COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 12.10.2016

COM(2016) 590 final

2016/0288(COD)

NOTE
This language version reflects the corrections done to the original EN version transmitted under COM(2016) 590 final of 14.9.2016 and retransmitted (with corrections) under COM(2016) 590 final/2 of 12.10.2016

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice

(reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SWD(2016) 303 final/2}
{SWD(2016) 304 final}
{SWD(2016) 305 final}
{SWD(2016) 313 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXT

•Temeiurile și obiectivele propunerii

De la ultima revizuire a cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice, efectuată în 2009, acest sector a evoluat în mod semnificativ, iar rolul său de forță motrice a economiei online a crescut. Structurile de piață au evoluat, cazurile de putere de piață de tip monopol devenind tot mai puține, în același timp conectivitatea ajungând să fie un element omniprezent în viața economică. Consumatorii și întreprinderile se bazează tot mai mult pe serviciile de date și de acces la internet în locul serviciilor de telefonie și al altor servicii de comunicații tradiționale. Ca urmare a acestei evoluții, tipuri de actori de piață necunoscuți anterior au ajuns să concureze cu operatorii de servicii de telecomunicații tradiționali [de exemplu, așa-numiții actori over-the-top (OTT): furnizori de servicii care oferă o gamă largă de aplicații și servicii, inclusiv servicii de comunicații, prin intermediul internetului]. Tot ca urmare a acestei evoluții, a crescut cererea de conectivitate fixă și fără fir de înaltă calitate, odată cu creșterea numărului și a popularității serviciilor de conținut online, cum ar fi tehnologia de tip cloud computing, internetul obiectelor, comunicațiile de la mașină la mașină (machine to machine – M2M) etc. Au evoluat și rețelele de comunicații electronice. Principalele schimbări includ: (i) tranziția în curs către un mediu bazat integral pe IP (all-IP environment), (ii) posibilitățile oferite de infrastructurile rețelelor subiacente noi și consolidate, care sprijină capacitatea de transmisie practic nelimitată a rețelelor de fibră optică, (iii) convergența rețelelor fixe și mobile către oferte de servicii fără sincope pentru utilizatorii finali, indiferent de locul în care se află aceștia sau de dispozitivul pe care îl utilizează și (iv) elaborarea unor abordări inovatoare în materie de gestionare a rețelelor tehnice, în special a rețelelor definite prin software (Software Defined Networks) și a virtualizării funcției de rețea (Network Function Virtualisation - NFV). Ca urmare a acestor modificări de la nivelul utilizării și de natură operațională, normele actuale sunt expuse unor noi provocări, a căror importanță este susceptibil să crească pe termen mediu și lung și care, prin urmare, trebuie luate în considerare la revizuirea cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice.

Această revizuire trebuie privită în lumina Strategiei privind piața unică digitală (Digital Single Market - DSM) pentru Europa 1 . În Strategia DSM se recunoștea importanța schimbării de paradigmă prin care trece sectorul digital și se afirma că cetățenii și întreprinderile ar trebui să poată accesa și exercita fără sincope activități online în condiții de concurență loială. În plus, în aceasta se anunța că: „În 2016, Comisia va prezenta propuneri pentru o revizuire ambițioasă a cadrului de reglementare, care se va axa pe (i) o abordare coerentă a pieței unice în ceea ce privește politica și gestionarea spectrului, (ii) asigurarea condițiilor pentru o adevărată piață unică prin abordarea fragmentării la nivel de reglementare pentru a permite realizarea unor economii de scară pentru eficacitatea operatorilor de rețele și a furnizorilor de servicii și pentru o protecție eficace a consumatorilor, (iii) asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru actorii de pe piață și aplicarea consecventă a normelor, (iv) stimularea investițiilor în rețelele în bandă largă de mare viteză (inclusiv o revizuire a Directivei privind serviciul universal) și (v) un cadru instituțional de reglementare mai eficient.”

În temeiul acestui angajament și în conformitate cu cerințele privind „o mai bună reglementare” 2 , Comisia a efectuat o evaluare ex post. Aceasta a evaluat eficacitatea, eficiența, relevanța, coerența și valoarea adăugată la nivelul UE a cadrului de reglementare al Uniunii și a evidențiat domeniile în care există potențial de simplificare, fără a submina obiectivele cadrului.

•Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat

Întrucât serviciile de conectivitate furnizate prin rețelele de comunicații electronice constituie elementul central al produselor și serviciilor digitale, există un grad înalt de sinergie între prezenta propunere și alte inițiative incluse în Strategia DSM.

De asemenea, propunerea este complementară reglementărilor sectoriale existente. În special, propunerea este pe deplin coerentă cu Directiva 2014/61/UE (Directiva privind reducerea costurilor aferente tehnologiilor în bandă largă), împreună cu care oferă un set cuprinzător de norme ce facilitează implementarea infrastructurilor de bandă largă. Împreună cu Regulamentul (UE) 2015/2120, adoptat recent, ce asigură un internet deschis și elimină suprataxele pentru serviciile de roaming, prezenta propunere asigură un nivel ridicat de protecție a utilizatorilor finali în alte domenii în care sunt necesare norme sectoriale. Normele propuse cu privire la gestionarea spectrului se bazează pe instrumentele actuale din acest domeniu, în special pe Decizia nr. 676/2002/CE privind spectrul de frecvențe radio, pe Decizia 2002/622/CE privind Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio și pe Decizia 243/2012/UE de instituire a unui program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (radio spectrum policy programme - RSPP). În fine, aceasta pregătește, de asemenea, terenul pentru revizuirea Directivei 2002/58/CE asupra confidențialității și comunicațiilor electronice, anunțată ca parte a Strategiei DSM.

•Coerența cu alte domenii de politică ale Uniunii

Prezenta propunere abordează aspectele legate de reglementare care rezultă din specificitățile sectorului comunicațiilor electronice ca industrie de rețea, dar, în același timp, se bazează pe și completează acte legislative ale UE existente în mai multe domenii. În domeniul reglementării pieței, la fel ca și cadrul de reglementare existent, propunerea se bazează în continuare pe principiile dreptului UE în materie de concurență. De asemenea, aceasta stabilește măsuri, cum ar fi cartografierea desfășurării rețelelor, care oferă informații utile și în ceea ce privește ajutoarele de stat, consolidând, astfel, coerența dintre aceste două politici.

În ceea ce privește protecția utilizatorilor finali, normele propuse completează legislația orizontală în materie de protecție a consumatorilor prin abordarea specificităților acestui sector, pe de o parte, simplificând totodată actualele norme sectoriale în domenii în care legislația orizontală în materie de protecție a consumatorilor a evoluat de la ultima revizuire, din 2009, pe de altă parte. Astfel, propunerea evită suprapunerile în domenii în care normele orizontale sunt suficiente pentru a asigura un nivel adecvat de protecție a utilizatorilor finali.

Politica de coeziune și fondurile structurale și de investiții europene sunt un instrument important pentru eliminarea lacunelor în materie de conectivitate în domeniile în care există disfuncționalități ale pieței și sumele aferente acestora ar trebui să fie alocate de așa manieră încât să permită valorificarea la maximum a resurselor disponibile. Propunerea contribuie la acest obiectiv prin faptul că oferă condiții adecvate pentru investițiile private, astfel încât fondurile publice să poată fi canalizate acolo unde sunt cel mai necesare.

Propunerea menține actuala complementaritate dintre politica privind serviciile de comunicații electronice și cea privind serviciile mass-media audiovizuale, prin asigurarea faptului că, în continuare, cadrul nu aduce atingere măsurilor luate la nivelul Uniunii sau la nivel național, în conformitate cu dreptul UE, pentru îndeplinirea unor obiective de interes general, în special în ceea ce privește reglementarea conținutului și politica în domeniul audiovizualului. Chiar dacă se face o distincție între reglementarea transmisiei semnalului stațiilor de emisie și reglementarea conținutului, se poate avea în vedere crearea de legături între acestea, în special pentru a garanta pluralismul mijloacelor de informare în masă, diversitatea culturală și protecția consumatorilor.

•Coerența cu obligațiile prevăzute de dreptul internațional

Prezenta propunere este coerentă cu obligațiile existente prevăzute de dreptul internațional, inclusiv de Acordul General privind Comerțul cu Servicii (General Agreement on Trade in Services - GATS), Anexa privind telecomunicațiile la GATS și Documentul de referință privind GATS.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

Propunerea se întemeiază pe articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât vizează realizarea pieței interne a comunicațiilor electronice și asigurarea funcționării acesteia.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Având în vedere faptul că propunerea reprezintă o revizuire a cadrului existent, analiza subsidiarității de mai jos se axează pe următoarele aspecte: noul obiectiv de a asigura o conectivitate omniprezentă și fără constrângeri, armonizarea competențelor autorităților naționale de reglementare (ANR) și armonizarea aspectelor legate de spectru și a normelor revizuite privind serviciile.

O conectivitate omniprezentă și fără constrângeri

Fără o conectivitate omniprezentă și de foarte mare capacitate, piața unică nu poate valorifica o parte importantă a capitalului său uman. Acest lucru afectează atât coeziunea teritorială, cât și capacitatea întreprinderilor de a produce în mod eficient și de a furniza servicii inovatoare și competitive. Conectivitatea poate juca un rol socioeconomic esențial în prevenirea izolării și depopulării și în conectarea regiunilor periferice ale UE cu cele centrale . Există diferențe destul de mari între statele membre în ceea ce privește situația în materie de conectivitate. Există discrepanțe foarte importante, care nu pot fi explicate numai prin diferențele în ceea ce privește peisajul, populația, PIB-ul sau puterea de cumpărare, ci sunt rezultatul unor opțiuni diferite în materie de politică, adoptate astăzi și în trecut. Lipsa unei acțiuni a UE prin care să se urmărească realizarea unei conectivități omniprezente și fără constrângeri ca un obiectiv separat al cadrului nu ar face decât să perpetueze acest amalgam, cu efecte negative asupra pieței unice și a intereselor consumatorilor. 

Armonizarea competențelor autorităților naționale de reglementare (ANR)

Cadrul instituțional oferă autorităților naționale de reglementare și statelor membre un grad ridicat de flexibilitate, ceea ce permite ajustarea reglementărilor de așa manieră încât să corespundă circumstanțelor naționale sau locale specifice. Totuși, acest sistem prezintă deficiențe semnificative în domeniile în care coerența fie este esențială, fie ar servi mai bine interesului european comun. Unele domenii ale reglementării necesită o abordare mai coordonată sau armonizată la nivelul UE. Acest lucru poate fi realizat, printre altele, prin armonizarea sarcinilor ANR-urilor, care sunt și membre ale Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC) și care sunt pilonii structurii instituționale. Armonizarea sarcinilor ANR-urilor nu ar trebui să conducă la o reducere a independenței politice a acestora, ci, dimpotrivă, la o extindere a protecției împotriva primirii de instrucțiuni în toate noile domenii de competență.

Armonizarea aspectelor legate de armonizarea spectrului

Spectrul, la fel ca alte resurse precum numerele și, într-o anumită măsură, terenurile, este o resursă limitată ce aparține statelor membre, iar gestionarea și alocarea acestuia trebuie să țină seama de specificitățile și necesitățile naționale. În același timp, este nevoie de o reglementare la nivelul UE mai convergentă și mai coerentă în ceea ce privește intrarea pe piață, pentru a elimina obstacolele care apar din cauza condițiilor divergente nejustificate în ceea ce privește alocarea drepturilor individuale de utilizare a spectrului, a numerelor sau a terenurilor. Sunt necesare norme coerente la nivelul UE pentru (i) a permite furnizorilor să își extindă serviciile la alte state membre; (ii) a crea un efect de scară la nivel de piață care să fie suficient, permițându-le statelor membre din prima linie să profite de acesta; (iii) a oferi cetățenilor și întreprinderilor din UE un acces în timp util la capacitățile și serviciile fără fir de ultimă generație, astfel încât să beneficieze de mediul digital și de serviciile și aplicațiile inovatoare și să fie în măsură să dezvolte din punct de vedere comercial și să susțină avantajele economiei digitale, care evoluează constant către economia „mobilă”, în cadrul căreia politica în domeniul spectrului joacă un rol important; (iv) a permite țărilor rămase în urmă să recupereze decalajul și să participe la DSM, permițând astfel și statelor membre mai avansate să sporească și mai mult schimburile efectuate de cetățeni și schimburile comerciale pe propriul teritoriu și (v) a-i trata într-un mod coerent pe toți utilizatorii de spectru în întreaga Uniune. În fine, pentru ca UE să fie un exemplu pentru restul lumii în ceea ce privește serviciile noi și îmbunătățite, cum ar fi 5G, producătorii de echipamente și furnizorii de servicii de comunicații trebuie să dispună de un spațiu suficient. Aceasta presupune nu numai o armonizare tehnică, ci mai ales o piață internă care să se dezvolte într-un mod aliniat la nivel general, pentru ca serviciile și dispozitivele să beneficieze de norme stabile și armonizate.

Serviciile

În ceea ce privește serviciile, concurența dintre furnizorii locali de servicii de comunicații electronice care grupează accesul la rețea cu serviciile și furnizorii globali de servicii OTT consolidează dreptul UE de a acționa pentru a asigura condiții de concurență echitabile. De asemenea, sunt necesare acțiuni la nivelul UE pentru a reduce fragmentarea normelor privind protecția utilizatorilor finali, ce duce la creșterea costurilor administrative ale furnizorilor de servicii care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier și împiedică dezvoltarea unor servicii inovatoare, generând totodată un nivel inegal și insuficient de protecție a consumatorilor în întreaga Uniune.

•Proporționalitatea

Propunerea respectă principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, deoarece nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor. Aceasta efectuează ajustări punctuale ale cadrului actual pentru a răspunde schimbărilor de pe piață și celor tehnologice, în special necesității de a aborda la nivelul Uniunii nevoia disponibilității unor rețele de foarte mare capacitate și a adoptării acestora la scară largă, ca bază pentru o piață unică digitală pe deplin funcțională.

În ceea ce privește reglementarea accesului, autoritățile naționale de reglementare rămân competente în ceea ce privește asigurarea faptului că disfuncționalitățile pieței sunt abordate prin măsuri corective adecvate și că reglementarea contribuie la obiectivele comune în materie de politică. Normele propuse le oferă autorităților de reglementare instrumente suplimentare pentru abordarea provocării actuale în materie de conectivitate, însă modul în care acestea urmează să fie utilizate depinde de circumstanțele naționale, care trebuie evaluate de autoritățile naționale de reglementare. Consolidarea cu un obiectiv precis a supravegherii reglementare, în principal prin consolidarea rolului OAREC, este justificată pe baza dovezilor unei lipse de coerență în materie de punere în aplicare a reglementărilor, care este esențială pentru promovarea pieței interne.

De asemenea, spectrul reprezintă o competență partajată între Comisie și statele membre. Normele propuse oferă un cadru global pentru o gestionare coerentă a spectrului la nivelul UE, lăsând statelor membre marja de apreciere necesară pentru punerea în aplicare și aplicarea normelor în conformitate cu circumstanțele naționale. Ca urmare a implicațiilor transfrontaliere importante ale gestionării spectrului și a impactului mai amplu al acesteia asupra conectivității pe piața internă, sunt necesare unele proceduri de coordonare la nivelul Uniunii.

Normele în materie de protecție a utilizatorilor finali introduc o armonizare integrală, cu excepții punctuale (de exemplu, în ceea ce privește durata maximă a contractului), însă armonizarea este limitată la domeniile care intră sub incidența propunerii.

În plus, alegerea formei juridice de directivă va avea drept rezultat o anumită marjă de apreciere pentru statele membre, pentru a adapta punerea în aplicare la dreptul lor național

•Alegerea instrumentului

Propunerea de Cod european al comunicațiile electronice constă într-o reformare orizontală 3 a celor patru directive existente (referitoare la cadru, la autorizare, la acces și la serviciul universal), comasându-le într-o singură directivă. Fiecare directivă conține măsuri aplicabile rețelelor de comunicații electronice și furnizorilor de servicii de comunicații electronice. Revizuirea oferă ocazia de a simplifica structura actuală, în vederea consolidării coerenței și accesibilității acesteia, în conformitate cu obiectivul privind adecvarea reglementărilor. Aceasta oferă, de asemenea, posibilitatea de a adapta structura la noua realitate de pe piață, și anume la faptul că furnizarea de servicii de comunicații nu mai este neapărat condiționată de furnizarea unei rețele.

3.REZULTATE ALE EVALUĂRILOR EX POST, CONSULTĂRILOR PĂRȚILOR INTERESATE ȘI EVALUĂRII IMPACTULUI

•Evaluări ex post/verificări ale adecvării legislației existente

Conform concluziei generale a documentului de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește propunerea și evaluează adecvarea actualelor norme de reglementare, cadrul de reglementare pentru comunicațiile electronice și-a atins, în linii mari, obiectivul general de a asigura un sector concurențial care să le ofere utilizatorilor finali beneficii semnificative. Cu toate acestea, deși principalele sale obiective specifice – promovarea concurenței, dezvoltarea pieței interne și promovarea intereselor utilizatorilor finali – rămân relevante, pare necesară revizuirea cadrului de reglementare pentru a aborda nevoia tot mai mare de conectivitate sporită a pieței unice digitale și pentru a raționaliza dispozițiile, ținând seama de evoluțiile pieței și de evoluțiile tehnologice.

Mai precis, în ceea ce privește criteriile specifice de evaluare, concluziile pot fi rezumate astfel:

Relevanță – În general, evaluarea a arătat că obiectivele specifice ale cadrului – promovarea concurenței, realizarea pieței unice și protejarea intereselor consumatorilor – rămân la fel de valabile ca și până acum, având o relevanță mai mare pentru obiectivul realizării pieței unice. O concurență efectivă și durabilă duce la investiții eficiente și impulsionează dezvoltarea pieței interne. În ultimă instanță, aceasta servește intereselor utilizatorilor finali prin faptul că duce la inovare și oferă beneficii maxime în termeni de opțiuni, tarife și calitate.

În același timp, conectivitatea a devenit forța motrice ce stă la baza societății și a economiei digitale, fiind susținută de schimbările tehnologice și de evoluția cerințelor consumatorilor și ale pieței, și este esențială pentru concretizarea angajamentului politic al Comisiei Juncker de realizare a pieței unice digitale. Prin urmare, este necesar să se aibă în vedere ajustarea obiectivelor de politică și a instrumentelor de reglementare actuale, pentru a sprijini în continuare instalarea infrastructurii și adoptarea pe scară largă a serviciilor de conectivitate corespunzătoare, în conformitate cu nevoile viitoare.

Majoritatea domeniilor de reglementare rămân la fel de relevante ca în 2009, dacă nu chiar mai relevante – în special gestionarea spectrului, dat fiind rolul acestuia de element esențial, dar cu o disponibilitate limitată, pentru desfășurarea actualei și următoarei generații de rețele fără fir mobile și fixe, și reglementarea accesului ca mijloc de abordare a barierelor persistente la intrare în ceea ce privește rețelele. De exemplu, dacă relevanța anumitor componente specifice ale normelor privind serviciul universal este pusă sub semnul întrebării ca urmare a evoluțiilor pieței, conceptul unei plase de siguranță care să asigure faptul că toți cetățenii sunt incluși într-o societate digitală complet dezvoltată capătă o importanță tot mai mare în cadrul pieței unice digitale. De asemenea, dacă anumite dispoziții din cadrul obiectivului privind protecția utilizatorilor finali ar trebui să fie ajustate având în vedere evoluțiile tehnologice ori de pe piață sau modificările legislative, nevoile de protecție a utilizatorilor finali de bază cărora le răspund dispozițiile respective rămân relevante și obiectivele specifice ale acestora rămân esențiale.

Eficacitatea – Este larg recunoscută eficiența cadrului de reglementare în ceea ce privește asigurarea faptului că, în ansamblu, sectorul este competitiv. Acest lucru, la rândul său, a generat beneficii importante pentru utilizatorii finali, cum ar fi disponibilitatea pe scară largă a bandei largi (de bază), scăderea semnificativă a prețurilor și diversificarea gamei de opțiuni.

Reglementarea accesului și a spectrului, în special, dar și dispozițiile privind intrarea pe piață au contribuit la creșterea nivelului concurenței. Totuși, reglementarea accesului a dus la concurență mai mult la nivel de servicii decât de rețele și, chiar dacă s-au făcut progrese privind investițiile în rețelele de foarte mare capacitate, acestea nu au avut loc în toate statele membre în ritmul prevăzut de agendele în materie de politică publică și în conformitate cu nevoile viitoare preconizate. Este important de remarcat faptul că, deși eliberarea unei porțiuni semnificative a spectrului pentru banda largă fără fir reprezintă o realizare remarcabilă, progresele înregistrate în gestionarea spectrului nu au răspuns așteptărilor ultimei revizuiri, ducând la întârziere și la fragmentare în ceea ce privește implementarea și adoptarea rețelelor 4G.

Eforturile de realizare a obiectivului pieței unice au avut rezultate destul de modeste. S-a obținut doar într-o măsură limitată coerență în materie de reglementare, lucru care a afectat operațiunile furnizorilor transfrontalieri și a redus previzibilitatea pentru toți operatorii și investitorii acestora. Actualul cadru armonizează foarte puține dintre competențele atribuite autorităților naționale de reglementare responsabile de reglementarea ex ante a pieței și le permite statelor membre să atribuie sarcini aferente acestui cadru altor autorități, care nu îndeplinesc aceleași cerințe de independență. Se obține astfel un amalgam, deoarece reglementarea ex ante a pieței este singura competență care revine tuturor celor 28 de autorități naționale de reglementare care sunt membre ale OAREC.

Și mai important este faptul că instrumentele de cooperare și de asigurare a coerenței disponibile au dus la o situație în care nu s-a ales întotdeauna cele mai bune soluții în materie de reglementare, ceea ce a avut un impact asupra ofertei pentru utilizatorii finali. Verificările coerenței la nivelul UE, efectuate prin intermediul structurii de guvernanță actuale, contribuie la caracterul previzibil al reglementărilor în materie de acces în întreaga UE, însă influența acestora este semnificativ mai limitată în ceea ce privește proiectul de măsuri corective în materie de reglementare. De asemenea, lipsa de coerență în ceea ce privește gestionarea spectrului și absența unui cadru instituțional pentru coordonarea asignărilor spectrului au avut consecințe negative pentru utilizatorii finali, cum ar fi desfășurarea cu întârziere a rețelelor 4G în marea majoritate a țărilor din UE.

Realizările cadrului în materie de protecție a utilizatorilor finali și de asigurare a unei plase de siguranță (serviciul universal) sunt semnificative, în schimb progresele sunt relativ lente în ceea ce privește satisfacția consumatorilor. Este clar, de asemenea, că nu toate dispozițiile sectoriale în materie de protecție a utilizatorilor finali sunt în continuare adecvate scopului vizat, în contextul evoluțiilor tehnologice, de pe piață și al celor mai ample, legislative.

Eficiență – Chiar dacă nu s-a putut efectua un calcul precis al costurilor, în urma evaluării s-a constatat că beneficiile cadrului – pentru majoritatea operatorilor, pentru utilizatorii finali și pentru societate, în ansamblul ei – depășesc cu mult costurile generate de punerea sa în aplicare. Cu toate acestea, chiar dacă ar putea fi necesar un anumit nivel de complexitate pentru a asigura o intervenție bine calibrată (de exemplu, o reglementare adecvată a accesului), au fost identificate o serie de domenii în care sarcina administrativă ar putea fi redusă fără a compromite eficacitatea dispozițiilor, ba dimpotrivă, în unele cazuri chiar ar îmbunătăți-o. Printre exemplele în acest sens se numără ciclurile mai lungi de reglementare ex ante a pieței, simplificarea procedurilor de impunere de măsuri corective pentru piețele de terminare a apelurilor și raționalizarea anumitor dispoziții în materie de protecție a consumatorilor care se suprapun.

Valoarea adăugată a UE – Cadrul de reglementare a avut un rol esențial în asigurarea concurenței pe piața unică, ceea ce, într-o anumită măsură, nu ar fi fost posibil sau probabil în cazul acțiunii la nivel național. Cadrul de reglementare a ridicat la un nivel superior practicile de reglementare naționale din acest sector, prin promovarea – cu grade diferite de succes în anumite domenii ale reglementării – unor modele de tipul „cel mai bun din clasă” (best in class) în întreaga Uniune Europeană. Acțiunea UE a contribuit, de asemenea, la o abordare mai cuprinzătoare, dacă nu chiar omogenă, în ceea ce privește protecția utilizatorilor finali, rezultat care nu ar fi fost obținut altfel.

Coerență – În general, diversele instrumente care alcătuiesc cadrul de reglementare pentru comunicațiile electronice s-au sprijinit reciproc în îndeplinirea obiectivelor lor. Cu toate acestea, două aspecte merită o atenție deosebită în procesul de revizuire: coerența dintre (i) reglementarea ce vizează stimularea implementării competitive a rețelelor și (ii) normele UE privind finanțarea și ajutoarele de stat din acest sector, precum și eventualele suprapuneri dintre anumite dispoziții sectoriale și legislația orizontală în materie de interese ale consumatorilor.

•Consultările părților interesate

La 11 septembrie 2015 a fost lansată pe această temă o consultare publică deschisă cu o durată de 12 săptămâni, ce a strâns opinii privind procesul de evaluare, pentru a analiza normele actuale și a obține puncte de vedere cu privire la eventuale adaptări ale cadrului având în vedere evoluțiile pieței și evoluțiile tehnologice. Consultarea a inclus o evaluare generală a cadrului actual, precum și o evaluare și o revizuire mai detaliate ale elementelor specifice ale acestuia: (i) reglementarea accesului la rețele, (ii) gestionarea spectrului și conectivitatea fără fir, (iii) reglementarea sectorială pentru serviciile de comunicații electronice, (iv) normele privind serviciul universal și (v) structura și guvernanța instituționale.

Consultarea a fost atât amplă, cât și detaliată, beneficiind de numeroase contribuții furnizate de consumatori, de furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice, de asociațiile naționale și de la nivelul UE de operatori, de organizațiile societății civile, de radiodifuzori, de furnizorii de tehnologie, de furnizorii de internet și furnizorii de servicii online, de întreprinderile care se bazează pe conectivitate în activitatea lor, de actorii din cadrul economiei digitale în sens mai larg, de autoritățile naționale de la toate nivelurile, de autoritățile naționale de reglementare și de alte părți interesate. Printre contribuțiile furnizate se numără cele transmise de părțile interesate afectate de această politică, de cei care trebuie să o pună în aplicare și de cei care au un interes declarat în privința acesteia. În cadrul consultării au fost primite 244 de răspunsuri din partea părților interesate din toate statele membre, precum și din afara Uniunii. La jumătatea perioadei de consultare publică, și anume la data de 11 noiembrie 2015, consultarea a fost completată cu o audiere publică.

OAREC și-a adus contribuția atât la consultarea publică, cât și la procesul de evaluare și de revizuire, acesta publicându-și avizul în decembrie 2015 4 . Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (Radio Spectrum Policy Group - RSPG) a furnizat, de asemenea, un aviz privind DSM și revizuirea cadrului 5 .

În urma procesului de consultare, au rezultat următoarele tendințe:

• Conectivitatea este larg recunoscută ca fiind forța motrice ce stă la baza societății și a economiei digitale, fiind susținută de schimbările tehnologice și de evoluția cerințelor consumatorilor și ale pieței .

• Se consideră că o bună conectivitate este o condiție necesară pentru realizarea pieței unice digitale. Numeroși respondenți au subliniat necesitatea unor măsuri de politică și a unor eventuale ajustări ale politicii și ale instrumentelor de reglementare actuale pentru a sprijini instalarea infrastructurii în conformitate cu nevoile viitoare.

• Conform mai multor contribuții, cadrul de reglementare actual nu determină într-o măsură suficientă înregistrarea de progrese în ceea ce privește piața internă. Percepția generală este aceea că se impune ajustarea cadrului de reglementare la dinamica actuală a pieței. Cu toate acestea, mulți respondenți au recunoscut progresele înregistrate ca urmare a liberalizării piețelor telecomunicațiilor, în special în ceea ce privește beneficiile pentru utilizatorii finali și concurența, pe majoritatea piețelor naționale.

• În ceea ce privește spectrul, se recunoaște importanța conectivității fără fir și a bandei largi fără fir. În general, sectorul este în favoarea unei abordări mai coordonate și își dorește mai multă securitate în ceea ce privește investițiile și mai multe posibilități de a dezvolta în întreaga UE noi comunicații fără fir și mobile, inclusiv 5G. S-a identificat ca fiind din ce în ce mai important să se dispună de o mai mare flexibilitate în ceea ce privește accesul la spectru și utilizarea acestuia.

• În general, autoritățile statelor membre subliniază realizările obținute în materie de armonizare tehnică, precum și nevoia ca activitatea de coordonare suplimentară să fie ascendentă și pe bază de voluntariat; unele dintre acestea solicită un echilibru mai bun între armonizare și flexibilitate. Se recunoaște, în general, importanța existenței în viitor a unei mai mari flexibilități în ceea ce privește accesul la spectru și utilizarea acestuia.

• Administrațiile mai multor state membre consideră că este necesară actualizarea normelor din domeniul telecomunicațiilor, din motive ce variază de la necesitatea promovării investițiilor în infrastructurile de generație viitoare la cea de a răspunde evoluțiilor tehnologice și ale pieței. Se solicită, de asemenea, o mai mare flexibilitate și simplificare a normelor respective.

• În timp ce companiile de telecomunicații tradiționale consideră că au fost preferate câștigurile economice pe termen scurt în detrimentul investițiilor și al inovării pe termen lung, operatorii alternativi, OAREC și organizațiile de consumatori consideră că acest cadru și-a îndeplinit în mare parte obiectivele actuale.

• Dacă în general utilizatorii de servicii de telecomunicații sunt favorabili reglementării actuale privind accesul, unii dintre aceștia consideră că accentul ar trebui pus mai degrabă pe concurența la nivelul serviciilor decât pe infrastructura subiacentă și că ar trebui să se accentueze utilizarea în comun a infrastructurii.

• Marea majoritate a respondenților consideră că revizuirea ar trebui să reprezinte ocazia de a reexamina în întregime regimul serviciului universal . Administrațiile statelor membre consideră că este necesară menținerea serviciului universal, acordând însă flexibilitate statelor membre în ceea ce privește finanțarea și aplicarea acestuia în cazul bandei largi. OAREC sprijină menținerea actualei game de instrumente privind obligația de serviciu universal.

• Dacă administrațiile mai multor state membre, comunitatea autorităților de reglementare și organizațiile consumatorilor consideră în continuare că este necesară o protecție sectorială a utilizatorilor finali bazată pe o armonizare minimă la nivel înalt, în schimb sectorul telecomunicațiilor solicită ca accentul să fie pus mai mult pe legislația orizontală și pe armonizarea deplină, mai ales în ceea ce privește serviciile. Sectorul telecomunicațiilor, în general, dar și unele administrații susțin că serviciilor similare ar trebui să li se aplice aceleași norme, în timp ce alte administrații, așa-numiții ,,actori over-the-top”, vânzătorii de software și de echipamente, operatorii de cablu și unii radiodifuzori consideră că noțiunea de servicii de comunicații electronice, astfel cum este definită în prezent, s-a dovedit a fi solidă.

• Chiar dacă în general se recunoaște necesitatea menținerii rolului autorităților naționale de reglementare și al autorităților de gestionare a spectrului, un număr mare de respondenți subliniază faptul că structura instituțională de la nivelul UE ar trebui revizuită pentru a îmbunătăți securitatea juridică și răspunderea.

De asemenea, ca parte a procesului de evaluare, Comisia a contractat o serie de studii. Punerea în aplicare a acestor studii a inclus ateliere publice, care le-au permis părților interesate să își prezinte observațiile și feedback-ul cu privire la activitățile de evaluare în curs:

la 6 aprilie 2016 a fost organizat un atelier public pentru a valida rezultatele intermediare ale studiului SMART 2015/002 realizat de WIK, IDATE și Deloitte referitor la „Regimurile de reglementare, în special în ceea ce privește accesul, pentru modelele de investiții în rețele în Europa” și

la 2 mai 2016, a fost organizat un atelier public pentru a valida rezultatele intermediare ale studiului SMART 2015/003 realizat de WIK, CRIDS și Cullen referitor la „Aspecte importante ce trebuie revizuite în domeniile intrării pe piață, gestionării resurselor limitate și chestiunilor generale referitoare la utilizatorii finali”.

•Obținerea și utilizarea expertizei

Comisia s-a bazat pe consiliere de specialitate externă, și anume pe:

Recomandări în materie de politică ale altor instituții ale UE, în special ale Parlamentului European 6 și ale Consiliului European 7 .

Trei studii pe tema revizuirii

„Sprijin pentru pregătirea evaluării impactului care însoțește revizuirea cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice” (SMART 2015/0005);

„Regimurile de reglementare, în special în ceea ce privește accesul, pentru modelele de investiții în rețele în Europa” (SMART 2015/0002);

„Aspecte importante ce trebuie revizuite în domeniile intrării pe piață, gestionării resurselor limitate și chestiunilor generale referitoare la utilizatorii finali” (SMART 2015/0003).

În plus, o serie de alte studii au reprezentat o sursă de informații pentru procesul de revizuire. Aceste studii sunt enumerate în secțiunea 6.1.4 din evaluarea impactului.

O discuție la care au participat experți la nivel înalt, organizată în cadrul studiului SMART 2015/0005 8 .

•Evaluarea impactului

Reglementarea accesului

Acces de generație următoare + axarea reglementării pe o conectivitate de înaltă calitate

Conform acestei opțiuni, chiar dacă principiile esențiale ale cadrului rămân valabile, sunt necesare ajustări semnificative pentru a le oferi atât operatorilor tradiționali, cât și concurenților acestora stimulentele de care au nevoie pentru a face investiții sau coinvestiții viabile din punct de vedere economic în rețele viitoare care să fie, în principiu, în măsură să furnizeze o conectivitate de foarte mare capacitate fiecărui cetățean și fiecărei întreprinderi din Europa.

Spectrul

Norme cu caracter obligatoriu și executoriu pentru sporirea coordonării gestionării spectrului în UE, cu un accent mai mare pe adaptarea normelor privind spectrul la viitoarele provocări legate de 5G

Această opțiune vizează adaptarea cadrului la evoluțiile privind conectivitatea omniprezentă și desfășurarea rețelelor 5G și asigurarea unei mai mari coerențe cu măsurile statelor membre, în special cu cele care afectează condițiile și reglementarea economică a piețelor concurențiale. Își propune să realizeze acest lucru prin adaptări mai importante ale cadrului, prin instrumente executorii din punct de vedere juridic și printr-un mecanism de evaluare inter pares care să permită OAREC, Comisiei și autorităților naționale de reglementare să revizuiască elemente ale procedurilor de asignare avute în vedere de statele membre care au un impact mai mare asupra evoluțiilor de pe piață și de la nivelul întreprinderilor. În plus, această opțiune va pune un accent mai puternic pe mediul de investiții pentru rețelele 5G dense.

Serviciul universal

Adaptare treptată la tendințe, punându-se accentul pe asigurarea caracterului abordabil al serviciilor de voce și în bandă largă

Această opțiune plasează în centrul obligației de serviciu universal de la nivelul UE aspectul referitor la caracterul abordabil, incluzând în domeniul său de aplicare furnizarea de servicii de comunicații de voce și de bandă largă de bază la prețuri accesibile în UE, precum și dreptul de a încheia contracte în cazul consumatorilor care beneficiază de tarife speciale pentru serviciile universale. La nivelul UE, banda largă ar urma să fie definită prin referire la o conexiune ce oferă acces funcțional la internet, delimitată pe baza unei liste minime de servicii online ce permit participarea utilizatorilor finali la societatea civilă, această listă urmând să fie definită apoi mai în detaliu de către statele membre la nivel național. Caracterul abordabil ar trebui să fie asigurat pentru aceste servicii furnizate la un punct fix, în special prin sprijin direct, dar statele membre au posibilitatea de a include măsuri de asigurare a caracterului abordabil pentru serviciile mobile pentru utilizatorii finali cei mai vulnerabili în cazurile în care se demonstrează lipsa acestui caracter abordabil. Disponibilitatea acestor servicii va fi promovată în principal prin alte instrumente de politică (stimulente pentru investițiile private, ajutoare de stat, obligații de acoperire legate de spectru etc.) și poate fi inclusă la nivel național doar în mod excepțional, în cazul în care se demonstrează în mod corespunzător necesitatea unei astfel de măsuri. Întrucât ia în considerare o gamă mai largă de beneficiari de servicii universale în bandă largă (nu numai pe cei din sectorul telecomunicațiilor), această opțiune se bazează pe finanțare din bugetul general ca modalitate mai echitabilă și cu un efect de denaturare mai mic de finanțare a furnizării serviciului universal.

