțiuni ale UE în vederea îmbunătățirii conformării cu legislația de mediu și a guvernanței de mediu” (JO C 283, 10.8.2018, p. 83).

(4)  A se vedea nota de subsol 3.

(5)  COM(2018) 10 final

(6)  Avizul pe tema „Programul «Aer curat pentru Europa»” (JO C 451, 16.12.2014, p.134) și avizul pe tema „Eliminarea azbestului din UE” (JO C 251, 31.7.2015, p. 13).

(7)  Avizul pe tema „Un plan de acțiune pentru natură, cetățeni și economie” (JO C 129, 11.4.2018, p. 90); avizul pe tema „Guvernanța internațională a oceanelor: o agendă pentru viitorul oceanelor noastre” (JO C 209, 30.6.2017, p. 60) și avizul pe tema „Calitatea apei destinate consumului uman” (JO C 367, 10.10.2018, p. 107).

(8)  Avizul pe tema „Restricții privind substanțele periculoase (RoHS)” (JO C 345, 13.10.2017, p. 110); avizul pe tema „Abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile” (JO C 283, 10.08.2018, p. 56); avizul pe tema „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” (inclusiv tratarea deșeurilor provenite de la nave) (JO C 283, 10.08.2018, p. 61); avizul pe tema „Rolul valorificării energetice a deșeurilor în economia circulară” (JO C 345, 13.10.2017, p. 102); avizul pe tema pachetului de măsuri privind economia circulară (JO C 264, 20.7.2016, p. 98).

(9)  Avizul pe tema „Accesul la justiție în probleme de mediu” (JO C 129, 11.4.2018, p. 65).

(10)  A se vedea notele de subsol 1 și 3.

(11)  Avizul pe tema „Noi avantaje pentru consumatori” (JO C 440, 6.12.2018, p. 66).

(12)  Avizul pe tema „Tranziția către un viitor european mai durabil – o strategie pentru 2050” (JO C 81, 2.3.2018, p.44) și avizul pe tema „Noi modele economice durabile” (JO C 81, 2.3.2018, p. 57).

(13)  Avizul pe tema „Agenda 2030 – O Uniune Europeană angajată să sprijine dezvoltarea durabilă la nivel mondial”, adoptat la 20 octombrie 2016 (JO C 34, 2.2.2017, p. 58), și avizul pe tema „Rolul esențial al comerțului și investițiilor în realizarea și punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD)” (JO C 129, 11.4.2018, p. 27).

(14)  Avizul pe tema „Capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă (CDD) din acordurile de liber schimb (ALS) încheiate de UE” (JO C 227, 28.6.2018, p. 27).

(15)  Avizul pe tema „Protocolul de la Paris – Proiect detaliat pentru combaterea schimbărilor climatice după 2020” (JO C 383, 17.11.2015, p.74) și avizul pe tema „Justiția climatică” (JO C 81, 2.3.2018, p. 22).

(16)  http://europa.eu/rapid/press-release_IP-18-3450_ro.htm.

(17)  Potrivit Agenției Europene de Mediu.

(18)  Potrivit OMS.

(19)  Directiva PNE.

(20)  https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0048969711005730?via%3Dihub.

(21)  Directiva-cadru privind apa.

(22)  http://ec.europa.eu/environment/waste/target_review.htm.

(23)  Regulamentul REACH – Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 396, 30.12.2006, p. 1, astfel cum a fost modificat în JO L 136, 29.5.2007, p. 3).