2.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 81/167

Raportor:

Pavel TRANTINA (CZ-III)

Coraportor:

Antonello PEZZINI (IT-I)

1.1.

CESE salută inițiativele și este de acord cu principiile acestora, dar ar dori totodată să profite de această ocazie pentru a-și exprima opiniile cu privire la importanța a două aspecte: asigurarea mijloacelor necesare pentru a sprijini îmbunătățirea sistemelor de învățământ din Europa, astfel încât acestea să asigure o educație de înaltă calitate pentru toți, și îmbunătățirea capacității acestor sisteme de a răspunde provocărilor societale și de a pregăti în mod eficient cursanții pentru locuri de muncă și o viață de calitate. Prin mobilizarea propriilor valori, Europa poate și trebuie să joace un rol inovator în construirea unei economii durabile și favorabile incluziunii. O economie de acest tip ar trebui să fie capabilă să consolideze competitivitatea și să asigure viitorul modelului său social specific. Cooperarea în materie de învățământ oferă un sens concret însuși conceptului de UE, și promovează imaginea „comunității”, și anume a UE, ca element constructiv.

1.2.

Dat fiind actualul climat politic din Europa, CESE solicită Comisiei și statelor membre să includă necesitatea de a aprecia diversitatea culturală și toleranța în politicile din domeniul învățământului, ca pe încă o direcție de stimulare a cetățeniei active în cadrul obiectivelor UE care vizează promovarea valorilor fundamentale ale UE. Suntem cu toții responsabili de educarea cetățenilor și de sensibilizarea lor reală în privința istoriei și valorilor europene comune, precum și în legătură cu importanța toleranței și a drepturilor omului.

1.3.

CESE consideră că, pentru a se răspunde provocărilor din ce în ce mai mari din prezent, este necesară o inițiativă mai ambițioasă, care să conducă la o strategie mai cuprinzătoare în domeniul învățământului, care să schimbe paradigma actuală, pentru a sprijini copiii și tinerii și a oferi soluții rapide la provocările existente.

1.4.

Consolidarea statutului cadrelor didactice și al directorilor de școli și sprijinirea acestora este fundamentală pentru îmbunătățirea învățământului. Trebuie să se asigure continuarea formării cadrelor didactice și a directorilor de școli, dar și a celor care îi educă în viața de zi cu zi pe copii și pe tineri în afara cadrului școlii, cum ar fi părinții, comunitățile și furnizorii de servicii de educație nonformală. Este important să se construiască alianțe cu aceste grupuri.

1.5.

Sugestii mai specifice ar trebui transmise statelor membre în ceea ce privește învățământul și sprijinul acordat cadrelor didactice, inclusiv privind îmbunătățirea mediului de școlarizare, ca o componentă a condițiilor lor de muncă și a mediului de învățare al cursanților. Unele sugestii ar putea fi formulate în contextul semestrului european, ca parte a recomandărilor specifice fiecărei țări.

1.6.

Având în vedere summitul învățământului superior prevăzut pentru începutul lui 2018, care va fi găzduit de Comisie, CESE încurajează energic statele membre să facă un semnificativ pas înainte și să instituie – inclusiv prin folosirea unor dialoguri civile și sociale eficiente – sisteme de învățământ, de formare și de învățare pe tot parcursul vieții care să asigure cursanților un viitor promițător în Europa.

1.7.

CESE consideră că următoarele două elemente sunt esențiale pentru îmbunătățirea și modernizarea sistemelor de învățământ: disponibilitatea unor fonduri suficiente și alocate echitabil și guvernanța coordonată în cadrul unui dialog social eficient și de înaltă calitate. Acest lucru ar trebui să se bucure de o recunoaștere sporită în cadrul dezbaterilor viitoare. Resursele din sistemul de învățământ ar trebui să nu se concentreze numai pe performanță, ci și pe incluziunea cursanților care provin din medii defavorizate și a refugiaților.

