COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 18.10.2017
COM(2017) 607 final
2017/0266(NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului adițional de completare a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS nr. 217)
EXPUNERE DE MOTIVE
1.OBIECTUL PROPUNERII
Protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (denumit în continuare „Protocolul adițional”) a fost adoptat de Comitetul de Miniștri la 19 mai 2015. Uniunea Europeană a semnat Protocolul adițional la 22 octombrie 2015 1 . Prezenta propunere se referă la decizia de a încheia Protocolul adițional în numele Uniunii.
Protocolul adițional (Convenția nr. 217) completează Convenția privind prevenirea terorismului (Convenția nr. 196). Pentru a putea încheia Protocolul adițional, Uniunea Europeană trebuie să fi încheiat sau să încheie simultan Convenția nr. 196 2 . Prin urmare, prezenta propunere este însoțită de o propunere privind o decizie de încheiere a Convenției nr. 196 în numele Uniunii și trebuie citită împreună cu aceasta.
2.CONTEXTUL PROPUNERII
Obiectivul Protocolului adițional este de a completa Convenția nr. 196 cu o serie de dispoziții menite să pună în aplicare aspectele de drept penal din Rezoluția 2178(2014) a Consiliului de Securitate al ONU privind amenințările la adresa păcii și securității internaționale provocate de acțiuni de terorism. În cadrul rezoluției, Consiliul de Securitate a solicitat statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite să adopte o serie de măsuri care vizează prevenirea și stoparea fluxului de luptători teroriști străini către zonele de conflict.
Protocolul adițional răspunde acestei solicitări prin promovarea unei înțelegeri comune și a unui răspuns comun la infracțiunile legate de luptătorii teroriști străini, ceea ce servește ca referință pentru schimbul de informații și facilitează investigațiile și urmăririle penale transfrontaliere având ca obiect fapte de natură pregătitoare care riscă sau amenință să conducă la săvârșirea de infracțiuni de terorism.
Astfel, Protocolul adițional prevede incriminarea următoarelor fapte: participarea într-o asociație sau grupare în scopuri teroriste (articolul 2), primirea de instruire în scopuri teroriste (articolul 3), deplasarea în străinătate în scopuri teroriste sau tentativa de deplasare în străinătate în scopuri teroriste (articolul 4), furnizarea sau colectarea de fonduri pentru astfel de deplasări (articolul 5) și organizarea sau facilitarea unor astfel de deplasări (articolul 6). În fine, articolul 7 vizează îmbunătățirea schimbului de informații prin obligația prevăzută pentru părți, de a desemna un punct de contact care să furnizeze informații sau să trateze cererile de informații disponibile în timp util.
Articolul 2 este considerat un instrument important pentru investigarea și urmărirea penală eficace a celor care contribuie prin activitățile lor la săvârșirea de infracțiuni de terorism de către grupări teroriste.
Articolul 3 prevede incriminarea faptelor de natură pregătitoare, și anume primirea de instruire în scopuri de teroriste, completându-se astfel infracțiunea de furnizare de instruire, astfel cum este prevăzută la articolul 7 din Convenția nr. 196. În același timp, dispoziția de la articolul 3 sporește securitatea juridică și eficacitatea articolelor 4-6 din Protocolul adițional, în sensul că prevede o definiție a primirii de instruire în scopuri teroriste, care este menționată ca unul dintre scopurile deplasării.
Prin articolele 4-6 se intenționează transpunerea punctului (6) literele (a) - (c) din dispozitivul RCSONU 2178(2014). Aceste dispoziții extind sfera incriminării la alte fapte de natură pregătitoare în afară de cele deja incluse în Convenția nr. 196 (respectiv instigarea publică, furnizarea de instruire și recrutarea în scopuri teroriste).
Prin dispoziția de la articolul 7 privind intensificarea schimbului de informații/instituirea de puncte de contact, Protocolul adițional răspunde apelului lansat prin intermediul punctului 3 din RCSONU 2178(2014) la o cooperare internațională mai strânsă, care să faciliteze în mod special prevenirea și investigarea deplasărilor în țări terțe cu scopul de a săvârși infracțiuni de terorism sau de a participa la activități de instruire în scopuri teroriste.
Protocolul adițional a intrat în vigoare la 1 iulie 2017. La 11 iulie 2017, trei state membre ale UE ratificaseră Protocolul adițional și douăzeci și patru de state membre ale UE îl semnaseră 3 . Uniunea Europeană a semnat Protocolul adițional la 22 octombrie 2015.
