Bruxelles, 23.11.2017

COM(2017) 718 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Comunicare privind consolidarea rețelelor energetice europene


1. Introducere

„Strategia-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” a Comisiei Europene a creat o nouă oportunitate pentru consolidarea securității, a durabilității și a competitivității energetice.

La nivel global, Europa rămâne un lider în ceea ce privește contribuția sa ambițioasă la acordul de la Paris și în ceea ce privește punerea în aplicare în practică a tranziției energetice, astfel cum este prevăzut în al treilea raport privind starea uniunii energetice 1 . O rețea europeană interconectată va contribui la atingerea obiectivelor finale ale uniunii energetice de a asigura pentru toți cetățenii europeni o energie la prețuri accesibile, sigură și durabilă.

Un sistem electroenergetic la care sursele regenerabile de energie vor contribui cu aproximativ jumătate din generare în 2030 și care va fi pe deplin decarbonizat în 2050 va reprezenta piatra de temelie a acestei tranziții energetice. Aceasta implică existența unor foarte semnificative provocări legate de adaptarea reglementării și infrastructurii noastre, precum și de atragerea investițiilor necesare

După cum s-a subliniat în cadrul mai multor Consilii Europene și de către mai mulți șefi de stat și de guverne, cel mai recent de președintele Macron în cursul COP23, existența unor rețelele transeuropene interconectate și integrate este indispensabilă pentru succesul tranziției energetice. Comisia a abordat această necesitate în comunicarea sa 2 privind „Realizarea obiectivului de interconectare electrică de 10 %”.

Pachetul „Energie curată pentru toți europenii”, adoptat la sfârșitul anului trecut, este cel mai avansat cadru juridic pentru tranziția către o energie curată și pentru facilitarea investițiilor în acest domeniu cu scopul de a crea locuri de muncă și creștere economică. Infrastructura rețelelor energetice europene ar trebui să evolueze în aceeași direcție și cu aceeași viteză pentru a sprijini pe deplin această tranziție energetică. Acest fapt este cu atât mai important cu cât o creștere a cotei energiei electrice din surse regenerabile va necesita mai multe schimburi transfrontaliere pentru a menține stabilitatea rețelei energetice. În acest context, o cooperare mai strânsă între statele membre poate conduce la o dezvoltare optimizată a surselor regenerabile de energie și a infrastructurii rețelelor energetice.

De asemenea, rețelele interconectate de electricitate și gaz joacă un rol vital în securitatea aprovizionării cu energie. În afară de faptul că existența unor rețele bine integrate constituie cea mai bună garanție pentru a compensa o posibilă disfuncție a infrastructurii principale în orice stat membru, ele oferă, de asemenea, mai multe opțiuni de aprovizionare și, prin urmare, prețuri mai competitive pe piețele naționale. În același timp, Europa a așezat consumatorul în centrul sistemului energetic, printre altele prin: consolidarea rețelelor de distribuție și transformarea lor în rețele inteligente.

În plus, rețelele UE trebuie să fie modernizate pentru a permite transformarea energiei și pentru a sprijini și beneficia de rapida digitalizare a economiei. Rețelele inovatoare și inteligente la toate nivelurile sunt esențiale pentru gestionarea componentei cererii și pentru alte servicii specifice rețelelor inteligente. Aceste tehnologii vor stimula consumatorii și vor impulsiona competitivitatea industriei UE.

Se estimează că până în 2030 vor fi necesare pentru modernizarea și extinderea rețelelor energetice europene aproximativ 180 de miliarde EUR. Aceste investiții vor conduce la economii anuale de 40-70 de miliarde EUR 3 în materie de costuri de producție evitate și de prețuri angro mai competitive, contribuind astfel la menținerea sub control a costurilor tranziției energetice și la consolidarea competitivității Uniunii.

Prezenta comunicare face bilanțul progreselor realizate în integrarea și modernizarea rețelelor energetice europene la nivelul transportului prin intermediul politicii noastre TEN-E și prezintă calea de urmat pentru a garanta faptul că infrastructura își poate juca pe deplin rolul în îndeplinirea obiectivelor politicii noastre privind energia și clima pentru 2030 și pentru anii următori. De asemenea, comunicarea evaluează progresele înregistrate pentru atingerea obiectivului de interconectare de 10 % pentru 2030 convenit de Consiliul European.

2. Politica rețelelor energetice transeuropene (TEN-E) ca piatră de temelie a uniunii energetice

Necesarul de investiții pentru a realiza o rețea energetică europeană pe deplin integrată, în care toate statele membre sunt interconectate și protejate împotriva unui val subit de întreruperi ale aprovizionării cu energie, a fost și rămâne în continuare ridicat 4 . Pentru a asigura furnizarea în timp util a acestor investiții și construirea infrastructurilor necesare, Uniunea Europeană a adoptat în 2013 Regulamentul 5 privind liniile directoare pentru rețelele energetice transeuropene. Acesta a fost însoțit de Mecanismul pentru interconectarea Europei 6 (denumit în continuare MIE) creat pentru a sprijini financiar dezvoltarea de rețele transeuropene de energie, transport și telecomunicații.

2.1 O politică TEN-E axată pe prioritățile Europei și pe accelerarea investițiilor

Cadrul politicii TEN-E a permis, începând cu 2013, o abordare axată pe identificarea și sprijinirea punerii în practică a proiectelor esențiale pentru realizarea de rețele bine conectate la nivelul statelor membre și al pieței interne a energiei. Acest fapt se bazează pe un proces de selecție obiectivă și incluzivă care acordă prioritate celor mai stringente proiecte de infrastructură.