1.8.

UE trebuie să investească mai mult în educație, formare, cercetare și inovare, prin creșterea fondurilor alocate programelor Erasmus+ și Orizont 2020 și programelor preconizate să le succeadă. Pe această cale se pot crea mai multe locuri de muncă pe viitor și se pot oferi noi oportunități.

1.9.

În plus, CESE ar dori să sublinieze importanța unei implicări reale a partenerilor sociali și a altor organizații ale societății civile în acest proces.

1.10.

Deși comunicarea vizează școlile și instituțiile de învățământ superior, trebuie să fie abordate și cooperarea și legăturile dintre învățarea formală, nonformală și informală, precum și validarea rezultatelor acestora.

1.11.

CESE subliniază importanța adoptării unei abordări cuprinzătoare în privința spiritului întreprinzător. Cadrele didactice au nevoie de definirea clară a rezultatelor învățării în domeniul antreprenoriatului, pentru a introduce la clasă metodologii eficiente în acest sens. Elaborarea de proiecte sociale în interiorul sau în afara școlilor este o ocazie ideală de a dobândi aceste competențe și atitudinea necesară, precum și de a contribui la crearea unei mai bune legături cu alte medii de învățare.

1.12.

CESE consideră că scopul mai larg al educației se regăsește în echilibrul și strânsa cooperare dintre materiile STIM și cele din sfera științelor sociale și umaniste. Prin urmare, CESE pledează pentru o abordare mai interdisciplinară a educației și a învățării pe tot parcursul vieții, care să fie axată pe parteneriate și pe parcursuri flexibile care depășesc un unic nivel de învățământ și un domeniu de studiu specific.

2.1.

La 30 mai 2017, ulterior comunicării sale privind îmbunătățirea și modernizarea educației din 7 decembrie 2016, Comisia Europeană a lansat o nouă inițiativă privind școlile și instituțiile de învățământ superior, intitulată „Strategie pentru o educație de înaltă calitate, favorabilă incluziunii și orientată către viitor”. Pachetul cuprinde două agende reînnoite ale UE pentru modernizarea educației, una vizând școlile, cealaltă învățământul superior.

2.2.

În ceea ce privește școlile, datele din statele membre au identificat trei domenii în care este nevoie de acțiune și în care sprijinul din partea UE poate contribui la abordarea unor provocări importante:

2.3.

Comisia își propune să completeze măsurile adoptate de statele membre în aceste domenii, sprijinind învățarea reciprocă, îmbunătățind baza de date concrete cu privire la „ce anume funcționează” în învățământ și oferind asistență pentru realizarea reformelor naționale în acele state membre care doresc acest lucru. Printre modalitățile de sprijin se numără: accelerarea dezvoltării competențelor și a învățării interculturale prin parteneriate școlare, mobilitate și proiecte e-Twinning în cadrul programului Erasmus+; consolidarea învățării reciproce de-a lungul carierei și a evoluției profesionale a cadrelor didactice și directorilor de școli; instituirea unui nou mecanism de sprijin destinat statelor membre care solicită asistență în elaborarea și aplicarea unor reforme în domeniul învățământului.

2.4.

Strategia reînnoită privind învățământul superior se bazează pe agenda de modernizare din 2011. În comunicare, Comisia își prezintă planurile de acțiune în patru domenii-cheie, propunându-și:

2.5.

În sfârșit, pentru a se asigura că învățământul superior este apt să contribuie la stimularea creșterii și la crearea de locuri de muncă, este necesar ca universitățile să își adapteze programele analitice la nevoile actuale și previzibile ale economiei și societății și ca viitorii studenți să dispună de informații solide, actualizate, care să îi ajute să decidă ce cursuri să aleagă. Acesta este motivul pentru care Comisia a prezentat în paralel și o propunere de recomandare a Consiliului privind monitorizarea absolvenților, ca parte a Noii agende pentru competențe în Europa, care îi va viza și pe absolvenții de învățământ profesional și ai programelor de formare profesională, pe lângă absolvenții de învățământ superior. Acest lucru ar trebui să încurajeze și să ajute autoritățile din statele membre în eforturile lor de a îmbunătăți calitatea și disponibilitatea informațiilor referitoare la modul în care evoluează absolvenții în carieră sau în continuarea educației după ce își încheie studiile.