3.MOTIVELE PROPUNERII
Amenințarea teroristă s-a amplificat și a evoluat rapid în ultimii ani. Persoanele denumite „luptători teroriști străini” se deplasează în străinătate în scopuri teroriste. Luptătorii teroriști străini care se întorc reprezintă o amenințare sporită la adresa securității în toate statele membre. Luptătorii teroriști străini au fost asociați cu atacuri și comploturi recente în mai multe state membre. În plus, Uniunea și statele sale membre se confruntă cu amenințări sporite din partea persoanelor care sunt inspirate sau instruite de grupuri teroriste din străinătate. Acțiunea împotriva terorismului trebuie să fie intensificată, nu doar la nivel național, ci și la nivel paneuropean și dincolo de acesta.
Terorismul are un caracter mondial și reprezintă o amenințare tot mai mare la adresa drepturilor fundamentale, a democrației și a statului de drept în Europa și în întreaga lume. Atacurile teroriste nu fac nicio deosebire, victimele terorismului pot fi originare de oriunde.
Atacurile teroriste comise în ultimii ani în Uniunea Europeană și în alte părți ale lumii au reprezentat încălcări inacceptabile ale principiilor care stau la baza societăților democratice. În fața unei astfel de amenințări de durată, Uniunea Europeană este mai mult ca niciodată obligată să acționeze ca un tot unitar pentru a promova și a susține principiile care reprezintă rațiunea sa de a fi.
Natura transfrontalieră a terorismului necesită o cooperare internațională puternică. O înțelegere comună a infracțiunilor legate de luptătorii teroriști străini și a infracțiunilor de natură pregătitoare care riscă să conducă la săvârșirea de acte de terorism contribuie la sporirea în continuare a eficacității instrumentelor de justiție penală și a cooperării la nivelul Uniunii și la nivel internațional. Faptul că normele juridice în acest domeniu — inclusiv cele care se aplică în cadrul UE — sunt adesea derivate din instrumente internaționale precum Protocolul adițional subliniază și mai mult necesitatea ca Uniunea Europeană să adopte o poziție unitară pe plan internațional.
În sfârșit, Uniunea Europeană a adoptat un set cuprinzător de instrumente juridice pentru combaterea terorismului, astfel cum sunt menționate mai jos. Dispozițiile cuprinse în aceste instrumente coincid aproape în totalitate cu dispozițiile Protocolului adițional. Protocolul adițional ar putea aduce atingere acestor norme comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare al acestora.
Prin adoptarea Directivei (UE) 2017/514 privind combaterea terorismului, Uniunea Europeană este pregătită să își onoreze angajamentul de a fi parte la Protocolul adițional prin încheierea acestui instrument.
4.ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII
4.1Competența Uniunii de a încheia Protocolul adițional
Articolul 3 alineatul (2) din TFUE prevede că Uniunea are competență exclusivă „în ceea ce privește încheierea unui acord internațional ... în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora.” Un acord internațional poate aduce atingere normelor comune sau poate modifica sfera de aplicare a acestora atunci când domeniul care face obiectul acordului se suprapune peste dreptul Uniunii sau este reglementat, în mare măsură, de dreptul Uniunii 4 .
Uniunea a adoptat deja măsuri în domeniul reglementat prin Protocolul adițional, inclusiv dispoziții de drept penal material, precum și o dispoziție privind intensificarea schimbului de informații. Cadrul juridic al UE care reglementează infracțiunile legate de terorism este prevăzut în Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului 5 , care înlocuiește Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului privind combaterea terorismului în ceea ce privește statele membre care au obligații în temeiul directivei. Considerentul 5 din directivă se referă în mod specific la RCSONU 2178(2014) și la Protocolul adițional. Directiva stabilește cadrul juridic pentru toate infracțiunile definite prin Protocolul adițional și prevede norme complementare privind sancțiunile, competența și răspunderea persoanelor juridice.
Dispozițiile Protocolului adițional referitoare la schimbul de informații sunt reglementate prin Decizia 2005/671/JAI a Consiliului privind schimbul de informații și cooperarea referitoare la infracțiunile de terorism 6 , pe care o modifică, de asemenea, Directiva (UE) 2017/541.