Succesul acestei abordări începe să devină vizibil. Aproximativ 30 de proiecte de infrastructură de interes comun (PCIs - projects of common interest) au fost finalizate sau urmează să fie operaționale la sfârșitul lui 2018. Alte 47 de proiecte importante dintr-un total de 173 sunt programate să fie complet finalizate în jurul anului 2020. Cu toate acestea, multe proiecte de interes comun nu sunt încă pe drumul cel bun: aproape jumătate din proiectele privind infrastructura pentru energie electrică și gaze se confruntă cu întârzieri, de regulă în cursul procesului de autorizare, sau au fost reprogramate 7 , adesea din cauza incertitudinii legate de viabilitatea comercială sau de viitoarea cerere.

Tabelul 1: Prezentare generală a proiectelor de interes comun în funcție de sector

Proiecte de interes comun din prima și a 2-a listă de finalizat* în perioada 2013-2018

Energie electrică

Rețele inteligente

Gaz

Petrol

Captare și stocare a CO2 

Total

22

0

8

0

N/A

30

Proiecte de interes comun incluse în a 3-a listă

Energie electrică

Rețele inteligente

Gaz

Petrol

Captare și stocare a CO2

Total

106

4

53

6

4

173

Proiecte de interes comun din a 3-a listă care urmează a fi finalizate* până în 2020

Energie electrică

Rețele inteligente

Gaz

Petrol

Captare și stocare a CO2

Total

31

0

14

2

0

47

*Proiectele de finalizat includ proiectele care fie sunt pe cale să obțină o autorizație, fie sunt deja în construcție și care pot fi finalizate în mod realist până la sfârșitul perioadei indicate.

Sprijinul financiar acordat de Uniune în cadrul MIE a fost un factor important pentru punerea în aplicare a unor proiecte de interes comun critice în domeniul energiei electrice și gazelor, care aduc beneficii socio-economice semnificative la nivel regional, dar ale căror costuri nu ar putea fi suportate numai de piață. Programul reprezintă un catalizator important pentru mobilizarea investițiilor private. În total 93 de acțiuni corespunzătoare implementării a 74 de proiecte de interes comun au fost selectate pentru a primi subvenții pentru lucrări și studii în valoare de 1,6 miliarde EUR (din totalul bugetului pentru energie al MIE de 5,35 miliarde EUR).

Fondurile de coeziune ale UE, în special Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) furnizează, de asemenea, sprijin pentru sistemele inteligente de stocare și de transport al energiei. În prezent, șase state membre 8 au planificat aproximativ 2 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020, un sfert din această sumă fiind destinată direct proiectelor de interes comun.

Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), în care sectorul energetic deține în prezent cota cea mai mare, a mobilizat investiții suplimentare în infrastructura energetică, în energia din surse regenerabile și în proiecte privind eficiența energetică, inclusiv în proiectele de interes comun cofinanțate prin MIE. Pentru primele trei proiecte de interes comun, a fost aprobată o finanțare totalizând 420 de milioane EUR, care a mobilizat investiții globale de peste 2 miliarde EUR. Cazul coridorului de transport de gaze naturale Bulgaria-România-Ungaria-Austria (BRUA), care a primit 179 de milioane EUR sprijin din partea MIE sub formă de subvenție pentru lucrări și care ulterior a accesat o finanțare din partea FEIS în valoare de 100 de milioane EUR, demonstrează potențialul MIE de a mobiliza investițiile private în infrastructura energetică. În plus, 14 proiecte de interes comun în domeniul energiei au primit credite din partea BEI, fapt care demonstrează că subvențiile din partea MIE pot juca un rol de catalizator și atrage investitori. În plus, subvențiile acordate de MIE pentru studii rămân un catalizator important pentru a ajuta proiectele să depășească etapele inițiale mai riscante.

În afara sprijinului financiar, punerea în aplicare a proiectelor de interes comun a fost accelerată și datorită sprijinului legislativ și reducerii birocrației. După cum indică evaluarea 9 , Regulamentul TEN-E a condus la accelerarea aprobării subvențiilor, procesul de autorizare a proiectelor fiind în prezent mai simplu și mai rapid. De asemenea, măsurile de reglementare au început să contribuie la punerea în aplicare a accelerată a proiectelor de interes comun importante. Până în prezent, 18 proiecte de interes comun în domeniul gazelor și 6 proiecte de interes comun în domeniul energiei electrice au profitat de unele decizii de alocări de costuri transfrontaliere emise de autoritățile naționale de reglementare (ANR). Cu toate acestea, potențialul regulamentului TEN-E nu a fost încă exploatat la maximum. Aplicarea normelor TEN-E la nivel național ar trebui să fie consolidată în continuare pentru a asigura punerea în aplicare a proiectelor de interes comun în timp util.

Setul de instrumente de mai sus implementat prin Regulamentul TEN-E s-a dovedit util pentru a depăși barierele financiare și de reglementare în cazul unui număr de proiecte. Totuși, este necesar să se acorde o atenție sporită unor provocări mai complexe legate de infrastructură. În 2015, Comisia a propus 10 o formă de cooperare regională mai structurată, inclusiv la nivel politic, pentru a concentra atenția tuturor statelor membre implicate și a părților interesate asupra punerii în aplicare a proiectelor majore.

2.2 Adâncirea cooperării regionale – rolul esențial al grupurilor la nivel înalt 

În acest scop, Comisia a stabilit patru grupuri regionale la nivel înalt, care, într-o scurtă perioadă de timp, au reușit să accelereze dezvoltarea infrastructurii în anumite regiuni europene confrunte cu dificultăți specifice. Aceste grupuri la nivel înalt au contribuit în mod semnificativ la stabilirea priorităților în ceea ce privește proiectele cheie de interes comun în regiune. Sprijinul politic și financiar al Comisiei a fost un factor esențial.