3.1.

CESE salută inițiativele și este de acord cu principiile acestora și ar dori să-și exprime opiniile cu privire la importanța a două aspecte: asigurarea mijloacelor necesare pentru a sprijini îmbunătățirea sistemelor de învățământ din Europa, astfel încât acestea să ofere o educație de înaltă calitate pentru toți, și îmbunătățirea capacității acestor sisteme de a răspunde provocărilor societale și de a pregăti în mod eficient cursanții pentru un loc de muncă și o viață de calitate. CESE aprobă accentul pus pe educația copiilor preșcolari, pe investițiile în formarea cadrelor didactice, pe promovarea cooperării între diversele părți interesate, pe îmbunătățirea guvernanței școlilor și pe sinergia cu cercetarea, precum și focalizarea generală pe incluziunea socială.

3.2.

S-a subliniat pe larg că educația este un vector esențial de reducere a inegalităților socioeconomice și de promovare a incluziunii sociale (1), dar totodată, în recenta recomandare a Comisiei privind pilonul european al drepturilor sociale și în Declarația de la Paris din 2015 (2), s-a remarcat faptul că inegalitățile sunt în continuă creștere în majoritatea țărilor UE. Schimbările care au loc la nivel mondial, afectând locurile de muncă, cererea de competențe și societățile nu au fost niciodată atât de rapide; prin urmare, UE ar trebui să încurajeze statele membre să își adapteze sistemele de învățământ la această nouă realitate. Evaluarea continuă a consecințelor neconcordanțelor dintre competențe și piața forței de muncă ar trebui să ajute în acest sens. Pentru a construi o societate a șanselor cu adevărat egale, este necesar și ca programele de învățământ și metodele de predare să devină mai flexibile, mai inovatoare și mai cuprinzătoare, luând în considerare numeroasele exemple de bune practici care au fost evidențiate în ultimii ani.

3.3.

Acestea fiind spuse, CESE dorește să sublinieze că educația este un bun comun și că ar trebui să rămână un instrument esențial în promovarea interesului public, prin orientarea investițiilor astfel încât să se reducă cheltuielile publice și private generate de lipsa educației în multe domenii, cum ar fi prevenirea violenței, îmbunătățirea stării de sănătate prin sport, promovarea bunăstării, sensibilizarea cu privire la schimbările climatice și garantarea păcii sociale în societăți tot mai diversificate. În acest sens, reformele din domeniul educației ar trebui să urmărească nu doar transmiterea competențelor de mâine, competențe și cunoștințe de care tinerii au nevoie pentru a avea acces la piața forței de muncă, ci și creșterea capacității cursanților de a răspunde la problemele societale urgente care afectează viața de zi cu zi a cetățenilor europeni.

3.4.

Trecerea de la un nivel de învățământ la altul și cooperarea între diferiții furnizori de educație, atât în contexte formale, cât și nonformale, necesită o atenție deosebită în cadrul strategiei propuse de Comisia Europeană. Deși CESE este de acord cu accentul pus pe construirea unor sisteme de învățământ superior conectate și favorabile incluziunii și pe încurajarea școlilor în direcția dezvoltării unor legături și a unei colaborări mai strânse cu instituțiile de învățământ superior în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), Comitetul consideră că scopul mai larg al educației se regăsește în echilibrul și strânsa cooperare dintre materiile STIM și cele din sfera științelor sociale și umaniste. Prin urmare, CESE pledează pentru o abordare mai interdisciplinară a educației și a învățării pe tot parcursul vieții, care să fie axată pe parteneriate și pe parcursuri flexibile care depășesc un unic nivel de învățământ și un domeniu de studiu specific. O astfel de abordare ar contribui, de asemenea, la combaterea diferitelor inegalități, de exemplu, inegalitatea de gen în cazul materiilor STIM și al științei în general, deoarece ea ar elimina stereotipurile legate de ceea ce este mai adecvat și/sau comun pornind de la gen, rasă și alte caracteristici personale.