Servicii

Serviciile de acces la internet (Internet Access Services - IAS) și obligațiile de reglementare pentru serviciile de comunicații electronice legate în principal de utilizarea resurselor de numerotație

Această opțiune se bazează pe alte opțiuni. Pe lângă reglementarea IAS, această opțiune propune aplicarea unui set limitat de norme sectoriale serviciilor de comunicații interpersonale, furnizate fie în mod tradițional (telefonie vocală sau SMS), fie prin intermediul IAS. În special, opțiunea stabilește domeniile în care mai este nevoie de protecție sectorială ca urmare a caracteristicilor lor și propune aplicarea normelor relevante în mod egal tuturor furnizorilor de servicii echivalenți din punct de vedere funcțional. În multe cazuri, va fi vorba de IAS plus serviciile de comunicații interpersonale care utilizează numere (prin „utilizare” se înțelege punerea la dispoziție de numere abonaților furnizorului serviciului în cauză sau prestarea unui serviciu care permite comunicarea cu abonații altor furnizori de servicii prin intermediul acestor numere). În domenii esențiale, precum securitatea și competența de a impune interoperabilitatea, normele relevante ar trebui să se aplice tuturor serviciilor de comunicații interpersonale. Se propune ca normele privind utilizatorii finali să facă obiectul unei armonizări integrale, în măsura posibilului, și nu al unei abordări bazate pe o armonizare minimă, ca în prezent, pentru a reduce sarcina în materie de respectare a normelor și pentru a se evita denaturarea condițiilor de piață în statele membre. Pentru a reduce sarcina de reglementare, se propune eliminarea obligațiilor de reglementare în cazurile în care acestea nu mai sunt necesare sau sunt acoperite în mod adecvat de legislația generală în materie de protecție a consumatorilor. Un exemplu elocvent este abrogarea competenței ANR-urilor de a impune în mod direct reglementarea prețurilor cu amănuntul.

În ceea ce privește obligațiile de reglementare aplicabile serviciilor de comunicații interpersonale, cele mai multe dintre acestea ar urma să fie legate de utilizarea resurselor publice de numerotație - confirmându-se astfel o abordare care a fost identificată de autoritățile de reglementare 9 cel puțin de la ultima revizuire a cadrului, dar care este contestată de majoritatea furnizorilor de servicii relevanți și nu a fost aplicată pe scară largă în practică. Sfera de aplicare a accesului în ceea ce privește serviciile de urgență este redefinită utilizând conceptul de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere, ținând însă cont de incapacitatea anumitor servicii online de a asigura calitatea serviciului în ceea ce privește astfel de apeluri. Normele care s-ar aplica serviciilor de comunicații interpersonale bazate pe numere se referă, printre altele, la durata contractului, la transparență, la informațiile privind calitatea serviciului, la portabilitatea numerelor gestionată de furnizorul către care se realizează transferul, la instrumentele de monitorizare a consumului, la instrumentele de comparare a prețurilor și a calității serviciului sau la normele privind trecerea de la un furnizor de servicii la altul pentru pachetele de servicii, pentru a se evita efectele de „captivitate”.

În plus, în anumite domenii, interesele de politică publică precum securitatea necesită aplicarea unor obligații de reglementare tuturor serviciilor de comunicații interpersonale, și anume inclusiv celor furnizate prin IAS, dar care nu utilizează resurse de numerotație.

Obligația de difuzare („must carry”) și grilele electronice de programe (GEP)

Menținerea posibilității ca statele membre să impună obligații de difuzare și privind GEP

Această opțiune ar menține normele actuale privind obligația de difuzare și GEP. Cu toate acestea, clarifică faptul că obligațiile de transmisie pot include date complementare stațiilor de radio și canalelor de televiziune care permit furnizarea de servicii de televiziune conectată și de GEP.

Numerotația

Adaptarea cadrului UE privind numerotația pentru a aborda aspectele legate de concurență de pe piață

Conform acestei opțiuni, cadrul este adaptat pentru a le permite statelor membre să aloce numere altor întreprinderi decât cele care furnizează servicii sau rețele de comunicații electronice. Această opțiune ar permite utilizarea extrateritorială a anumitor resurse de numerotație în cadrul UE, sub rezerva unor garanții adecvate de protejare a utilizatorilor finali din toate statele membre în care sunt utilizate numerele.

Guvernanța

Rol consultativ pentru OAREC/RSPG, însoțit de anumite competențe normative pentru OAREC și îmbunătățirea procesului de revizuire a pieței și de alocare a spectrului

Această opțiune prevede, în special, un set minim de competențe armonizate pentru ANR-uri și alinierea sarcinilor ANR-urilor și ale OAREC, precum și alinierea substanțială a structurii de guvernanță a OAREC cu Abordarea comună privind agențiile descentralizate.

În plus, OAREC va avea sarcini suplimentare, cum ar fi competența de a adopta decizii cu caracter obligatoriu privind identificarea piețelor transnaționale și privind un model de fișă de sinteză a contractului; competențe cu caracter cvasiobligatoriu în legătură cu procedurile de pe piața internă pentru proiectele de măsuri naționale privind reglementarea pieței [sistem de protecție dublă (double-lock) – a se vedea mai jos] și în legătură cu stabilirea la nivelul UE a unui tarif maxim unic de terminare a apelurilor și emiterea de orientări într-o serie de domenii: anchete geografice, abordări comune în ceea ce privește satisfacerea cererii transnaționale, criterii minime pentru ofertele de referință, criterii comune pentru gestionarea resurselor de numerotație, a parametrilor privind calitatea serviciilor, a metodelor de măsurare aplicabile și a detaliilor tehnice ale modelului de costuri care trebuie aplicat de ANR-uri la stabilirea tarifelor simetrice maxime de terminare a apelurilor. OAREC va avea, de asemenea, competența de a solicita informații direct de la operatori.

OAREC va fi responsabil și de crearea unui registru pentru utilizarea extrateritorială a numerelor și regimurile transfrontaliere și un alt registru al UE cu furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice. În plus, i se va cere să asiste Comisia și ANR-urile în domeniul standardizării, ajutându-le să identifice cazurile de lipsă de interoperabilitate sau de periclitare a conectivității cap la cap sau a accesului efectiv la serviciile de urgență.

Referitor la măsurile corective, se propune un sistem de protecție dublă, prin care, în cazurile în care OAREC și Comisia convin cu privire la poziția lor în ceea ce privește proiectul OAREC va primi sarcini normative și consultative suplimentare.

În ceea ce privește spectrul, ANR-urile vor avea competențe decizionale numai referitor la condițiile de reglementare și de formare a pieței pentru asignarea spectrului pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice. În plus, se introduce un sistem de „evaluare inter pares” în cadrul OAREC, ca nou mecanism de coordonare. În cadrul acestui mecanism, ANR-urile vor avea obligația să își notifice proiectele de măsuri cu privire la aceste aspecte ale asignării spectrului, urmând a fi revizuite de către OAREC, care va emite un aviz cu caracter neobligatoriu.

În plus, Comisiei îi vor fi acordate competențe normative generale suplimentare în ceea ce privește stabilirea de criterii pentru definirea anumitor elemente ale asignării spectrului, ținând seama în cea mai mare măsură de avizul RSPG și pe baza adoptării prin procedura comitetului (Cocom) – pentru a îndruma ANR-urile și evaluarea inter pares din cadrul OAREC. RSPG va rămâne un organism consultativ și va furniza avize Comisiei înainte de adoptarea măsurilor de punere în aplicare prin procedura comitetului.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Măsurile de politică propuse în cadrul opțiunii preferate acordă sprijin agendei Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) și abordează obiectivul simplificării și reducerii sarcinii administrative în conformitate cu rezultatele exercițiului de evaluare privind potențialul REFIT al revizuirii. Mai multe dintre modificările propuse în cadrul domeniilor de politică privind accesul, spectrul, serviciul universal, serviciile/utilizatorii finali, numerotația și guvernanța își propun să clarifice normele, permit părților să înțeleagă cu ușurință drepturile și obligațiile pe care le au și vizează evitarea reglementării excesive și a sarcinilor administrative.

Mai concret, modificările propuse includ: simplificarea reglementării privind accesul și axarea acesteia pe zone geografice; utilizarea în cazul spectrului (ori de câte ori este posibil) a autorizării generale, nu a licențelor individuale; promovarea piețelor secundare pentru spectru; eliminarea obligațiilor de serviciu universal redundante, cum ar fi cerințele de a asigura furnizarea de telefoane publice și de cărți de telefon pe suport de hârtie; restrângerea domeniului de aplicare al obligațiilor privind disponibilitatea serviciului universal și eliminarea mecanismului de partajare sectorială; clarificarea domeniului de aplicare al cadrului de reglementare și eliminarea obligațiilor redundante în materie de protecție a consumatorilor, în cazurile în care acestea sunt deja reglementate de legislația orizontală sau sunt îndeplinite de piață; armonizarea și clarificarea normelor și a guvernanței numerotației în contextul M2M și alinierea domeniului de competență al ANR-urilor cu cel al OAREC.

Măsurile de simplificare din cadrul opțiunilor preferate au, de asemenea, o dimensiune referitoare la coerența pe piața unică, deoarece vor asigura o mai mare consecvență în ceea ce privește măsurile corective privind accesul, precum și în ceea ce privește procesele de asignare a spectrului, care în prezent tind să genereze proceduri complexe pentru operatorii care doresc să utilizeze spectrul în mai multe state membre și pot, de asemenea, (în cazul calendarelor divergente) cauza interferențe în zonele de frontieră. De asemenea, introducerea unor măsuri corective standardizate la nivelul pieței cu ridicata, de exemplu în ceea ce privește accesul întreprinderilor, facilitează operațiunile întreprinderilor care își desfășoară activitatea în mai multe state membre, iar prelungirea licențelor pentru spectru promovează crearea unei pieți secundare paneuropene a spectrului, precum și un mediu mai propice investițiilor pentru titularii licențelor respective.

•Drepturile fundamentale

De asemenea, propunerea ia în considerare pe deplin drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În special, măsurile propuse vizează obținerea unor niveluri mai ridicate de conectivitate prin intermediul unui set modernizat de norme de protecție a utilizatorilor finali. La rândul său, acest lucru va asigura un acces nediscriminatoriu la orice conținuturi și servicii, inclusiv la serviciile publice, va contribui la promovarea libertății de exprimare și de a desfășura o activitate comercială și le va permite statelor membre să respecte Carta la costuri mult mai reduse în viitor.

4.IMPLICAȚII BUGETARE

Propunerea nu are implicații pentru bugetul UE.

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de implementare și mecanismele de monitorizare, evaluare și raportare

Monitorizarea punerii în aplicare va continua să fie asigurată de către Comisie pe baza următoarelor elemente:

Raportul privind progresele digitale înregistrate la nivel european

Raportul privind progresele digitale înregistrate la nivel european acoperă 28 de state membre și furnizează date exhaustive și o analiză cuprinzătoare a evoluțiilor pieței, a reglementării și a cerințelor consumatorilor în economia digitală , inclusiv:

Tabloul de bord al Agendei digitale 10 , care măsoară progresele înregistrate în ceea ce privește economia digitală europeană. Acesta este alimentat cu date transmise de autoritățile naționale de reglementare, de Eurostat și de alte surse relevante și include date cu privire la situația generală în ceea ce privește toate aspectele indicelui privind economia digitală și societatea digitală în statele membre ale UE 11 . Indicatorii incluși în raport permit efectuarea unei comparații în ceea ce privește progresele înregistrate atât între țările europene, cât și în timp.

Rapoartele Telecom privind reglementarea și piețele pentru comunicații electronice europene, care oferă date și o analiză a evoluțiilor pieței, a reglementării și a consumatorilor în economia digitală exhaustive în acest sector.

Ancheta anuală Eurobarometru privind gospodăriile

Actuala anchetă Eurobarometru oferă o imagine de ansamblu asupra modului în care piața comunicațiilor electronice a funcționat în ceea ce privește utilizatorii finali și asupra atitudinii consumatorilor în legătură cu preluarea platformelor de servicii și utilizarea serviciilor, precum și privind o serie de aspecte legate de protecția consumatorilor.

•Explicații detaliate cu privire la prevederile specifice ale propunerii

Propunerea aduce următoarele modificări semnificative cadrului actual:

Modificări ale obiectivelor de politică:

Articolul 3 raționalizează prezentarea obiectivelor actuale și le completează cu un nou obiectiv, de acces pe scară largă la o conectivitate de foarte mare capacitate în întreaga UE și de preluare a acesteia, care se adaugă obiectivelor existente de promovare a concurenței, a pieței interne și a intereselor utilizatorilor finali.

Modificări referitoare la reglementarea accesului:

Modificările referitoare la reglementarea accesului au drept scop consolidarea și îmbunătățirea regimului actual privind accesul în ceea ce privește operatorii cu o putere semnificativă pe piață (PSP), pentru a promova și mai mult concurența la nivel de infrastructură și desfășurarea rețelelor de către toți operatorii și pentru a susține desfășurarea de rețele de foarte mare capacitate pe întreg teritoriul Uniunii.

În ceea ce privește prima și a doua categorie (consolidarea regimului privind operatorii PSP și promovarea concurenței la nivel de infrastructură și a desfășurării rețelelor de către toți operatorii), sunt relevante următoarele dispoziții și modificări:

Articolele 61 și 65 modifică procedurile analizei de piață, codificând cele mai bune practici actuale și vizând o reglementare a accesului mai precis orientată și mai sigură din punct de vedere juridic, precum și consolidând concentrarea sa geografică, pentru a se asigura faptul că obligațiile în materie de acces sunt impuse numai în cazul în care și acolo unde este necesar pentru abordarea disfuncționalităților piețelor cu amănuntul și pentru a asigura faptul că se obțin rezultate pentru utilizatorii finali. Se prevede, de asemenea, obligația ca,
la efectuarea analizelor de piață, autoritățile de reglementare să ia în considerare acordurile de acces comercial, precum și orice alte obligații de reglementare impuse deja, de exemplu obligațiile simetrice. În plus, acest articol extinde la cinci ani perioada maximă în care trebuie efectuată o analiză a pieței, care în prezent este de trei ani, ceea ce le va permite operatorilor să efectueze planificări pe termen mai lung și le va oferi autorităților naționale de reglementare o mai mare flexibilitate în ceea ce privește momentul efectuării analizelor de piață. Articolul 66 reflectă aceste obiective prin actualizarea și modificarea normelor corespunzătoare privind impunerea și revizuirea obligațiilor de reglementare, de exemplu atunci când se schimbă condițiile de piață.

Articolul 70 sprijină o concurență mai mare la nivel de infrastructură prin asigurarea accesului la infrastructura civilă, cum ar fi canalele, stâlpii etc., în cazul în care acestea sunt deținute de operatori PSP.

Tot pentru a sprijini concurența la nivel de infrastructură, articolul 59 precizează condițiile în care pot fi impuse obligații tuturor operatorilor (obligații simetrice), pentru a se asigura accesul la activele rețelei care nu sunt reproductibile, precum cablajele și cablurile din interiorul clădirilor. Pentru a proteja stimulentele pentru investiții, un astfel de acces este limitat la primul punct de concentrare de la utilizatorul final, dar poate fi extins dincolo de acesta, într-un număr restrâns de situații, pentru a facilita desfășurarea rețelelor alternative în zonele cele mai dificile și în cele cu o densitate mai mică a populației.

Articolele 63 și 64 conferă OAREC competența de a identifica piețele transnaționale și de a identifica cererea transnațională, chiar și în cazul în care piețele rămân naționale sau subnaționale. OAREC poate adopta orientări destinate autorităților naționale de reglementare pentru ca la impunerea de măsuri corective acestea să adopte abordări comune ce pot contribui la satisfacerea acestei cereri transnaționale. De asemenea, articolul 64 conferă Comisiei competența de a stabili, cu sprijinul OAREC, specificații tehnice armonizate pentru ca anumite produse de acces angro să răspundă cererii de comunicații transfrontaliere, în special a cererii din partea utilizatorilor care sunt întreprinderi, în cazurile în care absența unor astfel de produse armonizate ar obstrucționa piața internă.

Articolul 73 introduce un proces la nivelul UE pentru stabilirea unei metodologii cu caracter obligatoriu de fixare a tarifelor de terminare a apelurilor, o piață stabilă, care este reglementată în mod similar în majoritatea statelor membre. În plus, acesta creează un mecanism de stabilire a tarifelor maxime de terminare a apelurilor la nivelul UE, în vederea reducerii sarcinii administrative ce revine autorităților naționale de reglementare, permițându-le acestora să își concentreze eforturile pe analiza celor mai complexe piețe de bandă largă.

În fine, pentru a susține desfășurarea rețelelor de foarte mare capacitate pe întreg teritoriul Uniunii, sunt propuse următoarele modificări:

Articolul 22 impune autorităților naționale de reglementare să monitorizeze starea rețelelor în bandă largă și planurile de investiții de pe teritoriul lor național, pentru a le permite să țină mai bine seama de specificitățile geografice în analizele de piață. De asemenea, autoritățile naționale de reglementare trebuie să identifice așa-numitele „zone de excluziune digitală”, în care niciun operator sau autoritate publică nu a desfășurat sau nu intenționează să desfășoare o rețea de foarte mare capacitate și nici nu și-a actualizat sau extins rețeaua tradițională pentru ca vitezele de descărcare să fie de cel puțin 100 Mbps și nici nu intenționează să efectueze o astfel de actualizare sau extindere. Autoritățile naționale de reglementare pot publica zonele de excluziune digitală desemnate și pot organiza o cerere de interes la nivelul acestora în vederea promovării desfășurării de rețele de foarte mare capacitate în aceste zone dificile.

Articolul 72 clarifică circumstanțele în care operatorii PSP pot beneficia de flexibilitate privind stabilirea prețurilor fără ca acest fapt să afecteze concurența. Flexibilitatea privind stabilirea prețurilor poate fi benefică pentru investitorii în noile rețele, cu condiția să nu împiedice concurența în aval.

Articolul 74 împreună cu anexa IV introduc dispoziții ce vizează facilitarea coinvestițiilor comerciale în noi infrastructuri și adoptarea măsurilor de reglementare necesare. Partajarea elementelor unei rețele noi între proprietarul rețelei care este operator PSP și solicitanții de acces implică un grad mai mare de risc decât produsele de acces tradiționale și, de asemenea, poate oferi o bază mai durabilă pentru o concurență sustenabilă în cazul în care sunt îndeplinite condițiile adecvate privind proiectarea coinvestiției. Acest lucru ar trebui să permită adaptarea accesului reglementat, permițându-le tuturor coinvestitorilor să beneficieze de avantajele primului venit, comparativ cu alte întreprinderi. Disponibilitatea în continuare a produselor de acces reglementat pentru întreprinderile neparticipante, până la capacitatea disponibilă înainte de investiție, poate rămâne adecvată.

Articolul 77 oferă un model de reglementare simplificat pentru rețelele care sunt exclusiv angro cu putere semnificativă pe piață, limitat la norme privind accesul echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, care, dacă este necesar, face obiectul procedurilor de soluționare a litigiilor. Aceste dispoziții prevăd condiții stricte pentru ca o rețea să fie considerată ca fiind cu adevărat „exclusiv angro” și pot fi în special adecvate pentru rețelele locale de foarte mare capacitate, care ar putea, oricum, fi considerate în viitor a avea putere semnificativă pe piață. Articolul 76 oferă clarificări cu privire la procesul de separare voluntară, introducând securitate juridică prin faptul că operatorul care trece printr-un proces de separare trebuie să își asume anumite angajamente.

În fine, articolul 78 clarifică rolul autorităților naționale de reglementare în ceea ce privește însoțirea operatorilor PSP în procesul de trecere de la rețelele tradiționale la noile rețele (de exemplu, atunci când întrerup funcționarea rețelelor tradiționale de cupru), ca sprijin suplimentar pentru tranziția către noile rețele.

Modificări referitoare la gestionarea spectrului:

Articolul 45 clarifică obiectivele și principiile generale, pentru a oferi orientări statelor membre la gestionarea spectrului la nivel național. Acestea abordează coerența și proporționalitatea procedurilor de autorizare, importanța asigurării unei acoperiri adecvate, considerații legate de perioada pentru care se pune la dispoziție spectrul, prevenirea interferențelor transfrontaliere sau dăunătoare, instituirea principiului „ori utilizezi ori pierzi dreptul de utilizare” (use it or lose it) și consolidarea utilizării în comun a spectrului, precum și comercializarea și închirierea spectrului. Acest articol prevede, de asemenea, un mecanism care să permită o utilizare alternativă temporară a spectrului armonizat, sub rezerva respectării unor condiții clar definite.

Articolul 46 pune accentul pe acordarea mai degrabă de autorizații generale decât de licențe individuale, precum și pe utilizarea în comun a spectrului, în conformitate cu dreptul Uniunii, astfel încât să se asigure faptul că, în viitor, autoritățile naționale elaborează modelele de autorizații cele mai adecvate pentru evoluțiile în materie de 5G. Acesta prevede, de asemenea, competența Comisiei de a adopta măsuri cu caracter obligatoriu pentru a asigura coerența între diferitele tipuri de regimuri de autorizare.

Articolul 47 definește condițiile de acordare a autorizațiilor generale pentru frecvențele radio și drepturile de utilizare a acestora și prevede adoptarea de către Comisie a măsurilor de punere în aplicare pentru asigurarea coerenței în ceea ce privește anumite condiții, cum ar fi criteriile de definire și de măsurare a obligațiilor de acoperire, coerență a cărei importanță este consolidată ca parte a eficienței spectrului. De asemenea, pune accentul pe obligații precum utilizarea în comun a infrastructurii pentru a îmbunătăți conectivitatea utilizatorilor finali, în special în zonele cu o densitate mai mică a populației.

Articolele 48-54 vizează aspecte esențiale ale autorizării în materie de spectru, în vederea sporirii coerenței între practicile statelor membre, cum ar fi (i) durata minimă a licențelor (25 de ani); (ii) un proces clar și mai simplu pentru comercializarea și închirierea spectrului, (iii) criterii obiective pentru o aplicare coerentă, bazată pe principiile dreptului concurenței pentru măsurile de promovare a concurenței, cum ar fi plafonările spectrului, rezervarea spectrului pentru întreprinderile nou-intrate pe piață și obligațiile privind accesul angro; (iv) procese de îmbunătățire a coerenței și a caracterului previzibil la acordarea și reînnoirea drepturilor individuale de utilizare a spectrului; (v) condiții mai clare pentru limitarea sau retragerea drepturilor existente, inclusiv prin intermediul soluției „ori utilizezi ori pierzi dreptul de utilizare”, și un rol mai important pentru autoritățile naționale în materie de asigurare a respectării legislației. De asemenea, aceste articole prevăd competența Comisiei de a adopta măsuri de stabilire a unor termene maxime comune pentru autorizarea utilizării spectrului armonizat în toate statele membre, de coordonare a elementelor principale ale proceselor de selecție și de stabilire a criteriilor de elaborare a acestora.

Articolele 55 și 56 prevăd simplificarea condițiilor de acces la Wi-Fi, pentru a răspunde cererii exponențiale de conectivitate și de instalare și furnizare de acces în bandă largă fără fir de mică putere (microcelule) pentru a reduce costurile de desfășurare a rețelelor foarte dense.

Articolul 28 stabilește o obligație de coordonare între statele membre pentru soluționarea problemelor legate de interferențele transfrontaliere, cu implicarea RSPG, însoțită de competențe de executare pentru Comisie în ceea ce privește adoptarea de măsuri cu caracter obligatoriu pentru soluționarea litigiilor transfrontaliere, ținând seama în cea mai mare măsură de avizul RSPG.

Propunerea conferă autorităților naționale de reglementare competențe în ceea ce privește aspectele de reglementare a pieței și de reglementare economică ale alocării spectrului pentru serviciile de comunicații electronice. Autorităților naționale de reglementare li se conferă, de asemenea, competența de a decide cu privire la impunerea de măsuri excepționale privind partajarea rețelei/spectrului și roamingul național, în vederea soluționării problemei zonelor lipsite de conectivitate (white connectivity spots). Autoritățile de reglementare naționale trebuie să își întemeieze acțiunea în acest domeniu pe o analiză economică și concurențială solidă a piețelor. Pentru a se asigura aplicarea coerentă în întreaga Uniune a condițiilor privind asignarea care au un impact asupra condițiilor economice, de piață și concurențiale și, prin urmare, asupra funcționării pieței, articolul 35 creează un mecanism de evaluare inter pares pentru ca OAREC să analizeze aspectele de reglementare a pieței și de reglementare economică ale proiectelor naționale de asignare a spectrului și să emită avize fără caracter obligatoriu.

Articolul 37 introduce un cadru pentru statele membre care să faciliteze procedurile de alocare voluntare paneuropene sau multi-țări.

Modificări ale regimului serviciului universal:

Propunerea vizează modernizarea regimului serviciului universal prin eliminarea din domeniul său de aplicare a includerii obligatorii la nivelul UE a serviciilor tradiționale (telefoanele publice cu plată, listele complete ale abonaților telefonici și serviciile de informații telefonice complete) și prin punerea accentului pe serviciul universal de bază în bandă largă, care ar urma să fie definit prin trimitere la o listă de bază dinamică de servicii online utilizabile printr-o conexiune în bandă largă. Intervenția statelor membre ar trebui să se axeze mai degrabă pe asigurarea accesibilității prețurilor în ceea ce privește conectivității disponibile decât pe desfășurarea rețelelor, pentru care există instrumente mai bune.

Accesibilitatea prețurilor serviciului universal trebuie asigurată cel puțin la un punct fix, însă statele membre vor avea flexibilitatea de a extinde măsurile de asigurare a accesibilității prețurilor și la serviciile mobile pentru utilizatorii cei mai vulnerabili.

Articolul 79 prevede faptul că statele membre au obligația de a le asigura tuturor utilizatorilor finali un acces la prețuri accesibile la serviciile de acces funcțional la internet în bandă largă și de comunicații de voce cel puțin la un punct fix. Pentru a asigura accesibilitatea prețurilor, articolul 80 autorizează statele membre să le solicite întreprinderilor să ofere opțiuni tarifare speciale pentru utilizatorii finali identificați ca având venituri mici sau nevoi sociale speciale și/sau să le ofere utilizatorilor finali respectivi sprijin direct și instituie un drept de a încheia contract în cazul consumatorilor care beneficiază de tarife speciale pentru serviciile universale.

Dacă intervenția statelor membre ar trebui să se axeze mai degrabă pe caracterul abordabil al conectivității disponibile decât pe desfășurarea de rețele, articolul 81 le permite statelor membre să includă furnizarea de conexiune la puncte fixe (disponibilitate) în domeniul de aplicare în cazul în care demonstrează că o astfel de conexiune nu poate fi asigurată în circumstanțe comerciale obișnuite sau prin alte instrumente de politică publică pe care le au la dispoziție.

Recunoscând nevoia de flexibilitate în ceea ce privește abordarea circumstanțelor naționale diferite, articolul 82 le permite statelor membre să continue autorizarea la nivel național a serviciilor care în prezent intră sub incidența obligației de serviciu universal de la nivelul UE, cum ar fi telefoanele publice cu plată, listele complete ale abonaților telefonici și serviciile de informații telefonice complete, dacă această nevoie este demonstrată în mod corespunzător, cu condiția să adapteze și regimul de finanțare.

Articolul 85 stabilește faptul că serviciul universal ar trebui să nu mai fie finanțat prin finanțare sectorială, ci din bugetul general.

Modificări ale normelor privind serviciile și protecția utilizatorilor finali:

Pentru a reflecta evoluțiile pieței și în materie de reglementare din ultimii ani, precum și faptul că sunt necesare în continuare norme sectoriale, articolul 2 alineatul (4) redefinește termenul „serviciu de comunicații electronice”. Acesta conține trei tipuri de categorii de servicii: (i) un serviciu de acces la internet, (ii) un serviciu de comunicații interpersonale, care include două subcategorii: un serviciu bazat pe numere și unul independent de numere și (iii) servicii care constau integral sau în principal în transmiterea de semnale, ca de exemplu serviciile de transmisie utilizate pentru comunicațiile M2M și pentru radiodifuziune. Multe dintre dispozițiile privind utilizatorii finali se vor aplica numai serviciilor de acces la internet și serviciilor de comunicații interpersonale bazate pe numere.

Serviciile de comunicații interpersonale independente de numere vor face obiectul unor obligații numai atunci când interesele de politică publică necesită aplicarea unor obligații de reglementare specifice tuturor tipurilor de servicii de comunicații interpersonale, indiferent dacă utilizează sau nu numere. Este vorba în special de dispozițiile în materie de securitate (articolul 40). În plus, în cazul unei amenințări concrete la adresa conectivității cap la cap sau a accesului efectiv la serviciile de urgență, Comisia poate identifica nevoia impunerii de măsuri care să asigure interoperabilitatea, de exemplu prin lansarea unui proces de standardizare. Astfel de standarde ar putea fi impuse de ANR-uri, atunci când este necesar (articolul 59).

Propunerea reduce sarcina în materie de reglementare prin eliminarea obligațiilor de reglementare atunci când nu mai sunt necesare sau când sunt acoperite în mod adecvat de legislația generală privind protecția consumatorilor. Un exemplu elocvent este abrogarea competenței autorităților naționale de reglementare de a impune în mod direct operatorilor PSP reglementarea prețurilor cu amănuntul (abrogarea articolului 17 din Directiva privind serviciul universal). De asemenea, anumite dispoziții privind contractele, transparența, accesul echivalent pentru utilizatorii cu handicap, serviciile de informații telefonice și interoperabilitatea echipamentelor de televiziune digitală pentru consumatori au fost raționalizate și parțial eliminate deoarece se suprapuneau cu normele orizontale sau ca urmare a faptului că erau redundante din alte motive (articolele 95-98 și 103-105).

Este avut în vedere un număr limitat de noi dispoziții pentru abordarea noilor provocări, de exemplu citirea cu mai multă ușurință a contractelor, prin intermediul unei fișe de sinteză care să sintetizeze informațiile esențiale ale contractului, furnizarea unor instrumente de control al consumului care să îi informeze pe utilizatorii finali cu privire la nivelul lor de utilizare actual al comunicațiilor, dispoziții consolidate privind instrumentele de comparare a prețului și a calității, norme privind trecerea de la un furnizor de servicii la altul pentru numărul în rapidă creștere al pachetelor de servicii, pentru a se evita efectele de „captivitate” (dispozițiile sectoriale esențiale, precum durata contractuală maximă și drepturile de încetare a contractului, s-ar aplica întregului pachet de servicii) și o dispoziție ce interzice discriminarea bazată pe naționalitate sau pe țara de reședință (articolele 92, 95, 96, 98 și 100).

Chiar dacă se prevede că durata maximă generală a contractelor de servicii este de 2 ani, se pot încheia contracte separate cu o durată mai lungă cu utilizatorii finali, ca modalitate de facilitare a rambursării contribuțiilor pentru instalarea unei conexiuni fizice și de sprijinire a desfășurării rețelelor prin contribuții bazate pe instalare la costurile de capital aferente rețelei (denumită în continuare abordarea privind „agregarea cererii”) (articolul 98).

Modificări ale dispozițiilor privind numerotația:

Pentru a aborda aspectele legate de concurență de pe piața M2M (mai ales, situațiile de „captivitate” a clientului), propunerea le permite autorităților naționale de reglementare să aloce numere altor întreprinderi decât cele care furnizează rețele și servicii de comunicații electronice, fără însă ca acest lucru să reprezinte o obligație (articolul 88). Același articol prevede, de asemenea, că autoritățile naționale de reglementare trebuie să determine anumite resurse de numerotație pentru utilizarea extrateritorială a numerelor naționale în cadrul UE, ca răspuns la cererea tot mai mare de utilizare extrateritorială a resurselor de numerotație, în special pentru utilizările M2M.

În ceea ce privește normele privind numerele armonizate pentru serviciile cu valoare socială, accentul rămâne pe punerea în aplicare eficace a liniei telefonice de urgență pentru copiii dispăruți (articolul 90), în timp ce cadrul global pentru numerele 116 se bazează în continuare pe Decizia 2007/116/CE a Comisiei. Din cauză că în ultimii ani nu a existat cerere pentru Spațiul european de numerotare telefonică, dispoziția corespunzătoare a fost eliminată (articolul 27 din Directiva privind serviciul universal).

Modificări ale dispozițiilor privind comunicațiile de urgență:

Se furnizează claritate juridică în ceea ce privește oferirea de acces la serviciile de urgență de către toți furnizorii de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere. Dispozițiile propuse înlocuiesc actualul mandat al Comisiei de a impune măsuri de punere în aplicare de natură tehnică cu competența de a adopta acte delegate pentru a asigura un acces efectiv la numărul european unic pentru apeluri de urgență 112 în ceea ce privește localizarea apelantului, rutarea apelului către „centre de preluare a apelurilor de urgență” și un acces al utilizatorilor finali cu handicap care să fie coerent la nivelul întregii UE. O astfel de abordare asigură implementarea și funcționarea transfrontalieră a soluțiilor tehnice pentru comunicațiile de urgență (articolul 102).

Modificări referitoare la guvernanță:

Articolele 5, 6 și 8 consolidează rolul autorităților naționale de reglementare independente prin stabilirea unui set minim de competențe pentru autoritățile de reglementare respective pe întreg teritoriul UE, consolidând, de asemenea, cerințele de independență a acestora, prin faptul că se prevăd condiții necesare în materie de desemnare și obligații de raportare.

Articolul 12 introduce unele modificări în ceea ce privește procedura de acordare a autorizației generale. Furnizorii ar trebui să efectueze notificări către OAREC, care ar trebui să acționeze ca punct de contact unic și să transmită notificările respective autorităților naționale de reglementare relevante. OAREC ar trebui să instituie un registru la nivelul UE.

Articolul 27 prevede o procedură pentru soluționarea litigiilor transfrontaliere între întreprinderi, consolidând rolul OAREC prin introducerea obligației autorității naționale de reglementare de a-l consulta.

Articolul 33 prevede un sistem de protecție dublă pentru cazurile în care OAREC și Comisia convin cu privire la poziția lor în ceea ce privește proiectele de măsuri corective propuse de o autoritate națională de reglementare și comunicate Comisiei și OAREC în temeiul articolului 32. În astfel de cazuri, Comisia ar putea să îi solicite autorității de reglementare să modifice sau să retragă proiectul de măsură și, dacă este cazul, să notifice din nou Comisiei și OAREC analiza sa de piață.

ê 2002/19/CE (adaptat)

2016/0288 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) Ö de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice Õ

(reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene Ö privind funcționarea Uniunii Europene Õ , în special articolul 95 Ö 114 Õ,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 12 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 13 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

ê

(1)Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului 14 , Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului 15 , Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului 16 și Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului 17 au fost modificate în mod substanțial. Întrucât trebuie să se efectueze noi modificări, aceste directive ar trebui să fie reformate din motive de claritate.

ê 2002/21/CE considerentul 1 (adaptat)

Cadrul de reglementare existent privind telecomunicațiile a reușit să creeze condițiile de concurență efectivă în sectorul telecomunicațiilor pe perioada tranziției de la monopol la concurență deplină.