Alte instrumente relevante ale Uniunii în această privință sunt în special Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informații și date operative între autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene 7 , precum și Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (Decizia Prüm) 8 . Aceste instrumente reglementează, pe de o parte, schimbul de informații în scopul investigațiilor penale în chestiuni legate de activități teroriste și, pe de altă parte, instituirea unor puncte de contact pentru schimbul de informații. Europol 9 sprijină în special cooperarea polițienească dintre statele membre și cea dintre statele membre și țările terțe pentru a răspunde în mod adecvat fenomenului luptătorilor teroriști străini.
Domeniul care face obiectul Protocolului adițional se suprapune peste dreptul Uniunii și este în orice caz reglementat, în mare măsură, de dreptul Uniunii. Prin urmare, încheierea sa ar putea „aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora”, în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din TFUE. În consecință, Uniunea dispune de o competență exclusivă pentru a încheia Protocolul adițional.
4.2Temeiul juridic al propunerii de decizie
Alegerea temeiului juridic al unei măsuri a UE trebuie să se întemeieze pe elemente obiective, care pot fi supuse controlului jurisdicțional; printre acestea se numără scopul și conținutul măsurii 10 . Dacă din examinarea unei măsuri a Uniunii Europene reiese faptul că aceasta servește unui scop dublu sau că are o componentă dublă și că unul dintre scopuri sau una dintre componente poate fi identificată ca principală sau predominantă, în timp ce cealaltă este doar incidentală, măsura trebuie să fie întemeiată pe un temei juridic unic, mai exact pe acel temei necesar scopului sau componentei principale sau predominante.
Scopul predominant al Protocolului adițional este de a introduce infracțiuni legate de terorism, pentru care Uniunea are competență în temeiul articolului 83 alineatul (1) din TFUE. Temeiul juridic material pentru semnarea Protocolului adițional este, prin urmare, articolul 83 alineatul (1) din TFUE. Articolul 7 privind intensificarea schimbului de informații prin desemnarea punctelor de contact vizează facilitarea detectării, prevenirii și investigării persoanelor care se deplasează sau încearcă să se deplaseze, facilitând astfel aplicarea în practică a articolului 4 din Protocolul adițional și are, prin urmare, o natură accesorie.
Directiva privind combaterea terorismului, al cărei scop principal este de a stabili norme minime privind definirea infracțiunilor teroriste și a celor legate de terorism și sancțiunile aferente acestora, a fost adoptată, de asemenea, pe baza articolului 83 alineatul (1) din TFUE. Ea include și dispoziții menite să îmbunătățească schimbul de informații și sprijinirea și protejarea victimelor terorismului.
Potrivit articolului 218 alineatul (6) din TFUE, Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie privind încheierea acordului. Articolul 218 alineatul (6) litera (a) din TFUE prevede că, pentru acordurile din domeniile în care se aplică procedura legislativă ordinară, Consiliul adoptă o decizie privind încheierea acordului după obținerea aprobării Parlamentului European.
Protocolul adițional acoperă domenii în care se aplică procedura legislativă ordinară, în special stabilirea unor norme minime privind definirea infracțiunilor din domeniul terorismului [articolul 83 alineatul (1) din TFUE], pentru care este necesară aprobarea Parlamentului European. Temeiul juridic procedural al propunerii de decizie este, prin urmare, articolul 218 alineatul (6) litera (a) din TFUE.
4.3Punct de contact pentru schimbul de informații
În temeiul articolului 7 din protocol, părțile desemnează un punct de contact pentru schimbul de informații 24 de ore din 24, 7 zile din 7, privind luptătorii teroriști străini. Se propune desemnarea Europol ca punct de contact, în condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/794 pentru relațiile cu partenerii și transferul și schimbul de date cu caracter personal.
4.4Aplicare teritorială
În conformitate cu Protocolul nr. 22 la Tratatul privind Uniunea Europeană, Protocolul adițional semnat și, în cele din urmă, încheiat de Uniunea Europeană este obligatoriu și se aplică în toate statele membre ale UE, cu excepția Danemarcei. În conformitate cu Protocolul 21 la Tratatul privind Uniunea Europeană, Protocolul adițional semnat și, în cele din urmă, încheiat de Uniunea Europeană nu este obligatoriu și nu se aplică în Regatul Unit decât dacă acest stat membru notifică Consiliului intenția sa de a participa la adoptarea și punerea în aplicare a acestui instrument. Irlandei îi revin obligații în temeiul Deciziei-cadru 2002/475/JAI și, prin urmare, participă la adoptarea prezentei decizii.