3.5.

Încă o dată, CESE solicită (3) Comisiei să își asume un rol proactiv în introducerea unor soluții mai inovatoare în domeniul educației și al dezvoltării competențelor, precum și în monitorizarea și promovarea practicilor și abordărilor inovatoare deja existente în statele membre. CESE este ferm convins că acum este momentul atât pentru o adevărată schimbare de paradigmă în obiectivele și funcționarea sectorului învățământului și formării profesionale, precum și în înțelegerea locului și rolului acestuia în societate, cât și pentru recunoașterea faptului că educația reprezintă, în sine, un factor de creștere a productivității. O atitudine proactivă la nivelul UE este în acest caz un element-cheie al procesului de modelare a unui învățământ mai bun pentru ziua de mâine.

3.6.

Așa cum CESE a afirmat deja într-un aviz anterior, „mobilizarea tuturor părților interesate și sprijinul pentru crearea de «parteneriate de învățare» în societate, care să implice școli, întreprinderi, consilii locale, parteneri sociali, organizații ale societății civile, ONG-uri în domeniul tineretului, lucrători de tineret și alți asistenți sociali, părinți și elevi în elaborarea și punerea în aplicare a «programelor de învățământ», sunt esențiale […] schimbării de paradigmă în domeniul educației” (4).

3.7.

Chiar din primii ani de școală, tinerii trebuie să fie ajutați în sensul dezvoltării unor portofolii de competențe care să nu se refere numai la cunoștințe, ci și la abilitățile, capacitatea de inovare, creativitatea, spiritul critic și gradul de conștientizare a istoriei europene comune de care dau dovadă. Aceste profiluri de competență ar trebui, de asemenea, să aloce o marjă considerabilă diferitelor lor competențe digitale, experiențelor legate de relaționarea interpersonală și de capacitatea de lucru în echipă și capacității de a acorda recunoaștere unor culturi diferite. Acest lucru ar trebui realizat cu sprijinul cadrelor didactice și al lucrătorilor de tineret.

3.8.

Numele inițial al inițiativelor (precum „Inițiativa privind tineretul”) a transmis un mesaj greșit, deoarece părea să-i vizeze exclusiv pe tineri, când, de fapt, în sistemele formale de educație se înscriu din ce în ce mai mulți cursanți adulți. Este regretabil faptul că „adulții” aproape că nu sunt menționați în comunicarea privind învățământul superior, în condițiile în care acesta poate juca un rol esențial în învățarea pe tot parcursul vieții pentru toate categoriile de vârstă, permițând de asemenea, actualizarea abilităților, competențelor și cunoștințelor angajaților și șomerilor.

3.9.

Cheia îmbunătățirii și modernizării sistemelor de învățământ o reprezintă disponibilitatea unor fonduri suficiente și alocate echitabil și guvernanța coordonată în cadrul unui dialog social eficient și de înaltă calitate. În documentele sale de lucru, Comisia nu confirmă acest lucru într-o măsură suficientă și nu accentuează destul faptul că resursele în domeniul educației nu ar trebui să se concentreze numai pe performanță, ci și pe incluziunea cursanților care provin din medii defavorizate și pe integrarea refugiaților. În afară de aceasta, abia dacă recunoaște importanța consultării și a implicării diferitelor părți interesate în acest proces, în special a organizațiilor societății civile.

4.1.