ê 2002/21/CE considerentul 2 (adaptat)

La 10 noiembrie 1999, Comisia a prezentat Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor o comunicare intitulată „Către un nou cadru privind infrastructura comunicațiilor electronice și serviciile asociate – revizuire a comunicărilor din 1999”. În această comunicare, Comisia a revizuit cadrul de reglementare existent privind telecomunicațiile, în conformitate cu obligația prevăzută la articolul 8 din Directiva 90/387/CEE a Consiliului din 28 iunie 1990 de instituire a pieței comune a serviciilor de telecomunicații prin punerea în aplicare a operării de rețele deschise 18 . Comisia a prezentat, de asemenea, o serie de propuneri pentru un nou cadru de reglementare privind infrastructura de comunicații electronice și serviciile asociate, în vederea unei consultări publice.

ê 2002/21/CE considerentul 3 (adaptat)

La 26 aprilie 2000, Comisia a prezentat Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor o comunicare privind rezultatele consultării publice privind revizuirea comunicărilor din 1999 și orientările pentru noul cadru de reglementare. Comunicarea a cuprins un rezumat al consultării publice și a stabilit câteva orientări cheie privind pregătirea unui nou cadru pentru infrastructura de comunicații electronice și serviciile asociate.

ê 2002/21/CE considerentul 4 (adaptat)

Consiliul European de la Lisabona din 23 și 24 martie 2000 a subliniat potențialul de creștere, competitivitate și creare de locuri de muncă pe care îl prezintă trecerea la o economie digitală, bazată pe cunoaștere. În special, a fost evidențiată importanța, atât pentru întreprinderi, cât și pentru cetățenii europeni, a accesului la o infrastructură de comunicații ieftină și de nivel mondial și la o gamă largă de servicii.

ê 2009/136/CE considerentul 1 (adaptat)

ð nou

(2)Funcționarea celor cinci directive care cuprind Ö fac parte din Õ cadrul de reglementare existent pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice ([Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (directiva privind accesul) 19 , Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (directiva privind autorizarea) 20 , Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (directiva-cadru) 21 , Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) 22 și Directiva 2002/58/CE ale Parlamentului European și Consiliului (directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) 23  (denumite împreună în continuare „directiva-cadru și directivele speciale”)]) face obiectul unor revizuiri periodice din partea de către Comisiei, în special în scopul de a determina necesitatea uneior modificări în contextul evoluțiilor progreselor tehnologice și ale pieței ð  24  ï .

ò nou

(3)În Strategia privind piața unică digitală, Comisia a subliniat faptul că revizuirea cadrului de reglementare privind telecomunicațiile se va concentra pe măsuri care vizează stimularea investițiilor în rețele în bandă largă de mare viteză, va introduce o abordare mai coerentă a pieței unice în ceea ce privește politica în domeniul spectrului și gestionarea acestuia, va asigura condiții pentru o adevărată piață unică prin abordarea fragmentării în materie de reglementare, va garanta condiții de concurență echitabile pentru toți actorii de pe piață și aplicarea coerentă a normelor și, de asemenea, va oferi un cadru instituțional de reglementare mai eficace.

(4)Prezenta directivă face parte dintr-un exercițiu privind „adecvarea reglementărilor” care include în domeniul său de aplicare patru directive (referitoare la cadru, la autorizare, la acces și la serviciul universal) și un regulament (Regulamentul OAREC 25 ). În prezent, fiecare dintre directive conține măsuri aplicabile furnizorilor de rețele de comunicații electronice și de servicii de comunicații electronice, în conformitate cu istoricul în materie de reglementare al sectorului în cadrul căruia întreprinderile au fost integrate pe verticală, și anume desfășoară activități atât în domeniul furnizării de rețele, cât și în cel al furnizării de servicii. Revizuirea oferă ocazia de a reforma cele patru directive pentru a simplifica structura actuală, în vederea consolidării coerenței și accesibilității acesteia, în conformitate cu obiectivul REFIT. Revizuirea oferă, de asemenea, posibilitatea de a adapta structura la noua realitate de pe piață, și anume faptul că furnizarea de servicii de comunicații nu mai este neapărat legată de furnizarea unei rețele. Astfel cum se prevede în Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative, reformarea constă în adoptarea unui nou act juridic care încorporează într-un singur text atât modificările de fond pe care le aduce unui act anterior, cât și dispozițiile neschimbate ale actului respectiv. Propunerea de reformare se referă la modificările de fond pe care le aduce unui act anterior, iar la nivel secundar include codificarea dispozițiilor neschimbate din actul anterior împreună cu modificările de fond în cauză.

ê 2002/20/CE considerentul 3 (adaptat)

(5)Obiectivul Pprezentaei directivăe este de a Ö ar trebui să Õ creezea un cadru juridic care să garanteze libertatea de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice, sub rezerva doar a condițiilor prevăzute de prezenta directivă și a oricăror restricții în conformitate cu articolul 46 Ö 52 Õ alineatul (1) din tratat, în special măsuri cu privire la ordinea publică, siguranța publică și sănătatea publică.

ê 2002/21/CE considerentul 7 (adaptat)

ð nou

(6)Dispozițiile prezentei directive sau ale directivelor speciale nu aduc atingere posibilității fiecărui stat membru de a lua măsurile necesare ð , întemeiate pe motivele prevăzute la articolele 87 și 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ï pentru a asigura protejarea principalelor sale intereselor sale esențiale în materie de securitate, pentru a garanta ordinea publică ð, moralitatea publică ï și securitatea publică și pentru a permite investigarea, detectarea și urmărirea penală a infracțiunilor.

ê 2002/21/CE considerentul 5 (adaptat)

ð nou

(7)Pentru o convergență a Ö Convergența Õ sectoarelor telecomunicațiilor, a mijloacelor de informare în masă și a tehnologiei informațieionale Ö înseamnă că Õ toate rețelele și serviciile de transmisie ð comunicații electronice ï ar trebuie să fie reglementate Ö , în măsura posibilului, Õ de un singur Ö Cod european al comunicațiilor electronice, instituit printr-o singură directivă, cu excepția aspectelor care sunt mai bine gestionate prin intermediul unor norme direct aplicabile instituite prin regulamente Õ cadru de reglementare. Acest cadru de reglementare include prezenta directivă și patru directive speciale: Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) 26 , Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) 27 , Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor legate de rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directiva privind serviciul universal) 28 și Directiva 97/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul telecomunicațiilor 29 , (denumite în continuare „directive speciale”). Este necesar să se separe reglementarea transmisiei ð rețelelor și serviciilor de comunicații electronice ï de reglementarea conținutului. Prin urmare, prezentul cadru Ö cod Õ nu reglementează conținutul serviciilor furnizate prin rețele de comunicații electronice folosind servicii de comunicații electronice, ca de exemplu conținutul emisiilor radio-TV, serviciile financiare și anumite servicii ale specifice societății informaționale și, astfel, nu aduce atingere măsurilor privind aceste servicii luate la nivelul comunitar Ö Uniunii Õ sau la nivel național în conformitate cu legislația comunitară dreptul Ö Uniunii Õ, cu scopul de a promova diversitatea culturală și lingvistică și de a asigura protecția pluralismului mijloacelor de informare în masă. Conținutul programelor de televiziune este reglementat de Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative din statele membre privind desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune 30 Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului 31 . ð Reglementarea politicii în domeniul audiovizualului și reglementarea conținutului vizează realizarea unor obiective de interes general, cum ar fi libertatea de expresie, pluralismul mijloacelor de informare în masă, imparțialitatea, diversitatea culturală și lingvistică, incluziunea socială, protecția consumatorilor și protecția minorilor. ï Separarea dintre reglementarea transmisiei ð comunicațiilor electronice ï și reglementarea conținutului nu aduce atingere luării în considerare a legăturilor care există între acestea, în special pentru a garanta pluralismul mijloacelor de informare în masă, diversitatea culturală și protecția consumatorilor.

ê 2002/21/CE considerentul (8)

ð nou

(8)Prezenta directivă nu reglementează echipamentul care intră sub incidența Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele radio și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora 32  ð afectează aplicarea Directivei 2014/53/UE în cazul echipamentelor radio ï, însă reglementează echipamentele consumatorilor utilizate pentru televiziunea digitală.

ê 2009/140/CE considerentul (11) (adaptat)

ð nou

(9)Pentru a permite autorităților naționale de reglementare să îndeplinească obiectivele prevăzute în Ö prezenta Õ directivăa-cadru și în directivele speciale, în special cu privire la interoperabilitatea cap la cap, domeniul de aplicare al directivei-cadru ar trebui extins pentru a să acoperei anumite aspecte ale echipamentelor radio și ale echipamentelor terminale de telecomunicații definite în Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora 33  Ö Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului 34  Õ , precum și ale echipamentelor pentru consumatori folosite pentru televiziunea digitală în vederea pentru a facilităriia accesului utilizatorilor cu handicap. ð Este important ca autoritățile de reglementare să încurajeze operatorii de rețele și producătorii de echipamente să coopereze pentru a facilita accesul utilizatorilor cu handicap la serviciile de comunicații electronice. Folosirea neexclusivă a spectrului pentru uzul propriu al unui echipament terminal radio, chiar dacă nu are legătură cu o activitate economică, ar trebui, de asemenea, să facă obiectul prezentei directive în scopul de a garanta o abordare coordonată în ceea ce privește regimul său de autorizare. ï

ê 2002/21/CE considerentul 6 (adaptat)

Politica audiovizualului și reglementarea conținutului sunt concepute pentru a atinge obiective de interes general, precum libertatea de expresie, pluralismul mijloacelor de informare în masă, imparțialitatea, diversitatea culturală și lingvistică, integrarea socială, protecția consumatorilor și protecția minorilor. Comunicarea Comisiei cu titlul „Principii și orientări pentru politica comunitară a audiovizualului în epoca digitală” și concluziile Consiliului din 6 iunie 2000 care sunt favorabile acestei comunicări prezintă acțiunile cheie care trebuie întreprinse de Comunitate pentru a-și pune în aplicare politica în domeniul audiovizualului.

ê 2002/22/CE considerentul 50 (adaptat)

Dispozițiile prezentei directive nu împiedică statele membre să adopte masuri justificate în temeiul articolelor 30 și 46 din tratat, în special din motive care privesc securitatea publică, ordinea publică și moralitatea publică.

ê 2002/21/CE considerentul 9 (adaptat)

Serviciile societății informaționale sunt reglementate de Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) 35 .

ê 2002/21/CE considerentul 10 (adaptat)

ð nou

(10)Definiția „serviciului societății informaționale”, prevăzută la articolul 1 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice 36 se referă la o gamă largă de activități economice care au loc on-line. Majoritatea acestor activități nu intră sub incidența prezentei directive deoarece nu reprezintă activități integrale sau principale de transmisie de semnale prin rețele de comunicații electronice. ð Unele servicii de comunicații electronice care fac obiectul prezentei directive ar putea, de asemenea, să se încadreze în definiția noțiunii de „serviciu al societății informaționale” de la articolul 1 din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 de stabilire a unei proceduri de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale. Dispozițiile care reglementează serviciile societății informaționale se aplică respectivelor servicii de comunicații electronice în măsura în care în prezenta directivă sau în alte acte ale Uniunii nu sunt prevăzute dispoziții mai specifice aplicabile serviciilor de comunicații electronice. ï Ö Cu toate acestea, serviciile de comunicații electronice, cum ar fi Õ Sserviciile de telefonie vocală, ð serviciile de mesagerie ï și serviciile de transmisie prin poștăa electronică sunt reglementate de prezenta directivă. Aceeași întreprindere, de exemplu, un furnizor de servicii de iInternet, poate oferi atât servicii de comunicații electronice, precum accesul la internet, cât și servicii care nu intră sub incidența prezentei directive, precum furnizarea de conținut din rețea ð și de conținut care nu are legătură cu comunicațiile ï.

(11)Aceeași întreprindere, de exemplu, un operator de cablu, poate furniza atât servicii de comunicații electronice, precum transmisia de semnale de televiziune, cât și servicii care nu sunt reglementate de prezenta directivă, precum comercializarea unei oferte de servicii de conținut programe de radio sau TV și televiziune, și astfel întreprinderii respective îi pot fi impuse obligații suplimentare în ceea ce privește activitatea sa în calitate de furnizor sau distribuitor de conținuturi, în conformitate cu alte dispoziții decât cele ale prezentei directive, fără a aduce atingere listei de condiții stabilite în anexa I la prezenta directivă.

ò nou

(12)Cadrul de reglementare ar trebui să acopere utilizarea spectrului radio de către toate rețelele de comunicații electronice, inclusiv utilizarea emergentă în scopuri proprii a spectrului radio de către noi tipuri de rețele care constau exclusiv în sisteme autonome de echipamente radio mobile conectate prin conexiuni fără fir, fără gestionare centrală sau operator de rețea centralizată, și nu în mod necesar în cadrul exercitării unei anumite activități economice. În contextul evoluției mediului de comunicații mobile de a cincea generație, este probabil ca astfel de rețele să se dezvolte în special în exteriorul clădirilor și pe șosele, pentru a fi folosite în sectoare cum ar fi transporturile, energia, cercetarea și dezvoltarea, e-sănătatea, protecția publică și intervenția în caz de dezastre, internetul obiectelor, comunicațiile de la mașină la mașină (machine­to­machine) și automobilele conectate. Prin urmare, aplicarea de către statele membre, în temeiul articolului 7 din Directiva 2014/53/UE, a unor cerințele naționale suplimentare în ceea ce privește punerea în funcțiune sau utilizarea unor astfel de echipamente radio ori ambele activități în legătură cu utilizarea eficace și eficientă a spectrului și evitarea interferențelor dăunătoare ar trebui să reflecte principiile pieței interne.

(13)Cerințele privind capacitățile rețelelor de comunicații electronice sunt tot mai mari. Dacă în trecut s-a pus accentul în special pe creșterea lățimii de bandă disponibile pretutindeni și pentru fiecare utilizator, acum devin tot mai importanți alți parametri, cum ar fi timpul de așteptare, disponibilitatea și fiabilitatea. Răspunsul actual pentru satisfacerea acestei cereri este aducerea fibrelor optice tot mai aproape de utilizator și viitoarele „rețele de foarte mare capacitate” vor necesita parametri de performanță echivalenți cu ceea ce poate oferi o rețea bazată pe elemente din fibre optice, cel puțin până la punctul de distribuție din locul de deservire. Aceasta corespunde, în cazul unei conexiuni la punct fix, unei performanțe a rețelei echivalentă cu ceea ce se poate obține prin intermediul unei infrastructuri de fibră optică până la un imobil colectiv, considerat ca loc de deservire, și, în cazul unei conexiuni mobile, unei performanțe a rețelei similară cu ceea ce se poate obține pe baza unei instalații de fibră optică până la stația de bază, considerată ca loc de deservire. Variațiile în ceea ce privește experiența utilizatorilor finali care sunt generate de caracteristicile diferite ale mediului prin care rețeaua, în cele din urmă, se conectează cu punctul terminus al rețelei nu ar trebui să fie luate în considerare pentru a stabili dacă o rețea fără fir ar putea sau nu fi considerată ca oferind o performanță similară a rețelei. În conformitate cu principiul neutralității tehnologice, alte tehnologii și medii de transmisie nu ar trebui să fie excluse, în cazul în care sunt comparabile, din perspectiva capacităților lor, cu acest scenariu de bază. Implementarea unor astfel de „rețele de foarte mare capacitate” va spori și mai mult capacitățile rețelelor și va deschide calea către implementarea viitoarelor generații de rețele mobile bazate pe interfețe aeriene consolidate și pe o arhitectură de rețea mai compactă.

ê 2009/136/CE considerentul 13 (adaptat)

ð nou

(14)Definițiile trebuie modificate pentru a se conforma principiului neutralității tehnologice și pentru a ține pasul cu progresul tehnologic. ð Evoluția tehnologică și cea a pieței a determinat trecerea rețelelor la tehnologia de protocol internet și a permis utilizatorilor finali să aleagă dintr-o gamă variată de furnizori concurenți de servicii de voce. Prin urmare, noțiunea de „serviciu de telefonie destinat publicului”, utilizată exclusiv în Directiva 2002/22/CE și larg percepută ca referindu-se la serviciile tradiționale de telefonie analogică, ar trebui înlocuită cu termenul mai actual și neutru din punct de vedere tehnologic „comunicații de voce”. ï În special, cCondițiile pentru furnizarea unui serviciu ar trebui separate de elementele concrete ale definiției serviciului Ö de comunicații de voce Õ de telefonie destinat publicului, adică un serviciu de comunicații electronice pus la dispoziția publicului pentru efectuarea și primirea, în mod direct sau indirect, a unor apeluri naționale sau naționale și internaționale prin tastarea unui număr sau a mai multor numere din planul național sau internațional de numerotație, indiferent dacă un astfel de serviciu se bazează pe o tehnologie de comutare de circuite sau de comutare de pachete. Prin natura sa, un astfel de serviciu este bidirecțional, permițând ambelor părți să comunice. Un serviciu care nu îndeplinește toate aceste condiții, cum ar fi, de exemplu, o aplicație „click through” inclusă pe pagina de internet a serviciului destinat clienților, nu este un Ö astfel de Õ serviciu de telefonie destinat publicului. Serviciile de Ö comunicații de voce Õ de telefonie destinate publicului includ, de asemenea, mijloace de comunicare destinate în mod special utilizatorilor finali cu handicap, folosind servicii de redare de text sau de conversație totală.

ò nou

(15)Serviciile utilizate pentru comunicații și mijloacele tehnice de furnizare a acestora au evoluat în mod considerabil. Serviciile de telefonie vocală tradițională, de mesaje text (SMS-uri) și de transmisie prin poșta electronică sunt înlocuite tot mai mult de utilizatorii finali cu servicii online echivalente din punct de vedere funcțional, cum ar fi serviciile de telefonie prin internet, serviciile de mesagerie și serviciile de e-mail pe internet. În vederea asigurării faptului că utilizatorii finali sunt protejați în mod eficace și în egală măsură atunci când utilizează servicii echivalente din punct de vedere funcțional, o definiție orientată spre viitor a serviciilor de comunicații electronice nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe parametrii tehnici, ci, mai degrabă, să se întemeieze pe o abordare funcțională. Domeniul de aplicare al reglementării necesare ar trebui să fie adecvat pentru atingerea obiectivelor sale de interes public. În timp ce „transmiterea de semnale” rămâne un parametru important pentru determinarea serviciilor care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive, definiția ar trebui să acopere și alte servicii care permit comunicarea. Din perspectiva utilizatorului final nu este relevant dacă un furnizor transmite el însuși semnale sau dacă respectiva comunicare este efectuată prin intermediul unui serviciu de acces la internet. Definiția modificată a serviciilor de comunicații electronice ar trebui, prin urmare, să conțină trei tipuri de servicii care se pot suprapune parțial, și anume serviciile de acces la internet, conform definiției de la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/2120, serviciile de comunicații interpersonale, astfel cum sunt definite în prezenta directivă, și serviciile care constau, în întregime sau în principal, în transmiterea de semnale. Definiția serviciului de comunicații electronice ar trebui să elimine ambiguitățile observate în punerea în aplicare a definiției anterioare și să permită o aplicare calibrată, dispoziție cu dispoziție, a drepturilor și a obligațiilor specifice cuprinse în cadrul diferitelor tipuri de servicii. Prelucrarea datelor cu caracter personal de către serviciile de comunicații electronice, fie ca remunerație, fie din alt motiv, trebuie să fie conformă cu Directiva 95/46/CE, care va fi înlocuită de Regulamentul (UE) 2016/679 (Regulamentul general privind protecția datelor) la data de 25 mai 2018 37 . 

(16)Pentru a se încadra în domeniul de aplicare al definiției serviciului de comunicații electronice, un serviciu trebuie să fie prestat în mod normal în schimbul unei remunerații. În economia digitală, participanții pe piață consideră din ce în ce mai mult că informațiile despre utilizatori au o valoare monetară. Serviciile de comunicații electronice sunt adesea furnizate în schimbul unei contraprestații nepecuniare, de exemplu prin acordarea accesului la date cu caracter personal sau la alte date. Noțiunea de remunerație ar trebui, prin urmare, să includă situațiile în care furnizorul unui serviciu solicită și utilizatorul final oferă în mod activ furnizorului respectiv date cu caracter personal, cum ar fi numele sau adresa de e-mail, ori ale date, în mod direct sau indirect. De asemenea, această noțiune ar trebui să includă și situațiile în care furnizorul colectează informații fără ca utilizatorul final să le ofere în mod activ, cum ar fi datele cu caracter personal, inclusiv adresa IP, sau alte informații generate automat, cum ar fi informațiile colectate și transmise de un modul cookie. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene privind articolul 57 din TFUE 38 , există o remunerație în sensul tratatului și în cazul în care furnizorul serviciului este plătit de un terț, și nu de către destinatarul serviciului. Noțiunea de remunerație ar trebui, prin urmare, să includă și situațiile în care utilizatorul final este expus anunțurilor publicitare, ca o condiție pentru acordarea accesului la serviciu sau situațiile în care furnizorul serviciului stabilește un echivalent monetar pentru datele cu caracter personal pe care le-a colectat.

(17)Serviciile de comunicații interpersonale sunt servicii care permit schimbul interpersonal și interactiv de informații, acoperind servicii cum ar fi apelurile de voce tradiționale dintre două persoane, dar și toate tipurile de e-mail, servicii de mesagerie sau discuții de grup. Serviciile de comunicații interpersonale acoperă numai comunicațiile dintre un număr finit, și anume un număr care nu este potențial nelimitat, de persoane fizice care este determinat de către expeditorul comunicării. Comunicațiile care implică persoane juridice ar trebui să se încadreze în domeniul de aplicare al definiției în cazul în care persoanele fizice acționează în numele respectivelor persoane juridice sau sunt implicate cel puțin într-o parte a comunicării. Comunicarea interactivă implică faptul că serviciul permite destinatarului informației să răspundă. Serviciile care nu îndeplinesc aceste cerințe, cum ar fi radiodifuziunea liniară, serviciile video la cerere, site-urile internet, rețelele sociale, blogurile sau schimburile de informații între mașini, nu ar trebui să fie considerate servicii de comunicații interpersonale. În circumstanțe excepționale, un serviciu nu ar trebui să fie considerat ca fiind un serviciu de comunicații interpersonale dacă funcționalitatea de comunicare interpersonală și interactivă este o caracteristică pur auxiliară unui alt serviciu și, din motive tehnice obiective, nu poate fi utilizată fără respectivul serviciu principal și integrarea sa nu este un mijloc de a eluda aplicabilitatea normelor care reglementează serviciile de comunicații electronice. Un exemplu de astfel de excepție ar putea fi, în principiu, un canal de comunicare în cadrul jocurilor online, în funcție de caracteristicile funcționalității de comunicare a serviciului în cauză.

(18)Serviciile de comunicații interpersonale care folosesc numere dintr-un plan național și internațional de numerotație telefonică se conectează la rețeaua publică comutată de telefonie (cu comutare de pachete sau de circuite). Aceste servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere includ atât serviciile în care numerele utilizatorilor finali se atribuie în scopul asigurării conectivității cap la cap (end-to-end), cât și serviciile care le permit utilizatorilor finali să intre în contact cu persoanele cărora li s-au atribuit numerele respective. Simpla utilizare a unui număr ca element de identificare nu ar trebui să fie considerată ca fiind echivalentă cu utilizarea unui număr pentru conectare la rețeaua publică comutată de telefonie și nu ar trebui, prin urmare, să fie considerată în sine suficientă pentru a încadra un serviciu în categoria „serviciu de comunicații interpersonale bazat pe numere”. Serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ar trebui să fie supuse unor obligații numai în cazul în care interese publice impun aplicarea unor obligații de reglementare specifice tuturor tipurilor de servicii de comunicații interpersonale, indiferent dacă acestea utilizează sau nu numere pentru furnizarea serviciilor lor. Este justificat să se trateze într-un mod diferit serviciile de comunicații interpersonale bazate pe numere deoarece acestea participă la un ecosistem interoperabil asigurat la nivel public și, prin urmare, beneficiază, de asemenea, de ecosistemul respectiv.

ê 2002/22/CE considerentul 6 (adaptat)

ð nou

(19)Punctul terminus al de terminație a rețelei reprezintă limita, în cu scopuri de reglementare, limita dintre cadrul de reglementare pentru rețelele și serviciile electronice de comunicare Ö comunicații Õ electronice și regulamentul pentru reglementarea aplicabilă echipamentuluiele terminale de telecomunicații. Definirea locului în care se află punctul terminus al de terminație a rețelei este responsabilitatea autorității naționale de reglementare, dacă este cazul, acționând pe baza unei propuneri făcute de întreprinderile în cauză. ð În lumina practicii autorităților naționale de reglementare și având în vedere gama variată de topologii fixe și fără fir, Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice („OAREC”) ar trebui, în strânsă cooperare cu Comisia, să adopte orientări privind modul de identificare a punctului terminus al rețelei, în conformitate cu prezenta directivă, în diverse circumstanțe concrete. ï

ò nou

(20)Evoluția tehnică le permite utilizatorilor finali să aibă acces la serviciile de urgență nu numai prin apeluri de voce, ci și prin alte servicii de comunicații interpersonale. Prin urmare, ar trebui ca noțiunea de comunicație de urgență să acopere toate serviciile de comunicații interpersonale care permit un astfel de acces la serviciile de urgență. Această noțiune se bazează pe elementele sistemului de urgență deja prevăzute în legislația Uniunii, și anume „centrul de preluare a apelurilor de urgență” („PSAP”) și „cel mai adecvat PSAP” 39 , și pe „serviciile de urgență” 40 .

ê 2002/21/CE considerentul 16 (adaptat)

ð nou

(21)Autoritățile naționale de reglementare ð și alte autorități competente ï ar trebui să își bazeze Ö activitatea Õ activitățile pe un set de obiective și principii armonizate și, după caz, să își coordoneze acțiunile cu autoritățile de reglementare din alte state membre ð și cu OAREC ï în pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin prevăzute în temeiul prezentului cadru de reglementare.

ê 2002/21/CE considerentul 17 (adaptat)

ð nou

(22)Activitățile autorităților naționale de reglementare ð competente ï instituite constituite în temeiul prezentei directive și al directivelor speciale contribuie la punerea în practică a unor politici mai cuprinzătoare în domeniile culturii, al ocupării forței de muncă, al mediului, al coeziunii sociale și al amenajării teritoriului.

ò nou

(23)Pentru ca scopurile politice ale Strategiei privind piața unică digitală să se concretizeze în dispoziții normative, cadrul ar trebui, pe lângă cele trei obiective principale existente referitoare la promovarea concurenței, a pieței interne și a intereselor utilizatorilor finali, să urmărească un obiectiv suplimentar în materie de conectivitate, definit din perspectiva rezultatelor: accesul la scară largă la conectivitatea de foarte mare capacitate, fixă și mobilă, și adoptarea acesteia în beneficiul tuturor cetățenilor și întreprinderilor din Uniune, pe baza unor prețuri și a unei posibilități de alegere rezonabile, stimulate de concurența efectivă și loială, de investițiile eficiente și inovarea deschisă, de utilizarea eficientă a spectrului, de normele comune și abordările previzibile în materie de reglementare în cadrul pieței interne și de normele sectoriale necesare pentru a se asigura protecția intereselor cetățenilor. În ceea ce privește statele membre, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente și părțile interesate, acest obiectiv în materie de conectivitate înseamnă, pe de o parte, eforturi care vizează implementarea, într-o zonă dată, de rețele și servicii de cea mai mare capacitate, care sunt sustenabile din punct de vedere economic și, pe de altă parte, eforturi care vizează coeziunea teritorială, în sensul convergenței capacităților disponibile în zone diferite.

ê 2002/21/CE considerentul 18 (adaptat)

ð nou

(24)Cerința ca Ö Principiul conform căruia Õ statele membre ð ar trebui să aplice dreptul UE într-un mod neutru din punct de vedere tehnologic ï să se asigure că autoritățile naționale de reglementare țin seama în cea mai mare măsură de faptul că este de dorit ca reglementarea să fie neutră din punct de vedere tehnologic, și anume Ö ca o autoritate națională de reglementare Õ ð sau altă ï Ö autoritate Õ ð competentă ï să nu impună constrângeri și să nu facă producă discriminări în favoarea utilizării unui anumit tip de tehnologie, nu împiedică luarea unor măsuri proporționalte pentru promovarea anumitor servicii specifice, atunci când acest lucru este justificat ð în vederea îndeplinirii obiectivelor cadrului de reglementare ï , un exemplu fiind utilizarea televiziunii digitale ca mijloc de creștere a eficienței spectrului radio. ð De asemenea, acest principiu nu exclude luarea în considerare a faptului că anumite medii de transmisie au caracteristici fizice și arhitecturale care pot fi superioare din punctul de vedere al calității serviciului, al capacității, al costurilor de întreținere, al eficienței energetice, al flexibilității în materie de gestionare, al fiabilității, al robusteții și al scalabilității și, în ultimă instanță, din punctul de vedere al performanței, care pot fi reflectate în acțiunile întreprinse în vederea realizării diverselor obiective în materie de reglementare. ï 

ê 2009/140/CE considerentul 53

(25)Atât investițiile eficiente, cât și concurența ar trebui încurajate în tandem, în vederea sporirii creșterii economice, a inovării și a opțiunilor pentru consumatori.

ê 2009/140/CE considerentul 54

(26)Concurența poate fi încurajată cel mai bine prin investiții la un nivel eficient din punct de vedere economic în infrastructuri noi și existente, completate de reglementări, dacă este necesar, în vederea realizării unei concurențe eficace în sectorul serviciilor cu amănuntul. Un nivel eficient de concurență la nivelul infrastructurii reprezintă gradul în care se poate construi o infrastructură de același tip astfel încât investitorii se pot aștepta în mod rezonabil să obțină o rentabilitate echitabilă acceptabilă, în funcție de estimările rezonabile ale evoluției cotelor de piață.

ê 2009/140/CE considerentul 8 (adaptat)

ð nou

(27)Pentru a realiza obiectivele Agendei de la Lisabona, eEste necesară oferirea de stimulente adecvate pentru investiții în noi rețele de Ö foarte Õ mare viteză ð capacitate ï, care să susțină inovațiile cu privire la serviciile de Iinternet bogate în conținut și să consolideze competitivitatea Uniunii Europene la nivel internațional. Astfel de rețele au un potențial enorm de a aduce beneficii consumatorilor și întreprinderilor din Uniunea Europeană. Prin urmare, este esențial să se promoveze investițiile durabile în dezvoltarea acestor noi rețele, garantând totodată concurența și sporind posibilitatea consumatorului de a alege, prin intermediul unor reglementări previzibile și consecvente.

ê 2009/140/CE considerentul 5 (adaptat)

(28)Se urmărește reducerea treptată a reglementărilor ex ante specifice sectorului, pe măsură ce se dezvoltă intensifică concurența pe piață și, în cele din urmă, reglementarea comunicațiilor electronice doar prin dreptul concurenței. Ținând seama de faptul că piețele comunicațiilor electronice au demonstrat o dinamică concurențială puternică în materie de concurență în ultimii ani, este esențial ca obligațiile de reglementare ex ante să fie impuse numai atunci când nu există concurență efectivă și sau durabilă Ö pe piețele cu amănuntul în cauză Õ.

ò nou

(29)Comunicațiile electronice devin esențiale pentru un număr tot mai mare de sectoare. Internetul obiectelor este o ilustrare a modului în care transmiterea semnalelor radio care stă la baza comunicațiilor electronice continuă să evolueze și să modeleze realitatea socială și comercială. Pentru a valorifica la maximum aceste evoluții, introducerea și integrarea noilor tehnologii și aplicații de comunicații fără fir în gestionarea spectrului sunt esențiale. Dat fiind faptul că alte tehnologii și aplicații care se bazează pe spectru fac, de asemenea, obiectul unei cereri tot mai mari și pot fi îmbunătățite prin integrarea comunicațiilor electronice sau prin combinarea cu acestea, gestionarea spectrului ar trebui să adopte, în cazurile în care acest lucru este oportun, o abordare transsectorială pentru a îmbunătăți eficiența utilizării spectrului.

ê 2009/140/CE considerentul 28 (adaptat)

ð nou

(30)Deși statelor membre le revine în continuare competența privind gestionarea spectrului, pPlanificarea strategică, coordonarea și, după caz, armonizarea la nivelul comunitar Ö Uniunii Õ pot contribui la asigurarea faptului că utilizatorii spectrului profită pe deplin de avantajele oferite de piața internă, precum și a faptului că interesele UE Ö Uniunii Õ pot fi apărate în mod eficient la nivel mondial. În acest scop, dacă este cazul, ar trebui Ö pot fi Õ elaborate Ö adoptate Õ programe legislative multianuale pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio ð , primul fiind definit în Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului 41 , ï care să stabilească orientările și obiectivele în materie de politică pentru planificarea strategică și armonizarea utilizării spectrului radio în cadrul Comunității Ö Uniunii Õ. Aceste orientări și obiective în materie de politică pot face referire la disponibilitatea și utilizarea în mod eficient a spectrului radio necesar pentru instituirea stabilirea și funcționarea pieței interne Ö , în conformitate cu prezenta directivă Õ și, dacă este cazul, la armonizarea procedurilor de acordare a autorizațiilor generale sau a drepturilor individuale de utilizare a frecvențelor radio, în cazurile în care este necesară depășirea unor obstacole pentru piața internă. Aceste orientări și obiective în materie de politică ar trebui să fie în conformitate cu prezenta directivă și cu directivele speciale.

ê 2009/140/CE considerentul 32 (adaptat)

ð nou

(31)Sistemul actual de gestionare și distribuție a spectrului se bazează în general pe decizii administrative care sunt insuficient de flexibile pentru a face față evoluției tehnologice și economice, în special odată cu dezvoltarea rapidă a tehnologiei fără fir și a cererii tot mai mari de lărgime de bandă. Ö Frontierele naționale devin tot mai irelevante în determinarea utilizării optime a spectrului radio. Õ Fragmentarea nejustificată excesivă a politicilor naționale ð în materie de gestionare a spectrului radio, inclusiv condițiile diferite nejustificate privind accesul la spectrul radio și utilizarea acestuia în funcție de tipul de operator, poate ï duce la costuri sporite crescute și la pierderea oportunităților de pe piață pentru utilizatorii spectrului., și Ö Acest lucru poate Õ să încetineascăește inovarea ð , să limiteze investițiile, să reducă economiile de scară pentru producători și operatori, precum și să creeze tensiuni între deținătorii de drepturi și discrepanțe în ceea ce privește costul accesului la spectru. Această fragmentare poate avea ca rezultat, la nivel global, denaturarea funcționării ï în detrimentul pieței interne, Ö și prejudicierea Õ al consumatorilor și al economiei în pe ansamblu. Mai mult, condițiile de acces și utilizare a spectrului radio pot varia în funcție de tipul de operator, în timp ce serviciile electronice furnizate de către acești operatori se suprapun tot mai mult, creând astfel tensiuni între titularii de drepturi, discrepanțe privind costul accesului la spectru și posibile denaturări în funcționarea pieței interne.

ê 2009/140/CE considerentul 33 (adaptat)

Frontierele naționale devin tot mai irelevante în determinarea utilizării optime a spectrului radio. Fragmentarea gestionării accesului la drepturile de utilizare a spectrului limitează investițiile și inovarea și nu permite operatorilor și producătorilor de echipamente să realizeze economii de scară, împiedicând astfel dezvoltarea unei piețe interne pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice care folosesc spectrul radio.

ê 2009/140/CE considerentul 30 (adaptat)

(32)Dispozițiile privind gestionarea spectrului din prezenta directivă ar trebuie să fie conforme cu activitățile organizațiilor internaționale și regionale implicate în domeniul gestionării spectrului radio, precum Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT ITU) și Conferința eEuropeană a aAdministrațiilor de pPoștăei și tTelecomunicațiilor (CEAPT), pentru a se asigura gestionarea eficientă și armonizarea utilizării spectrului în întreaga Comunitate Ö Uniune Õ și între statele membre și alți membri ai UIT ITU.