2017/0266 (NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului adițional de completare a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS nr. 217)
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 83 alineatul (1), coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
având în vedere aprobarea Parlamentului European,
întrucât:
(1)În conformitate cu Decizia (UE) 2015/1914 a Consiliului din 18 septembrie 2015 11 , Protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS nr. 196) (denumit în continuare „Protocolul adițional”) a fost semnat la 22 octombrie 2015, sub rezerva încheierii sale.
(2)Articolul 10 din Protocolul adițional prevede că acesta este deschis spre aprobare de către Uniunea Europeană.
(3)Uniunea a adoptat deja măsuri în diferitele domenii reglementate de Protocolul adițional.
(4)Protocolul adițional prevede faptul că părțile trebuie să desemneze un punct de contact în scopul schimbului de informații privind persoanele care se deplasează în scopuri teroriste.
(5)Irlandei îi revin obligații în temeiul Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului 12 și, prin urmare, participă la adoptarea prezentei decizii.
(6)[În conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și-a exprimat dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.
SAU
În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat anterior, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.]
(7)În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(8)Prin urmare, Protocolul adițional ar trebui aprobat în numele Uniunii Europene,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS nr. 196) se aprobă în numele Uniunii Europene.
Textul protocolului adițional este atașat la prezenta decizie.
Articolul 2
Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) este desemnată drept punct de contact prevăzut la articolul 7 din Protocolul adițional și în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului 13 .
Articolul 3
Președintele Consiliului desemnează persoana împuternicită să depună, în numele Uniunii Europene, instrumentul de aprobare prevăzut la articolul 10 din Protocolul adițional, pentru a exprima consimțământul Uniunii Europene de a-și asuma obligații în temeiul Protocolului adițional.
Articolul 4
Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării 14 .
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu,
Președintele
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 18.10.2017
COM(2017) 607 final
ANEXĂ
la
Propunerea de Decizie a Consiliului
privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului adițional care completează Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS nr. 217)
ANEXĂ
la
Propunerea de Decizie a Consiliului
privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului adițional care completează Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS nr. 217)
Cea de a 28-a reuniune plenară
Strasbourg (Franța), 8-10 aprilie 2015
Statele membre ale Consiliului Europei și celelalte părți la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului (CETS nr. 196), semnatare ale prezentului protocol,
întrucât scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi;
dorind să consolideze în continuare eforturile îndreptate către prevenirea și reprimarea terorismului sub toate formele sale, atât în Europa, cât și la nivel mondial, cu respectarea drepturilor omului și a statului de drept;
reamintind drepturile omului și libertățile fundamentale consacrate, în special, în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ETS nr. 5) și în protocoalele la aceasta, precum și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;
exprimându-și îngrijorarea profundă cu privire la amenințarea reprezentată de către persoanele care călătoresc în străinătate în scopul săvârșirii, contribuirii sau participării la săvârșirea infracțiunilor de terorism sau al furnizării ori primirii de instruire în scopuri teroriste pe teritoriul unui alt stat;
având în vedere, în acest sens, Rezoluția 2178 (2014) adoptată de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în cadrul celei de a 7272-a reuniuni care a avut loc la 24 septembrie 2014, în special punctele 4 și 6;
considerând că este de dorit să se completeze Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului în anumite privințe,
convin după cum urmează:
Articolul 1 – Obiectiv
Obiectivul prezentului protocol este acela de a completa dispozițiile Convenției Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, deschisă pentru semnare la Varșovia, la 16 mai 2005 (denumită în continuare „convenția”), în ceea ce privește incriminarea faptelor prevăzute la articolele 2-6 din prezentul protocol, sporind astfel eforturile depuse de părți în ceea ce privește prevenirea terorismului și a efectelor negative ale acestuia asupra respectării depline a drepturilor omului, în special a dreptului la viață, atât prin măsuri care trebuie adoptate la nivel național, cât și prin cooperare internațională, cu respectarea în mod corespunzător a tratatelor sau acordurilor internaționale, multilaterale sau bilaterale existente între părți.
Articolul 2 – Participarea la o asociație sau grupare în scopuri teroriste
(1)În sensul prezentului protocol, prin „participarea la o asociație sau grupare în scopuri teroriste” se înțelege participarea la activitățile unei asociații sau grupări în vederea săvârșirii sau contribuirii la săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni de terorism ale asociației sau grupării.