Competențele tehnice de bază sunt necesare, dar la fel de necesare sunt și competențele și cunoștințele nontehnice și cele transversale.

4.1.1.

CESE subliniază că este important ca Comisia să se asigure că statele membre adoptă o definiție cuprinzătoare a nevoilor cursanților, care să includă competențe tehnice și nontehnice, precum și competențe și cunoștințe interdisciplinare. Aceste trei aspecte ar trebui să acopere nu numai abilitățile necesare pentru ocuparea unui loc de muncă, dar și scopul mai larg al dezvoltării personale a tuturor cetățenilor de-a lungul vieții. Prin urmare, îmbunătățirile din domeniul învățământului, în special în ceea ce privește sistemele de învățământ superior, trebuie să se concentreze asupra modalităților optime de a promova cetățenia activă, responsabilizarea tinerilor, învățarea pe tot parcursul vieții și cunoștințele legate de modul în care funcționează UE și de beneficiile pe care le oferă. Este util să amintim că educația nu poate soluționa singură disparitățile socioeconomice, întrucât sinergiile cu politicile complementare sociale și de ocupare a forței de muncă alcătuiesc o condiție prealabilă pentru o soluție mai durabilă.

4.1.2.

O atenție deosebită ar trebui acordată dezvoltării așa-numitor „competențe nontehnice”, deoarece angajatorii le apreciază tot mai mult și sunt utile și în afara contextelor de la locul de muncă. În consecință, CESE încurajează măsuri precum cele specificate în comunicarea Comisiei: proiecte prin care să se evalueze creativitatea, capacitatea de rezolvare a problemelor, colaborarea (5), munca în echipă și gândirea critică. Factorilor de decizie trebuie să li se ofere sprijin și formare corespunzătoare pentru a înțelege dimensiunea generală a acestor competențe.

4.1.3.

CESE salută sprijinul acordat cooperării între universități și mediul profesional, dar consideră că acesta din urmă nu ar trebui limitat doar la sectorul întreprinderilor. Dezvoltarea de parteneriate între întreprinderi și instituțiile de învățământ ar trebui să nu fie justificată exclusiv de criteriul „capacității de inserție profesională imediată a tinerilor”. Întreprinderile trebuie să fie în măsură să valorifice pe deplin potențialul uman, prin mobilizarea competențelor adecvate și prin asigurarea accesului tuturor grupurilor de vârstă la noile oportunități oferite de revoluția digitală. Și întreprinderile ar trebui să sprijine tinerii pentru a-și continua formarea după ce încep să desfășoare o activitate profesională: educația este un proces continuu, care nu poate satisface toate necesitățile în numărul limitat de ani al procesului de educație formală.

4.1.4.

Cu toate acestea, așa cum CESE a semnalat deja, este necesară „favorizarea integrării în cadrul școlii a sistemelor de formare profesională în alternanță, care combină învățarea în sala de clasă cu dobândirea de experiență la locul de muncă, sensibilizând autoritățile din domeniul educației și întreprinderile cu privire la importanța acestor inițiative” (6). Experiența în muncă a elevilor și legăturile mai strânse între școli, întreprinderi, universități și institute de cercetare sunt esențiale pentru ocuparea de către tineri a unor locuri de muncă durabile și calificate.

4.1.5.

În pofida nevoii de „competențe tehnice”, economia nu poate dicta direcția învățământului (superior). Cu alte cuvinte, inițiative precum monitorizarea absolvenților la nivelul sistemului ar trebui să garanteze că programele și programa pentru învățământul superior nu sunt bazate pe rezultate instrumentalizate ale educației, cum ar fi salariile sau nivelurile de ocupare a forței de muncă în rândul absolvenților de învățământ superior. Unele state membre dispun deja de propriul sistem de monitorizare, așa încât un eventual nou sistem la nivelul UE ar trebui să le aducă laolaltă pe cele existente; în orice caz, el nu trebuie să fie utilizat pentru a justifica măsurile de austeritate în programele analitice din domeniul științelor umaniste și sociale.