ê 2002/21/CE considerentul 11 (adaptat)

ð nou

(33)În conformitate cu principiul separării funcțiilor de reglementare și de cele operaționalere, statele membre ar trebui să garanteze independența autorității sau autorităților naționale de reglementare ð și a altor autorități competente ï în vederea asigurării imparțialității deciziilor lor acestora. Această cerință de independență nu aduce atingere autonomiei instituționale, nici obligațiilor constituționale ale statelor membre sau principiului neutralității, prevăzut la articolul 295 din tratat, privind normele de reglementare a regimului proprietății care se aplică în statele membre. Autoritățile naționale de reglementare ð și alte autorități competente ï ar trebui să beneficieze de toate resursele necesare, în termeni de personal, competențe și mijloace financiare, pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile.

ò nou

(34)Este necesar să se stabilească o listă a sarcinilor pe care statele membre nu le pot atribui decât organismelor pe care le desemnează ca autorități naționale de reglementare ale căror independență politică și capacitate de reglementare sunt garantate, spre deosebire de alte sarcini de reglementare pe care le pot atribui fie autorităților naționale de reglementare, fie altor autorități competente. Prin urmare, atunci când prezenta directivă prevede că un stat membru ar trebui să atribuie o sarcină sau să împuternicească o autoritate competentă, statul membru poate aloca sarcina fie unei autorități naționale de reglementare, fie altei autorități competente.

ê 2009/140/CE considerentul 13 (adaptat)

ð nou

(35)Independența autorităților naționale de reglementare ar trebui Ö a fost Õ întărită Ö în cadrul revizuirii din 2009 Õ pentru a asigura o aplicare mai eficientă a cadrului de reglementare și pentru a spori autoritatea și gradul de previzibilitate al deciziilor lor acestora. În acest scop, ar trebui Ö au trebuit să fie Õ prevăzute dispoziții exprese în dreptul național pentru a se asigura faptul că, în exercitarea atribuțiilor sale, o autoritate națională de reglementare responsabilă pentru reglementarea ex ante a pieței sau pentru soluționarea diferendelor dintre întreprinderi este protejată de intervenții externe sau de presiuni politice de natură să pună în pericol evaluarea sa independentă a chestiunilor care îi sunt înaintate acesteia. O astfel de influență din exterior face ca un organism național legislativ să fie nepotrivit pentru a acționa în calitate de autoritate națională de reglementare în temeiul cadrului de reglementare. În acest scop, ar trebui Ö au trebuit Õ să fie stabilite în prealabil normele privind motivele revocării din funcție a șefului conducătorului autorității naționale de reglementare pentru a înlătura orice îndoială rezonabilă legată de neutralitatea respectivuluiei organism autorități și de inflexibilitatea faptul că acesteia ar putea fi influențat față de factorii externi. ð Pentru a evita revocările din funcție arbitrare, membrul revocat din funcție ar trebui să aibă dreptul de a solicita ca instanțele competente să verifice existența unui motiv întemeiat de revocare din funcție, din rândul celor prevăzute în prezenta directivă. O astfel de revocare din funcție ar trebui să se refere numai la calificările personale sau profesionale ale șefului ori ale membrului în cauză. ï Este important ca autoritățile naționale de reglementare pentru reglementarea ex ante a pieței să aibă beneficieze de propriul lor buget pentru a putea, în special, să recruteze personal suficient și calificat în număr suficient. Pentru garantarea transparenței, acest bugetul ar trebui publicat anual. ð În limitele bugetului lor, acestea ar trebui să beneficieze de autonomie în ceea ce privește gestionarea resurselor lor, umane și financiare. În vederea garantării imparțialității, statele membre care își mențin proprietatea sau controlul asupra întreprinderilor care contribuie la bugetul autorității naționale de reglementare sau al altor autorități competente prin intermediul taxelor administrative ar trebui să se asigure că există o separare structurală efectivă între activitățile legate de exercitarea dreptului de proprietate sau de control și exercitarea controlului asupra bugetului. ï

ò nou

(36)Este necesar să se întărească și mai mult independența autorităților naționale de reglementare pentru a se asigura faptul că șefii și membrii acestora nu sunt influențați de presiuni externe, prin impunerea unor calificări minime pentru numire și o durată minimă a mandatului lor. De asemenea, limitarea posibilității de reînnoire a mandatului mai mult de o singură dată și cerința privind un sistem de rotație corespunzător pentru consiliu și personalul de conducere de nivel superior ar permite eliminarea riscului de deturnare a dispozițiilor legale, asigurarea continuității și consolidarea independenței.

(37)Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie răspunzătoare pentru modul în care își îndeplinesc sarcinile și să aibă obligația de a raporta cu privire la acesta. Obligația respectivă ar trebui să ia forma unei obligații de raportare anuală, mai degrabă decât a unor cerințe de raportare ad-hoc, care, în cazul în care sunt disproporționate, le-ar putea limita independența sau le-ar putea împiedica în obstrucționa în îndeplinirea sarcinilor care le revin. Într-adevăr, în conformitate cu jurisprudența recentă 42 , obligațiile de raportare exhaustive sau necondiționate pot afecta în mod indirect independența unei autorități.

(38)Statele membre ar trebui să notifice Comisiei denumirea autorității de reglementare naționale și a altor autorități competente. În ceea ce privește autoritățile competente pentru acordarea drepturilor de trecere, cerința de notificare poate fi îndeplinită prin menționarea punctului de informare unic instituit în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului 43 .

ê 2002/20/CE considerentul 4

Prezenta directivă reglementează autorizarea tuturor rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, indiferent dacă acestea sunt sau nu furnizate publicului. Acest lucru este important pentru a garanta faptul că ambele categorii de furnizori pot beneficia de drepturi, condiții și proceduri obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale.

ê 2002/20/CE considerentul 5

Prezenta directivă se aplică numai acordării drepturilor de utilizare a frecvențelor radio atunci când o astfel de utilizare implică furnizarea unei rețele sau a unui serviciu de comunicații electronice, de regulă contra unei remunerații. Utilizarea pentru sine a unui echipament terminal radio, pe baza utilizării neexclusive a frecvențelor radio specifice de către un utilizator, fără legătură cu o activitate economică, precum utilizarea unei benzi publice de frecvență de către radioamatori, nu reprezintă furnizarea unei rețele sau a unui serviciu de comunicații electronice și, prin urmare, nu este reglementată de prezenta directivă. O astfel de utilizare este reglementată de Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora 44 .

ê 2002/20/CE considerentul 6 (adaptat)

Dispozițiile cu privire la libera circulație a sistemelor de acces condiționat și la libera furnizare de servicii protejate bazate pe astfel de sisteme sunt stabilite de Directiva 98/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 1998 privind protecția juridică a serviciilor cu acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat 45 . Prin urmare, autorizarea unor astfel de sisteme și servicii nu trebuie să fie reglementată de prezenta directivă.

ê 2002/20/CE considerentul 7

(39)Ar trebui să se utilizeze cel mai puțin oneros sistem de autorizare posibil pentru a permite furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice, pentru a stimula dezvoltarea de noi servicii de comunicații electronice și de rețele și servicii de comunicații paneuropene și pentru a le permite furnizorilor de servicii și consumatorilor să beneficieze de economiile de scară ale pieței unice.

ê 2002/20/CE considerentul 8

ð nou

(40)Aceste obiective ð Pentru furnizorii de servicii și utilizatorii finali, beneficiile pieței unice ï pot fi obținute cel mai bine îndeplinite prin autorizarea generală a ð rețelelor de comunicații electronice și a serviciilor de comunicații electronice, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, ï tuturor rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, fără a fi necesară solicita vreo decizie explicită sau vreun act administrativ emis de autoritatea națională de reglementare, și prin limitarea tuturor cerințelor procedurale doar la o notificareări ð cu titlu declarativ ï . Atunci când statele membre solicită să primească o notificareări din partea furnizorilor de rețele sau de și servicii de comunicații electronice la începerea activității lor acestora, ð , această notificare ar trebui să fie înaintată OAREC care îndeplinește funcția de punct de contact unic. Notificarea respectivă nu ar trebui să genereze costuri administrative pentru furnizori și ar putea fi pusă la dispoziție prin intermediul unui punct de intrare pe site-ul internet al autorităților naționale de reglementare. OAREC ar trebui să transmită în timp util notificările autorității naționale de reglementare în toate statele membre în care furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice intenționează să pună la dispoziție rețele sau servicii de comunicații electronice. Statele membre pot solicita, de asemenea, să se facă dovada faptului că OAREC i s-a înaintat notificarea prin prezentarea unei confirmări de primire recunoscută legal, poștală sau electronică. O astfel de confirmare nu ar trebui în nici un caz să constea într-un act administrativ emis de autoritatea națională de reglementare sau de orice altă autoritate și nici să necesite un astfel de act ï acestea pot solicita, de asemenea, dovada că o astfel de notificare a fost făcută, prin intermediul oricărei confirmări de primire a notificării poștale sau electronice acceptate legal. O astfel de confirmare nu ar trebui în nici un caz să constea în sau să necesite un act administrativ emis de autoritatea națională de reglementare căreia trebuie să îi fie adresată notificarea.

ò nou

(41)Notificarea înaintată OAREC ar trebui să constea într-o simplă declarație a intenției furnizorului de a începe să pună la dispoziție rețele și servicii de comunicații electronice. Unui furnizor i se poate solicita ca această declarație să fie însoțită exclusiv de informațiile prevăzute la articolul 12 din prezenta directivă. Statele membre nu ar trebui să impună cerințe de notificare suplimentare sau separate.

(42)Spre deosebire de alte categorii de rețele și servicii de comunicații electronice, astfel cum sunt definite în prezenta directivă, serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere nu beneficiază de utilizarea resurselor de numerotație publice și nu participă la un ecosistem interoperabil asigurat la nivel public. Prin urmare, nu este adecvat ca aceste tipuri de servicii să facă obiectul unui regim de autorizare generală.

ð nou

(43)La acordarea drepturilor de utilizare a frecvențelor ð spectrului ï radio, a numerelor sau a drepturilor de a instala infrastructură, autoritățile competente pot Ö ar trebui să Õ informezea întreprinderile cărora le acordă aceste drepturi cu privire la condițiile pertinente din autorizația generală.

ê 2002/20/CE considerentul 18 (adaptat)

ð nou

(44)Autorizația Ö Autorizațiile Õ generaleă ar trebui să includă numai condițiile specifice sectorului de comunicații electronice. Nu ar trebui să facă obiectul condițiilor aplicabile deja în temeiul legislației interne existente care nu este specifică sectorului de comunicațiilor electronice. Cu toate acestea, ð De exemplu, ï autoritățile naționale de reglementare pot informa operatorii de rețele și furnizorii de servicii, de exemplu, prin trimiteri în siturile lor internet, cu privire la ð cerințele aplicabile în materie de mediu și de planificare urbană și regională ï alte articole de legislație privind activitatea acestora.

ê 2009/140/CE considerentul 73

(45)Condițiile care pot însoți autorizațiile ar trebui să cuprindă condițiile specifice care reglementează accesibilitatea pentru utilizatorii cu handicap și nevoiacesitatea ca autoritățile publice și serviciile de urgență să comunice între ele și cu publicul larg general înaintea de, în timpul și după în urma dezastrelor majore. De asemenea, având în vedere importanța inovării tehnologice, statele membre ar trebui să poată emite autorizații de utilizare a spectrului în scopuri experimentale, supuse unor restricții și condiții specifice justificate în mod strict de natura experimentală a acestor drepturi.

ê 2002/20/CE considerentul 9 (adaptat)

(46)Este necesar ca drepturile și obligațiile întreprinderilor reglementate prin autorizații generale să fie incluse în mod explicit în acestea, pentru a garanta condiții de concurență echitabile un câmp de acțiune uniform pe întreg teritoriul Comunității Ö Uniunii Õ și pentru a facilita negocierea transfrontalieră a interconectării între rețelele de comunicații publice.

ê 2002/20/CE considerentul 10 (adaptat)

(47)Autorizația generală dă dreptul întreprinderilor care furnizează publicului rețele și servicii de comunicații electronice către public să negocieze interconectarea în conformitate cu condițiile Ö prezentei Õ dDirectivei 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) 46 . Întreprinderile care furnizează alte rețele și servicii de comunicații electronice către altcineva decât cele către public pot negocia interconectarea în termeni comerciali.

ê 2002/20/CE considerentul 11 (adaptat)

Acordarea de drepturi specifice poate rămâne necesară pentru utilizarea frecvențelor și a numerelor radio din planul național de numerotare, inclusiv pentru codurile scurte. Drepturile la numere pot, de asemenea, să fie alocate dintr-un plan european de numerotare, inclusiv, de exemplu, codul național virtual „3883” care a fost alocat țărilor membre ale Conferinței Europene a Administrațiilor Poștei și Telecomunicațiilor (CEAPT). Aceste drepturi de utilizare nu ar trebui să fie restricționate decât în cazul în care acest lucru este inevitabil, având în vedere numărul redus de frecvențe radio și nevoia de a asigura o utilizare eficientă a acestora.

(48)În cazul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice care nu sunt furnizate pentru publicului, se recomandă impunerea unor condiții mai puțin numeroase și mai puțin stricte decât cele care sunt justificate în cazul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice furnizate publicului.

(49)Obligațiile specifice care pot fi impuse furnizorilor de rețele Ö de comunicații electronice Õ și ð servicii de comunicații electronice, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ï servicii de comunicații electronice în conformitate cu dreptul legislația comunitară Ö Uniunii Õ , având în vedere puterea lor semnificativă pe piață, astfel cum este se definităește în Ö prezenta Õ dDirectivăa 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (directiva-cadru) 47 , ar trebui să fie impuse separat de drepturile și obligațiile generale în temeiul din cadrul autorizației generale.

ê 2002/20/CE considerentul 25

ð nou

(50)Furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice pot avea nevoie de o confirmare a drepturilor lor referitoare la interconectare și la drepturile de trecere prevăzute de autorizația generală, în special în vederea facilitării negocierilor cu alte niveluri, regionale sau locale, ale administrațieia locală sau regională sau cu furnizorii de servicii din alte state membre. În acest sens, autoritățile naționale de reglementare ð OAREC, care primește notificarea privind furnizarea de rețele sau servicii de comunicații publice ori private, ï ar trebui să furnizeze întreprinderilor declarații corespunzătoare, fie la cerere, fie ca răspuns automat la o notificare efectuată conform autorizației generale. Aceste declarații nu ar trebui să reprezinte drepturi în sine, iar drepturile prevăzute în cadrul autorizației generale sau drepturile de utilizare sau exercitarea acestor drepturi nu ar trebui să depindă de o declarație.

ê 2002/20/CE considerentul 30

ð nou

(51)Furnizorilor de servicii de comunicații electronice le pot fi impuse taxe administrative în vederea finanțării activităților autorității naționale de reglementare ð sau ale altei autorități competente ï în domeniul gestionării sistemului de autorizare și al acordării drepturilorlui de utilizare. Aceste taxe ar trebui sunt limitate la acoperirea costurilor administrative efective aferente activităților în cauză. În acest sens, ar trebui să se asigure transparența în ceea ce privește veniturile și cheltuielile autorităților naționale de reglementare ð și ale altor autorități competente ï prin intermediul unui raport anual privind valoarea totală a taxelor colectate și a costurilor administrative suportate înregistrate. Astfel, întreprinderile vor putea pot verifica dacă taxele și costurile administrative sunt echilibrate.

ê 2002/20/CE considerentul 31

ð nou

(52)Regimul taxelor administrative nu ar trebui să denatureze concurența sau să creeze bariere în calea intrării pe piață. În cazul în care există un sistem de autorizare generală, costurile administrative, respectiv taxele administrative, vor putea fi percepute de la întreprinderile individuale numai pentru acordarea drepturilor de utilizare a numerelor, a frecvențelor ð spectrului ï radio și a drepturilor de instalare a infrastructurii. Toate taxele administrative aplicabile ar trebui să fie conforme cu principiile care reglementează sistemul de autorizare generală. Un exemplu de alternativă corectă, simplă și transparentă pentru aceste criterii de alocare a taxelor ar putea poate fi o schemă de distribuție bazată pe cifra de afaceri. În cazul în care taxele administrative sunt foarte scăzute, cheltuielile forfetare sau taxele care combină o bază forfetară cu elemente legate de cifra de afaceri ar putea pot, de asemenea, să fie adecvate. ð În măsura în care sistemul de autorizare generală se extinde la întreprinderile cu cote de piață foarte mici, cum ar fi furnizorii de rețele comunitare, sau la furnizorii de servicii al căror model de afaceri generează venituri foarte limitate chiar și în cazul unei pătrunderi semnificative pe piață din perspectiva volumului, statele membre ar trebui să evalueze posibilitatea de a institui un prag de minimis adecvat pentru impunerea de taxe administrative. ï 

ê 2002/20/CE considerentul 33

ð nou

(53)Statele membre pot fi nevoite să modifice drepturile, condițiile, procedurile, taxele și redevențele legate de autorizațiile generale și de drepturile de utilizare, în cazul în care acest lucru se justifică în mod obiectiv. Aceste modificări ar trebui să fie notificate în mod corespunzător în timp util tuturor părților interesate, acordându-le posibilitatea adecvată de a-și exprima opinia cu privire la orice astfel de modificări. ð Ținând seama de nevoia de a se asigura securitatea juridică și de a se promova previzibilitatea în materie de reglementare, orice limitare sau retragere a drepturilor existente de utilizare a spectrului radio sau de instalare de infrastructură ar trebui să facă obiectul unor proceduri previzibile și transparente; prin urmare, cerințe mai stricte sau un mecanism de notificare ar putea fi impuse în cazul în care drepturile de utilizare au fost alocate în temeiul unor proceduri competitive sau comparative. Procedurile inutile ar trebui evitate în cazul unor modificări minore ale drepturilor existente de instalare de infrastructuri sau de utilizare a spectrului, atunci când astfel de modificări nu afectează interesele părților terțe. Efectuarea unei modificări în ceea ce privește utilizarea spectrului ca urmare a aplicării principiilor neutralității tehnologice și a serviciului nu ar trebui să fie considerată o justificare suficientă pentru retragerea drepturilor, deoarece nu constituie acordarea unui drept nou. ï 

ê 2002/20/CE considerentul 34

Obiectivul transparenței presupune ca furnizorii de servicii, consumatorii și celelalte părți interesate să aibă acces cu ușurință la toate informațiile referitoare la drepturile, condițiile, procedurile, taxele și deciziile privind furnizarea de servicii de comunicații electronice, drepturile de utilizare a frecvențelor radio și a numerelor, drepturile de instalare a infrastructurii, planurile naționale de utilizare a frecvențelor și planurile naționale de numerotare. Sarcina autorităților naționale de reglementare este aceea de a furniza astfel de informații și de a le actualiza. În cazul în care aceste drepturi sunt gestionate la alt nivel administrativ, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să facă eforturi pentru a institui un instrument ușor de folosit pentru accesarea informațiilor referitoare la aceste drepturi.

ê 2002/20/CE considerentul 35

Buna funcționare a pieței unice pe baza sistemelor naționale de autorizare în cadrul prezentei directive trebuie să fie monitorizată de Comisie.

ê 2002/20/CE considerentul 36

Pentru a se ajunge la o dată unică de aplicare a tuturor elementelor noului cadrul de reglementare a sectorului de comunicații electronice, este important ca procesul de transpunere în dreptul intern a prezentei directive și cel de aliniere a licențelor existente la noile norme să aibă loc în paralel. Cu toate acestea, în anumite cazuri, atunci când înlocuirea autorizațiilor existente la data intrării în vigoare a prezentei directive cu autorizația generală și cu drepturile individuale de utilizare în conformitate cu prezenta directivă poate determina o suplimentare a obligațiilor furnizorilor de servicii care își desfășoară activitatea în cadrul unei autorizații existente sau o reducere a drepturilor acestora, statele membre își pot acorda un termen suplimentar de nouă luni de la data aplicării prezentei directive în vederea alinierii licențelor în cauză, cu condiția ca acest lucru să nu aibă efect negativ asupra drepturilor și obligațiilor altor întreprinderi.

ê 2002/20/CE considerentul 37

Este posibil să existe împrejurări în care eliminarea unei condiții de autorizare privind accesul la rețelele de comunicații electronice poate crea dificultăți grave uneia sau mai multor întreprinderi care au beneficiat de condiția în cauză. În astfel de cazuri, Comisia poate acorda dispoziții tranzitorii, la cererea unui stat membru.

ê 2002/20/CE considerentul 38

Întrucât obiectivele acțiunii preconizate, și anume, armonizarea și simplificarea normelor și a condițiilor de autorizare a rețelelor și serviciilor din domeniul comunicațiilor electronice, nu pot fi îndeplinite în mod suficient de către statele membre și întrucât, din cauza dimensiunii și a efectelor acțiunii, acestea pot fi îndeplinite mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității consacrat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, consacrat în articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective,

ê 2009/140/CE considerentul 70

(54)Modificările minore aduse drepturilor și obligațiilor sunt acele modificări care sunt în principal administrative, care nu aduc modificări de substanță autorizațiilor generale și drepturilor individuale de utilizare și care, prin urmare, nu pot aduce avantaje comparative celorlalte întreprinderi.

ê 2002/21/CE considerentul 13 (adaptat)

ð nou

(55)Autoritățile naționale de reglementare ð și alte autorități competente ï trebuie să colecteze adune informații de la actorii de pe piață pentru a-și îndeplini desfășura sarcinile în mod eficient. Strângerea de informații poate fi necesară și Comisiei, Ö Poate fi, de asemenea, necesar ca respectivele informații să fie colectate în numele Comisiei Õ ð sau al OAREC ï , pentru a-i permite acesteia Ö ca acestea Õ să își poată îndepliniească obligațiile Ö care le revin în temeiul Õ conform dreptului legislației comunitare Ö Uniunii Õ. Cererile Solicitările de informații ar trebuie să fie proporționale moderate și să nu impună întreprinderilor reprezinte o sarcină nejustificată exagerată pentru întreprinderi. Informațiile colectate adunate de autoritățile naționale de reglementare ð și de alte autorități competente ï ar trebui să fie accesibile publicului, cu excepția cazului în care acestea sunt confidențiale în conformitate cu normele naționale de drept intern privind accesul publicului la informații și sub rezerva dreptului legislației comunitare Ö Uniunii Õ și a dreptului național interne privind secretul comercial confidențialitatea în afaceri.

ê 2009/140/CE considerentul 16

ð nou

(56)În scopul asigurării îndeplinirii efective a atribuțiilor de reglementare ale autorităților naționale de reglementare, datele pe care acestea le colectează obțin ar trebui să cuprindă date contabile privind piețele cu amănuntul care sunt conexe asociate cu piețelore angro în care un operator are o putere semnificativă pe piață și ca atare sunt reglementate de autoritatea națională de reglementare. Datele ar trebui să cuprindă și informații care să permită autorității naționale de reglementare să evalueze ð conformitatea cu condițiile aferente drepturilor de utilizare, ï impactul posibil al actualizărilor sau al modificărilor planificate aduse topologiei rețelei asupra dezvoltării concurenței sau asupra produselor angro puse la dispoziția altor părți. ð Informațiile privind respectarea obligațiilor în materie de acoperire aferente drepturilor de utilizare a spectrului radio sunt esențiale pentru a asigura caracterul complet al anchetelor geografice efectuate de autoritățile naționale de reglementare cu privire la implementarea rețelelor. În acest sens, autoritățile respective ar trebui să fie în măsură să solicite ca informațiile să fie furnizate la nivel local dezagregat cu o granularitate adecvată pentru efectuarea unei anchete geografice privind rețelele. ï 

ê 2002/20/CE considerentul 28 (adaptat)

ð nou

(57)ð Pentru a ușura ï oObligațiilea furnizorilor de ð rețele și ï servicii de a raporta și de a comunica informații poate fi dificil de realizat, atât pentru întreprinderi, cât și pentru autoritățiiatea națională ð competente ï în cauză., Prin urmare, astfel de obligații ar trebui să fie proporționale, să fie justificate în mod obiectiv și să se limiteze la strictul necesar. ð În special, ar trebui să se evite duplicarea cererilor de informații din partea autorității competente și a OAREC ï Nu este necesar să se solicite, în mod Ö și prezentarea, în mod Õ sistematic și periodic, Ö de Õ dovezi privind respectarea tuturor condițiilor din cadrul Ö unei Õ autorizației generale sau a celor anexate Ö unui Õ drepturilor de utilizare. Întreprinderile ð ar trebui să ï au dreptul de a cunoascăște Ö utilizarea preconizată a Õ modul în care vor fi folosite informațiilore Ö solicitate Õ pe care le furnizează. Accesul pe piață nu ar trebui să fie condiționat de furnizarea de informații. În scopuri statistice, furnizorilor de rețele sau de servicii de comunicații electronice li se poate cere să transmită prezinte o notificare în momentul în care își încetează activitatea.

ê 2002/20/CE considerentul 29 (adaptat)

ð nou

(58)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere Ö Nu ar trebui să fie afectate Õ obligațiileor statelor membre de a furniza toate informațiile necesare în vederea apărării intereselor comunitare Ö Uniunii Õ Ö în temeiul Õ în contextul acordurilor internaționale. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere Ö , și nici Õ nici unei obligațiile de raportare prevăzute de legislația care nu este specifică sectorului de comunicațiilor electronice, precum dreptul concurenței.

ê 2002/21/CE considerentul 14 (adaptat)

ð nou

(59)Se poate face schimb de informații considerate confidențiale de către o autoritate națională de reglementare ð competentă ï, în conformitate cu normele comunitare Ö Uniunii Õ și cele naționale interne privind secretul comercial confidențialitatea în afaceri ð și protecția datelor cu caracter personal ï, cu Comisia, și cu alte autorități naționale de reglementare ð și cu OAREC ï numai în cazul în care acest schimb este strict necesar pentru aplicarea dispozițiilor prezentei directive sau ale directivelor speciale. Schimbul de informații trebuie limitat la ceea ce este relevant pertinent și proporțional scopului unui astfel de schimb de informații.

ò nou

(60)Rețelele de comunicații electronice în bandă largă devin din ce în ce mai diverse din perspectiva tehnologiei, a topologiei, a mediului utilizat și al proprietății; prin urmare, intervenția în materie de reglementare trebuie să se bazeze pe informații și previziuni detaliate cu privire la implementarea rețelelor pentru a fi eficace și pentru a viza zonele în care este necesară. Aceste informații ar trebui să includă planuri privind atât implementarea rețelelor de foarte mare capacitate, cât și actualizările sau prelungirile semnificative ale rețelelor de cupru existente sau ale altor rețele existente care ar putea să nu corespundă caracteristicilor în materie de performanță ale rețelelor de foarte mare capacitate în toate privințele, cum ar fi instalarea de fibră optică până la cutiile de distribuție, cuplată cu tehnologii active, cum ar fi vectorizarea. Nivelul de detaliere și granularitatea teritorială a informațiilor pe care autoritățile naționale de reglementare ar trebui să le colecteze ar trebui să țină seama de obiectivul specific în materie de reglementare și ar trebui să fie adecvate scopurilor în materie de reglementare pe care le servesc. Prin urmare, dimensiunea unității teritoriale va varia, de asemenea, de la un stat membru la altul, în funcție de nevoile în materie de reglementare aferente circumstanțelor naționale specifice și în funcție de disponibilitatea datelor locale. Este improbabil ca nivelul 3 din Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică (NUTS) să fie o unitate teritorială suficient de mică în majoritatea cazurilor. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să țină seama de orientările OAREC privind cele mai bune practici pentru a îndeplini o astfel de sarcină și orientările respective se vor putea baza pe experiența dobândită de autoritățile naționale de reglementare în efectuarea anchetelor geografice referitoare la implementarea rețelelor. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să pună la dispoziția utilizatorilor finali instrumente în materie de calitate a serviciului pentru a contribui la îmbunătățirea gradului de informare a acestora cu privire la serviciile disponibile în materie de conectivitate.

(61)În cazul anumitor zone de excludere digitală bine definite, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să aibă posibilitatea de a organiza o invitație de exprimare a interesului pentru a identifica întreprinderile care doresc să investească în rețelele de foarte mare capacitate. În vederea asigurării unor condiții previzibile în materie de investiții, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie în măsură să facă schimb de informații cu întreprinderile care își exprimă interesul în ceea ce privește implementarea rețelelor de foarte mare viteză referitor la eventuala efectuare, în curs sau planificată, în zona respectivă, a unor actualizări ale altor tipuri de rețele, inclusiv ale celor cu o viteză de descărcare mai mică de 100 Mbps.

ê 2002/21/CE considerentul 15 (adaptat)

ð nou

(62)Este important necesar ca autoritățile naționale de reglementare ð și alte autorități competente ï să consulte toate părțile interesate cu privire la deciziile propuse, ð să le acorde suficient timp, în funcție de complexitatea chestiunii, pentru a prezenta observații ï și să țină seama de observațiile acestora înainte de adoptarea unei deciziei finale. Pentru a se asigura faptul că deciziile luate la nivel național nu au efecte nefavorabile asupra pieței unice comune sau asupra altor obiective ale tratatului, autoritățile naționale de reglementare ar trebui, de asemenea, să notifice prezinte Comisiei și altor autorități naționale de reglementare anumite proiecte de decizii pentru a le oferi ocazia de a prezenta face observații. Este oportun ca aAutoritățile naționale de reglementare trebuie să consulte toate părțile interesate cu privire la toate proiectele de măsuri care au un efect asupra comerțului diîntre statele membre. Cazurile în care se aplică procedurile prevăzute la articolele 6 Ö 24 Õ și 7 Ö 34 Õ sunt definite în menționate de prezenta directivă și de directivele speciale.

ê 2009/136/CE considerentul 49 (adaptat)

(63)Pentru a depăși neajunsurile existente în ceea ce privește consultarea consumatorilor și pentru a promova în mod corespunzător interesele cetățenilor, statele membre ar trebui să pună bazele unui mecanism de consultare corespunzător. Un astfel de mecanism ar putea lua forma unui organism care, independent de autoritățile naționale de reglementare și de furnizorii de servicii, ar efectua cercetări cu privire la aspecte legate de consumatori, precum comportamentul consumatorului și mecanismele de schimbare a furnizorilor, și care și-ar desfășura activitatea opera într-o manieră transparentă și ar contribui la funcționarea mecanismeleor actuale de consultare a părților interesate. În plus, ar putea fi instituit un mecanism care să permită cooperarea corespunzătoare cu privire la chestiunile legate de promovarea conținutului legal. Orice proceduri de cooperare convenite în temeiul unui astfel de mecanism de acest tip nu ar trebui, cu toate acestea, să permită supravegherea sistematică a utilizării internetului.

ê 2002/21/CE considerentul 32 (adaptat)

ð nou

(64)În cazul unui litigiu între întreprinderi din același stat membru într-un domeniu reglementat de prezenta directivă sau de directivele speciale, de exemplu cu privire la obligațiile de acces și interconectare sau la mijloacele de transfer al listelor de abonați ð utilizatori finali ï, ar trebui este necesar ca o parte lezată care a negociat cu bună credință, dar nu a reușit să ajungă la un acord, să se poată adresa apela la autoritățiiatea naționaleă de reglementare pentru soluționarea rezolvarea litigiului. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată impune o soluție părților. Intervenția unei O autoritățiate naționaleă de reglementare în soluționarea care intervine pentru rezolvarea unui litigiu între întreprinderi care furnizează rețele sau servicii sau rețele de comunicații electronice într-un stat membru ar trebui să vizeze asigurarea conformitățiiatea cu obligațiile care decurg din prezenta directivă și din directivele speciale.

ê 2002/21/CE considerentul 33 (adaptat)

ð nou

(65)Pe lângă dreptul la o cale de atac acordat în temeiul dreptului național conformitate cu legislația internă sau comunitară Ö al Uniunii Õ, trebuie să existe o procedură simplă care să fie inițiată la cererea oricărei părți la un litigiu pentru și care să soluționareaeze litigiilore transfrontaliere care depășesc competența unei singure autorități naționale de reglementare ð dintre întreprinderi care furnizează sau care sunt autorizate să furnizeze rețele sau servicii de comunicații electronice în mai multe state membre ï.

ê 2009/140/CE considerentul 50

ð nou

(66)O sarcină importantă care revine OAREC este adoptarea de avize privind litigiile transfrontaliere, după caz acolo unde este cazul. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui, prin urmare, ð să reflecte pe deplin orice aviz adoptat de OAREC în măsurile lor de impunere a ï să ia în considerare toate oricărei ð obligații asupra unei întreprinderi sau care soluționează în alt mod litigiul ï avizele OAREC în astfel de aceste cazuri.

ò nou

(67)Lipsa de coordonare între statele membre atunci când organizează utilizarea spectrului pe teritoriul lor poate cauza interferențe la scară largă care să afecteze grav dezvoltarea pieței unice digitale. Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a evita interferențele transfrontaliere și dăunătoare și să coopereze între ele în acest scop. La cererea unuia sau mai multor state membre ori la cererea Comisiei, Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG) ar trebui să fie însărcinat să sprijine coordonarea transfrontalieră necesară. Pornind de la soluția propusă de RSPG, în unele circumstanțe poate fi necesară o măsură de punere în aplicare pentru a rezolva definitiv problema interferențelor transfrontaliere sau pentru a pune în aplicare în temeiul dreptului Uniunii o soluție coordonată convenită de două sau mai multe state membre în cadrul negocierilor bilaterale.

(68)Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG) este un grup consultativ la nivel înalt care a fost instituit prin Decizia 2002/622/CE a Comisiei 48 pentru a contribui la dezvoltarea pieței interne și a sprijini dezvoltarea unei politici la nivelul Uniunii în domeniul spectrului radio, ținând seama de considerații economice, politice, culturale, strategice, medicale și sociale, precum și de parametri tehnici. Acesta ar trebui să fie alcătuit din șefii organismelor care au responsabilitatea politică globală pentru politica strategică în domeniul spectrului. RSPG ar trebui să ofere consiliere Comisiei în elaborarea obiectivelor strategice, a priorităților și a foilor de parcurs pentru politica în domeniul spectrului. RSPG ar trebui să sporească și mai mult vizibilitatea politicii în domeniul spectrului în diverse domenii de politică ale UE și să contribuie la asigurarea coerenței transsectoriale la nivel național și la nivelul Uniunii. De asemenea, RSPG ar trebui să ofere consiliere Parlamentului European și Consiliului, la cererea acestora. În plus, RSPG ar trebui, de asemenea, să fie un forum pentru coordonarea punerii în aplicare de către statele membre a obligațiilor care le revin în materie de spectru radio în temeiul prezentei directive și ar trebui să joace un rol central în domenii esențiale pentru piața internă, cum ar fi coordonarea sau standardizarea transfrontalieră. S-ar putea institui, de asemenea, grupuri de lucru tehnice sau la nivel de experți care să acorde asistență în cadrul ședințelor plenare cu ocazia cărora se elaborează politica strategică prin intermediul reprezentanților la nivel înalt ai statelor membre și ai Comisiei.