Pe baza acestor bune rezultate, sfera de activitate a anumitor grupuri la nivel înalt a fost extinsă pentru a acoperi aspecte mai generale ale politicii energetice, în special în ceea ce privește piețele energiei, dezvoltarea de surse regenerabile de energie și eficiența energetică. Grupurile la nivel înalt ar putea juca un rol în cooperarea regională în cadrul pregătirii planurilor energetice și climatice naționale (PECN) prevăzute în propunerea de regulament privind guvernanța uniunii energetice 11 .

2.2.1 BEMIP (Baltic Energy Market Integration Plan) – Planul de interconectare a pieței energiei din zona baltică

Cooperarea regională de lungă durată din cadrul planului de interconectare a pieței energiei din zona baltică (BEMIP) a contribuit în mod semnificativ la finalizarea rapidă a unor rețele cheie de energie electrică, inclusiv „Nordbalt” (Lituania-Suedia; 700 MW) și a „Litpol Link” (Lituania–Polonia; 500 MW). Aceste interconexiuni au pus capăt efectiv izolării energetice a statelor baltice, conectându-le cu restul Europei. 

O prioritate politică esențială rămâne sincronizarea rețelei electrice a celor trei state baltice cu rețeaua continentală europeană. Comisia Europeană își menține angajamentul de a sprijini statele baltice în acest sens. În acest context, studiul care este realizat în prezent de operatorii sistemelor de transport al energiei electrice din Lituania, Letonia, Estonia și Polonia cu implicarea rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E - European Network of electricity Transmission System Operators) constituie o etapă importantă. În paralel, aceasta constituie o bună ocazie pentru regiune de a-și explora potențialul zonelor din largul coastelor.

Grupul la nivel înalt BEMIP a dat, de asemenea, un nou impuls dezvoltării interconexiunilor de gaz necesare pentru a pune capăt izolării celor trei state baltice și a Finlandei în domeniul gazelor. Atât interconectarea Polonia–Lituania (GIPL), cât și interconectarea Estonia–Finlanda (Balticconnector) au primit sprijin financiar prin intermediul Mecanismului pentru interconectarea Europei, semnat în prezența șefilor de stat și de guvern, precum și a președintelui Comisiei. În prezent, este esențial să se asigure faptul că ambele proiecte sunt finalizate fără întârziere.

În ansamblu, UE a contribuit cu circa 740 de milioane EUR din MIE și cu aproximativ 430 de milioane EUR din FEDR pentru infrastructura energetică din regiunea BEMIP.

Pașii și etapele următoare

- Semnarea, în 2018, a unui acord politic privind sincronizarea și calea de urmat;

- Finalizarea până în 2021 a proiectelor de interes comun majore în domeniul gazelor, în special a interconectării Polonia-Lituania (GIPL) și a interconectării Estonia-Finlanda (Balticconnector).

2.2.2 Punerea în aplicare a Declarației de la Madrid în sud-vestul Europei

Progrese importante au fost înregistrate și n cadrul grupului la nivel înalt privind interconexiunile din Europa de sud-vest în ceea ce privește integrarea Peninsulei Iberice cu piața internă a energiei pe continentul european. Cu sprijinul Comisiei Europene, în 2015, a fost dat în exploatare proiectul „INELFE”. Acesta a dublat capacitatea de interconectare electrică dintre Spania și Franța și funcționează în prezent la capacitate maximă.

Cu toate acestea, sunt necesare mai multe eforturi pentru a pune în aplicare Declarația de la Madrid și pentru integrarea deplină a Peninsulei Iberice în piața internă a energiei electrice, precum și pentru a permite valorificarea potențialului său la nivelul surselor de energie regenerabilă.

Linia electrică a Golfului Biscaya – o nouă rețea de interconectare electrică cu o secțiune submarină sofisticată din punct de vedere tehnologic, având o lungime de aproximativ 280 km și două stații de transformare – trebuie să primească cea mai înaltă prioritare, nu numai din partea promotorilor, ci și din partea autorităților responsabile cu reglementarea și cu acordarea autorizațiilor, pentru a asigura finalizarea acesteia până în 2025 cel târziu. Proiectul va dubla din nou capacitatea de interconectare între cele două țări, sporind capacitatea de schimb până la 5 000 MW. Se va acorda o atenție deosebită realizării de progrese în ceea ce privește cele două proiecte care traversează Pirineii, care ar crește capacitatea la 8 000 MW și ar permite Peninsulei Iberice să beneficieze pe deplin de piața internă. Finalizarea proiectelor de interes comun aflate în desfășurare între Spania și Portugalia ar trebui să continue, astfel încât proiectele să poată fi date în exploatare până la sfârșitul anului 2018, conform planificării.

De asemenea, au fost înregistrat unele progrese pentru a pune în aplicare Declarația de la Madrid din 2015 în ceea ce privește dezvoltarea unei axe estice a gazelor din Peninsula Iberică în Franța. În 2016 și 2017 s-au efectuat lucrări pregătitoare pentru a elabora o decizie privind dezvoltarea etapizată a proiectului critic Midcat 12 , inclusiv a primei etape a acestuia, cunoscută drept proiectul STEP 13 .

Pașii și etapele următoare

- Reuniune la nivel înalt în 2018 pentru a da curs angajamentelor luate cu ocazia Declarației de la Madrid;

- Decizie finală de investiție privind proiectul Golful Biscaya la începutul anului 2018 și începerea lucrărilor în 2019;

- Debutul procesului de autorizare pentru cele două interconectări ale rețelelor electrice transpirineice în 2018;

- Decizie privind pașii următori ai STEP, drept primă etapă a MIDCAT în 2018;

- Finalizarea interconectării Portugalia-Spania în 2019.