4.2.

Sprijinirea cadrelor didactice pentru calitatea învățământului și a învățării pe tot parcursul vieții

4.2.1.

În „era digitală a educației”, utilizarea tehnologiei în învățământ trebuie să fie benefică procesului de învățare: de exemplu, învățarea operațiunii de codificare nu este un scop în sine, cursanții trebuie să învețe logica operațiunii de codificare și să achiziționeze setul de competențe necesare pentru a folosi mijloacele tehnice în continuă evoluție, în mediul de învățare și în viața de zi cu zi.

4.2.2.

Deși oferă oportunități în multe domenii, TIC deschide calea către pericole reale, cum ar fi criminalitatea informatică, conținutul periculos și dăunător, sporirea comercializării serviciilor, precum și posibilitatea supravegherii tehnologice și a utilizării necorespunzătoare a datelor cu caracter personal. Prin urmare, trebuie consolidată alfabetizarea digitală, pentru a oferi tuturor cetățenilor instrumentele adecvate în vederea integrării lor în universul profesional viitor. TIC a pătruns la toate nivelurile industriei și serviciilor și, prin urmare, trebuie să devină o componentă esențială a învățării pe tot parcursul vieții.

4.2.3.

Îmbunătățirea educației digitale ar trebui să ajute tinerii să facă o distincție mai clară între informații și cunoștințe, să își dezvolte gândirea critică și să se instruiască suficient în materie de mass-media, devenind, de exemplu, capabili să recunoască știrile false sau să își protejeze viața privată în mediul online.

4.2.4.

Deși comunicarea vizează școlile și instituțiile de învățământ superior, nu au fost suficient luate în considerare cooperarea și legăturile dintre învățarea formală, nonformală și informală, și nici validarea rezultatelor lor, după cum se subliniază în concluziile Consiliului din 2012 (7) pe tema documentului intitulat „Parteneriat și parcursuri flexibile pentru dezvoltarea competențelor pe tot parcursul vieții”. Chiar și în prezent, numai jumătate din statele membre ale UE au instituit o strategie cuprinzătoare de învățare pe tot parcursul vieții (8). În acest sens, tehnologiile pot fi benefice și în ceea ce privește diversificarea modurilor în care este abordată educația.

4.2.5.

Comisia lucrează de mai mulți ani la dezvoltarea unor rețele ale UE și la promovarea cooperării pentru schimbul de bune practici și învățarea reciprocă. Însă ar fi interesant să se evalueze măsura în care cadrele didactice adoptă efectiv aceste instrumente și mecanisme. Este foarte probabil ca numeroase cadre didactice să nu aibă cunoștință de sprijinul și resursele financiare și de formare care le sunt puse la dispoziție la nivelul UE. Îmbunătățirea procesului de consolidare a capacităților și a condițiilor de muncă, inclusiv a salariilor cadrelor didactice, ar trebui să constituie o prioritate pentru statele membre.

4.2.6.

În aplicarea recomandărilor Comisiei, statele membre trebuie să faciliteze învățarea pe tot parcursul vieții pentru cadre didactice, și, de asemenea, să sporească mobilitatea acestora, de exemplu prin intermediul programelor Erasmus+. Trebuie să se acorde o atenție specială îmbunătățirii aspectelor participative ale predării, întrucât acest lucru s-a dovedit o practică pedagogică foarte bună, care permite cursanților să dobândească cunoștințe și să dezvolte anumite competențe transversale, cum ar fi cele legate de comunicare. Aceasta ar reprezenta o tranziție remarcabilă de la educația centrată pe profesor către educația centrată pe cursant, în care cadrul didactic devine într-o mai mare măsură facilitator al învățării.

4.3.

Învățarea în domeniul antreprenoriatului prin proiecte sociale

4.3.1.