ê 2002/22/CE considerentul 47 (adaptat)

ð nou

(69)În contextul unui mediu concurențial, opiniile părților interesate, inclusiv ale utilizatorilor și consumatorilor, ar trebui luate în considerare de către autoritățile naționale de reglementare atunci când abordează aspectele referitoare la drepturile utilizatorilor finali. ð Procedurile de soluționare extrajudiciară a litigiilor pot fi pentru utilizatorii finali, în special pentru consumatori și pentru întreprinderile mici și mijlocii, o metodă rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor de exercitare a drepturilor. ï Ar trebui puse la dispoziție Ö În cazul litigiilor în materie de consum, Õ proceduri eficiente ð , nediscriminatorii și necostisitoare ï pentru soluționarea litigiilor Ö dintre consumatori și Õ dintre consumatori, pe de o parte, și întreprinderile care furnizează Ö furnizorii de Õ servicii de comunicații Ö electronice Õ accesibile publicului, pe de altă parte ð sunt deja asigurate de Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului 49 în ceea ce privește litigiile contractuale relevante și în măsura în care consumatorul își are reședința în Uniune și întreprinderea este stabilită în Uniune ï . ð Dat fiind faptul că multe state membre au instituit proceduri de soluționare a litigiilor și pentru alți utilizatori finali decât consumatorii, cărora nu li se aplică Directiva 2013/11/UE, este rezonabil să se mențină procedura de soluționare a litigiilor specifică sectorului, atât pentru consumatori, cât și, în cazul în care statele membre extind această procedură, pentru alți utilizatori finali, în special microîntreprinderi și întreprinderi mici. ï Statele membre ar trebui să ia pe deplin în considerare Recomandarea 98/257/CE a Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile aplicabile organismelor responsabile pentru rezolvarea extrajudiciară a litigiilor consumatorilor 50 . ð Având în vedere expertiza sectorială vastă a autorităților naționale de reglementare, statele membre ar trebui să permită autorității naționale de reglementare să acționeze în calitate de entitate de soluționare a litigiilor, prin intermediul unui organism separat în cadrul respectivei autorități, care nu ar trebui să primească nicio instrucțiune. Procedurile de soluționare a litigiilor în temeiul prezentei directive în care sunt implicați consumatori ar trebui să respecte cerințele în materie de calitate prevăzute în capitolul II din Directiva 2013/11/UE. ï 

ê 2009/140/CE considerentul 72 (adaptat)

ð nou

(70)Autoritățile naționale de reglementare ð competente ï ar trebui să poată lua măsuri eficiente pentru a să monitorizezea și să asigurea respectarea termenilor și a condițiilor privind autorizarea generală Ö și Õ sau drepturile de utilizare, ð și în special să asigure utilizarea eficace și eficientă a spectrului și conformitatea cu obligațiile în materie de acoperire și calitate a serviciului, prin intermediul unor ï și să aibă competența de a impune sancțiuni financiare sau administrative efective ð , inclusiv ordine în încetare și retragerea drepturilor de utilizare, ï în cazul în care aceste condiții sunt încălcate. ð Întreprinderile ar trebui să furnizeze informațiile cele mai exacte și mai complete posibil autorităților competente pentru ca acestea să își poată îndeplini sarcinile de supraveghere. Pentru a se evita crearea de bariere la intrarea pe piață, și anume prin tezaurizare anticoncurențială, ar trebui să se îmbunătățească de către statele membre asigurarea respectării condițiilor aferente drepturilor de utilizare a spectrului și toate autoritățile competente, nu numai autoritățile naționale de reglementare, ar trebui să participe la acest efort. Condițiile de asigurare a respectării ar trebui să includă aplicarea soluției „ori utilizezi ori pierzi dreptul de utilizare” (use it or lose it) pentru a contrabalansa durata îndelungată a drepturilor. În acest scop, comercializarea și concesionarea prin leasing a spectrului ar trebui să fie considerate modalități care asigură utilizarea eficace de către titularul inițial al dreptului. Pentru a se asigura securitatea juridică în ceea ce privește eventuala expunere la sancțiuni din cauza neutilizării spectrului, ar trebui să se definească în prealabil pragurile de utilizare, printre altele în ceea ce privește timpul, cantitatea sau identitatea spectrului. ï

ê 2002/20/CE considerentul 15 (adaptat)

(71)Condițiile care pot însoți Ö autorizațiile Õ generalăe și drepturile Ö individuale Õ specifice de utilizare ar trebui să fie limitate la ceea ce este strict necesar pentru a garanta respectarea cerințelor și a obligațiilor prevăzute de legislația comunitară și de dreptul național legislația internă Ö și de Õ dreptul în conformitate cu legislația comunitară Ö Uniunii Õ.

ê 2002/21/CE considerentul 12 (adaptat)

ð nou

(72)Orice parte care face obiectul unei decizii luate de Ö a unei Õ autoritățiatea națională de reglementare ð competente ï ar trebui să aibă dreptul de a exercita o cale de atac în fața unui organism independent de părțile implicate ð și de orice intervenție externă sau presiune politică ce ar putea pune în pericol evaluarea sa independentă a chestiunilor care îi sunt înaintate. ï. Acest Ö Respectivul Õ organism poate fi o instanță un tribunal. Mai mult, orice întreprindere care consideră că cererile sale de acordare a drepturilor de instalare de a infrastructuri echipamentelor nu au fost tratate conform principiilor prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac împotriva unor astfel de decizii. Ö Respectiva procedură a Õ Procedura căii de atac nu Ö ar trebui să nu Õ aducăe atingere repartizăriiției competențelor în cadrul sistemelor judiciare naționale și nici drepturilor persoanelor juridice sau fizice sau juridice prevăzute de dreptul național legislația internă. ð În orice caz, statele membre ar trebui să prevadă un control jurisdicțional efectiv împotriva unor astfel de decizii. ï

ê 2009/140/CE considerentul 14

ð nou

(73)În vederea Pentru a asigurăriia securitățiiatea juridiceă pentru actorii operatorii de pe piață, organismele de soluționare a căilor de atac ar trebui să-și îndeplinească funcțiile în mod eficaceectiv; în special, procedurile aferente căilor de atac nu ar trebui să aibă o durată nejustificat de mare. Măsuri provizorii de suspendare a efectelor deciziei unei autorități naționale de reglementare ð competente ï ar trebui acordate doar în cazuri urgente, pentru a împiedica un prejudiciu grav și ireparabil care ar putea fi adus părții care solicită măsurile și dacă atunci când sunt necesare pentru echilibrul intereselor.

ê 2009/140/CE considerentul 15 (adaptat)

ð nou

(74)Au existat divergențe mari referitoare la modalitatea în care organismele de soluționare a căilor de atac au aplicat măsurile provizorii de suspendare a deciziilor autorităților naționale de reglementare. Pentru a obține o coerență sporită a abordăriiare mai coerentă, ar trebui să se aplice standardele comune ar trebui aplicate în concordanță cu jurisprudența comunitară Ö Uniunii Õ. De asemenea, organismele de soluționare a căilor de atac ar trebui să aibă dreptul de a solicita informațiile disponibile publicate de OAREC. Având în vedere importanța căilor de atac asupra funcționării globale a cadrului de reglementare, ar trebui stabilit un mecanism de colectare culegere și de raportare către Comisie ð și către OAREC ï a informațiilor privind căile de atac și deciziile de suspendare a deciziilor luate de autoritățile ð competente ï de reglementare în toate statele membre. ð Acest mecanism ar trebui să asigure faptul că textele deciziilor și ale hotărârilor judecătorești pot fi obținute de către Comisie sau de către OAREC în vederea dezvoltării unei baze de date. ï

ê 2002/21/CE considerentul 15 (adaptat)

ð nou

(75)Comisia ar trebui să fie în măsură aibă posibilitatea, după consultarea comitetului de comunicații ð ce a ținut seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC ï , să solicite unei autorități naționale de reglementare să retragă un proiectul de unei măsurăi, atunci când aceasta se referă la definirea unor piețe relevante sau la desemnarea sau la nedesemnarea unor lipsa desemnării întreprinderilor cu putere semnificativă pe piață și atunci când aceste deciziile respective ar crea o barierăe în calea privința pieței unice comune sau ar fi incompatibile cu dreptul legislația comunitară Ö Uniunii Õ, în special cu obiectivele de politicăe pe care autoritățile naționale de reglementare ar trebuie să le urmeze. Această procedură nu aduce atingere procedurii de notificare prevăzută de Directiva 98/34/CE2015/1535/UE, și nici prerogativelor Comisiei privind încălcarea dreptului legislației comunitare Ö Uniunii Õ prevăzute de tratat.

ê 2009/140/CE considerentul 17 (adaptat)

(76)Consultarea națională prevăzută la articolul Ö 24 Õ 6 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) ar trebui realizată înainte de consultarea privind dreptul la nivel comunitar Ö Uniunii Õ prevăzută la articolele 7 Ö 34 Õ și 7a Ö 35 Õ din respectiva Ö prezenta Õ directivă, pentru a permite reflectarea opiniilor părților interesate în consultarea privind dreptul la nivel comunitar Ö Uniunii Õ. Acest lucru ar permite, de asemenea, evitarea unei a doua consultări privind dreptul la nivel comunitar Ö Uniunii Õ în cazul unor modificări aduse unei măsuri planificate ca urmare a consultării la nivel naționale.

ê 2009/140/CE considerentul 20 (adaptat)

(77)Este important ca punerea în aplicare a cadrului de reglementare să se realizeze în la timp util. Atunci când În momentul în care Comisia ia o decizie prin care solicită unei autorități naționale de reglementare să retragă o măsură planificată, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să înainteze Comisiei o variantă revizuită a respectivei măsuri. Ar trebui stabilit un termen pentru notificarea măsurii revizuite către Comisie, în temeiul articolului 7 Ö 34 Õ din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), astfel încât actorii operatorii de pe piață să poată cunoaște durata perioada de reexaminare analiză a pieței și să pentru a sporeascăi gradul de securitate juridică.

ê 2009/140/CE considerentul 19 (adaptat)

ð nou

(78)Mecanismul comunitar Ö Uniunii Õ care permite Comisiei să solicite autorităților naționale de reglementare să retragă măsurile planificate privind definirea pieței și desemnarea operatorilor cu are au o putere semnificativă pe piață a contribuit considerabil la o abordare coerentă în identificarea circumstanțelor în care poate fi aplicată reglementarea ex ante și în care operatorii fac obiectul acestei reglementări. Monitorizarea pieței de către Comisie și, în special, eExperiența dobândită odată cu procedura de la articolul Ö procedurile în temeiul articolelor Õ 7 Ö și 7a Õ din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) au arătat că neconcordanțele în ceea ce privește aplicarea de către autoritățile naționale de reglementare a măsurilor corective, chiar și în condiții de piață similare, ar putea submineazăa piața internă de comunicații electronice. În consecință, Comisia ð și OAREC ï poate ð ar trebui să ï contribuie la asigurarea ð, în limita responsabilităților care le revin, a ï unui nivel de coerență mai ridicat în ceea ce privește aplicarea măsurilor corective prin adoptarea de recomandări referitoare la Ö referitoare la Õ proiectele de măsuri propuse de autoritățile naționale de reglementare. ð În plus, în cazul în care OAREC împărtășește preocupările Comisiei, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita unei autorități naționale de reglementare să retragă un proiect de măsură. ï Pentru a beneficia de expertiza autorităților naționale de reglementare cu privire la analiza de piață, Comisia ar trebui să consulte OAREC înainte de a adopta decizii și/sau recomandări.

ê 2009/140/CE considerentul 21 (adaptat)

(79)Având în vedere termenele scurte restrânse din cadrul mecanismului comunitar de consultare Ö al Uniunii Õ, Comisia ar trebui împuternicită să adopte recomandări și/sau orientări pentru simplificarea procedurilor de schimb de informații între Comisie și autoritățile naționale de reglementare – de exemplu, în cazul unor piețe stabile sau care implică doar modificări minore ale măsurilor notificate anterior. Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să permită introducerea unei excepții de la obligația de notificare în vederea simplificării procedurilor în anumite cazuri.

ê 2002/21/CE considerentul 37 (adaptat)

ð nou

(80)Autoritățile naționale de reglementare ar trebui invitate să coopereze reciproc ð , cu OAREC ï și cu Comisia, într-un mod transparent, pentru a asigura o punere în aplicare coerentă, în toate statele membre, a dispozițiilor prevăzute de prezenta directivă și de directivele speciale. Această cooperare ar putea avea loc, printre altele, în cadrul comitetului pentru comunicații sau al unui grup al autorităților de reglementare europene. Statele membre trebuie să stabilească organismele care sunt autorități naționale de reglementare în sensul prezentei directive și al directivelor speciale.

ê 2009/140/CE considerentul 18

(81)Puterea de apreciere Libertatea de decizie a autorităților naționale de reglementare trebuie reconciliată cu dezvoltarea unor practici de reglementare coerente și cu aplicarea coerentă a cadrului de reglementare, pentru a contribui efectiv la dezvoltarea și finalizarea pieței interne. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui așadar să sprijine activitățile Comisiei și ale OAREC privind piața internă.

ê 2002/21/CE considerentul 38

(82)Măsurile care ar putea afecta comerțul dintre statele membre sunt acele măsuri care pot avea o influență, directă sau indirectă, reală sau potențială, asupra configurației schimburilor dintre statele membre, într-un mod care ar putea crea o barieră împiedica dezvoltarea în calea pieței unice. Acestea includ măsurile care au un impact semnificativ asupra operatorilor sau utilizatorilor din alte state membre, cum ar fi, printre altele: măsuri care afectează prețurile pentru utilizatorii din alte state membre; măsuri care afectează capacitatea abilitatea unei întreprinderi stabilite într-un alt stat membru să furnizeze servicii de comunicațiire electroniceă, în special măsurile care afectează capacitatea abilitatea de a oferi servicii transnaționale; și măsuri care afectează structura pieței sau accesul pe piață, având repercusiuni asupra întreprinderilor din alte state membre.

ê 2009/140/CE considerentul 6 (adaptat)

(83)Atunci când efectuează analizele sale La efectuarea evaluărilor privind funcționarea Ö prezentei Õ directivei-cadru și a directivelor speciale, Comisia ar trebui să evalueze dacă, din perspectiva evoluției pieței și ținând seama atât de concurență, cât și de protecția consumatorilorului, este necesar în continuare să se mențină dispozițiile privind reglementarea sectorială ex ante specifică sectorului menționate la articolele 8 și 13a din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) și la articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) sau dacă aceste dispoziții ar trebui modificate sau abrogate.

ê 2002/21/CE considerentul 40

Este necesar să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor privind exercitarea atribuțiilor de punere în aplicare conferite Comisiei 51 .

ò nou

(84)În temeiul expertizei lor economice globale și al cunoștințelor lor globale despre piață, precum și al caracterului obiectiv și tehnic al evaluărilor lor, și pentru a se asigura coerența cu celelalte sarcini de reglementare a pieței care le revin, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să stabilească elementele procedurilor de selecție și condițiile aferente drepturilor de utilizare a spectrului care au cel mai mare impact asupra condițiilor de piață și a situației concurențiale, inclusiv condițiile de intrare pe piață și de extindere. Printre acestea se numără, de exemplu, parametrii de evaluare economică a spectrului în conformitate cu prezenta directivă, specificarea măsurilor de reglementare și a măsurilor de modelare a pieței, cum ar fi utilizarea de plafoane în materie de spectru sau rezervarea spectrului ori impunerea de obligații în materie de acces la nivel angro sau mijloacele de definire a condițiilor în materie de acoperire aferente drepturilor de utilizare. O utilizare și o definire mai convergente ale acestor elemente ar fi favorizate de un mecanism de coordonare în cadrul căruia OAREC, Comisia și autoritățile naționale de reglementare ale celorlalte state membre ar analiza proiectele de măsuri înainte ca un stat membru să acorde drepturile de utilizare, în paralel cu consultarea publică națională. Măsura stabilită de autoritatea națională de reglementare poate fi doar un subset al unei măsuri naționale mai ample, care poate include, la un nivel mai general, acordarea, comercializarea și cedarea prin leasing, stabilirea duratei, reînnoirea sau modificarea drepturilor de utilizare a spectrului radio, precum și procedura de selecție sau condițiile aferente drepturilor de utilizare. Prin urmare, atunci când notifică un proiect de măsură, autoritățile naționale de reglementare pot furniza informații cu privire la alte proiecte de măsuri naționale referitoare la procedura de selecție relevantă pentru limitarea drepturilor de utilizare a spectrului radio care nu intră sub incidența mecanismului de evaluare inter pares.

ê 2002/20/CE considerentul 24 (adaptat)

(85)În cazul în care alocarea armonizată a frecvențelor radio anumitor întreprinderi a fost convenită la nivel european, statele membre ar trebui să pună în aplicare în mod strict aceste acorduri atunci când acordă care conferă drepturi de utilizare a Ö pentru Õ frecvențeleor radio pe baza planului național de utilizare a frecvențelor radio.

(86)Statele membre ar trebui să fie încurajate să ia în considerare autorizările comune ca o opțiune atunci când emit drepturi de utilizare în cazul în care utilizarea preconizată vizează situații transfrontaliere.

ê 2009/140/CE considerentul 58

(87)Orice decizie a Comisiei în temeiul articolului 19 alineatul (1) 40 alineatul (1) din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) ar trebui să se limiteze la principii, abordări și metodologii de reglementare. Pentru a înlătura orice dubii, aceasta nu ar trebui să prevadă elemente de detaliu care vor trebui să reflecte în mod normal caracteristicile naționale și nu ar trebui să interzică abordări alternative de la care se poate aștepta, în mod rezonabil, să aibă același efect. O astfel de decizie ar trebui să fie proporțională și nu ar trebui să aibă vreun efect asupra deciziilor luate de autoritățile naționale de reglementare care nu creează o barieră un obstacol în calea pieței interne. 

ê 2002/21/CE considerentul 29 (adaptat)

(88)Comunitatea Ö Uniunea Õ și statele membre și-au luat, în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, o serie de angajamente în ceea ce privește conformitate cu standardele și cadrul de reglementare pentru servicii și rețele de telecomunicații ale Organizației Mondiale a Comerțului.

ê 2002/21/CE considerentul 30 (adaptat)

(89)Ar trebui Este necesar ca standardizarea să rămână, în principal, un proces impulsionat dictat de piață. Cu toate acestea, pot continua să existe situații în care este oportun adecvat să se impună respectarea normelor standardelor specificate la nivelul comunitar Ö Uniunii Õ, în vederea asigurării interoperabilității pe piața unică comună. La nivel național, statele membre trebuie să respecte dispozițiile Directivei 98/34/CE 2015/1535/UE. Directiva 95/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind utilizarea standardelor pentru transmiterea semnalelor de televiziune 52 nu impune nici un serviciu sau sistem anume de transmisie pentru televiziunea digitală. În cadrul Grupului privind telecomunicația digitală (Grupul DVB), actorii de pe piața europeană au format o familie de sisteme de transmisii TV care au fost standardizate de Institutul European de Standardizare în domeniul Telecomunicațiilor (ETSI) și care au devenit recomandări ale Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor. Orice decizie menită să facă obligatorie punerea în aplicare a acestor standarde trebuie precedată de o consultare publică completă. Procedurile de standardizare în temeiul prezentei directive nu aduc atingere dispozițiilor Directivei 1999/5/CE, ale Directivei Consiliului 73/23/CEE din 19 februarie 1973 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune 53 și ale Directivei 89/336/CEE a Consiliului din 3 mai 1989 de apropiere a legislației statelor membre privind compatibilitatea electromagnetică 54 Directivei 2014/53/UE privind echipamentele radio, ale Directivei 2014/35/UE privind tensiunea joasă și ale Directivei 2014/30/UE privind compatibilitatea electromagnetică.

ê 2002/21/CE considerentul 31

Trebuie încurajată interoperabilitatea serviciilor digitale interactive de televiziune și a echipamentelor avansate de televiziune digitală la nivelul consumatorilor pentru a asigura libera circulație a informațiilor, pluralismul mijloacelor de informare în masă și diversitatea culturală. Consumatorii trebuie să poată primi, indiferent de modul de transmisie, toate serviciile digitale interactive de televiziune, ținându-se seama de neutralitatea tehnologică, de progresul tehnologic din viitor, de necesitatea de a promova lansarea televiziunii digitale și de situația concurenței pe piețele serviciilor de televiziune digitală. Operatorii de platforme de televiziune digitală interactivă trebuie să facă eforturi de punere în aplicare a unei interfețe de programe de aplicare (API) deschise care să fie conformă cu standardele sau specificațiile adoptate de un organism european de standardizare. Trecerea de la API existente la noile API deschise ar trebui încurajată și organizată, de exemplu prin memorandumuri de înțelegere între toți actorii de pe piață interesați. API deschise facilitează interoperabilitatea, și anume portabilitatea conținutului interactiv între mecanismele de transmisie și funcționalitatea deplină a acestui conținut pe echipamentele de televiziune digitală avansate. Cu toate acestea, trebuie luată în considerare nevoia de a nu împiedica buna funcționare a echipamentului de recepție și de a-l proteja de atacuri rău intenționate, de exemplu de cele prin intermediul virușilor.

ò nou

(90)Furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau/și de servicii de comunicații electronice accesibile publicului ar trebui să aibă obligația de a lua măsuri pentru a garanta securitatea propriilor rețele și, respectiv, servicii. Având în vedere stadiul actual al tehnologiei, măsurile respective ar trebui să asigure un nivel de securitate al rețelelor și serviciilor corespunzător riscurilor prezentate. Măsurile de securitate ar trebui să ia în considerare, ca o condiție minimă, toate aspectele relevante ale următoarelor elemente: în ceea ce privește securitatea rețelelor și a infrastructurii: securitatea fizică și a mediului, securitatea aprovizionării, controlul accesului la rețele și integritatea rețelelor; în ceea ce privește gestionarea incidentelor: proceduri de gestionare a incidentelor, capacitatea de detectare a incidentelor, raportarea și notificarea incidentelor; în ceea ce privește gestionarea continuității activității: o strategie de continuitate a activității și planuri de urgență, capacități de redresare în caz de dezastru; și, în ceea ce privește monitorizarea, auditarea și testarea: politici de monitorizare și înregistrare, exerciții de punere în aplicare a planurilor de urgență, testarea rețelelor și a serviciilor, evaluări în materie de securitate și monitorizarea conformității, precum și asigurarea conformității cu standardele internaționale.

(91)Având în vedere importanța tot mai mare a serviciilor de comunicații interpersonale care nu sunt bazate pe numere, este necesar să se asigure faptul că acestea fac, de asemenea, obiectul unor cerințe corespunzătoare în materie de securitate, în conformitate cu natura lor specifică și cu importanța lor economică. Furnizorii unor astfel de servicii ar trebui, prin urmare, să asigure un nivel de securitate proporțional cu gradul de risc prezentat pentru securitatea serviciilor de comunicații electronice pe care le prestează. Având în vedere faptul că furnizorii de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere nu exercită în mod normal un control efectiv asupra transmiterii semnalelor în rețea, gradul de risc aferent unor astfel de servicii poate fi considerat în unele privințe mai redus decât în cazul serviciilor tradiționale de comunicații electronice. Prin urmare, ori de câte ori acest lucru este justificat de evaluarea efectivă a riscurilor legate de securitate implicate, cerințele în materie de securitate pentru serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ar trebui să fie mai puțin stricte. În acest context, furnizorii ar trebui să aibă posibilitatea de a decide cu privire la măsurile pe care le consideră adecvate pentru gestionarea riscurilor la adresa securității serviciilor pe care le prestează. Aceeași abordare ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, serviciilor de comunicații interpersonale care utilizează numere și care nu exercită un control efectiv asupra transmiterii semnalului.

(92)Autoritățile competente ar trebui să se asigure că integritatea și disponibilitatea rețelelor de comunicații publice sunt menținute. Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor („ENISA”) ar trebui să contribuie la sporirea nivelului de securitate a comunicațiilor electronice, printre altele prin furnizarea de expertiză și consiliere, precum și prin promovarea schimbului de cele mai bune practici. Autoritățile competente ar trebui să dispună de mijloacele necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor care le revin, inclusiv de competențe de a solicita informațiile necesare pentru a evalua nivelul de securitate al rețelelor sau al serviciilor. De asemenea, acestea ar trebui să aibă competența de a solicita date complete și fiabile privind incidentele de securitate efective care au avut un impact semnificativ asupra funcționării rețelelor sau a furnizării serviciilor. Acestea ar trebui, dacă este necesar, să fie asistate de echipele de intervenție în caz de incidente de securitate informatică (CSIRT-uri), instituite în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2016/1148/UE 55 . În special, CSIRT-urilor li se poate solicita să furnizeze autorităților competente informații cu privire la riscurile și incidentele care afectează rețelele publice de comunicații și serviciile de comunicații electronice accesibile publicului și să recomande modalități de soluționare a acestora.

(93)În cazul în care furnizarea de comunicații electronice se bazează pe resurse publice a căror utilizare este supusă autorizării specifice, statele membre pot acorda autorității competente pentru emiterea respectivei autorizări dreptul de a impune o taxă în scopul de a asigura utilizarea optimă a resurselor respective, în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta directivă. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, statele membre nu pot impune alte tarife sau taxe în legătură cu furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice decât cele prevăzute în prezenta directivă. În această privință, statele membre ar trebui să aibă o abordare coerentă în stabilirea respectivelor tarife sau taxe pentru a nu impune întreprinderilor care furnizează rețele și servicii de comunicații electronice o sarcină financiară nejustificată conexă procedurii de autorizare generală sau drepturilor de utilizare.

ê 2002/20/CE considerentul 32

ð nou

(94)ð Pentru a se asigura o utilizare optimă a resurselor, taxele ar trebui să reflecte situația economică și tehnică a pieței în cauză, precum și orice alt factor semnificativ care determină valoarea acestora. În același timp, taxele ar trebui să fie stabilite într-un mod care să permită inovarea în furnizarea de rețele și servicii, precum și concurența pe piață. Statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că taxele pentru drepturile de utilizare sunt stabilite pe baza unui mecanism care prevede garanții corespunzătoare împotriva situațiilor în care valoarea taxelor este denaturată ca rezultat al politicilor de maximizare a veniturilor, a ofertelor anticoncurențiale sau al unui comportament echivalent. ï Pe lângă taxele administrative, pot fi percepute taxe și redevențe pentru utilizarea frecvențelor radio și a numerelor, pentru a garanta utilizarea optimă a acestor resurse. Astfel de taxe nu trebuie să împiedice dezvoltarea unor servicii inovatoare și concurența de pe piață. Prezenta directivă nu aduce atingere scopului în care se folosesc taxele pentru drepturilel de utilizare ð și drepturile de instalare de infrastructură ï. De exemplu, aceste taxe pot fi folosite pentru la finanțarea activităților autoritățilori naționale de reglementare ð și ale autorităților competente ï care nu pot fi acoperite din taxele administrative. Atunci când, în cadrul procedurilor de selecție competitive sau comparative, taxele pentru dreptul de utilizare a frecvențelor ð spectrului ï radio sunt alcătuite în întregime sau parțial dintr-o sumă unică, modalitățile de plată ar trebui să garanteze că aceste taxe nu duc permit, în practică, la selecția pe baza unor criterii care nu au legătură cu obiectivul unei utilizări optime a frecvențelor ð spectrului ï radio. Comisia poate publica în mod periodic studii comparative ð și alte orientări, după caz, ï referitoare la cele mai bune practici pentru alocarea frecvențelor ð spectrului ï radio, pentru alocarea numerelor sau pentru acordarea drepturilor de trecere.

ò nou

(95)În concordanță cu rolul lor de a asigura utilizarea optimă a spectrului radio, taxele aferente drepturilor de utilizare a spectrului radio pot influența deciziile de a solicita sau nu astfel de drepturi și de a utiliza sau nu resursele spectrului radio. Atunci când stabilesc prețurile rezervate ca mijloc de determinare a valorii minime care garantează utilizarea optimă, statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că prețurile respective, indiferent de tipul de procedură de selecție utilizat, reflectă, de asemenea, costurile suplimentare aferente îndeplinirii condițiilor de autorizare impuse pentru alte obiective în materie de politică în privința cărora nu s-ar putea aștepta în mod rezonabil să fie îndeplinite în temeiul standardelor comerciale obișnuite, cum ar fi condițiile în materie de acoperire teritorială. În acest sens, ar trebui avută în vedere și situația concurențială de pe piața în cauză.

(96)Utilizarea optimă a resurselor spectrului radio depinde de disponibilitatea unor rețele și a unor infrastructuri conexe adecvate. În această privință, taxele pentru drepturile de utilizare a spectrului radio și pentru drepturile de instalare a infrastructurii ar trebui să ia în considerare nevoia de a facilita dezvoltarea continuă a infrastructurii în vederea realizării celei mai eficiente utilizări a resurselor. Statele membre ar trebui, prin urmare, să prevadă modalități de plată a taxelor pentru drepturile de utilizare a spectrului radio corelate cu disponibilitatea efectivă a resursei într-un mod care să faciliteze investițiile necesare în vederea promovării unei astfel de dezvoltări. Modalitățile ar trebui specificate în mod obiectiv, transparent, proporțional și nediscriminatoriu înainte de începerea procedurilor de acordare a drepturilor de utilizare a spectrului.

ê 2002/21/CE considerentul 22

(97)Pentru atribuirea unor drepturilor de instalare de a infrastructurilor ar trebuie să se asigure existența unor proceduri rapide, nediscriminatorii și transparente, pentru a garanta condițiile de concurență loială și efectivă. Prezenta directivă nu aduce atingere prevederilor legislației naționale de drept intern care reglementează exproprierea sau utilizarea proprietății, exercitarea normală a drepturilor de proprietate, utilizarea normală a domeniului public, și nici principiului neutralității privind normele de reglementare a regimului proprietății din statele membre.

ê 2009/140/CE considerentul 42

(98)Licențele eliberate întreprinderilor care furnizează rețele și servicii de comunicații electronice care le permit să aibă accesul pe proprietatea publică sau privată sunt factorii esențiali pentru crearea rețelelor de comunicații electronice sau a noilor elemente de rețea. Complexitatea inutilă și întârzierile în procedurile de acordare a drepturilor de trecere acces pot reprezenta, prin urmare astfel, obstacole importante în calea dezvoltării concurenței. În consecință, ar trebui simplificat modul de achiziționare dobândire a drepturilor de acces de către întreprinderile autorizate. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată coordona achiziționarea dobândirea drepturilor de trecere, punând la dispoziție informații relevante pe paginile lor de iInternet.

ê 2009/140/CE considerentul 43 (adaptat)

ð nou

(99)Este necesară consolidarea competențelor statelor membre cu privire la titularii de drepturi de acces, pentru a le garanta intrarea sau dezvoltarea unei noi rețele într-un mod echitabil, eficient, responsabil din punct de vedere al mediului și independent de orice obligație impusă unui operator cu putere semnificativă pe piață de a acorda acces la rețeaua sa de comunicații electronice. Îmbunătățirea modului de utilizare în comun a infrastructurilor poate ameliora în mod semnificativ concurența și poate reduce costurile totale financiare și de mediu pentru instalarea infrastructurii de comunicații electronice pentru întreprinderi, în special în cazul noilor rețele de acces ð , contribui la sănătatea publică și la securitatea publică și viza îndeplinirea obiectivelor în materie de planificare în mediul urban și rural ï. Autoritățile naționale de reglementare ð competente ï ar trebui să fie împuternicite să solicite titularilor Ö întreprinderilor care au beneficiat Õ de drepturi de instalare a infrastructurii pe, peste sau sub o proprietate publică sau privată să permită utilizarea în comun a infrastructurii sau a proprietății în cauză (inclusiv prin colocare fizică) pentru a încuraja investițiile eficiente în infrastructură și promovarea inovațiilor, după o perioadă corespunzătoare de consultare publică, în care toate părțile interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a-și exprima opiniile ð , în domeniile specifice în care astfel de motive de interes general impun respectiva utilizare în comun. Aceasta poate fi situația, de exemplu, în cazul în care subsolul este foarte congestionat sau în care trebuie să se treacă o barieră naturală. ï Aceste măsuri de coordonare sau de utilizare în comun pot cuprinde reguli de repartizare a costurilor de utilizare în comun a infrastructurii sau a proprietății și ar trebui să garanteze o împărțire adecvată a riscurilor între întreprinderile în cauză Autoritățile naționale de reglementare ð competente ï ar trebui, în special, să poată impune utilizarea în comun a elementelor de rețea și a infrastructurii conexe asociate, precum canale, tuburi, piloni, nișe, cutii de distribuție, antene, turnuri și alte construcții de susținere, clădiri sau intrări în clădiri, și o mai bună coordonare a lucrărilor civile ð din motive de mediu sau din alte motive de politică publică. În schimb, ar trebui ca autoritățile naționale de reglementare să fie cele care definesc normele de repartizare a costurilor de utilizare în comun a infrastructurii sau a proprietății astfel încât întreprinderilor în cauză să li se asigure o recompensă corespunzătoare pentru riscul asumat ï. Ö În lumina obligațiilor impuse de Directiva 2014/61/UE, Õ aAutoritățile competente, în special cele locale, ar trebui să stabilească și proceduri de coordonare adecvate, în cooperare cu autoritățile naționale de reglementare, cu privire la lucrările publice și, de asemenea, la alte infrastructuri sau proprietăți publice corespunzătoare, care pot include proceduri care garantează faptul că părțile interesate dispun de informații privind infrastructurile sau proprietățile publice adecvate, precum și privind lucrările publice în curs de derulare și cele sau planificate, că sunt informate prompt cu privire la acestea lucrări și că utilizarea în comun este astfel facilitată la maximum.

ê 2002/21/CE considerentul 23

ð nou

Utilizarea în comun a infrastructurii poate fi avantajoasă din punct de vedere al amenajării teritoriului, sănătății publice sau mediului și ar trebui încurajată de autoritățile naționale de reglementare pe baza unor acorduri voluntare. În cazurile în care întreprinderile nu au acces la alternative viabile, se poate dovedi adecvată utilizarea în comun obligatorie a infrastructurilor sau proprietății. Acest lucru se referă, inter alia, la colocarea fizică și la utilizarea în comun a canalelor, spațiilor, clădirilor, pilonilor, antenelor sau a rețelelor de antene. Obligativitatea utilizării în comun a infrastructurii sau a proprietății ar trebui impusă întreprinderilor doar după o consultare publică completă.

ê 2002/21/CE considerentul 24

ð nou

(100)Atunci când operatorii de telefonie mobilă sunt obligați să utilizeze în comun turnuri sau piloni, din motive de protecție a mediului, o astfel de utilizare în comun obligatorie poate duce la o reducere a nivelurilor maxime ale puterii de transmisie permise pentru fiecare operator din motive de sănătate publică și, prin urmare, ar putea obliga operatorii să instaleze mai multe puncte de transmisie pentru a asigura acoperirea națională. ð Autoritățile competente ar trebui să încerce să reconcilieze aspectele legate de mediu și de sănătatea publică în cauză, ținând seama în mod corespunzător de abordarea precaută prevăzută în Recomandarea nr. 1999/519/CE a Consiliului. ï

ê 2002/20/CE considerentul 29

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre de a furniza toate informațiile necesare în vederea apărării intereselor comunitare în contextul acordurilor internaționale. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere nici unei obligații de raportare prevăzute de legislația care nu este specifică sectorului de comunicații electronice, precum dreptul concurenței.

ê 2002/21/CE considerentul 19 (adaptat)

ð nou

(101)Frecvențele radio sunt ð Spectrul radio este o resursă publică limitată cu o valoare publică și de piață importantă. ï Ö Spectrul radio este Õ un element esențial pentru Ö rețelele și Õ serviciile de comunicații electronice radio și, în măsura în care Ö acesta se referă la astfel de Õ acestea sunt legate de aceste Ö rețele și Õ servicii, ar trebui, prin urmare, să fie alocate și asignat atribuite ð în mod eficient ï de către autoritățile naționale de reglementare conform unorui set de obiective și principii armonizate care să le reglementeze acțiunile, precum dar și conform unor criterii obiective, transparente și nediscriminatorii, ținând seama de interesele democratice, sociale, lingvistice și culturale legate de utilizarea frecvențelor. Alocarea și atribuirea frecvențelor radio trebuie gestionate cât mai eficient posibil. Transferul de frecvențe radio poate fi un mijloc eficient de îmbunătățire a utilizării spectrului, atât timp cât există garanții suficiente de protejare a interesului public, în special nevoia de a asigura transparența și supravegherea reglementară a unor astfel de transferuri. Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare pentru politica spectrului radio în Comunitatea Europeană (Decizia privind spectrul radio) 56 stabilește un cadru pentru armonizarea frecvențelor ð spectrului ï radio, iar acțiunile întreprinse în aplicarea prezentei directive ar trebui să urmărească facilitarea activităților întreprinse în aplicarea directivei menționate anterior.