(2)Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a incrimina ca infracțiune, în dreptul său intern, „participarea la o asociație sau grupare în scopuri teroriste”, astfel cum este definită la alineatul (1), atunci când aceasta este săvârșită ilegal și cu intenție.
Articolul 3 – Primirea de instruire în scopuri teroriste
(1)În sensul prezentului protocol, prin „primirea de instruire în scopuri teroriste” se înțelege primirea de instruire, inclusiv obținerea de cunoștințe sau de abilități practice, de la o altă persoană, în ceea ce privește fabricarea sau folosirea de explozibili, de arme de foc sau de alte arme sau substanțe toxice sau periculoase sau în ceea ce privește alte metode sau tehnici specifice, cu scopul de a săvârși sau de a contribui la săvârșirea unei infracțiuni de terorism.
(2)Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a incrimina ca infracțiune, în dreptul său intern, „primirea de instruire în scopuri teroriste”, astfel cum este definită la alineatul (1), atunci când aceasta este săvârșită ilegal și cu intenție.
Articolul 4 – Deplasarea în străinătate în scopuri teroriste
(1)În sensul prezentului protocol, prin „deplasarea în străinătate în scopuri teroriste” se înțelege deplasarea într-un stat care nu este statul de cetățenie sau de reședință al călătorului în scopul săvârșirii sau contribuirii la săvârșirea unei infracțiuni de terorism sau al participării la o infracțiune de terorism ori al furnizării ori primirii de instruire în scopuri teroriste.
(2)Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a incrimina ca infracțiune, în dreptul său intern, „deplasarea în străinătate în scopuri teroriste”, astfel cum este definită la alineatul (1), de pe teritoriul său sau de către cetățenii săi, atunci când aceasta este săvârșită ilegal și cu intenție. În acest sens, fiecare parte poate stabili unele condiții care sunt impuse de principiile sale constituționale și sunt în conformitate cu acestea.
(3)Fiecare parte adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru incriminarea ca infracțiune în dreptul său intern și în conformitate cu acesta tentativa de comitere a uneia dintre infracțiunile prevăzute la prezentul articol.
Articolul 5 – Finanțarea deplasării în străinătate în scopuri teroriste
(1)În sensul prezentului protocol, prin „finanțarea deplasării în străinătate în scopuri teroriste” se înțelege furnizarea sau colectarea, prin orice mijloace, direct sau indirect, de fonduri care să permită integral sau parțial oricărei persoane să efectueze o deplasare în străinătate în scopuri teroriste, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) din prezentul protocol, știind că fondurile sunt integral sau parțial destinate a fi utilizate în acest scop.
(2)Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a incrimina ca infracțiune, în dreptul său intern, „finanțarea deplasării în străinătate în scopuri teroriste”, astfel cum este definită la alineatul (1), atunci când aceasta este săvârșită ilegal și cu intenție.
Articolul 6 – Organizarea sau facilitarea în alt mod a deplasării în străinătate în scopuri teroriste
(1)În sensul prezentului protocol, prin „organizarea sau facilitarea în alt mod a deplasării în străinătate în scopuri teroriste” se înțelege orice act de organizare sau facilitare prin care se acordă asistență oricărei persoane pentru a efectua o deplasare în străinătate în scopuri teroriste, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) din prezentul protocol, știind că asistența furnizată astfel este în scopuri teroriste.
(2)Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a incrimina ca infracțiune, în dreptul său intern, „organizarea sau facilitarea în alt mod a deplasării în străinătate în scopuri teroriste”, astfel cum este definită la alineatul (1), atunci când aceasta este săvârșită ilegal și cu intenție.
Articolul 7 – Schimburile de informații
(1)Fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (2) litera (a) din convenție și în conformitate cu legislația națională și cu obligațiile internaționale existente, fiecare parte ia măsurile necesare pentru a consolida schimbul în timp util între părți cu privire la orice informații relevante disponibile referitoare la persoane care efectuează o deplasare în străinătate în scopuri teroriste, astfel cum este definită această infracțiune la articolul 4. În acest scop, fiecare parte desemnează un punct de contact, disponibil 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână.
(2)O parte poate alege să desemneze un punct de contact deja existent în conformitate cu alineatul (1).
(3)Punctul de contact al unei părți are capacitatea de a comunica cu punctul de contact al altei părți în regim de urgență.