2.2.3 CESEC – Conectivitatea energetică central sud-estică

Lucrările au înregistrat, de asemenea, progrese în Regiunea centrală și sud-est europeană (CESEC) care este istoric vulnerabilă la întreruperile în aprovizionare și care plătește în continuare prețuri pentru gaze mai mari decât Europa de Vest, în pofida vecinătății sale geografice cu principalul său furnizor de gaze.

În 2016 și 2017, grupul la nivel înalt a înregistrat progrese importante privind proiectele prioritare CESEC în domeniul gazelor, în special în ceea ce privește conducta de interconectare Bulgaria-România-Ungaria-Austria (BRUA) și primele etape de consolidare a rețelei bulgare. Memorandumul de înțelegere din 2017 privind fluxurile inversate dintre Croația și Ungaria care va permite circulația liberă a gazelor în special de la terminalul GNL din Krk este un exemplu de cooperare regională constructivă. Cu toate acestea, pentru 2018 este de o importanță vitală să se implementeze fără întârziere celelalte trei proiecte prioritare care beneficiază de sprijin european pentru a asigura accesul la surse diversificate de gaze în regiune. Din acest motiv, prioritatea pentru 2018 este să se asigure începerea construcției terminalului GNL în Croația (KrK GNL), a conductei de interconectare Grecia-Bulgaria și a conductei de interconectare Bulgaria-Serbia, după cum este planificat în prezent. Acest lucru necesită sprijin politic permanent pentru a preveni și a elimina orice obstacol care ar putea întârzia finalizarea la timp a acestor proiecte.

Pe baza acestor succese în domeniul gazelor, în 2017, Comisia, statele membre ale CESEC și părțile contractante la Comunitatea Energiei au încheiat un memorandum de înțelegere care extinde CESEC la piața energiei electrice și la infrastructură, la dezvoltarea eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie și oferă acțiuni concrete pentru a realiza o piață a energiei electrice eficientă și bine interconectată în regiune. În plus, grupul la nivel înalt a convenit, de asemenea, să-și extindă aria geografică pentru a acoperi întreaga zonă a Balcanilor de Vest.

Pașii și etapele următoare

- Semnarea, la începutul anului 2018, a unui acord între promotorii de proiecte din Serbia și Bulgaria privind etapele de realizare a conductei de interconectare Bulgaria-Serbia;

- Decizie finală de investiție privind terminalul GNL din Krk în primăvara anului 2018;

- Începerea construcției părții românești a coridorului Bulgaria-România-Ungaria-Austria (BRUA) la începutul lui 2018 și a conductei de interconectare Grecia-Bulgaria în iunie 2018;

- Reuniune ministerială la Sofia în timpul președinției bulgare a UE pentru impulsiona în continuare noile zone CESEC.

2.2.4 Cooperarea în Marea Nordului

În 2016, a fost semnat un memorandum de înțelegere privind Marea Nordului pentru a promova integrarea energiei eoliene offshore și îmbunătățirea interconectării energetice. În 2017, au început lucrările la un sistem energetic offshore de cost minim optimizat la nivel regional, care să genereze locuri de muncă și creștere economică și să promoveze poziția de lider în sectorul industrial a UE în acest domeniu.

În vederea asigurării de progrese concrete, s-a convenit concentrarea asupra proiectelor inovatoare care creează sinergii între diferitele elemente ale sistemului energetic, în special prin combinarea producției de energie din surse regenerabile cu transportul energiei electrice. Părțile interesate din sectorul public și privat vor coopera pentru a stabili un cadru juridic și de reglementare favorabil dezvoltării unor asemenea proiecte și pentru a facilita cooperarea și coordonarea între promotorii de proiecte. Au fost identificate patru clustere, incluzând Belgia-Țările de Jos-Regatul Unit, Golful German și centrul Mării Nordului. Pentru fiecare cluster va fi instituit un grup al părților interesate pentru a se asigura implicarea deplină a tuturor celor interesați.

Pașii și etapele următoare

- Adoptarea unui plan de acțiune în 2018 pentru infrastructura/rețelele offshore din Marea Nordului;

- Reuniune ministerială în mai/iunie 2018 pentru a consolida angajamentul politic în contextul unei scăderi rapide a costurilor energiei eoliene offshore.

2.3. Reorientarea politicii noastre pe termen lung privind infrastructura

Setul de instrumente TEN-E și cooperarea regională mai aprofundată au înregistrat succese în legătură cu îmbunătățirea securității aprovizionării cu gaze și cu diversificarea în regiuni mai vulnerabile ale Europei. Europa se află astăzi într-o poziție mai bună datorită finalizării unor proiectele de interes comun în domeniul gazelor, precum conducta Klaipeda-Kiemenai necesară pentru buna funcționare a terminalului GNL Klaipeda (Lituania).