ê 2009/140/CE considerentul 25 (adaptat)

ð nou

(102)Activitățile privind politica în domeniul spectrului radio în din Comunitate Ö Uniune Õ ar trebui să nu aducă atingere măsurilor luate la nivelul comunitar Ö Uniunii Õ sau la nivel național, în conformitate cu dreptul comunitar Ö Uniunii Õ, în scopul îndeplinirii unor obiective de interes general, în special în ceea ce privește reglementarea conținutului și politica audiovizuală și de media și dreptul statelor membre de a-și organiza și utiliza spectrul de frecvențe radio în vederea asigurării respectării ordinii publice, a siguranței publice și a apărării. ð Dat fiind faptul că utilizarea spectrului în scopuri militare și în alte scopuri de securitate publică națională are un impact asupra disponibilității spectrului pentru piața internă, politica în domeniul spectrului radio ar trebui să țină seama de toate sectoarele și aspectele politicilor Uniunii și să echilibreze nevoile acestora, respectând, în același timp, drepturile statelor membre. ï

ò nou

(103)Asigurarea unei conectivități omniprezente în fiecare stat membru este esențială pentru dezvoltarea economică și socială, pentru participarea la viața publică, precum și pentru coeziunea socială și teritorială. Întrucât conectivitatea devine un element integrant al societății europene și al bunăstării europene, acoperirea la nivelul întregii UE ar trebui realizată pe baza impunerii de către statele membre a unor cerințe corespunzătoare în materie de acoperire care ar trebui să fie adaptate fiecărei zone deservite și limitate la sarcini proporționale pentru a nu împiedica implementarea de către furnizorii de servicii. Acoperirea teritoriului, precum și conectivitatea între statele membre ar trebui să fie maximizate și fiabile, în vederea promovării serviciilor și aplicațiilor naționale și transfrontaliere, cum ar fi automobilele conectate și e-sănătatea. Prin urmare, în scopul de a spori securitatea juridică și previzibilitatea nevoilor de investiții și de a garanta conectivitatea proporțională și echitabilă pentru toți cetățenii, aplicarea de către autoritățile competente a obligațiile în materie de acoperire ar trebui să fie coordonată la nivelul Uniunii. Având în vedere specificitățile naționale, o astfel de coordonare ar trebui să se limiteze la criteriile generale care urmează să fie utilizate pentru definirea și măsurarea obligațiilor în materie de acoperire, cum ar fi densitatea populației sau caracteristicile topografice și topologice.

(104)Nevoia de a se asigura faptul că cetățenii nu sunt expuși la câmpuri electromagnetice la un nivel nociv pentru sănătatea publică ar trebui să fie abordată în mod coerent în întreaga Uniune, având în vedere, în special, abordarea precaută adoptată în Recomandarea nr. 1999/519/CE a Consiliului 57 , pentru a se garanta condiții de implementare coerente.

(105)Armonizarea și coordonarea spectrului și reglementarea echipamentelor susținute de standardizare sunt complementare și trebuie să fie coordonate îndeaproape pentru a-și îndeplini în mod eficace obiectivele comune, cu sprijinul RSPG. Coordonarea dintre conținutul și calendarul mandatelor acordate CEAPT în temeiul Deciziei privind spectrul de frecvențe radio și cererile de standardizare adresate organismelor de standardizare, cum ar fi Institutul European de Standardizare în Telecomunicații, inclusiv în ceea ce privește parametrii echipamentelor de radiorecepție, ar trebui să faciliteze introducerea unor sisteme viitoare, să sprijine oportunitățile de utilizare în comun a spectrului și să asigure gestionarea eficientă a spectrului.

(106)Cererea de spectru radio armonizat nu este uniformă în întreaga Uniune. În cazurile în care nu există cerere pentru o bandă armonizată la nivel regional sau național, statele membre ar putea, în mod excepțional, să fie în măsură să permită o utilizare alternativă a benzii atât timp cât persistă această lipsă a cererii și cu condiția ca utilizarea alternativă să nu afecteze utilizarea armonizată a benzii respective de către alte state membre și să înceteze atunci când apare cererea de utilizare armonizată.

ê 2009/140/CE considerentul 34 (adaptat)

(107)Flexibilitatea în ceea ce privește gestionarea spectrului și accesul la spectru Ö a fost instituită Õ ar trebui să fie sporită prin autorizații pentru utilizarea neutră a tehnologiei și a serviciuluiilor, pentru a permite utilizatorilor spectrului să aleagă cele mai bune tehnologii și servicii aplicabile în benzi de frecvență declarate prezentate ca fiind disponibile pentru serviciile de comunicații electronice în planurile registrele naționale relevante de alocare a frecvențelor relevante în conformitate cu dreptul legislația comunitară Ö Uniunii Õ („principiile neutralității tehnologiceiilor și a serviciuluiilor”). Stabilirea pe cale administrativă a tehnologiilor și serviciilor ar trebui să se aplice Ö numai Õ atunci când sunt în joc obiective de interes general și ar trebui să fie justificată în mod clar și să facă obiectul unei revizuiri periodice regulate.

ê 2009/140/CE considerentul 35 (adaptat)

(108)Restricțiile cu privire la principiul neutralității tehnologice ar trebui să fie corespunzătoare și justificate de necesitatea de a se evita interferențele dăunătoare, de exemplu prin impunerea măștilor de emisie și a nivelurilor de putere, de a se asigura protecția sănătății publice prin limitarea expunerii publicului la câmpurile electromagnetice, de a se asigura funcționarea corespunzătoare a serviciilor prin furnizarea unui nivel adecvat al calității tehnice a serviciului, fără a se exclude în mod obligatoriu posibilitatea furnizării mai multor servicii în aceeași bandă de frecvență, de a se garanta o utilizare în comun adecvată a spectrului, în special în cazul în care utilizarea acestuia face numai obiectul autorizațiilor generale, de a se garanta utilizarea eficientă a spectrului sau de a se îndeplini un obiectiv de interes general în conformitate cu dreptul comunitar Ö Uniunii Õ.

ê 2009/140/CE considerentele 36 și 37 (adaptat)

(109)De asemenea, utilizatorii spectrului ar trebui să poată alege în mod liber serviciile pe care doresc să le ofere prin intermediul spectrului sub rezerva măsurilor tranzitorii pentru a respecta drepturile dobândite anterior. Pe de altă parte, măsurile care presupun furnizarea unui serviciu specific pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general definite în mod clar, cum ar fi siguranța vieții, necesitatea promovării coeziunii sociale, regionale și teritoriale sau evitarea utilizării ineficiente a spectrului, ar putea fi permise în cazul în care acestea sunt necesare și proporționale. De asemenea, aceste obiective ar trebui să cuprindă promovarea diversității culturale și lingvistice și a pluralismului mijloacelor de informare în masă mediatic, astfel cum sunt definite de statele membre în conformitate cu dreptul comunitar Ö Uniunii Õ. Cu excepția cazurilor în care sunt necesare pentru protecția vieții sau, în mod excepțional, pentru îndeplinirea altor obiective de interes general, astfel cum au fost definite de statele membre în conformitate cu dreptul legislația comunitară Ö Uniunii Õ, excepțiile nu ar trebui să genereze o utilizare exclusivă în cazul pentru anumitore servicii, ci mai curând să le acorde prioritate astfel încât alte servicii sau tehnologii să poată coexista în aceeași bandă, în măsura în care acest lucru este posibil. Definirea domeniului de aplicare și a naturii oricărei excepții privind promovarea diversității culturale și lingvistice și a pluralismului mijloacelor de informare în masă mediatic este de competența statelor membre.

ê 2009/140/CE considerentul 38

(110)Întrucât alocarea spectrului pentru tehnologii sau și servicii specifice reprezintă o excepție de la principiul neutralității tehnologiceilor și a serviciuluilor și reduce libertatea de alegere a serviciului furnizat sau a tehnologiei folosite, orice propunere pentru o astfel de alocare ar trebui să fie transparentă și să facă obiectul unei consultări publice.

ò nou

(111)În cazurile excepționale când statele membre decid să limiteze libertatea de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, statele membre ar trebui să explice motivele limitării respective.

ê 2009/140/CE considerentul 31

ð nou

(112)Frecvențele ð Spectrul ï radio ar trebui gestionate astfel încât să asigure evitarea interferențelor dăunătoare. Prin urmare, această noțiunea de bază de interferențe dăunătoare ar trebui definită în mod corespunzător pentru a asigura faptul că intervenția de reglementare se limitează la nivelul necesar în vederea prevenirii acestor interferențe, ð ținând seama, de asemenea de nevoia ca echipamentele de rețea și dispozitivele utilizatorilor finali să încorporeze o tehnologie a receptorului rezilientă. Transporturile au o puternică dimensiune transfrontalieră și digitalizarea acestora generează provocări. Vehiculele (metrouri, autobuze, autoturisme, camioane, trenuri etc.) devin din ce în ce mai autonome și conectate. Pe piața unică a UE, vehiculele călătoresc mai ușor dincolo de frontierele naționale. Comunicațiile fiabile și evitarea interferențelor dăunătoare sunt esențiale pentru a se asigura siguranța și buna funcționare a vehiculelor și a sistemelor lor de comunicații la bord. ï

ò nou

(113)Odată cu creșterea cererii în materie de spectru și cu noile aplicații și tehnologii diversificate care necesită un acces mai flexibil la spectru și o utilizare mai flexibilă a acestuia, statele membre ar trebui să promoveze utilizarea în comun a spectrului prin stabilirea celor mai adecvate regimuri de autorizare pentru fiecare scenariu și prin definirea unor norme și condiții transparente și adecvate aplicabile acestora. Utilizarea în comun a spectrului asigură tot mai mult utilizarea eficace și eficientă a acestuia, permițând mai multor utilizatori independenți sau mai multor dispozitive independente să aibă acces la aceeași bandă de frecvență în temeiul unor tipuri diverse de regimuri juridice în scopul de a se pune la dispoziție resurse suplimentare de spectru, de a spori eficiența utilizării spectrului și de a facilita accesul la spectru pentru noii utilizatori. Utilizarea în comun se poate baza pe autorizații generale sau pe o utilizare fără licență care să permită, în condiții specifice de utilizare în comun, ca mai mulți utilizatori să aibă acces la același spectru și să îl utilizeze în zone geografice diferite sau la momente diferite. Utilizarea în comun se poate baza, de asemenea, pe drepturi individuale de utilizare în cadrul unor acorduri, cum ar fi accesul comun cu licență, în baza cărora toți utilizatorii (și anume, un utilizator existent și noii utilizatori) convin cu privire la termenii și condițiile privind accesul comun, sub supravegherea autorităților competente, astfel încât să se asigure o calitate minimă garantată a transmisiei radio. Atunci când permit utilizarea în comun în temeiul unor regimuri de autorizare diferite, statele membre nu ar trebui să stabilească pentru această utilizare durate foarte divergente în cadrul diferitelor regimuri de autorizare.

(114)În scopul de a se asigura previzibilitatea și a se menține securitatea juridică și stabilitatea investițiilor, statele membre ar trebui să definească în prealabil criterii corespunzătoare pentru a stabili dacă titularii de drepturi respectă obiectivul utilizării eficiente a spectrului atunci când pun în aplicare condițiile aferente drepturilor individuale de utilizare și autorizările generale. Părțile interesate ar trebui să fie implicate în definirea condițiilor respective și informate în mod transparent cu privire la modul în care se va evalua îndeplinirea obligațiilor care le revin.

(115)Având în vedere importanța inovării tehnice, statele membre ar trebui să poată asigura drepturi de utilizare a spectrului în scopuri experimentale, sub rezerva unor restricții și condiții specifice justificate în mod strict de natura experimentală a drepturilor respective.

(116)Utilizarea în comun a infrastructurii de rețea și, în unele cazuri, utilizarea în comun a spectrului pot să permită o utilizare mai eficientă și mai eficace a spectrului radio și să asigure implementarea rapidă a rețelelor, în special în zonele cu o densitate mai mică a populației. Atunci când definesc condițiile care trebuie să însoțească drepturile de utilizare a spectrului radio, autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să ia în considerare posibilitatea de a autoriza forme de utilizare în comun sau de coordonare între întreprinderi pentru a se asigura utilizarea eficace și eficientă a spectrului sau respectarea obligațiilor în materie de acoperire, în conformitate cu principiile dreptului concurenței.

(117)Condițiile de piață, precum și relevanța și numărul actorilor, pot varia de la un stat membru la altul. În timp ce necesitatea și oportunitatea ca drepturile de utilizare a spectrului radio să fie însoțite de condiții pot face obiectul specificităților naționale de care ar trebui să se țină seama în mod corespunzător, modalitățile de aplicare a unor astfel de obligații ar trebui să fie coordonate la nivelul UE prin intermediul măsurilor de punere în aplicare ale Comisiei pentru a se asigura o abordare coerentă în soluționarea unor provocări similare în întreaga UE.

ê 2002/20/CE considerentele 12 și 13 (adaptat)

ð nou

(118)ð Cerințele de neutralitate a serviciului și de neutralitate tehnologică în cadrul procesului de acordare a drepturilor de utilizare, împreună cu posibilitatea de transferare a drepturilor între întreprinderi stau la baza libertății și a mijloacelor de a furniza publicului servicii de comunicații electronice, facilitând astfel, de asemenea, îndeplinirea obiectivelor de interes general. ï Prezenta directivă nu aduce atingere cazurilor în care frecvențele ð spectrul ï radio Ö este Õ sunt alocate direct furnizorilor de rețele sau și servicii de comunicații electronice sau entităților care utilizează aceste rețele sau servicii. Aceste entități pot fi furnizori de programe de televiziune sau radio. Fără a aduce atingere criteriilor și procedurilor specifice adoptate de statele membre pentru a garanta drepturile de utilizare a frecvențelor radio pentru furnizorii de servicii de programe de radio și televiziune, pentru a îndeplini obiectivele de interes general în conformitate cu legislația comunitară, procedura de alocare a frecvențelor radio ar trebui, în orice caz, să fie obiectivă, transparentă, nediscriminatorie și proporțională. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, orice restricții naționale ale drepturilor garantate prin articolul 49 din tratat ar trebui să fie justificate în mod obiectiv, să fie proporționale și să nu depășească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general definite de statele membre în conformitate cu legislația comunitară. Responsabilitatea respectării condițiilor aferente dreptului de a utiliza o frecvență radio și a condițiilor relevante pertinente aferente autorizării generale ar trebui, în orice caz, să revină întreprinderii căreia i-a fost acordat dreptul de a utiliza frecvența ð spectrul ï radio. ð Anumite obligații impuse radiodifuzorilor pentru furnizarea de servicii media audiovizuale pot necesita utilizarea unor criterii și proceduri specifice de acordare a drepturilor de utilizare a spectrului în vederea îndeplinirii unui obiectiv de interes general specific stabilit de statele membre în conformitate cu dreptul Uniunii. ï Ö Cu toate acestea, procedura de acordare a unui astfel de drept ar trebui, în orice caz, să fie obiectivă, transparentă, nediscriminatorie și proporțională. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, orice restricții naționale ale drepturilor garantate prin articolul 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie justificate în mod obiectiv, să fie proporționale și să nu depășească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea respectivelor obiective. Õ ð De asemenea, drepturile de utilizare a spectrului acordate fără a se recurge la o procedură deschisă ar trebui să nu fie folosite în alte scopuri decât obiectivul de interes general pentru care au fost acordate. Într-un astfel de caz, părților interesate ar trebui să li se dea posibilitatea de a prezenta observații într-un termen rezonabil. ï În cadrul procedurii de solicitare a acordării drepturilor de a utiliza o frecvență radio, statele membre pot Ö ar trebui să Õ verificea dacă solicitantul va putea respecta condițiile Ö care vor fi Õ aferente unor astfel de drepturi. ð Aceste condiții ar trebui să se reflecte în criterii de eligibilitate stabilite în termeni obiectivi, transparenți, proporționali și nediscriminatorii înainte de a lansa orice procedură de selecție competitivă. ï În acest scopul Ö aplicării acestor criterii Õ, solicitantului i se poate cere să prezinte informațiile necesare pentru a-și demonstra capacitatea de a respecta aceste condiții. În cazul în care aceste informații nu sunt furnizate, cererea de acordare a solicitarea dreptului de a utiliza o frecvență radio poate fi respinsă.

ò nou

(119)Înainte de acordarea dreptului, statele membre ar trebui să impună doar verificarea elementelor care pot fi demonstrate în mod rezonabil de către un solicitant care acționează cu o diligență obișnuită, ținând seama în mod corespunzător de valoarea publică și de piață importantă a spectrului radio, care constituie o resursă publică limitată. Acest fapt nu aduce atingere posibilității de verificare ulterioară a îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, de exemplu, prin intermediul unor obiective de etapă, în cazul în care criteriile nu ar fi putut fi îndeplinite în mod rezonabil inițial. Pentru a se menține o utilizare eficace și eficientă a spectrului radio, statele membre nu ar trebui să acorde drepturi în cazul în care analizele pe care le-au efectuat evidențiază incapacitatea solicitanților de a se conforma condițiilor, fără a aduce atingere posibilității de a facilita utilizarea experimentală pe o perioadă limitată. O durată suficient de lungă a autorizațiilor pentru utilizarea spectrului radio ar trebui să sporească previzibilitatea în materie de investiții pentru a contribui la accelerarea implementării rețelei și la îmbunătățirea serviciilor, precum și stabilitatea pentru a sprijini comercializarea și concesionarea în leasing a spectrului. Cu excepția cazului în care utilizarea spectrului este autorizată pentru o perioadă de timp nelimitată, durata respectivă ar trebui, în egală măsură, să țină seama de obiectivele urmărite și să fie suficientă pentru a facilita recuperarea investițiilor efectuate. În timp ce o durată mai lungă poate asigura previzibilitatea investițiilor, măsurile menite să garanteze utilizarea eficace și eficientă a spectrului radio, cum ar fi competența autorității competente de a modifica sau de a retrage dreptul în cazul nerespectării condițiilor aferente drepturilor de utilizare, sau facilitarea comercializării și a cedării în leasing a spectrului radio vor servi la prevenirea acumulării necorespunzătoare a spectrului radio și la sprijinirea unei flexibilități sporite în ceea ce privește distribuirea resurselor spectrului. Recurgerea în mai mare măsură la taxe anualizate este, de asemenea, un mijloc de a asigura o evaluare continuă a utilizării spectrului de către titularul dreptului.

(120)Atunci când decid cu privire la reînnoirea drepturilor de utilizare a spectrului radio deja acordate, autoritățile competente ar trebui să țină seama de măsura în care reînnoirea acestora ar contribui la atingerea obiectivelor cadrului de reglementare și altor obiective în temeiul dreptului național și al dreptului Uniunii. Orice astfel de decizie ar trebui să facă obiectul unei proceduri deschise, nediscriminatorii și transparente și să se bazeze pe o evaluare a modului în care condițiile aferente drepturilor respective au fost îndeplinite. Atunci când evaluează necesitatea reînnoirii drepturilor de utilizare, statele membre ar trebui să evalueze impactul asupra concurenței al prelungirii drepturilor deja acordate în raport cu promovarea unei utilizări mai eficiente sau a unor noi utilizări inovatoare care s-ar putea obține dacă banda ar fi deschisă unor noi utilizatori. Autoritățile competente pot lua o decizie în această privință permițând doar o prelungire limitată pentru a se evita perturbarea gravă a utilizării existente. În timp ce deciziile privind prelungirea sau nu a drepturilor acordate înainte de intrarea în aplicare a prezentei directive ar trebui să respecte toate normele deja aplicabile, statele membre ar trebui să se asigure în egală măsură că nu aduc atingere obiectivelor prezentei directive.

(121)Atunci când reînnoiesc drepturi de utilizare existente, statele membre ar trebui, odată cu evaluarea nevoii de a reînnoi dreptul, să revizuiască taxele aferente acestuia în vederea asigurării faptului că taxele respective continuă să promoveze utilizarea optimă, ținând seama, printre altele, de stadiul de evoluție al pieței și de evoluția tehnologică. Din motive de securitate juridică, este oportun ca orice modificare a taxelor existente să se bazeze pe aceleași principii ca și cele aplicabile în cazul acordării unor noi drepturi de utilizare.

(122)Gestionarea eficace a spectrului radio poate fi asigurată prin facilitarea utilizării eficiente continue a spectrului care a fost deja alocat. În vederea asigurării securității juridice pentru titularii de drepturi, posibilitatea de reînnoire a drepturilor de utilizare ar trebui luată în considerare într-un interval de timp adecvat înainte de expirarea drepturilor respective. În interesul gestionării continue a resurselor, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să efectueze o astfel de analiză din proprie inițiativă, precum și ca răspuns la o solicitare din partea cesionarului. Reînnoirea dreptului de utilizare nu poate fi acordată împotriva voinței cesionarului.

ê 2009/140/CE considerentul 39 (adaptat)

ð nou

(123)ð Transferul drepturilor de utilizare a spectrului poate fi un mijloc eficace de sporire a utilizării eficiente a spectrului. ï În interesul Ö În vederea asigurării Õ flexibilității și al eficienței, ð și pentru a permite ca valoarea spectrului să fie stabilită de piață, ï autoritățile naționale de reglementare pot ð statele membre ar trebui ï să permită ð în mod implicit ï utilizatorilor spectrului să transfere sau să cedeze prin leasing terților închirieze în mod liber drepturile lor de utilizare ð a spectrului ï către terți ð , în urma unei proceduri simple și sub rezerva condițiilor aferente drepturilor respective și a normelor în materie de concurență, sub supravegherea autorităților naționale de reglementare responsabile ï . Acest lucru ar permite ca valoarea spectrului să fie stabilită de către piață. Având în vedere competența acestora de a asigura utilizarea eficientă a spectrului ð Pentru a facilita astfel de transferuri sau de leasinguri, atât timp cât sunt respectate măsurile de armonizare adoptate în temeiul Deciziei privind spectrul radio ï , autoritățile naționale de reglementare ð statele membre ï ar trebui Ö , de asemenea, Õ să acționeze în vederea asigurării faptului că activitatea de comercializare nu conduce la o denaturare a concurenței în cazul în care spectrul rămâne neutilizat ð să aibă în vedere reanalizarea cererilor de împărțire sau divizare a drepturilor în materie de spectru și a condițiilor de utilizare ï .

ò nou

(124)Măsurile luate în mod specific pentru a promova concurența atunci când se acordă sau se reînnoiesc drepturile de utilizare a spectrului radio ar trebui să fie decise de către autoritățile naționale de reglementare, care au cunoștințele economice, tehnice și despre piață necesare. Condițiile de asignare a spectrului pot influența situația concurențială pe piețele comunicațiilor electronice și condițiile de intrare pe piață. Accesul limitat la spectru, în special atunci când resursele în materie de spectru sunt limitate, poate să creeze o barieră la intrarea pe piață sau să împiedice investițiile, implementarea rețelelor, furnizarea de noi servicii sau aplicații, inovarea și concurența. Noile drepturi de utilizare, inclusiv cele dobândite prin transfer sau leasing, și introducerea unor noi criterii flexibile pentru utilizarea spectrului pot influența, de asemenea, concurența existentă. În cazul în care sunt aplicate în mod nejustificat, anumite condiții utilizate pentru a promova concurența pot avea alte efecte; de exemplu, plafoanele și rezervările spectrului pot crea o penurie artificială, obligațiile în materie de acces la nivel angro pot restrânge în mod nejustificat modele de afaceri în absența puterii de piață și limitele privind transferurile pot împiedica dezvoltarea piețelor secundare. Prin urmare, pentru impunerea unor astfel de condiții este necesar un test în materie de concurență coerent și obiectiv și acest test ar trebui aplicat în mod consecvent. Utilizarea unor astfel de măsuri ar trebui, prin urmare, să se bazeze pe o evaluare aprofundată și obiectivă, de către autoritățile naționale de reglementare, a pieței și a condițiilor concurențiale de pe piață.

(125)Pe baza avizelor RSPG, adoptarea unui termen comun până la care să se autorizeze utilizarea unei benzi care a fost armonizată în temeiul Deciziei privind spectrul de frecvențe radio poate fi necesară în scopul evitării interferențelor transfrontaliere și utilă în vederea asigurării valorificării la maximum a beneficiilor aferente măsurilor conexe de armonizare tehnică pentru piețele de echipamente și pentru implementarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice de foarte mare capacitate. Pentru a contribui în mod semnificativ la obiectivele acestui cadru și pentru a facilita coordonarea, instituirea unor astfel de termene comune ar trebui să facă obiectul unor acte de punere în aplicare ale Comisiei.

ê 2002/20/CE considerentele 21 și 22 (adaptat)

ð nou

(126)În cazul în care cererea de frecvențe Ö spectru Õ radio într-un interval specific Ö într-o bandă Õ este mai mare decât oferta ð și, ca urmare a acestui fapt, un stat membru concluzionează că drepturile de utilizare a spectrului radio trebuie limitate ï , ar trebui să se Ö aplice Õ urmeze proceduri adecvate și transparente în ceea ce privește alocarea Ö acordarea Õ acestor frecvențe Ö drepturi pentru a Õ astfel încât să se evitae orice formă de discriminare și a să se optimizaeze folosirea resurselor limitate în cauză. ð O astfel de limitare ar trebui să fie justificată, proporțională și bazată pe o evaluare aprofundată a condițiilor de piață, acordând importanța cuvenită beneficiilor globale pentru utilizatori și obiectivelor naționale și ale pieței interne. Obiectivele care stau la baza oricărei proceduri de limitare ar trebui să fie definite în mod clar în prealabil. Atunci când analizează cea mai adecvată procedură de selecție și în conformitate cu măsurile de coordonare luate la nivelul Uniunii, statele membre ar trebui să consulte în timp util și în mod transparent toate părțile interesate cu privire la justificarea, obiectivele și condițiile procedurii. ï Statele membre pot utiliza, printre altele inter alia, proceduri de selecție concurențiale sau comparative pentru la asignarea atribuirea frecvențelor ð spectrului ï radio, precum și Ö sau Õ a numerelor cu valoare economică excepțională. În administrarea unor Atunci când pun în aplicare astfel de sisteme, autoritățile naționale de reglementare ar trebuie să țină seama de dispozițiile articolului 8 ð obiectivele prezentei directive ï . ð Dacă un stat membru constată că drepturi suplimentare pot fi puse la dispoziție într-o bandă, acesta ar trebui să înceapă procesul aferent. ï

ê 2002/20/CE considerentul 23

Atunci când stabilesc criteriile pentru procedurile de selecție competitive sau comparative, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să asigure faptul că obiectivele din articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) sunt îndeplinite. Prin urmare, aplicarea unor criterii de selecție obiective, nediscriminatorii și proporționale destinate promovării concurenței, care au ca efect excluderea anumitor întreprinderi de la o procedură de selecție competitivă sau comparativă pentru o anumită frecvență radio, nu contravine prezentei directive.

ò nou

(127)Creșterea masivă a cererii de spectru radio și a cererii utilizatorilor finali de capacitate în bandă largă fără fir impune găsirea unor răspunsuri care să permită soluții de acces alternative, complementare și eficiente din punctul de vedere al spectrului, inclusiv sisteme de acces fără fir de mică putere în zone restrânse, cum ar fi rețelele radio locale (radio local area networks - RLAN) și rețelele de puncte de acces celulare de mică putere și de mici dimensiuni. Astfel de sisteme de acces fără fir complementare, în special punctele de acces RLAN disponibile publicului, sporesc accesul utilizatorilor finali la internet și descongestionează traficul mobil pentru operatorii mobili. RLAN-urile utilizează spectrul radio armonizat fără a avea nevoie de o autorizație individuală sau de un drept de utilizare a spectrului. Majoritatea punctelor de acces RLAN sunt folosite până acum de utilizatori privați ca o prelungire locală fără fir a conexiunii lor fixe în bandă largă. Utilizatorii finali, în limitele propriului abonament la internet, nu ar trebui împiedicați să partajeze accesul la RLAN-ul lor cu alți utilizatori, astfel încât să crească numărul de puncte de acces disponibile, mai ales în zonele cu o densitate mare a populației, să se maximizeze capacitatea de transmisie de date fără fir prin reutilizarea spectrului radio și să se creeze o infrastructură de bandă largă fără fir complementară eficientă din punctul de vedere al costurilor accesibilă altor utilizatori finali. Prin urmare, ar trebui, de asemenea, să se elimine restricțiile inutile care împiedică implementarea și interconectarea punctelor de acces RLAN. Autoritățile publice sau furnizorii de servicii publice care utilizează RLAN-uri în sediile lor pentru personalul, vizitatorii sau clienții lor, de exemplu pentru a facilita accesul la serviciile de e-guvernare sau pentru a pune la dispoziție informații privind transportul public sau gestionarea traficului rutier, ar putea, de asemenea, să acorde acces la astfel de puncte de acces în vederea unei utilizări generale de către cetățeni ca serviciu auxiliar celor pe care le oferă publicului în sediile respective, în măsura permisă de normele în materie de concurență și achiziții publice. În plus, furnizorul unui astfel de acces local la rețelele de comunicații electronice în interiorul sau în jurul unei proprietăți private ori zone publice limitate în condiții necomerciale sau ca serviciu auxiliar unei alte activități care nu depinde de respectivul acces (cum ar fi hotspoturile RLAN puse la dispoziția clienților altor activități comerciale sau publicului larg în zona respectivă) poate fi supus obligației de a se conforma autorizațiilor generale pentru drepturile de utilizare a spectrului radio, dar nu ar trebui să facă obiectul niciunor condiții sau cerințe aferente autorizațiilor generale aplicabile furnizorilor de rețele sau servicii publice de comunicații ori obligațiilor privind utilizatorii finali sau interconectarea. Cu toate acestea, furnizorul respectiv ar trebui să aibă în continuare obligația de a respecta normele privind răspunderea prevăzute la articolul 12 din Directiva 2000/31/CE privind comerțul electronic 58 . Apar noi tehnologii, cum ar fi LiFi-ul, care vor completa capacitățile actuale în materie de spectru radio pe care le oferă RLAN-urile și punctele de acces fără fir pentru a include punctele de acces optic bazate pe utilizarea luminii vizibile și a ajunge la rețele locale hibride care permit comunicațiile fără fir optice.

(128)Dat fiind faptul că punctele de acces fără fir de mică putere în zone restrânse sunt foarte mici și utilizează echipamente discrete similare celor ale routerelor RLAN și ținând seama de impactul lor pozitiv asupra utilizării spectrului și asupra dezvoltării comunicațiilor fără fir, caracteristicile lor tehnice - cum ar fi puterea de ieșire - ar trebui specificate la nivelul Uniunii într-o manieră proporțională pentru implementarea locală și utilizarea lor ar trebui să fie supusă exclusiv autorizărilor generale - cu excepția RLAN-urilor, care nu ar trebui să facă obiectul unei cerințe de autorizare care să depășească ceea ce este necesar pentru utilizarea spectrului radio - și orice restricții suplimentare în temeiul planificării individule sau al altor permise ar trebui limitate în cea mai mare măsură posibilă.

ê 2002/19/CE considerentul 1 (adaptat)

(129)Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (directivă-cadru) 59 stabilește obiectivele unui cadru de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice din Comunitate, inclusiv pentru rețelele de telecomunicații fixe și mobile, rețelele de televiziune prin cablu, rețelele utilizate pentru radiodifuziunea terestră, rețelele de satelit și rețelele Internet, utilizate atât pentru transmisia vocală, cât și pentru fax, date și imagini. Este posibil ca aceste rețele să fi fost deja autorizate de statele membre în cadrul Directivei 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) 60 sau să fi fost autorizate în cadrul măsurilor de reglementare anterioare. Dispozițiile prezentei directive Ö în ceea ce privește accesul și interconectarea Õ se aplică rețelelor utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice accesibile publicului. Prezenta directivă are ca obiect acordurile privind accesul și interconectarea încheiate între furnizorii de servicii. Prezenta directivă nu impune nici o obligație în ceea ce privește rețelelore care nu sunt publice Ö nicio obligație în ceea ce privește accesul sau interconectarea Õ, cu excepția cazului în care, atunci când acestea beneficiază de acces la rețelele publice, pot fi sunt supuse unor condiții prevăzute de statele membre.

ê 2002/19/CE considerentul 2

Serviciile care furnizează conținuturi precum oferirea spre vânzare a unui pachet de emisiuni de radiodifuziune sonoră sau de televiziune nu sunt acoperite de cadrul de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice.

ê 2002/19/CE considerentul 3 (adaptat)

(130)Termenul „acces” poate avea sensuri multiple și, prin urmare, este necesar să se definească exact modul în care acest termen este utilizat în prezenta directivă, fără a aduce atingere modului în care poate fi utilizat în cadrul altor măsuri comunitare Ö ale Uniunii Õ. Un operator poate fi proprietarul rețelei sau al infrastructurii subiacente aferente acesteia sau le poate închiria parțial ori sau în întregime.

ê 2002/19/CE considerentul 5

ð nou

(131)Pe o piață deschisă și competitivă nu ar trebui să existe nici o restricție care să împiedice întreprinderile să negocieze acorduri de acces și de interconectare între ele, în special acorduri transfrontaliere, cu condiția respectării normelor în materie de concurență prevăzute în măsura în care normele privind concurența din tratat sunt respectate. În contextul vederea realizării unei veritabile piețe paneuropene mai eficiente, cu o concurență efectivă, care să ofere mai multe alternative și servicii mai competitive pentru consumatori ð utilizatorii finali ï , întreprinderile care primesc o cerere de acces sau de interconectare ð din partea altor întreprinderi care sunt supuse autorizării generale pentru a furniza publicului rețele sau servicii de comunicații electronice ï ar trebui, în principiu, să încheie astfel de acorduri în condiții pe o bază comercialeă și să le negocieze cu bună-credință.

ê 2002/19/CE considerentul 6

ð nou

(132)Pe piețele pe care încă mai există diferențe marijore în ceea ce privește puterea de negociere între întreprinderi și pe care unele anumite întreprinderi se bazează pe infrastructura oferită de alții pentru a-și furniza serviciile, este oportun necesar să se stabilească un cadru care să asigure funcționarea eficientă a pieței. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să aibă competența puterea de a asigura garanta, în caz de eșec al negocierilor comerciale, acces și interconectare adecvate, precum și interoperabilitate a serviciilor în interesul utilizatorilor finali. În special, acestea pot asigura legătura conectivitatea cap la cap prin impunerea unor obligații proporționale întreprinderilor care ð fac obiectul autorizării generale și care ï controlează accesul la utilizatorii finali. Controlul mijloacelor de acces poate implica proprietatea sau controlul asupra legăturii fizice cu utilizatorul final (fie fixă, fie mobilă) și/sau capacitatea de a modifica sau a retrage numărul sau numerele naționale necesare pentru a accesa punctul terminusal al rețelei utilizatorului final. Acest lucru s-ar putea întâmpla poate fi necesar în cazul în care, de exemplu, dacă operatorii de rețele ar limita în mod nejustificat alternativele oferite utilizatorilor finali în ceea ce privește accesul la portalurile și serviciile de iInternet.

ò nou

(133)În lumina principiului nediscriminării, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să se asigure că toți operatorii, indiferent de dimensiunea lor și de modelul lor de afaceri, fie că sunt integrați pe verticală, fie că sunt separați, se pot interconecta în termeni și în condiții rezonabile pentru a furniza conectivitate cap la cap și acces la internetul mondial.

ê 2002/19/CE considerentul 7

(134)Măsurile juridice sau administrative naționale care leagă stabilesc legătura dintre termenii și condițiile de acces sau interconectare de la activitățile părții care dorește interconectarea, și anume în special de la nivelul investiției sale în infrastructura rețelei, și nu de la serviciile de interconectare sau de acces sau interconectare furnizate, pot genera denaturări ale pieței și pot, prin urmare, să nu fie compatibile cu normele în materie de privind concurențăa.