Articolul 8 – Condiții și garanții
(1)Fiecare parte se asigură că punerea în aplicare a prezentului protocol, inclusiv instituirea, punerea în practică și aplicarea incriminării în temeiul articolelor 2-6, sunt efectuate respectându-se obligațiile în materie de drepturi ale omului, în special dreptul la liberă circulație, libertatea de exprimare, libertatea de asociere și libertatea religioasă, astfel cum sunt prevăzute în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în cazul în care aceste instrumente i se aplică părții în cauză, precum și alte obligații în temeiul dreptului internațional.
(2)Instituirea, punerea în practică și aplicarea incriminării în temeiul articolelor 2-6 din prezentul protocol ar trebui, de asemenea, să respecte principiul proporționalității în ceea ce privește obiectivele legitime urmărite și necesitatea lor într-o societate democratică și ar trebui să excludă orice formă de arbitrar sau de tratament discriminatoriu sau rasist.
Articolul 9 - Relația dintre prezentul protocol și convenție
Termenii și expresiile utilizate în prezentul protocol se interpretează în sensul convenției. Pentru părți, toate dispozițiile convenției, cu excepția articolului 9, se aplică în legătură cu dispozițiile protocolului.
Articolul 10 - Semnarea și intrarea în vigoare
(1)Prezentul protocol este deschis spre semnare semnatarilor convenției. Acesta va fi ratificat, acceptat sau aprobat. Semnatarii nu pot ratifica, accepta sau aproba prezentul protocol decât dacă au ratificat, acceptat sau aprobat convenția sau dacă fac acest lucru simultan. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la Secretarul General al Consiliului Europei.
(2)Prezentul protocol intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni după depunerea celui de al șaselea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare, fiind necesar ca dintre cei șase semnatari care au depus un astfel de instrument cel puțin patru să fie state membre ale Consiliului Europei.
(3)Pentru orice semnatar care își depune ulterior instrumentul de ratificare, acceptare sau aprobare, prezentul protocol intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare.
Articolul 11 - Aderarea la protocol
(1)După intrarea în vigoare a prezentului protocol, orice stat care a aderat la convenție poate, de asemenea, să adere la prezentul protocol sau să facă acest lucru simultan.
(2)Pentru orice stat care aderă la protocol în conformitate cu alineatul (1), protocolul intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de trei luni de la data la care instrumentul de aderare a fost depus la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 12 - Aplicarea teritorială
(1)Orice stat al Uniunii Europene poate, la momentul semnării sau al depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să precizeze teritoriul sau teritoriile în care se aplică protocolul.
(2)Orice parte poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declarație adresată Secretarului General al Consiliului Europei, aplicarea prezentului protocol la orice alt teritoriu specificat în declarație. În cazul acestui teritoriu, protocolul intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de trei luni de la data primirii declarației de către Secretariatul General.
(3)Orice declarație făcută în temeiul celor două aliniate precedente cu privire la teritoriul specificat în declarație poate fi retrasă printr-o notificare adresată Secretarului General al Consiliului Europei. Retragerea devine aplicabilă în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de 3 luni de la data primirii acestei notificări de către Secretarul General.
Articolul 13 – Denunțarea
(1)Orice parte poate denunța oricând prezentul protocol printr-o notificare adresată Secretarului General al Consiliului Europei.
(2)Această denunțare devine efectivă în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii notificării de către Secretarul General al Consiliului Europei.
(3)Denunțarea convenției antrenează în mod automat denunțarea prezentului protocol.
Articolul 14 – Notificări
Secretarul General al Consiliului Europei notifică statelor membre ale Consiliului Europei, Uniunii Europene, statelor care nu sunt membre dar care au participat la elaborarea prezentului protocol, precum și oricărui stat care a aderat sau a fost invitat să adere la prezentul protocol:
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare,
c) orice dată de intrare în vigoare a prezentului protocol, în temeiul articolelor 10 și 11;
d) orice alt act, declarație, notificare sau comunicare privind prezentul protocol.
Drept care, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezentul protocol.
Adoptat la …, la … două mii cincisprezece, în engleză și în franceză, ambele texte fiind în egală măsură autentice, într-un singur exemplar care se depune la arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite câte o copie certificată pentru conformitate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, Uniunii Europene, statelor care nu sunt membre dar care au participat la elaborarea prezentului protocol și fiecărui stat invitat să adere la acesta.