Rețeaua de gaze a devenit mai rezilientă și aproape toate statele membre 14 respectă criteriul N-1 15 , având deja acces la două surse de gaze. În acest context, situația din Bulgaria și Finlanda necesită o atenție specială. Dacă proiectele de interes comun sunt puse în aplicare la timp, în principiu toate statele membre, cu excepția Maltei și Ciprului, ar trebui să aibă acces la trei surse de gaze până în 2022. Dacă este asigurat angajamentul necesar din partea statelor membre, a promotorilor, a autorităților de reglementare și a părților interesate, blocajele restante pot fi abordate în mare parte până în jurul anului 2020 sau la puțin timp după această dată prin finalizarea proiectelor de interes comun aflate deja în curs de desfășurare. Proiectele din domeniul gazelor au reprezentat o parte importantă, atât în privința numărului acestora, cât și al finanțării acordate până în prezent, deoarece prioritatea urgentă a constituit-o îmbunătățirea securității energetice a statelor membre și a regiunilor mai vulnerabile. Din acest motiv, până în 2022/25, Europa ar trebui să dispună de o rețea de gaze bine interconectată și rezistentă la șocuri. În următorii ani, proiectele în domeniul energiei electrice vor deveni din ce în ce mai importante pentru integrarea energiei din surse regenerabile la nivel transfrontalier, incluzând tranziția la tehnologia digitală și crearea de rețele electrice inteligente.

Pregătirea rețelei de energie electrică a Europei pentru tranziția energetică va necesita în continuare o acțiune continuă în paralel cu punerea în aplicare a normelor revizuite privind piața energiei electrice, astfel cum s-a propus de către Comisie în pachetul privind energia curată. Astfel, trebuie accelerate lucrările privind interconexiunile necesare. La ora actuală, nivelurile insuficiente de interconectare ale unor regiuni precum Peninsula Iberică reprezintă un obstacol în calea evoluției în continuare a energiei din surse regenerabile și a continuării convergenței prețurilor. Același lucru este valabil și pentru progresul lent al consolidării rețelelor interne, precum cele din nordul și sudul Germaniei. Angajamentul politic pentru îndepărtarea acestor blocaje nu trebuie să cunoască ezitări. În general, un scenariu cu o pondere crescută a energiei din surse regenerabile va însemna mai mult decât dublarea necesităților de investiții în linii de interconectare 16 . 

Rolul energiei electrice, în care energia din surse regenerabile va reprezenta până în 2030 jumătate din producția de energie electrică, va conduce într-o măsură din ce în ce mai mare la decarbonizarea unor sectoare dominate până în prezent de combustibilii fosili, precum transporturile sau instalațiile de încălzire și răcire din sectorul industrial. În plus, trebuie pus accentul pe consolidarea rețelelor de transport și distribuție a energiei electrice, pe digitalizarea rețelelor și transformarea lor în rețele inteligente, precum și pe dezvoltarea de noi soluții la nivelul infrastructurii, în special în domeniul stocării energiei electrice și al impactului asupra autoconsumului.

Aceste provocări trebuie să se reflecte pe deplin în orientarea viitoare a politicii privind infrastructura a UE. Către 2019-2020, mai multe proiecte în aceste domenii sunt preconizate să ajungă la maturitate, iar bugetul decalat al MIE reflectă pe deplin această ambiție. Odată cu creșterea maturității, se preconizează că mai multe proiecte privind energia electrică vor beneficia de finanțare și din partea Băncii Europene de Investiții, inclusiv în cadrul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS). A treia listă de proiecte de interes comun, adoptată împreună cu prezenta comunicare, reprezintă un pas important pentru această reorientare.

Cu toate că rețelele transeuropene de transport, energie și telecomunicații sunt strâns interdependente și sinergiile sunt prezente în mod natural în cadrul fiecăruia dintre aceste sectoare, acestea trebuie să fie mai bine valorificate. De exemplu, rețelele energetice ar trebui să răspundă mai repede provocării legate de digitalizare. Securitatea cibernetică este o prioritate fundamentală în toate sectoarele TEN (și dincolo de acestea) și ar trebui să constituie un element inerent al oricărei investiții realizate în cele trei sectoare. Electromobilitatea va necesita o rețea densă de puncte de alimentare de-a lungul autostrăzilor și în orașe. Porturile importante ar putea deveni huburi pentru operațiunile de exploatare a surselor regenerabile de energie din largul coastelor.

3. A treia listă cu proiectele de interes comun mai bine orientată către obiectivele pe termen mai lung ale UE

A treia listă a Uniunii identifică 173 de proiecte de interes comun, inclusiv 106 proiecte în domeniul transportului și stocării energiei electrice, 4 proiecte privind implementarea de rețele inteligente, 53 de proiecte în domeniul gazelor, 6 proiecte în domeniul petrolului și, pentru prima oară, 4 proiecte în domeniul rețelelor de dioxid de carbon transfrontaliere. Această listă este adoptată pe baza sprijinului unanim al tuturor statelor membre, ilustrând o voință politică comună.

În concordanță cu agenda Uniunii privind decarbonizarea, în cadrul politicii TEN-E, accentul este pus din ce în ce mai mult pe proiecte în domeniul interconectării rețelelor electrice, în domeniul stocării energiei electrice și în domeniul rețelelor energetice inteligente.

3.1 Proiecte de interes comun în domeniul rețelelor inteligente și al energiei electrice pentru a interconecta și spori inteligența rețelelor care stau la baza tranziției energetice 

Proiectele de interes comun selectate vor permite integrarea energiei din surse regenerabile și transportul acesteia pe distanțe mari, menținând în același timp un nivel ridicat de securitate a aprovizionării. Printre proiectele de interes comun, există 15 proiecte privind stocarea energiei electrice, majoritatea utilizând acumularea prin pomparea apei, însă există și câteva proiecte în care este utilizată tehnologia aerului comprimat. Mai buna interconectare, rețelele și opțiunile de stocare mai inteligente vor oferi o mai mare flexibilitate și stabilitate a rețelelor și vor permite rezolvarea problemelor legate de sarcinile de vârf atât la nivel local, cât și la nivel transregional.