ê 2002/19/CE considerentul 8

ð nou

(135)Operatorii de rețele care controlează accesul la propriii lor clienți fac acest lucru utilizând un număr sau o adresă de identificare unică dintr-o serie de numere sau de și adrese publicate. Este necesar ca și alți operatori de rețele să poată furniza trafic acestor clienți și, prin urmare, să fie capabili să se interconecteze reciproc direct sau indirect. ð Prin urmare, este oportun să se stabilească ï dDrepturile și obligațiile existente în materie de negociere a interconectărilor ar trebui menținute. De asemenea, se recomandă păstrarea obligațiilor prevăzute anterior de Directiva 95/47/CE care impune rețelelor de comunicații electronice complet digitale utilizate pentru distribuția serviciilor de televiziune și deschise publicului să fie capabile să distribuie servicii și programe de televiziune în format mare, astfel încât utilizatorii să poată recepționa aceste programe în formatul în care sunt transmise.

ê 2002/19/CE considerentul 9

(136)Utilizatorii finali trebuie să beneficieze de interoperabilitate, care este un obiectiv important al prezentului cadru de reglementare. Încurajarea interoperabilității este unul dintre obiectivele autorităților naționale de reglementare, conform prezentului cadru, care prevede, de asemenea, obligația impune și Comisiei de a publicarea o unei listăe de standarde și/sau specificații referitoare la furnizarea de servicii, interfețe tehnice și/sau funcții de rețea, ca bază pentru încurajarea armonizării în materie de comunicațiilor electronice. Statele membre ar trebuie să încurajeze utilizarea standardelor și/sau a specificațiilor publicate, dar numai în măsura strict necesară pentru a asigura interoperabilitatea serviciilor și îmbunătățirea libertății de a alege a utilizatorilor.

ò nou

(137)În prezent, atât conectivitatea cap la cap, cât și accesul la servicii de urgență depind de adoptarea de către utilizatorii finali a serviciilor de comunicații interpersonale bazate pe numere. Evoluțiile tehnologice viitoare sau o utilizare sporită a serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ar conduce la o interoperabilitate insuficientă între serviciile de comunicații. Ca o consecință, ar putea să apară bariere semnificative la intrarea pe piață și obstacole în calea inovării ulterioare suplimentare, care să amenințe în mod apreciabil atât conectivitatea cap la cap eficace între utilizatorii finali, cât și accesul eficace la serviciile de urgență.

(138)În cazul în care apar astfel de probleme de interoperabilitate, Comisia poate solicita OAREC să prezinte un raport care ar trebui să conțină o evaluare factuală a situației pieței la nivelul Uniunii și al statelor membre. Pe baza raportului OAREC și a altor elemente de probă disponibile și ținând seama de efectele asupra pieței interne, Comisia ar trebui să decidă dacă este necesară o intervenție în materie de reglementare a autorităților naționale de reglementare. În cazul în care consideră că o astfel de intervenție în materie de reglementare ar trebui să fie avută în vedere de către autoritățile naționale de reglementare, Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare care să precizeze natura și domeniul de aplicare al eventualelor intervenții în materie de reglementare ale ANR-urilor, în special măsuri menite să impună tuturor furnizorilor sau anumitor furnizori utilizarea obligatorie a standardelor sau a specificațiilor. Termenii „standarde europene” și „standarde internaționale” sunt definiți la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 61 . Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să evalueze, în funcție de circumstanțele naționale specifice, dacă orice intervenție este necesară și justificată pentru a se asigura conectivitatea cap la cap sau accesul la serviciile de urgență și, dacă da, să impună obligații proporționale în conformitate cu măsurile de punere în aplicare ale Comisie.

(139)În situațiile în care întreprinderile nu au acces la alternative viabile la activele care nu pot fi multiplicate până la primul punct de distribuție, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie împuternicite să impună obligații în materie de acces tuturor operatorilor, fără a afecta puterea de piață a acestora. În acest sens, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să țină seama de toate barierele tehnice și economice din calea viitoarelor multiplicări ale rețelelor. Simplul fapt că există deja mai mult de o astfel de infrastructură nu ar trebui în mod necesar să fie interpretat ca indicând faptul că activele sale pot fi multiplicate. Primul punct de distribuție ar trebui să fie identificat pe baza unor criterii obiective.

(140)Ar putea fi justificat să se extindă obligațiile în materie de acces la cablaje și cabluri dincolo de primul punct de concentrare în zonele cu o densitate mai mică a populației, limitând totodată aceste obligații la puncte cât mai aproape posibil de utilizatorii finali în cazul în care se demonstrează că multiplicarea ar fi, de asemenea, imposibilă dincolo de respectivul prim punct de concentrare.

(141)În astfel de cazuri, pentru a se respecta principiul proporționalității, poate fi oportun ca autoritățile naționale de reglementare să scutească anumite categorii de proprietari sau de întreprinderi sau ambele de obligații care merg dincolo de primul punct de distribuție, pe motiv că o obligație în materie de acces care nu se bazează pe o putere semnificativă pe piață ar risca să afecteze justificarea comercială a planului lor de afaceri pentru elementele de rețea recent implementate. Întreprinderile separate din punct de vedere structural nu ar trebui să facă obiectul unor astfel obligații în materie de acces dacă acestea oferă un acces alternativ eficace în condiții comerciale la o rețea de foarte mare capacitate.

(142)Utilizarea în comun a infrastructurii pasive sau active folosite în furnizarea de servicii de comunicații electronice fără fir sau implementarea în comun a unor astfel de infrastructuri, în conformitate cu principiile dreptului concurenței, poate fi deosebit de utilă pentru a maximiza conectivitatea de foarte mare capacitate în întreaga Uniune, în special în zonele cu o densitate mai mică a populației unde multiplicarea nu este posibilă și utilizatorii finali riscă să fie lipsiți de o astfel de conectivitate. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui, în mod excepțional, să fie în măsură să impună o astfel de utilizare sau implementare în comun ori un acces localizat la roaming în conformitate cu dreptul Uniunii, dacă demonstrează beneficiile aferente unei astfel de utilizări sau unui astfel de acces în comun în ceea ce privește depășirea unor bariere foarte semnificative în calea multiplicării și remedierea altor restricții severe ale posibilității de alegere a utilizatorului final sau ale calității serviciului ori ambele sau ale ariei de acoperire teritorială și ținând seama de mai multe elemente, în special de nevoia de a menține stimulentele pentru implementarea infrastructurii.

ê 2009/140/CE considerentul 65 (adaptat)

(143)Deși este oportun Cu toate caă, în unele anumite circumstanțe, o autoritate națională de reglementare poate să impună obligații operatorilor care nu au o putere semnificativă pe piață în scopul îndeplinirii unor obiective precum conectivitatea cap la cap sau interoperabilitatea serviciilor, este totuși necesară garantarea faptului că aceste obligații se impun în conformitate cu cadrul de reglementare UE și, în special, cu procedurile sale de notificare.

ê 2002/19/CE considerentul 10 (adaptat)

ð nou

(144)Este posibil ca doar normele în materie de privind concurențăa să nu fie suficiente pentru a asigura diversitatea culturală și pluralismul mijloacelor de informare comunicare în masă în domeniul televiziunii digitale. Directiva 95/47/CE a prevăzut un cadru de reglementare inițial pentru noua industrie a televiziunii digitale care trebuie păstrat, inclusiv în special obligația de a furniza acces condiționat în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, pentru a garanta existența unei game largi de programe și servicii. Evoluțiilea tehnologiceei și ale pieței impune revizuirea acestor obligațiilor ð de a furniza acces condiționat în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii ï în mod periodic, fie de către statele membre, pentru piețele lor naționale, fie de către Comisie, pentru Comunitate Ö Uniune Õ , în special pentru a determina dacă se justifică extinderea obligațiilor la porți de conectare noi, precum grilele ghiduri electronice de programe (EPG) și interfețele de programe a de aplicațieire (API), în măsura în care este necesar pentru a asigura accesul utilizatorilor finali la serviciile de radiodifuziune digitale specificate. Statele membre pot specifica serviciile de radiodifuziune digitale la care trebuie să se asigure accesul utilizatorilor finali prin orice mijloace legislative, de reglementare măsuri cu putere de lege sau măsuri administrative pe care le consideră necesare.

ê 2002/19/CE considerentul 11

(145)De asemenea, statele membre pot permite autorității naționale de reglementare să revizuiască obligațiile referitoare la accesul condiționat la serviciile de radiodifuziune digitale pentru a putea evalua printr-o analiză a de pieațeiă dacă este necesar să retragă sau să modifice condițiile aplicabile pentru operatorilori care nu au putere semnificativă pe piața relevantă pertinentă. O astfel de retragere sau modificare nu ar trebui să afecteze în mod negativ accesul utilizatorilor finali la astfel de serviciile respective sau perspectiva unei concurențe efective.

ê 2002/19/CE considerentul 12 (adaptat)

Pentru a asigura continuitatea acordurilor existente și pentru a evita un vid juridic, este necesar să se garanteze că obligațiile referitoare la acces și la interconectare impuse în temeiul articolelor 4, 6, 7, 8, 11, 12 și 14 din Directiva 97/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1997 privind interconectarea în domeniul telecomunicațiilor în ceea ce privește asigurarea serviciului universal și a interoperabilității prin aplicarea principiilor furnizării unei rețele deschise (FRD) 62 , obligațiile privind accesul special impuse în temeiul articolului 16 din Directiva 98/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 1998 privind aplicarea furnizării unei rețele deschise (FRD) la telefonia vocală și la serviciul universal pentru telecomunicații într-un mediu competitiv 63 și obligațiile privind furnizarea capacității de transmisie pe linii închiriate în cadrul Directivei 92/44/CEE a Consiliului din 5 iunie 1992 privind aplicarea furnizării de rețele deschise în cazul liniilor închiriate 64 sunt preluate inițial în noul cadru de reglementare, dar fac obiectul unei revizuiri imediate în funcție de situația pieței. O astfel de revizuire ar trebui să se extindă la organizațiile care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 2887/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind accesul dezintegrat la bucla locală 65 .

ê 2002/19/CE considerentul 13 (adaptat)

Revizuirea ar trebui efectuată cu ajutorul unei analize economice a pieței bazate pe metodologia dreptului concurenței. Scopul este de a reduce treptat reglementările ex ante specifice ale sectorului, pe măsură ce se intensifică concurența de pe piață. Cu toate acestea, procedura ia în considerare și problemele tranzitorii de pe piață, precum cele privind roaming-ul internațional, dar și posibilitatea apariției unor noi blocaje generate de evoluția tehnologică, care pot necesita reglementări ex ante, de exemplu în domeniul rețelelor de acces în bandă largă. Pot exista situații în care concurența se dezvoltă într-un ritm diferit pe diferite segmente de piață și în diferite state membre, iar autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie capabile să relaxeze obligațiile de reglementare de pe acele piețe în care concurența determină obținerea rezultatelor dorite. Pentru a se asigura faptul că operatorii de pe piață aflați în situații similare beneficiază de același tratament în diferite state membre, Comisia trebuie să poată garanta armonizarea aplicării dispozițiilor prezentei directive. Autoritățile naționale de reglementare și autoritățile naționale competente pentru punerea în aplicare a dreptului concurenței ar trebui, după caz, să își coordoneze acțiunile pentru a se asigura că aplică soluția cea mai potrivită. Comunitatea și statele membre și-au asumat, în cadrul negocierilor privind serviciile de telecomunicații de bază desfășurate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, angajamente referitoare la interconectarea rețelelor de telecomunicații pe care trebuie să le respecte..

ê 2002/19/CE considerentul 14 (adaptat)

Directiva 97/33/CE a stabilit o serie de obligații susceptibile să fie impuse întreprinderilor cu o putere semnificativă pe piață, în special în ceea ce privește transparența, nediscriminarea, separarea contabilă, accesul și controlul prețurilor, inclusiv orientarea prețurilor în funcție de costuri. Această serie de obligații posibile ar trebui păstrată, dar, în afară de aceasta ar trebui să se stabilească în plus o listă maximă de obligații care se pot aplica întreprinderilor, pentru a evita reglementarea excesivă. În mod excepțional, pentru a garanta respectarea angajamentelor internaționale și a legislației comunitare, poate fi adecvată impunerea unor obligații privind accesul sau interconectarea pentru toți operatorii de pe piață, așa cum se întâmplă în prezent în cazul sistemelor de acces condiționat în domeniul serviciilor de televiziune digitală.

ê 2002/21/CE considerentul 25 (adaptat)

ð nou

(146)În anumite împrejurări este necesară impunerea unor obligații ex ante pentru a asigura dezvoltarea unei piețe concurențiale, ð ale cărei condiții favorizează implementarea și adoptarea conectivității de foarte mare capacitate și maximizarea beneficiilor utilizatorilor finali ï. Definiția puterii semnificative pe piață prevăzută de Directiva 97/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1997 privind interconectarea în telecomunicații în vederea asigurării unui serviciu și a unei interoperabilități universale prin aplicarea principiilor de furnizare a unei rețele deschise (FRD) 66 s-a dovedit a fi eficientă în etapele inițiale de deschidere a pieței, reprezentând un prag pentru obligațiile ex ante, dar în prezent trebuie adaptată pentru a răspunde cerințelor unor piețe mai complexe și mai dinamice. Din acest motiv, definiția utilizată în prezenta directivă este echivalentă cu conceptul de poziție dominantă definit în jurisprudența Curții de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene.

ê 2002/21/CE considerentul 26

(147)Două sau mai multe întreprinderi se pot fi considerate a se bucura de o poziție dominantă comună nu numai în cazul în care există legături structurale sau de alt tip între ele, dar și în cazul în care structura pieței relevante în cauză este favorabilă unor efecte coordonate, și anume încurajează comportamentul anticoncurențial paralel sau aliniat pe piață.

ê 2002/21/CE considerentul 27 (adaptat)

ð nou

(148) Este esențial ca obligațiile de reglementare ex ante să fie impuse numai ð pe o piață angro ï atunci când nu există concurență efectivă, ca de exemplu pe piețele în care există una sau mai multe întreprinderi cu o putere semnificativă pe piață, ð în vederea asigurării concurenței durabile pe o piață cu amănuntul conexă, ï și în care măsurile corective prevăzute soluțiile oferite de dreptul concurenței național intern și comunitar Ö al Uniunii Õ nu sunt suficiente pentru rezolvarea problemei. Prin urmare, Comisia trebuie să elaboreze stabilească orientări la nivelul comunitar Ö Uniunii Õ în conformitate cu principiile dreptului concurenței, care să fie urmate de autoritățile naționale de reglementare în evaluarea determinarea eficienței concurenței de pe o piață dată și a puterii semnificative a întreprinderilor pe piață. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să analizeze dacă pe piața unui anumit produs sau serviciu concurența este efectivă concurențială într-o zonă geografică dată care ar puteaoate fi reprezentată de întreg teritoriul sau de o parte din teritoriul unui statului membru în cauză, sau de părți învecinate din teritoriile anumitor unor state membre examinate împreună considerate în ansamblu. Analiza caracterului efectiv al concurenței ar trebui să includă și stabilirea faptului dacă piața prezintă perspective de concurență și, prin urmare, dacă orice lipsă a concurenței este de durată stabilească dacă există perspective de concurență pe piață și dacă, prin urmare, se prevede o persistență a lipsei concurenței efective. Orientările respective menționate anterior se vor Ö ar trebui să se Õ referei și la problema piețelor nou-apărute, pe care este probabil ca liderul de piață să deținăe de facto un sector de piață substanțial mare, dar căruia nu ar trebui să i se impună obligații nejustificate. Comisia ar trebuie să revizuiască periodic aceste orientările, ð în special cu ocazia unei revizuiri a legislației existente, ținând seama de evoluția jurisprudenței, a gândirii economice și a experienței reale de pe piață și ï pentru a se asigura faptul că sunt întotdeauna adaptate la o piață care evoluează rapid. Autoritățile naționale de reglementare vor trebui să coopereze în cazul în care se constată că piața relevantă în cauză este transnațională.

ê 2002/21/CE considerentul 28 (adaptat)

(149)Pentru a stabili dacă o întreprindere are putere semnificativă pe o anumită piață, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să acționeze în conformitate cu legislația comunitară Ö Uniunii Õ și să țină seama în cea mai mare măsură de orientări ale Comisiei Ö privind analiza de piață și evaluarea puterii semnificative pe piață Õ.

ò nou

(150)Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să definească piețele geografice relevante de pe teritoriul lor ținând seama în cea mai mare măsură de Recomandarea Comisiei privind piețele relevante de produse și servicii, adoptată în conformitate cu prezenta directivă și având în vedere circumstanțele naționale și locale. Prin urmare, autoritățile naționale de reglementare ar trebui, cel puțin, să analizeze piețele care sunt incluse în recomandare, inclusiv piețele care sunt enumerate, dar care nu mai sunt reglementate în contextul național sau local specific. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui, de asemenea, să analizeze piețele care nu sunt incluse în recomandarea menționată, dar care sunt reglementate pe teritoriul aflat sub jurisdicția lor pe baza analizelor de piață anterioare sau alte piețe, dacă au motive suficiente să considere că pot trece testul celor trei criterii prevăzut în prezenta directivă.

(151)Piețele transnaționale pot fi definite, atunci când acest lucru este justificat de definiția pieței geografice, ținând seama de toți factorii legați de cerere și ofertă în conformitate cu principiile dreptului concurenței. OAREC este organismul cel mai în măsură să efectueze o astfel de analiză, dat fiind faptul că beneficiază de experiența colectivă exhaustivă a autorităților naționale de reglementare dobândită în procesul de definire a piețelor la nivel național. Dacă piețele transnaționale sunt definite și se justifică o intervenție în materie de reglementare, autoritățile naționale de reglementare în cauză ar trebui să coopereze pentru a identifica răspunsul normativ adecvat, inclusiv în procesul de notificare a Comisiei. Acestea pot coopera, de asemenea, în același mod în cazul în care nu sunt identificate piețe transnaționale, dar pe teritoriile lor condițiile de piață sunt suficient de omogene pentru a beneficia de pe urma unei abordări coordonate în materie de reglementare, de exemplu din perspectiva unor similitudini în materie de costuri, structuri ale pieței sau operatori ori în cazul în care cererea utilizatorilor finali este transnațională sau comparabilă.

(152)În unele circumstanțe, piețele geografice sunt definite ca naționale sau subnaționale, de exemplu datorită naturii naționale sau locale a implementării rețelei care determină limitele puterii de piață potențiale a întreprinderilor în ceea ce privește oferta angro, dar există încă o cerere transnațională semnificativă din partea uneia sau mai multor categorii de utilizatori finali. Acest lucru poate fi valabil, în special, în cazul cererii din partea utilizatori finali care sunt întreprinderi cu activități în mai multe unități situate în diferite state membre. În cazul în care cererea transnațională nu este suficient satisfăcută de către furnizori, de exemplu dacă aceștia sunt fragmentați de-a lungul frontierelor naționale sau la nivel local, apare o potențială barieră în calea pieței interne. În consecință, OAREC ar trebui să fie împuternicit să furnizeze autorităților naționale de reglementare orientări privind abordări comune în materie de reglementare în vederea asigurării faptului că cererea transnațională poate fi satisfăcută în mod mulțumitor, permițând creșteri ale eficienței și economii de scară în pofida fragmentării ofertei. Orientările OAREC ar trebui să se reflecte în opțiunile autorităților naționale de reglementare în urmărirea obiectivului pieței interne atunci când impun obligații în materie de reglementare operatorilor PSP la nivel național.

(153)Dacă autoritățile naționale de reglementare nu au urmat abordarea comună recomandată de către OAREC pentru a răspunde cererii transnaționale identificate, cu consecința că cererea transnațională a utilizatorilor finali nu este satisfăcută în mod eficient și că, prin urmare, în calea pieței interne apar bariere care puteau fi evitate, ar putea fi necesar să se armonizeze specificațiile tehnice ale produselor de acces la nivel angro capabile să satisfacă o cerere transnațională dată, ținând seama de orientările OAREC.

(154)Obiectivul oricărei intervenții în materie de reglementare ex ante este, în ultimă instanță, de a genera beneficii pentru utilizatorii finali din punctul de vedere al prețului, al calității și al posibilității de alegere prin transformarea piețelor cu amănuntul în piețe efectiv concurențiale în mod durabil. Este probabil ca autoritățile naționale de reglementare să fie treptat în măsură să constate că multe piețe cu amănuntul sunt concurențiale chiar și în absența reglementării la nivel angro, în special ținând seama de îmbunătățirile preconizate în ceea ce privește inovarea și concurența.

(155)Pentru autoritățile naționale de reglementare, punctul de plecare în vederea identificării piețelor angro care pot face obiectul reglementării ex ante este analiza piețelor cu amănuntul corespunzătoare. Analiza unei concurențe efective la nivelul cu amănuntul și la nivel angro este efectuată dintr-o perspectivă orientată spre viitor pentru un orizont de timp dat și este ghidată de dreptul concurenței, inclusiv de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție, după caz. În cazul în care se ajunge la concluzia că piețele cu amănuntul ar fi efectiv concurențiale în absența reglementării ex ante la nivel angro pe piața (piețele) relevantă (relevante) corespunzătoare, acest fapt ar trebui să determine autoritatea națională de reglementare să concluzioneze că reglementarea nu mai este necesară la nivelul angro relevant.

(156)În perioada de tranziție treptată către piețe dereglementate, acordurile comerciale între operatori vor deveni treptat mai frecvente, iar dacă acestea sunt durabile și îmbunătățesc dinamica concurenței, pot contribui la concluzia că pe o anumită piață angro nu se justifică reglementarea ex ante. O logică asemănătoare s-ar aplica în sens invers, în cazul încetării imprevizibile a acordurilor comerciale pe o piață dereglementată. Analiza unor astfel de acorduri ar trebui să țină seama de faptul că perspectiva reglementării poate fi un motiv care să-i determine pe proprietarii rețelei să poarte negocieri comerciale. În vederea garantării faptului că se acordă o atenție corespunzătoare impactului reglementării impuse pe piețele conexe atunci când se stabilește dacă pe o piață dată se justifică reglementarea ex ante, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să se asigure că piețele sunt analizate în mod coerent și, în cazul în care acest lucru este posibil, în același timp sau la un interval de timp cât mai apropiat posibil. În vederea garantării faptului că se acordă o atenție corespunzătoare impactului reglementării impuse pe piețele conexe atunci când se stabilește dacă pe o piață dată se justifică reglementarea ex ante, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să se asigure că piețele sunt analizate în mod coerent și, în cazul în care acest lucru este posibil, în același timp sau la un interval de timp cât mai apropiat posibil.

(157)Atunci când evaluează reglementarea de la nivelul angro pentru a soluționa problemele de la nivelul cu amănuntul, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să țină seama de faptul că mai multe piețe angro pot furniza inputuri angro în amonte pentru o anumită piață cu amănuntul și, invers, o piață angro poate furniza inputuri angro în amonte pentru o gamă variată de piețe cu amănuntul. În plus, dinamica concurenței de pe o anumită piață poate fi influențată de piețe care sunt contigue, dar nu sunt într-o relație verticală, cum ar putea fi cazul anumitor piețe fixe și mobile. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să efectueze această evaluare pentru fiecare piață angro avută în vedere pentru a face obiectul reglementării, începând cu măsuri corective pentru accesul la infrastructura civilă, deoarece astfel de măsuri corective sunt, de obicei, favorabile unei concurențe mai durabile, inclusiv concurenței la nivelul infrastructurii, iar apoi să analizeze orice piețe angro considerate ca fiind susceptibile să facă obiectul reglementării ex ante, dat fiind probabilul lor caracter adecvat pentru soluționarea problemelor în materie de concurență identificate la nivelul cu amănuntul. Atunci când decid cu privire la măsura corectivă specifică ce urmează să fie impusă, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să evalueze fezabilitatea acesteia din punct de vedere tehnic și să efectueze o analiză cost-beneficiu, având în vedere gradul său de adecvare pentru a soluționa problemele în materie de concurență identificate la nivelul cu amănuntul. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să ia în considerare consecințele impunerii oricărei măsuri corective specifice care, dacă este fezabilă numai în cazul anumitor topologii de rețea, ar putea constitui un factor de descurajare pentru implementarea rețelelor de foarte mare capacitate în interesul utilizatorilor finali. În fiecare etapă a evaluării, înainte ca autoritatea națională de reglementare să stabilească dacă orice alte măsuri corective ar trebui impuse unui operator cu putere semnificativă pe piață, aceasta ar trebui să încerce să determine dacă piața cu amănuntul în cauză ar fi efectiv concurențială în lumina oricăror acorduri comerciale relevante sau a altor circumstanțe de pe piața angro, inclusiv a altor tipuri de reglementări care sunt deja în vigoare, cum ar fi, de exemplu, obligațiile în materie de acces general la activele care nu pot fi multiplicate sau obligațiile impuse în temeiul Directivei 2014/61/UE, și a oricărei reglementări considerate deja ca fiind adecvată de către autoritatea națională de reglementare pentru un operator cu putere semnificativă pe piață. Chiar dacă astfel de diferențe nu duc la definirea unor piețe geografice distincte, acestea pot justifica diferențierea în ceea ce privește măsurile corective adecvate impuse în funcție de intensitatea diferită a constrângerilor concurențiale.

(158)Reglementarea ex ante impusă la nivel angro, care este, în principiu, mai puțin intruzivă decât reglementarea de la nivelul cu amănuntul, este considerată suficientă pentru remedierea potențialelor probleme în materie de concurență pe piața sau pe piețele din aval conexe. Progresele realizate în materie de concurență de la instituirea cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice sunt demonstrate de dereglementarea progresivă a piețelor cu amănuntul în întreaga Uniune. De asemenea, normele referitoare la impunerea de măsuri corective ex ante întreprinderilor cu putere semnificativă pe piață ar trebui să fie simplificate și să devină mai previzibile, atunci când acest lucru este posibil. Prin urmare, ar trebui să se abroge competența de a impune controale în materie de reglementare ex ante pe baza puterii de piață semnificative pe piețele cu amănuntul.

(159)Atunci când o autoritate națională de reglementare retrage reglementarea de la nivelul angro, aceasta ar trebui să stabilească o perioadă de notificare prealabilă adecvată pentru a se asigura o tranziție sustenabilă către o piață dereglementată. În definirea unei astfel de perioade, autoritatea națională de reglementare ar trebui să țină seama de acordurile existente între furnizorii de acces și solicitanții de acces care au fost încheiate pe baza obligațiilor impuse în materie de reglementare. În special, acordurile respective pot oferi solicitanților de acces o protecție juridică de ordin contractual pentru o perioadă determinată de timp. Autoritatea națională de reglementare ar trebui, de asemenea, să țină seama de posibilitatea efectivă ca participanții pe piață să accepte orice acces la nivel angro comercial sau orice oferte de coinvestiții care pot exista pe piață și de nevoia de a se evita o perioadă îndelungată de eventual arbitraj de reglementare. Regimurile tranzitorii instituite de autoritatea națională de reglementare ar trebui să țină seama de amploarea și calendarul supravegherii reglementare prevăzute în acordurile preexistente, din momentul în care începe să curgă perioada de notificare prealabilă.

ê 2009/140/CE considerentul 48

(160)Pentru a oferi actorilor operatorilor de pe piață siguranță în ceea ce privește condițiile de reglementare, este necesară stabilirea unui termen pentru analizele de piață. Este important să se efectueze periodic analize de piață la intervale rezonabile și adecvate. La stabilirea termenului în cauză ar trebui să se țină seama dacă piața a mai făcut anterior obiectul unei analize și a fost notificată în mod corespunzător. În cazul în care o autoritate națională de reglementare nu efectuează analiza de piață în termenul specificat, acest lucru poate pune în pericol piața internă și este posibil ca procedurile obișnuite de constatare a neîndeplinirii nerespectării obligațiilor de către autoritate să nu producă în timp efectul dorit. Ca alternativă, autoritatea națională de reglementare în cauză ar trebui să poată solicita asistența OAREC pentru a finaliza analiza de piață. De exemplu, asistența ar putea lua forma unui grup operativ specific special de intervenție compus din reprezentanții ai altor autorități naționale de reglementare.

ê 2009/140/CE considerentul 49 (adaptat)

(161)Datorită nivelului ridicat de inovare tehnologică și a piețelor deosebit de dinamice din sectorul comunicațiilor electronice, este necesară adaptarea rapidă a reglementărilor în mod coordonat și armonizat la nivelul comunitar Ö Uniunii Õ, deoarece experiența a arătatată faptul că divergențele dintre autoritățile naționale de reglementare cu privire la punerea în aplicare a cadrului de reglementare UE între autoritățile naționale de reglementare potate crea un obstacol în calea dezvoltării pieței interne.

ò nou

(162)Cu toate acestea, în interesul unui grad sporit de stabilitate și predictibilitate a măsurilor de reglementare, termenul maxim permis între analizele de piață ar trebui să fie extins de la trei la cinci ani, cu condiția ca schimbările survenite între timp pe piață să nu necesite o nouă analiză. Atunci când se stabilește dacă o autoritate națională de reglementare și-a respectat obligația de a analiza piețele și a notificat proiectul de măsură corespunzătoare cel puțin o dată la cinci ani, numai o notificare cuprinzând o nouă evaluare a definiției pieței și a puterii semnificative pe piață va fi considerată ca reprezentând începutul unui nou ciclu de piață cu o durată de cinci ani. O simplă notificare a unor măsuri corective în materie de reglementare, noi sau modificate, impuse pe baza unei analize de piață anterioare și nerevizuite nu va fi considerată că fiind suficientă pentru îndeplinirea acestei obligații.

ê 2002/19/CE considerentul 15

ð nou

(163)Impunerea uneior obligații specifice în cazul unei pentru o întreprinderie care are o putere semnificativă pe piață nu necesită o analiză a de pieațeiă suplimentară, ci o justificare privind faptul că obligația în cauză este adecvată și proporțională în ceea ce privește natura problemei identificate ð pe piața în cauză și pe piața cu amănuntul conexă ï .

ê 2009/140/CE considerentul 56

ð nou

(164)Atunci când evaluează proporționalitatea obligațiilor și a condițiilor care urmează să fie impuse, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să ia în considerare condițiile concurențiale diferite existente în diferitele zone din cadrul statelor lor membre ð , ținând seama, în special, de rezultatele anchetei geografice efectuate în conformitate cu prezenta directivă ï .

ê 2009/140/CE considerentul 57 (adaptat)

(165)Atunci când Ö analizează dacă să Õ impună măsuri corective pentru a controla prețurile, Ö și dacă impun, în ce formă Õ , autoritățile naționale de reglementare ar trebui să încerce să permită asigure investitorului să obțină un profit randament echitabil în cazul unui anumit proiect nou de investiții anume. În special, pot ar putea exista riscuri asociate cu proiectelore de investiții specifice noilor rețele de acces care sprijină produse pentru care cererea este incertă nesigură în momentul în care se face investiția este făcută.

ò nou

(166)Revizuirea obligațiilor impuse operatorilor desemnați ca având o putere semnificativă pe piață în decursul analizei de piață ar trebui să permită autorităților naționale de reglementare să țină seama de impactul asupra condițiilor concurențiale al noilor evoluții, de exemplu al acordurilor voluntare nou-încheiate între operatori, cum ar fi acordurile privind accesul și coinvestițiile, oferind astfel flexibilitatea care este în mod special necesară în contextul ciclurilor de reglementare mai lungi. O logică similară ar trebui să se aplice în cazul încetării imprevizibile a acordurilor comerciale. Dacă o astfel de încetare are loc pe o piață dereglementată, poate fi necesară o nouă analiză a pieței.

ê 2002/19/CE considerentul 16 (adaptat)

(167)Transparența termenilor și a condițiilor privind accesul și interconectarea, inclusiv prețurile, permite accelerarea negocierilor, evitarea litigiilor disputelor și oferă încredere actorilor operatorilor de pe piață în ceea ce privește faptul că un anumit serviciu nu este furnizat în condiții discriminatorii. Caracterul deschis și transparența interfețelor tehnice pot fi extrem de importante în vederea asigurării interoperabilității. În cazul în care o autoritateățile naționalăe de reglementare impune obligații referitoare la publicarea informațiilor, aceastea poate să precizeze și modul în care aceste informațiile sunt puse la dispoziția publicului, stabilind, de exemplu, tipul de suport (hârtie și/sau electronic) și dacă publicarea se face gratuit sau nu, luând în considerare tipul și scopul informațiilor în cauză.

ò nou

(168)Având în vedere varietatea topologiilor de rețea, a produselor de acces și a circumstanțelor de pe piață care au apărut începând cu anul 2002, obiectivele anexei II la Directiva 2002/19/CE, privind degruparea buclei locale și produsele de acces pentru furnizorii de servicii de televiziune digitală și servicii radio, pot fi realizate mai bine și într-un mod mai flexibil prin oferirea de orientări referitoare la criteriile minime pentru o ofertă de referință care vor fi elaborate și actualizate periodic de OAREC. Prin urmare, anexa II la Directiva 2002/19/CE ar trebui eliminată.

(169)Principiul nediscriminării garantează faptul că întreprinderile cu puternice de pe piață nu denaturează concurența, în special în cazul în care este vorba despre întreprinderi integrate pe verticală care furnizează servicii întreprinderilor cu care reprezintă concureazănța pe piețele din aval.

ò nou

(170)Pentru a remedia și a preveni comportamentul discriminatoriu netarifar, echivalența inputurilor (EI) este, în principiu, cea mai sigură modalitate de a realiza o protecție eficace împotriva discriminării. Pe de altă parte, este probabil ca furnizarea de inputuri angro reglementate pe baza EI să genereze costuri de asigurare a conformității mai ridicate decât alte forme de obligații în materie de nediscriminare. Aceste costuri mai ridicate de asigurare a conformității ar trebui să fie măsurate în raport cu beneficiile unei concurențe mai viguroase în aval și cu relevanța unor garanții în materie de nediscriminare în circumstanțele în care operatorul cu putere semnificativă pe piață nu este supus unui control direct al prețurilor. În special, autoritățile naționale de reglementare ar putea ține seama de faptul că furnizarea inputurilor angro folosind noi sisteme pe baza EI este mai probabil să creeze suficiente beneficii nete și, deci, să fie proporțională, având în vedere costurile incrementale de asigurare a conformității comparativ mai scăzute pentru asigurarea conformității sistemelor nou-construite din perspectiva El. Pe de altă parte, autoritățile naționale de reglementare ar trebui, de asemenea, să evalueze eventualii factori de descurajare în ceea ce privește implementarea noilor sisteme, în raport cu actualizări mai treptate, în cazul în care respectivele noi sisteme ar fi supuse unor obligații în materie de reglementare mai restrictive. În statele membre cu mulți operatori PSP de mici dimensiuni, impunerea EI în cazul tuturor acestor operatori poate fi disproporțională.

ê 2002/19/CE considerentul 18

(171)Separarea contabilă permite evidențierea prețurilor transferurilor interne și ca permite autoritățileor naționale de reglementare să verifice, după caz, respectarea obligațiilor privind nediscriminarea. În această privință, Comisia a publicat Recomandarea 98/322/CE din 8 aprilie 1998 privind interconectarea pe o piață a telecomunicațiilor liberalizată (Partea 2 – separarea contabilă și contabilitatea costurilor) 67  2005/698/CE din 19 septembrie 2005 privind sistemele de separare contabilă și de contabilitate a costurilor.