Educația trebuie să consolideze principalele competențe, aptitudini și atitudini necesare pentru reușita în viață după încheierea educației formale, de exemplu, munca în echipă și gestionarea proiectelor. Acest nou set de competențe nu numai că ar contribui la creșterea capacității de inserție profesională, ci ar îmbunătăți și capacitatea viitorilor adulți de a-și crea propriile locuri de muncă, în mod individual și colectiv. Învățarea prin acțiune și cea bazată pe experiență sunt metode alternative de învățare care pot spori capacitatea de a reține cunoștințele și sunt mai utile pentru dezvoltarea de abilități practice în comparație cu expertiza pe un anumit subiect.

4.3.2.

CESE subliniază importanța adoptării unei abordări cuprinzătoare a spiritului întreprinzător, valorificând noul cadru EntreComp (9). Elaborarea de proiecte sociale în interiorul sau în afara școlilor este o ocazie ideală de a dobândi aceste competențe și atitudinea necesară, precum și de a contribui la crearea unei mai bune legături cu alte medii de învățare. În acest sens, sprijinirea inițiativei Corpul european de solidaritate în rândul tinerilor din școli și în învățământul superior trebuie să devină o acțiune-cheie pentru statele membre. În plus, există un interes tot mai mare pentru antreprenoriatul social, care reprezintă o modalitate de a împlini aspirația tinerilor către locuri de muncă mai satisfăcătoare.

4.3.3.

Antreprenoriatul reprezintă un vector important pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită dezvoltării competențelor antreprenoriale. Așa cum CESE a semnalat deja, educația antreprenorială în Europa, în cadrul programelor analitice și ca parte a învățării de-a lungul vieții, necesită cu siguranță un angajament real din partea factorilor de decizie. Ambiția, creativitatea și spiritul întreprinzător trebuie să fie apreciate ca atare și să fie promovate, și nu ar trebui confundate cu activitatea comercială sau generatoare de profit. Creativitatea se dezvoltă prin învățare, în cadrul unor sisteme formale sau informale. Pentru a se asigura transmiterea mesajului potrivit, cadrele didactice trebuie să fie pe deplin implicate. Cadrele didactice se pot opune unei definiții restrictive a spiritului întreprinzător, atunci când acesta este interpretat drept capacitatea de a înființa o întreprindere, însă ar putea fi mai receptive la o definiție mai largă, cum ar fi aceea de competență esențială în viață. Poate fi folosită o „scară a antreprenoriatului” pentru a dezvolta activități antreprenoriale, iar predarea poate aduce spiritul întreprinzător în clase (10).

4.3.4.

Indiferent dacă vor dori sau nu să înființeze întreprinderi sau întreprinderi sociale, tinerii care beneficiază de învățare în domeniul antreprenoriatului asimilează cunoștințe de afaceri și aptitudini și atitudini esențiale, printre care se numără creativitatea, spiritul de inițiativă, tenacitatea, spiritul de echipă, capacitatea de înțelegere a riscului și simțul răspunderii. Aceasta este starea de spirit antreprenorială, cea care ajută antreprenorii să transforme ideile în acțiuni și care sporește semnificativ capacitatea de inserție profesională. Cadrele didactice au nevoie de definirea clară a rezultatelor învățării în domeniul antreprenoriatului pentru a introduce la clasă metodologii eficiente de învățare antreprenorială. Prin urmare, statele membre ar trebui să încurajeze competențele antreprenoriale prin modalități noi și creative de predare și învățare începând din școala primară și punând accentul, în învățământul secundar și cel superior, pe posibilitatea înființării unei întreprinderi ca opțiune de carieră. Experiența din viața reală, dobândită prin învățarea bazată pe soluționarea problemelor și prin legătura cu întreprinderile, ar trebui să fie un obiectiv al tuturor disciplinelor și adaptată la toate nivelurile de învățământ.