Proiectele de interes comun din domeniul energiei electrice vor ajuta, de asemenea, celelalte state membre să îndeplinească sau să facă progrese către obiectivul de interconectare de 10 % până în 2020 și vor contribui la realizarea noului obiectiv de interconectare pentru 2030. În plus, proiectele de interes comun din domeniul energiei electrice vor contribui la atingerea obiectivelor convenite de grupul la nivel înalt, în special:

·în regiunea BEMIP, unde proiectele selectate vor permite sincronizarea rețelelor de energie electrică cu rețeaua de energie electrică a UE.

·În Europa de Vest, proiectele de interes comun din domeniul energiei electrice vor permite o mai bună integrare a Peninsulei Iberice cu Franța și restul Europei și, prin urmare, vor facilita în continuare integrarea surselor regenerabile de energie și vor asigura prima interconectare directă a Irlandei cu Europa continentală (Celtic Link).

·În regiunea CESEC, proiectele selectate vor consolida rețelele electrice pentru a îmbunătăți interconectarea, pentru a permite tranzacții comerciale eficiente și pentru a permite diferitelor țări să-și exploreze importantul lor potențial de energie regenerabilă.

·În Marea Nordului, accentul este pus pe abilitarea rețelelor offshore de a valorifica cât mai mult posibil potențialul surselor regenerabile de energie de o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor. Scopul este punerea în comun a resurselor, inclusiv a celor financiare, prin dezvoltarea unei rețele energetice offshore comune.

Lista nouă conține 4 proiecte în domeniul rețelelor inteligente. Proiectul dintre Croația și Slovenia va avea drept rezultat o mai bună reziliență a rețelelor și va permite să se producă mai multă energie electrică din surse regenerabile, precum și o mai bună reacție la cerere. Proiectul dintre Republica Cehă și Slovacia va aborda reziliența rețelelor de la nivelul transportului la cel al distribuției. Celelalte două proiecte rămase, între Austria și Italia, pe de o parte, și între Franța și Germania, pe de altă parte, vizează abordarea problemelor de operare a rețelei în cadrul unor scenarii de interconectare strânsă a sectoarelor, acoperind, de exemplu, electrificarea transporturilor, precum și, în cazul proiectului Franța-Germania, interacțiunile cu sectorul instalațiilor de încălzire și o mai mare implicare din partea clienților.

3.2 Proiecte de interes comun în domeniul gazelor care abordează necesitățile restante legate de securitatea aprovizionării cu energie

Europa are nevoie să asigure punerea la timp în aplicare a principalelor proiecte în domeniul gazelor, pentru a pune capăt izolării energetice a regiunii Mării Baltice, pentru a ameliora securitatea aprovizionării cu energie a părții centrale și de sud-est a Europei și pentru a integra Peninsula Iberică în piața europeană a energiei.

Aceasta ar trebui să fie însoțită de o utilizare mai eficientă a infrastructurii existente, optimizată la nivel regional, și de o aplicare mai eficientă a măsurilor juridice și de reglementare. În plus față de prioritățile deja identificate, este necesară o abordare prudentă pentru a evita investiții excesive și riscul unor active depreciate care ar crea o sarcină suplimentară asupra consumatorilor. Cea de a treia listă a proiectelor de interes comun, cu un număr de proiecte în domeniul gazelor redus de la 77 la 53, reflectă această abordare.

3.3 Primele proiecte de interes comun identificate privind transporturile de carbon

Pentru prima dată, lista proiectelor de interes comun a Uniunii cuprinde 4 de proiecte în domeniul rețelelor de transport al dioxidului de carbon. Proiectele sunt situate în jurul regiunii Mării Nordului și implică Belgia, Germania, Țările de Jos, Regatul Unit și Norvegia. Ele sunt deosebit de importante pentru industria energointensivă ca modalitate de a reduce și mai mult amprenta de carbon a acesteia.

4. Realizarea obiectivelor de interconectare electrică pentru 2020 și 2030

4.1 Obiectivul de interconectare energetică pentru 2020

Obiectivul de interconectare electrică de 10 % a oferit impulsul politic pentru a promova proiecte transfrontaliere esențiale. Punerea în aplicare a proiectelor de interes comun a condus la creșterea nivelurilor de interconectare energetică în ultimii ani.

Tabelul 2: Nivelurile de interconectare energetică a statelor membre în 2017 și 2020

Țară

Niveluri de interconectare energetică în 2017

Niveluri preconizate de interconectare energetică în 2020 17  

AT

15%

32 %

BE

19 %

33 %

BG

7 %

18 %

CY

0 %

0 %    

CZ

19 %

23 %

DE

9 %

13 %

DK

51 %

59 %

EE

63 %

76 %

ES

6 %

6 %

FI

29 %

19 %

FR

9 %

12 %

UK

6 %

8 %

EL

11 %

15 %

HR

52 %

102 %

HU

58 %

98 %

IE 18

7 %

18 %

IT

8 %

10 %

LT

88 %

79 %

LU

109 %

185 %

LV

45 %

75 %

MT

24 %

24 %

NL

18 %

28 %

PL

4 %

8 %

PT

9 %

21 %

RO

7 %

15 %

SE

26 %

28 %

SI

84 %

132 %

SK

43 %

59 %

 

Astăzi, 17 state membre și-au atins deja obiectivul de 10 % și se pot bucura de îmbunătățirea schimburilor comerciale și de scăderea prețurilor angro. Alte șapte state membre – Bulgaria, Germania, Franța, Irlanda, Italia, Portugalia și România – sunt pe cale să atingă obiectivul de 10 % până în 2020, prin finalizarea proiectelor de interes comun aflate în prezent în construcție. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a integra în special Peninsula Iberică (liniile de interconectare Portugalia-Spania și Spania-Franța), sud-estul Europei, precum și Polonia și Irlanda (linia de interconectare celtică cu Franța va fi prima linie de legătură între Irlanda și continent).

4.2 Obiectivul de interconectare energetică pentru 2030

Reamintind concluziile Consiliilor Europene din martie și iunie 2014, care au pus accentul pe necesitatea de a se asigura participarea deplină a tuturor statelor membre la piața internă a energiei, în octombrie 2014 Consiliul European a solicitat Comisia să raporteze „cu regularitate Consiliului European cu privire la progresele realizate în direcția atingerii obiectivului de 15 % până în 2030, conform propunerii Comisiei 19 . Ambele obiective [2020 și 2030] vor fi îndeplinite prin punerea în aplicare a proiectelor de interes comun”.

Din aceste motive, Comisia a instituit un grup de experți compus din 15 experți de renume din întreaga Europă, cu sarcina de a oferi consiliere cu privire la atingerea și operaționalizarea obiectivului de 15 % până în 2030. Grupul de experți și-a finalizat raportul în acest sens în luna septembrie 20 .

Raportul grupului de experți recunoaște provocările generate de evoluția rapidă a contextului energetic. În raport se recomandă evaluarea necesității de a dezvolta în continuare capacitatea de interconectare prin utilizarea de indicatori și praguri diferite pentru a reflecta într-un mod mai nuanțat realitățile energetice diferite din statele membre și rolurile diferite pe care interconectările le joacă în sprijinirea finalizării pieței interne a energiei, prin facilitarea integrării surselor regenerabile de energie și prin asigurarea securității aprovizionării cu energie.

În conformitate cu recomandările grupului, Comisia propune să operaționalizeze obiectivul de interconectare de 15 % prin aplicarea unui set de praguri suplimentare mai precise care să servească drept indicatori ai caracterului urgent al acțiunii necesare și care reflectă cele trei obiective globale ale politicii energetice europene: creșterea competitivității prin integrarea pieței, garantarea securității aprovizionării cu energie prin utilizarea sporită a surselor regenerabile de energie. Statele membre, OTS/promotorii, autoritățile de reglementare și instituțiile europene ar trebui să întreprindă acțiuni în cazul în care oricare dintre următoarele trei praguri este atins:

·O piață internă funcțională ar trebui să conducă la prețuri competitive ale energiei electrice pentru toți europenii. Din acest motiv, statele membre trebui să urmărească reducerea la minimum a diferențelor dintre prețurile angro de pe piețele lor. Liniile de interconectare suplimentare ar trebui să constituie o prioritate în cazul în care diferența dintre prețuri depășește pragul indicativ de 2 EUR/MWh între state membre, regiuni sau zone de ofertare, pentru a se asigura că toți consumatorii beneficiază de piața internă de o manieră comparabilă. Cu cât este mai mare diferența dintre prețuri, cu atât este mai mare nevoia de acțiuni urgente.

·Fiecare stat membru ar trebui să se asigure că poate face față sarcinii maxime în orice condiții prin combinarea capacității interne cu importurile. Din aceste motive, țările în care capacitatea nominală de transport a liniilor de interconectare este mai mică de 30 % din sarcina lor maximă ar trebui să analizeze de urgență posibilitățile pentru noi linii de interconectare.

·Implementarea în continuare a energiei din surse regenerabile nu trebuie să fie împiedicată de o lipsă a capacității de export. Producția de energie din surse de energie regenerabilă în orice stat membru ar trebui să fie utilizată în mod optim în întreaga Europă. Din acest motiv, țările în care capacitatea nominală de transport a liniilor de interconectare este mai mică de 30 % din capacitatea lor instalată de producție de energie electrică din surse regenerabile ar trebui să analizeze de urgență posibilitățile pentru noi linii de interconectare.

Diagramă indicând punctajul statelor membre, al Elveției și al Norvegiei în raport cu cele trei praguri

Verde: atinge toate cele trei praguri

Galben: atinge două dintre cele trei praguri

Roșu: atinge doar un prag sau niciun prag

Ar trebui să se acorde prioritatea adecvată proiectelor necesare unui stat membru sau unei regiuni pentru a atinge oricare dintre cele trei praguri, inclusiv în cadrul procedurilor prevăzute în Regulamentul TEN-E. Realizarea acestor proiecte necesită un angajament deplin de ambele părți ale frontierei și, prin urmare, Comisia invită statele membre să acorde prioritate dezvoltării de linii de interconectare cu acei vecini care se situează sub oricare dintre aceste praguri, într-un spirit de solidaritate și de cooperare. 

Aceste proiecte vor fi monitorizate îndeaproape de grupurile la nivel înalt instituite în cadrul politicii TEN-E și vor beneficia de sprijinul politic rezultat. Comisia invită Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică să măsoare nivelul de interconectare electrică anual și să raporteze Comisiei și ACER (Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei). Acest raport, care ar trebui să ia în considerare noii indicatori explicați mai sus cu scopul de a atinge obiectivele de 10 % și de 15 %, ar trebui să fie inclus în Raportul privind starea uniunii energetice și să fie discutat în grupurile la nivel înalt și în grupul de coordonare pentru electricitate, precum și cu ocazia Forumului anual de la Copenhaga privind infrastructura energetică.

În plus, Comisia recomandă ca statele membre să ia în considerare noua abordare și noile praguri în vederea atingerii obiectivului de interconectare de 15 % atunci când își elaborează propunerile de planuri energetice și climatice naționale integrate în temeiul propunerii de regulament privind guvernanța uniunii energetice. Aceasta cuprinde, în special, descrierea politicilor și măsurilor existente și planificate pentru a facilita realizarea interconectărilor urgente, cât și consultarea statelor membre învecinate și a altor state membre care și-au exprimat un interes cu privire la aceste elemente în contextul cooperării regionale. Noua abordare și noile praguri vor fi, de asemenea, luate în considerare de către Comisie atunci când elaborează recomandări privind propunerile de planuri energetice și climatice naționale

În afară de finalizarea rapidă a legăturilor care lipsesc din infrastructură, o mai bună utilizare a liniilor de interconectare existente rămâne extrem de importantă. În acest context, Comisia reamintește importanța pentru toate statele membre a punerii depline în aplicare a normelor privind piața internă. Mai mult, în propunerile de organizare a pieței interne ca parte a Pachetului privind energia curată, Comisia a propus norme mai eficiente care să asigure punerea la dispoziție a unei capacități sporite pe liniile de interconectare existente, precum și creșterea stimulentului pentru operatorii de rețele de a reinvesti taxele de congestionare în noi linii.

5. Concluzii

Pe lângă acordul rapid privind un cadru îmbunătățit de reglementare propus în cadrul pachetului „Energie curată pentru toți europenii”, progresele rapide în construirea și modernizarea infrastructurii fizice necesare rămân condiții esențiale pentru succesul tranziției energetice, precum și pentru securitatea energetică.

În privința infrastructurii energetice, Uniunea Europeană dispune de o politică performantă care a început să dea rezultate. Cu toate că progresele sunt promițătoare, majoritatea legăturilor lipsă la nivelul infrastructurii rămân încă să fie finalizate. Din acest motiv, este necesar să fie menținut și intensificat un angajament politic, tehnic și financiar la toate nivelurile.

Atingerea obiectivelor de interconectare electrică 2020 ;i 2030 de 10 % și 15%, convenite de Consiliul European, rămâne esențială dacă Europa dorește să valorifice întregul său potențial de energie din surse regenerabile, asigurând în același timp securitatea aprovizionării cu energie și competitivitatea. Comunicarea din 2015 a subliniat necesitatea indispensabilă pentru succesul tranziției energetice de a avea rețele transeuropene bine interconectate și integrate. Din acest motiv, în Comunicare sunt propuse o nouă abordare și un nou set de praguri menite să declanșeze, la nivelul statelor membre, al autorităților de reglementare și al promotorilor de proiecte, acțiuni de investigare și dezvoltare a unor noi linii de interconectare, de aprofundare a integrării pieței, de consolidare a securității aprovizionării cu energie și de asigurare a disponibilității infrastructurii necesare pentru a susține realizarea obiectivului privind energia din surse regenerabile pentru 2030.

Acest fapt, va necesita, de asemenea, modernizarea rețelelor noastre de energie electrică prin digitalizarea și sporirea inteligenței acestora, permițând astfel o cuplare inteligentă a sectoarelor. Acesta va constitui un domeniu de intervenție esențial al programului TEN-E în următorii ani, a treia listă a proiectelor de interes comun adoptată astăzi marcând un pas important în această direcție.

Uniunea energetică și pachetul „Energie curată pentru toți europenii” constituie în prezent un impuls clar pentru accelerarea construirii rețelelor energetice în vederea consolidării securității aprovizionării cu energie și facilitării tranziției la energia curată.

(1)

     COM(2017) 688 final.

(2)

     COM(2015) 82 final.

(3)

     Studiu privind beneficiile unei piețe europene integrate a energiei, 2013, Booz & Co, https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/20130902_energy_integration_benefits.pdf.

(4)

     A se vedea nota de subsol 3:

(5)

     Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene (JO L 115, 25.4.2013, p. 39).

(6)

     Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010 (JO L 348, 20.12.2013, p. 129).

(7)

     Raport privind progresele realizate în ceea ce privește proiectele de interes comun în domeniul energiei electrice și gazelor pentru anul 2016.

(8)

     Bulgaria, Republica Cehă, Grecia, Lituania, Polonia și România.

(9)

     Anexa la documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește Regulamentul delegat [C(2017) 7834] al Comisiei.

(10)

     COM(2015) 82 final, 25.2.2015; http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=COM%3A2015%3A82%3AFIN .

(11)

     Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind guvernanța uniunii energetice – COM (2016) 759, 23.2.2017.

(12)

     Axă estică a gazelor dintre Spania și Franța.

(13)

     Tranzitul de sud al Pirineilor de est.

(14)

     Cu excepția unor state membre precum Cipru, Luxemburg, Malta, Slovenia și Suedia care beneficiază de o derogare.

(15)

     Criteriul N-1 înseamnă că rețeaua trebuie să poată rezista la pierderea (temporară) a

celui mai mare furnizor din rețea.

(16)

     European Energy Industry Investments, Study for the ITRE Committee, 2017 (Investiții în sectorul industrial energetic european, Studiu pentru Comisia pentru industrie, cercetare și energie, 2017) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/595356/IPOL_STU(2017)595356_EN.pdf.

(17)

     Evaluate de Planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani 2016 și de Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică Vision 2020.

(18)

     Având în vedere că Regatul Unit părăsește Uniunea Europeană, Irlanda va avea un nivel de interconectare de 0 % până în 2025 când linia de interconectare celtică între Irlanda și Franța se preconizează a fi finalizată.

(19)

     A se vedea COM(2014) 330, în care Comisia a propus „extinderea actualului obiectiv de interconectare de 10 % la 15 % până în 2030, ținând totodată seama de aspectele legate de costuri și de schimburile comerciale în regiunile relevante”

(20)

     Raportul grupului de experți este disponibil la: https://ec.europa.eu/energy/en/topics/projects-common-interest/electricity-interconnection-targets/expert-group-electricity-interconnection-targets .