ò nou

(172)Activele de inginerie civilă care pot găzdui o rețea de comunicații electronice sunt esențiale pentru implementarea cu succes a unor noi rețele de foarte mare capacitate din cauza costurilor ridicate de multiplicare a acestora și se pot face economii semnificative atunci când activele respective pot fi reutilizate. Prin urmare, pe lângă normele privind infrastructura fizică prevăzute în Directiva 2014/61/UE, o măsură corectivă specifică este necesară în situațiile în care activele de inginerie civilă sunt deținute de un operator desemnat ca având putere semnificativă pe piață. În cazul în care există active de inginerie civilă și acestea pot fi reutilizate, efectul pozitiv al realizării accesului efectiv la activele respective în implementarea unei infrastructuri concurente este foarte ridicat și, în consecință, este necesar să se asigure faptul că accesul la activele respective poate fi folosit ca o măsură corectivă autonomă pentru îmbunătățirea dinamicii concurențiale și în materie de implementare pe orice piață din aval, care trebuie luată în considerare înainte de evaluarea nevoii de a impune orice alte eventuale măsuri corective, și nu doar ca o măsură corectivă auxiliară aplicată pentru alte produse sau servicii angro ori ca o măsură corectivă limitată la întreprinderile care beneficiază de respectivele alte produse sau servicii angro. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să evalueze activele de inginerie civilă tradiționale reutilizabile pe baza valorii contabile reglementare din care se scade amortizarea cumulată la data calculării, indexată cu un indice de preț corespunzător, cum ar fi indicele prețului cu amănuntul, și excluzând activele care sunt complet amortizate, pe o perioadă de cel puțin 40 de ani, dar care sunt utilizate în continuare.

ê 2009/140/CE considerentul 55 (adaptat)

ð nou

(173)Atunci când impun obligații privind accesul la infrastructurile noi și modernizate, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să garanteze că respectivele condițiile de acces reflectă circumstanțele care stau la baza deciziei de investiție, luând în considerare, printre altele, costurile de dare în folosință, rata estimată de acceptare a noilor produse și servicii și nivelurile prețurilore cu amănuntul estimate. În plus, pentru a oferi investitorilor siguranță în ceea ce privește planificarea, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată fixa, dacă este cazul, termeni clauze și condiții de acces consecvente de-a lungul unor mai multor perioade de revizuire corespunzătoare. ð În eventualitatea în care controlul prețurilor este considerat oportun, ï Aceste clauze termenii și condițiile în cauză pot cuprinde acorduri de prețuri sisteme de tarifare în funcție de volume sau de durata contractului, în conformitate cu dreptul legislația comunitară Ö Uniunii Õ și cu condiția ca acestea sisteme să nu aibă un efect discriminatoriu. Orice condiții de acces impuse ar trebui să respecte necesitatea de a menține concurența efectivă în domeniul serviciilor pentru consumatori și întreprinderi.

ê 2002/19/CE considerentul 19

(174)Obligativitatea acordării accesului la infrastructura rețelei poate fi justificată ca mijloc de în măsura în care permite intensificarea creștere a concurenței, dar autoritățile naționale de reglementare trebuie să stabilească un echilibru între dreptul unui proprietar de infrastructură de a-și exploata infrastructura sa în propriul beneficiu avantaj și dreptul altor furnizori de servicii de a avea accesa la infrastructurile esențiale pentru furnizarea unor servicii concurente aflate în concurență.

ò nou

(175)În zonele geografice în care se poate preconiza, dintr-o perspectivă prospectivă, că vor exista două rețele de acces, este mai probabil ca utilizatorii finali să beneficieze de îmbunătățiri în ceea ce privește calitatea rețelei, datorită concurenței bazate pe infrastructură, decât în zonele în care persistă o singură rețea. Caracterul adecvat al concurenței în ceea ce privește alți parametri, cum ar fi prețul și posibilitatea de alegere, este probabil să depindă de circumstanțele concurențiale de la nivel național și local. În cazul în care cel puțin unul dintre operatorii de rețea oferă acces la nivel angro oricărei întreprinderi interesate în condiții comerciale rezonabile care permit o concurență durabilă pe piața cu amănuntul, nu este probabil ca autoritățile naționale de reglementare să aibă nevoie să impună sau să mențină obligații de acces la nivel angro pe baza PSP în afara celor privind accesul la infrastructura civilă și, prin urmare, se poate recurge la aplicarea normelor generale în materie de concurență. Aceasta se aplică a fortiori dacă ambii operatori de rețea oferă un acces la nivel angro comercial rezonabil. În ambele cazuri, poate fi mai adecvat ca autoritățile naționale de reglementare să recurgă la o monitorizare specifică pe bază ex post. În cazul în care, dintr-o perspectivă prospectivă, trei operatori de rețele de acces sunt prezenți sau se preconizează că vor fi prezenți și vor concura în mod durabil pe aceleași piețe cu amănuntul și angro (de exemplu, așa cum poate fi cazul pentru rețele mobile și așa cum se poate întâmpla în unele zone geografice pentru rețele fixe, în special atunci când există un acces efectiv la infrastructura civilă și/sau la coinvestiție, astfel încât trei sau mai mulți operatori au un control efectiv asupra activelor rețelei de acces necesare pentru a satisface cererea cu amănuntul), va fi mai puțin probabil ca autoritățile naționale de reglementare să identifice un operator ca având PSP, cu excepția cazului în care acestea constă existența unei poziții dominante colective sau dacă fiecare dintre întreprinderile în cauză are o putere de piață semnificativă pe piețe angro distincte, de exemplu în cazul piețelor de terminare a apelurilor de voce. Aplicarea normelor generale în materie de concurență pe astfel de piețe caracterizate printr-o concurență pe bază de infrastructură durabilă și efectivă ar trebui să fie suficientă.

ê 2002/19/CE considerentul 19 (adaptat)

ð nou

(176)Obligativitatea acordării accesului la infrastructura rețelei poate fi justificată în măsura în care permite intensificarea concurenței, dar autoritățile naționale de reglementare trebuie să stabilească un echilibru între dreptul unui proprietar de a exploata infrastructura sa în propriul avantaj și dreptul altor furnizori de servicii de a accesa infrastructurile esențiale pentru furnizarea unor servicii aflate în concurență. În cazul în care anumite obligații impun operatoriilor sunt supuși unor obligații care le impun să dea curs unor să îndeplinească cererile rezonabile privind accesul și dreptul de utilizarea a unor elementelor ale rețelei și a infrastructurii conexe asociate acesteia, astfel de cereri ar trebui să pot fie refuzate numai pe baza unor criterii obiective, precum fezabilitatea tehnică sau nevoia de a păstra integritatea rețelei. În cazul în care accesul este refuzat, partea lezată poate solicita aplicarea procedurilor de soluționare a litigiilor menționate la articolele 20 27 și 21 28 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). Un operator căruia i se impun obligații de acces nu poate fi obligat să furnizeze tipurile de acces pe care nu este în măsură să le furnizeze. Impunerea de către autoritățile naționale de reglementare a accesului obligatoriu care duce la creșterea concurenței pe termen scurt nu ar trebui să diminueze determine scăderea stimulenteleor pentru concurenți concurență în ceea ce privește investițiile în infrastructuri alternative care să asigure o concurență mai ð durabilă ï puternică Ö și/sau o performanță sporită și beneficii mai mari pentru utilizatorii finali Õ pe termen lung. Aceste probleme sunt abordate în avizul privind aplicarea normelor privind concurența la acordurile referitoare la acces din sectorul telecomunicațiilor, publicat de Comisie 68 . Autoritățile naționale de reglementare pot impune condiții tehnice și operaționale furnizorului și/sau beneficiarilor accesului obligatoriu în conformitate cu dreptul legislația comunitară Ö Uniunii Õ. În special, impunerea standardelor tehnice ar trebui să respecte Directiva 1535/2015/UE 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și de norme referitoare la serviciile societății informaționale 69 .

ê 2002/19/CE considerentul 20 (adaptat)

ð nou

(177)Un control al prețurilor poate fi necesar în cazul în care analiza de piață efectuată pentru o anumită piață indică prezența unei concurențe ineficiente. Autoritățile naționale de reglementare pot interveni oarecum limitat, de exemplu sub forma unei obligații de stabilire a unor prețuri rezonabile la alegerea operatorului, astfel cum se prevede în Directiva 97/33/CE, sau mult mai semnificativă, sub forma unei obligații de stabilire a prețurilor în funcție de costuri, astfel încât acestea să fie pe deplin justificate în cazul în care concurența nu este suficient de puternică pentru a preveni stabilirea unor prețuri excesive. În special, operatorii cuare au o putere semnificativă pe piață ar trebuie să evite comprimarea prețurilor într-un mod în care de așa manieră încât diferența dintre prețurile lor cu amănuntul și prețurile pentru interconectare Ö și/sau acces Õ percepute concurențilorței care furnizează servicii cu amănuntul similare să nu fie adecvată pentru a poate permite asigurarea unei concurențe durabile. În cazul în care o autoritate națională de reglementare calculează costurile aferente instituirii unui serviciu impus în temeiul obligatoriu în conformitate cu prezenteia directiveă, este oportun să se permită aceasta ar trebui să garanteze o rentabilitate venit rezonabilă a pentru capitalului angajat, incluzând costurile aferente forței de muncă și construcției, valoarea capitalului fiind ajustată, după caz, pentru a reflecta evaluarea actualizată a activelor și eficacitatea operațiunilor. Metoda de recuperare a costurilor ar trebuie să fie adaptată situației, luând în considerare necesitatea de a promova Ö eficiența Õ, concurența eficientă și durabilă ð și instalarea de rețele de foarte mare capacitate ï și Ö , prin urmare, Õ de a maximiza beneficiile consumatorului ð utilizatorilor finali ï, ð și ar trebui să țină seama de nevoia de a avea prețuri la nivel angro predictibile și stabile în beneficiul tuturor operatorilor care vizează să implementeze rețele noi și modernizate, în conformitate cu orientările Comisiei 70 . ï 

ò nou

(178)Din cauza incertitudinii în ceea ce privește rata de materializare a cererii pentru furnizarea de servicii în bandă largă de generație următoare, este important, pentru a promova investițiile și inovarea eficiente, să se permită operatorilor care investesc în rețele noi sau modernizate un anumit grad de flexibilitate a prețurilor. Pentru a preveni prețurile excesive pe piețele în care există operatori desemnați ca având o putere semnificativă pe piață, flexibilitatea prețurilor ar trebui să fie însoțită de garanții suplimentare pentru a proteja concurența și interesele utilizatorilor finali, cum ar fi obligații stricte în materie de nediscriminare, măsuri menite să asigure multiplicarea tehnică și economică a produselor din aval și o presiune demonstrabilă la nivelul prețurilor cu amănuntul care rezultă din concurența la nivelul infrastructurii sau un preț de referință care decurge din alte produse de acces reglementate ori ambele. Respectivele garanții concurențiale nu afectează identificarea de către autoritățile naționale de reglementare a altor circumstanțe în care ar fi oportun să nu impună prețuri de acces reglementate pentru anumite inputuri angro, de exemplu în cazul în care elasticitatea mare în funcție de preț a cererii utilizatorilor finali face neprofitabil pentru operatorul cu putere semnificativă pe piață să perceapă prețuri care să depășească în mod apreciabil nivelul concurențial.

ê 2002/19/CE considerentul 21

(179)Atunci când o autoritate națională de reglementare impune obligații privind instituirea unui sistem de contabilitate a costurilor pentru a susține controlul prețurilor, aceasta poate efectua ea însăși un audit anual pentru a garanta respectarea sistemului de contabilitate a costurilor, cu condiția să dețină personalul calificat necesar, sau poate solicita efectuarea auditului de către alt organism calificat, care este independent față de operatorul în cauză.

ò nou

(180)Sistemul de tarifare din Uniune pentru terminarea apelurilor de voce la nivel angro se bazează pe principiul conform căruia trebuie să plătească rețeaua plății apelante (Calling Party Network Pays). O analiză a substituibilității din perspectiva cererii și a ofertei arată că în prezent, sau în viitorul previzibil, nu există încă substitute la nivel angro care ar putea constrânge stabilirea tarifelor pentru terminarea apelurilor într-o rețea dată. Ținând seama de faptul că piețele de terminare a apelurilor se caracterizează printr-un acces bidirecțional, printre eventualele probleme în materie de concurență se numără subvenționarea încrucișată între operatori. Aceste eventuale probleme în materie de concurență sunt comune atât piețelor fixe de terminare a apelurilor de voce, cât și celor mobile. În consecință, având în vedere capacitatea operatorilor de terminare a apelurilor de a majora în mod substanțial prețurile peste costuri și factorii care îi stimulează să facă acest lucru, tarifarea în funcție de costuri este considerată ca fiind cea mai potrivită intervenție pentru a răspunde acestei preocupări pe termen mediu.

(181)Pentru a reduce sarcina în materie de reglementare în soluționarea în mod coerent în întreaga Uniune a problemelor de concurență legate de terminarea apelurilor de voce la nivel angro, prezenta directivă ar trebui să stabilească o abordare comună ca bază pentru determinarea obligațiilor privind controlul prețurilor, care urmează să fie completată de o metodologie comună cu caracter obligatoriu care va fi stabilită de Comisie și de orientări tehnice care ar trebui să fie elaborate de OAREC.

(182)Pentru a simplifica stabilirea acestora și a facilita impunerea lor atunci când este cazul, tarifele de terminare a apelurilor de voce la nivel angro pe piețele de telefonie fixă și mobilă din Uniune se stabilesc printr-un act delegat. Prezenta directivă ar trebui să stabilească criteriile detaliate și parametrii pe baza cărora se determină cuantumurile tarifelor de terminare a apelurilor de voce. În aplicarea respectivului set de criterii și parametri, Comisia ar trebui să țină seama, printre altele, de faptul că ar trebui să fie acoperite doar costurile care se adaugă furnizării serviciului de terminare a apelurilor la nivel angro, de faptul că taxele de spectru depind de numărul de abonați, și nu de trafic și, prin urmare, ar trebui să fie excluse și că spectrul suplimentar este alocat în principal pentru date și, prin urmare, nu este relevant pentru terminarea apelurilor, care constituie un serviciu furnizat suplimentar, și de faptul recunoscut că, în timp ce în rețelele mobile nivelul minim de eficiență este estimat la o cotă de piață de cel puțin 20 %, în rețelele fixe operatorii mai mici pot să obțină aceleași creșteri ale eficienței și să producă la aceleași costuri unitare ca un operator eficient, indiferent de dimensiunea lor. Atunci când stabilește tariful maxim exact, Comisia ar trebui să includă ponderarea adecvată pentru a ține seama de numărul total de utilizatori finali din fiecare stat membru, în cazul în care acest lucru este necesar din cauza diferențelor de preț restante. Atunci când Comisia stabilește tariful respectiv, experiența OAREC și a autorităților naționale de reglementare în elaborarea unor modele de cost adecvate va fi extrem de utilă și ar trebui luată în considerare.

(183)Prezenta directivă stabilește tarifele maxime de terminare a apelurilor de voce la nivel angro în rețele fixe și mobile, actul delegat inițial urmând să stabilească tariful exact, inferior acestor tarife maxime, pe care trebuie să îl aplice autoritățile naționale de reglementare. Tariful inițial va fi actualizat ulterior. Pe baza modelelor LRIC pure ascendente aplicate de autoritățile naționale de reglementare până în prezent și aplicând criteriile de mai sus, tarifele de terminare a apelurilor de voce variază acum de la 0,4045 eurocenți pe minut la 1,226 eurocenți pe minut în rețelele mobile și între 0,0430 eurocenți pe minut și 0,1400 eurocenți pe minut în rețele fixe la nivelul de interconectare cel mai local (calculat ca medie ponderată între tarifele aplicate în orele de vârf și cele aplicate în afara orelor de vârf). Variația tarifelor este cauzată de diferitele condiții locale și structuri ale prețului relativ existente în prezent, precum și de cronometrarea diferită din cadrul modelelor de calcul utilizate în rândul statelor membre. În plus, în rețelele fixe nivelul tarifelor eficiente din punctul de vedere al costurilor percepute pentru terminarea apelurilor depinde, de asemenea, de nivelul rețelei în cadrul căruia se furnizează serviciul de terminare a apelurilor. 

(184)Din cauza nesiguranței actuale în ceea ce privește rata de materializare a cererii de servicii în bandă largă de foarte mare capacitate, precum și în ceea ce privește economiile de scară generale și densitatea generală, acordurile de coinvestiții oferă beneficii semnificative din perspectiva partajării costurilor și a riscurilor, ceea ce permite operatorilor de dimensiuni mai mici să investească în termeni raționali din punct de vedere economic, promovând astfel concurența durabilă, pe termen lung, inclusiv în domeniile în care concurența bazată pe infrastructură ar putea să nu fie eficientă. În cazul în care un operator cu putere semnificativă pe piață organizează o licitație deschisă în termeni echitabili, rezonabili și nediscriminatorii pentru coinvestiții în noile elemente de rețea care contribuie în mod semnificativ la implementarea rețelelor de foarte mare capacitate, autoritatea națională de reglementare ar trebui, de regulă, să evite să impună, în temeiul prezentei directive, obligații privind noile elemente de rețea, sub rezerva unei examinări suplimentare în cadrul analizelor de piață ulterioare. Cu condiția să se țină seama în mod corespunzător de efectele favorabile concurenței prospective ale coinvestiției la nivel angro și la nivelul cu amănuntul, autoritățile naționale de reglementare pot considera în continuare oportun, având în vedere structura pieței existente și dinamica dezvoltată în cadrul condițiilor de acces angro reglementat și în absența unei oferte comerciale în acest sens, să protejeze drepturile solicitanților de acces care nu participă la o coinvestiție dată prin menținerea produselor de acces existente sau - în cazul în care elementele de rețea tradițională sunt dezmembrate în timp util - prin impunerea unor produse de acces cu o funcționalitate comparabilă celor disponibile anterior în infrastructura tradițională.

ê 2009/140/CE considerentul 61

(185)Scopul separării funcționale, prin care operatorului integrat pe verticală i se solicită să înființeze două entități comerciale separate din punct de vedere operațional, este de a garanta furnizarea de produse de acces echivalente către toți operatorii din aval, inclusiv către propriile unități din aval ale operatorului integrat pe verticală. Separarea funcțională are capacitatea de a îmbunătăți concurența pe numeroase piețe relevante prin reducerea semnificativă a măsurilor care stimulează discriminarea tendințelor discriminatorii și prin facilitarea verificării și a asigurării respectării obligațiilor în materie de nediscriminare. În cazuri excepționale, separarea funcțională poate fi justificată ca măsură corectivă atunci când în mod repetat nu s-a reușit realizarea unei nediscriminări efective eforturile în privința asigurării efective a nediscriminării pe mai multe dintre piețele în cauză continuă să eșueze sau atunci când există perspective șanse reduse sau nule în materie de pentru existența a unei concurențăe în ceea ce privește infrastructura într-un termen rezonabil după ce s-a recurs la una sau mai multe măsuri corective considerate anterior ca fiind adecvate. Cu toate acestea, este foarte important să se asigure că odată cu impunerea separării funcționale menține stimulentele care motivează pentru întreprinderea în cauză este în continuare motivată să investească în propria rețea și că această măsură nu atrage nici un efect potențial negativ asupra bunăstării consumatorilor. Impunerea separării funcționale necesită o analiză coordonată a diferitelor piețe relevante conexe asociate rețelei de acces, în conformitate cu procedura analizei de piață prevăzute la articolul 6716 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). Atunci când efectuează analiza de piață și stabilesc detaliile În momentul efectuării analizei pieței și al stabilirii detaliilor acestei măsuri corective, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să acorde o atenție specială produselor care urmează să fie gestionate de către entitățile comerciale separate, luând în considerare dimensiunea rețelei implementate desfășurate și nivelul progresului tehnologic, care pot afecta substituibilitatea la nivelul serviciilor la puncte fixe și fără fir. Pentru a evita denaturarea concurenței pe piața internă, Comisia ar trebui să aprobe în prealabil propunerile privind pentru separarea funcțională.

ê 2009/140/CE considerentul 62

(186)Punerea în aplicare a separării funcționale nu ar trebui să împiedice recurgerea la mecanismele de coordonare adecvate diîntre diferitele entități comerciale separate, cu scopul de a garanta protecția drepturilor societății-mamă în ceea ce privește de supravegherea economică și de gestionarea ale societății- mamă.

ê 2009/140/CE considerentul 64 (adaptat)

ð nou

(187)În cazul în care o întreprindere integrată pe verticală alege să își transfere o parte substanțială a activelor sale de rețealei localăe de acces sau toate aceste active totalitatea acestora către o entitate separată din punct de vedere juridic deținută de altcineva sau prin înființarea crearea unei entități comerciale separate care să aibă ca obiect de activitate pentru furnizarea produseleor de acces, autoritatea națională de reglementare ar trebui să evalueze efectul tranzacției planificate, ð , inclusiv orice angajamente în materie de acces oferite de această întreprindere, ï , asupra tuturor obligațiilor de reglementare existente impuse operatorului integrat pe verticală, pentru a asigura compatibilitatea oricăror noi acorduri cu Ö prezenta Õ dDirectivăa 2002/19/CE (directiva privind accesul) și Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal). Autoritatea națională de reglementare în cauză ar trebui să efectueze o nouă analiză a piețelor pe care operează entitatea separată și să impună, să mențină, să modifice sau să retragă obligații în consecință. În acest scop, autoritatea națională de reglementare ar trebui să poată solicita informații de la întreprinderea în cauză.

ò nou

(188)Angajamentele obligatorii pot aduce previzibilitate și transparență procesului de separare voluntară a unei întreprinderi integrate pe verticală care a fost desemnată ca având putere semnificativă pe piață pe una sau mai multe piețe relevante, prin stabilirea procesului de punere în aplicare a separării planificate, de exemplu prin furnizarea unei foi de parcurs pentru punerea în aplicare, cu obiective de etapă clare și consecințe predictibile dacă anumite obiective de etapă nu sunt îndeplinite. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să aibă în vedere angajamentele asumate dintr-o perspectivă orientată către viitor a durabilității, în special atunci când aleg perioada pentru care acestea devin obligatorii și ar trebui să aibă în vedere însemnătatea acordată condițiilor de piață stabile și previzibile de către părțile interesate în cadrul consultării publice.

(189)Angajamentele pot include numirea unui mandatar însărcinat cu monitorizarea, a cărui identitate și al cărui mandat ar trebui să fie aprobate de către autoritatea națională de reglementare și obligația ca operatorul care le propune să prezinte periodic rapoarte privind punerea în aplicare.

(190)Proprietarii de rețele care nu au activități pe piața cu amănuntul și al căror model de afaceri se limitează, prin urmare, la furnizarea de servicii angro către alții, pot favoriza crearea unei piețe angro active, cu efecte pozitive asupra concurenței de la nivelul cu amănuntul din aval. De asemenea, modelul lor de afaceri poate fi atractiv pentru potențialii investitori financiari în active de infrastructură mai puțin volatile și cu perspective pe termen mai lung în ceea ce privește implementarea rețelelor de foarte mare capacitate. Cu toate acestea, prezența unui operator care își desfășoară activitatea exclusiv la nivel angro nu conduce în mod necesar la piețe cu amănuntul efectiv competitive și operatorii care își desfășoară activitatea exclusiv la nivel angro pot fi desemnați ca având putere semnificativă pe piață pe anumite piețe de produse și piețe geografice. Riscurile în materie de concurență generate de comportamentul operatorilor care urmează modele de afaceri exclusiv angro ar putea fi mai mici decât cele generate de operatorii integrați pe verticală, cu condiția ca modelul exclusiv angro să fie autentic și să nu existe factori de încurajare a discriminării între furnizorii din aval. Răspunsul în materie de reglementare ar trebui, prin urmare, să fie în mod proporțional mai puțin intruziv. Pe de altă parte, autoritățile naționale de reglementare trebuie să fie în măsură să intervină dacă apar probleme de concurență în detrimentul utilizatorilor finali.

(191)Pentru a facilita trecerea de la rețelele de cupru tradiționale la rețelele de nouă generație, care este în interesul utilizatorilor finali, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată monitoriza inițiativele proprii în acest sens ale operatorilor de rețea și să instituie, în cazul în care este necesar, un proces de trecere corespunzător, de exemplu, prin notificare prealabilă, transparență și produse de acces comparabile acceptabile, odată ce s-a demonstrat în mod clar intenția proprietarului rețelei și faptul că acesta este pregătit să dezactiveze rețeaua de cupru. Pentru a evita întârzierile nejustificate ale trecerii, autoritățile naționale de reglementare ar trebui împuternicite să retragă obligațiile în materie de acces referitoare la rețeaua de cupru după ce s-a instituit un proces de trecere corespunzător. Pentru a facilita trecerea de la rețele de cupru tradiționale la rețelele de nouă generație, care este în interesul utilizatorilor finali, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată monitoriza inițiativele proprii în acest sens ale operatorilor de rețea și să instituie, în cazul în care acest lucru este necesar, un proces de trecere corespunzător, de exemplu, prin notificare prealabilă, transparență și produse de acces comparabile acceptabile, odată ce s-a demonstrat în mod clar intenția proprietarului rețelei și faptul că acesta este pregătit să dezactiveze rețeaua de cupru. Pentru a evita întârzierile nejustificate ale trecerii, autoritățile naționale de reglementare ar trebui împuternicite să retragă obligațiile în materie de acces referitoare la rețeaua de cupru după s-a instituit un proces de trecere corespunzător.

ê 2002/22/CE considerentul 1 (adaptat)

(192) Liberalizarea sectorului telecomunicațiilor, concurența tot mai mare și oferta de servicii de comunicații tot mai diversificată se realizează în paralel cu o acțiune având ca scop crearea unui cadru de reglementare armonizat care să asigure furnizarea de serviciului universale. Conceptul de serviciu universal ar trebui să evolueze odată cu progresele tehnologice, și cu evoluția pieței și a cereriilor utilizatorilor. Cadrul de reglementare stabilit în 1998 cu ocazia liberalizării totale a pieței de telecomunicații din Comunitate a definit sfera minimă de obligații de serviciu universal și a stabilit norme pentru calculul costurilor și al finanțării acestora.

ê 2002/22/CE considerentul 2 (adaptat)

(193)În temeiul conformitate cu articolului 153 Ö 169 Õ din Tratatul Ö privind funcționarea Uniunii Europene Õ , Comunitatea Ö Uniunea Õ trebuie să contribuie la protecția consumatorilor.

Comunitatea și statele membre și-au luat angajamente privind cadrul de reglementare al rețelelor și serviciilor de telecomunicații, în contextul acordului Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind serviciile de telecomunicații de bază. Fiecare membru al OMC are dreptul să definească tipul de obligații de serviciu universal pe care dorește să le mențină. Aceste obligații nu sunt considerate anticoncurențiale în sine, cu condiția să fie administrate într-un mod transparent, nediscriminatoriu și neutru din punct de vedere al concurenței și să nu fie mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de statul membru.

ê 2002/22/CE considerentul 51 (adaptat)

Având în vedere că obiectivele acțiunii propuse, și anume stabilirea unui nivel comun de servicii universale pentru telecomunicații pentru toți utilizatorii europeni și de armonizare a condițiilor de acces la rețelele de telefonie publică de la un post fix și la serviciile telefonice accesibile publicului și utilizarea lor, precum și instaurarea unui cadru armonizat de reglementare a serviciilor de comunicații electronice, a rețelelor de comunicații electronice și a facilităților asociate, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și pot fi, în consecință, mai bine realizate la nivel comunitar, din cauza dimensiunilor și a efectelor acțiunii, Comunitatea poate lua măsuri în conformitate cu principiile subsidiarității prevăzute la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut în articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

ê 2002/22/CE considerentul 5

Pe o piață concurențială, ar trebui ca anumite obligații să se aplice tuturor întreprinderilor care furnizează servicii telefonice accesibile publicului la posturi fixe, iar alte obligații să se aplice numai întreprinderilor puternice pe piață sau care au fost desemnate ca operatoare de servicii universale.

ò nou

(194)Serviciul universal este o plasă de siguranță menită să asigure faptul că un set de servicii minime este disponibil pentru toți utilizatorii finali la un preț accesibil, în cazul în care un risc de excluziune socială generat de lipsa unui astfel de acces îi împiedică pe cetățeni să participe pe deplin la societate din punct de vedere social și economic.

(195)Accesul la internet în bandă largă de bază este practic universal disponibil în întreaga Uniune și este utilizat la scară foarte largă pentru o gamă variată de activități. Cu toate acestea, rata globală de adoptare este mai scăzută decât disponibilitatea, deoarece încă există persoane care nu sunt conectate din motive legate de informare, costuri, competențe și ca urmare a alegerii făcute. Accesul funcțional la internet la prețuri accesibile a dobândit o importanță crucială pentru societate și pentru economie în ansamblu. Acesta oferă baza pentru participarea la economia digitală și la societatea digitală prin intermediul unor servicii internet online esențiale.

ê 2002/22/CE considerentul 8 (adaptat)

ð nou

(196)O cerință fundamentală a serviciului universal este Ö asigurarea faptului că toți utilizatorii finali au acces la un preț accesibil la serviciile disponibile de acces funcțional la internet și de comunicații de voce, cel puțin Õ furnizarea către utilizatori a unei conexiuni la cerere la rețeaua de telefonie publică la un punct post fix, la un preț accesibil. ð Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a asigura accesibilitatea prețurilor pentru serviciile care nu sunt furnizate la un punct fix, ci sunt destinate cetățenilor în mișcare, în cazul în care cetățenii respectivi consideră că acest lucru este necesar în vederea asigurării participării lor depline la societate din punct de vedere social și economic. ï Această cerință se limitează la o singură conexiune la rețea cu bandă îngustă, a cărei furnizare poate fi restricționată de statul membru la sediul/reședința principală a utilizatorului final și nu se extinde la rețeaua numerică cu integrare de servicii (ISDN), care oferă mai multe conexiuni utilizabile simultan. Nu ar trebui să existe constrângeri Ö limitări Õ privind mijloacele tehnice utilizate pentru realizarea conexiunii, putând fi folosite tehnologii cu sau fără fir, și nici constrângeri Ö limitări Õ privind Ö categoria de Õ operatorii Ö care Õ îndeplinesc parțial sau total obligații de serviciu universal responsabili total sau parțial de îndeplinirea obligațiilor de serviciu universal. Conexiunile la rețeaua de telefonie publică la posturile fixe ar trebui să poată asigura comunicațiile vocale și de date la viteze suficiente pentru accesul la serviciile online, ca de exemplu cele furnizate prin intermediul internetului. Viteza accesului la internet a unui utilizator dat depinde de mai mulți factori, de exemplu de furnizorul (furnizorii) de conectivitate la internet sau de aplicația pentru care se folosește o conexiune. Rata de date asigurată de o singură conexiune pe bandă îngustă la rețeaua de telefonie publică depinde de capacitățile echipamentului terminalului abonatului precum și de conexiune. Din acest motiv, nu este cazul să se decidă o singură rată de date sau de biți specifică la nivelul Comunității. Modemurile de bandă telefonică disponibile acum oferă, în mod normal, o rată de date de 56 kbiți/s și sunt dotate cu sisteme de adaptare automată a ratei de date, în funcție de calitatea variabilă a liniilor, ceea ce poate însemna că rata de date realizată poate fi mai mică de 56 kbiți/s. Este necesară, pe de o parte, o anumită flexibilitate, pentru a permite statelor membre să adopte măsurile necesare, la nevoie, astfel încât conexiunile să poată suporta această rată de date și, pe de altă parte, pentru a permite statelor membre, dacă este cazul, să permită rate de date mai mici de acest plafon de 56 kbiți/s, pentru a exploata de exemplu capacitățile tehnologiilor fără fir (inclusiv rețelele celulare fără fir), cu scopul de a furniza servicii universale pentru o parte mai mare a populației. Acest aspect poate avea o importanță particulară în unele state în curs de aderare în care numărul de locuințe racordate la rețeaua telefonică tradițională rămâne relativ scăzut. În anumite cazuri în care conexiunea la rețeaua de telefonie publică la posturi fixe este în mod clar insuficientă pentru asigurarea unui acces acceptabil la internet, statele membre ar trebui să poată solicita ca această conexiune să atingă nivelul deținut de majoritatea abonaților, care permite accesul la internet. Dacă aceste măsuri specifice determină un cost net greu de suportat de către consumatorii în cauză, efectul net poate fi inclus în calculul costului net al obligațiilor de serviciu universal.

ê 2009/136/CE considerentul 5

ð nou

(197)Conexiunile de date la rețeaua publică de comunicații la un punct fix ar trebui să poată asigura comunicațiile de date la viteze suficiente pentru accesarea serviciilor on-line cum ar fi cele furnizate prin intermediul internetului. Viteza accesului la internet a unui utilizator dat poate depinde de mai mulți factori, inclusiv de furnizorul (furnizorii) conexiunii la internet sau de aplicația pentru care se folosește conexiunea. Viteza transferului de date care poate fi asigurată de o conexiune la rețeaua publică de comunicații depinde de capacitățile echipamentelor terminale ale abonatului, precum și de conexiune. Din acest motiv, nu este cazul să se decidă o singură viteză de transfer de date sau de biți specifică la nivelul Comunității. ð Serviciul de acces funcțional la internet la prețuri accesibile ar trebui să fie suficient pentru a sprijini accesul la un set minim de servicii de bază care reflectă serviciile folosite de majoritatea utilizatorilor finali și pentru a sprijini folosirea setului respectiv. Această listă minimă a serviciilor ar trebui să fie definită mai în detaliu de către statele membre, pentru a permite un nivel adecvat al incluziunii sociale și participarea la societatea digitală și la economia digitală pe teritoriul lor. ï Este necesară o anumită flexibilitate pentru a permite statelor membre să ia, dacă este necesar, măsuri care să garanteze că o conexiune a datelor poate permite viteze de transfer al datelor satisfăcătoare pentru a permite un acces funcțional la internet, în sensul definiției date de statele membre, ținând seama în mod corespunzător de circumstanțele specifice piețelor naționale, cum ar fi, de exemplu, lărgimea de bandă prevalentă utilizată de majoritatea abonaților dintr-un stat membru dat sau fezabilitatea tehnică, cu condiția ca aceste măsuri să vizeze minimizarea denaturării concurenței. În cazul în care, ținând seama în mod corespunzător de costuri și de venituri, precum și de avantajele fără caracter material rezultate în urma furnizării serviciilor în cauză, aceste măsuri determină sarcini nedrepte pentru o întreprindere dată, acest efect poate fi luat în considerare la calcularea costurilor nete ale obligațiilor universale. De asemenea, se poate recurge la o formă alternativă de finanțare a infrastructurii de rețea subiacente, prin intermediul fondurilor comunitare sau al unor măsuri naționale conforme cu dreptul comunitar.

ò nou

(198)Utilizatorii finali nu ar trebui să fie obligați să aibă acces la servicii pe care nu le doresc și ar trebui, prin urmare, ca utilizatorii finali eligibili să poată limita, la cerere, serviciul universal la prețuri accesibile numai la serviciile de comunicații de voce.

ê 2009/136/CE considerentul 17

(199) Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată monitoriza evoluția și nivelul tarifelor cu amănuntul pentru acele servicii care intră în domeniul de aplicare al obligațiilor de serviciu universal., chiar și atunci când un stat membru nu a desemnat o întreprindere care să furnizeze un serviciu universal. În acest caz, mMonitorizarea ar trebui să se efectueze facă astfel încât să nu reprezinte o sarcină administrativă excesivă nici pentru autoritățile naționale de reglementare, nici pentru întreprinderea care furnizează un astfel de serviciul respectiv.

ê 2002/22/CE considerentul 10 (adaptat)

ð nou

(200)Preț accesibil înseamnă un preț stabilit de statele membre la nivel național, luându-se în considerare condițiile naționale specifice, și poate implica fixarea de tarife comune, indiferent de amplasarea geografică și de opțiuni formule ð sau pachete ï tarifare speciale, pentru a răspunde necesităților utilizatorilor cu venituri mici Ö sau ale utilizatorilor cu nevoi sociale speciale, inclusiv ale persoanelor în vârstă, ale persoanelor cu handicap și ale utilizatorilor finali care trăiesc în zone rurale sau izolate din punct de vedere geografic. Aceste oferte ar trebui să fie furnizate cu caracteristicile de bază, pentru a se evita perturbarea funcționării pieței. Õ În cazul La consumatorii ð utilizatorilor finali ï individuali, ð accesibilitatea prețurilor ar trebui să se bazeze pe ï accesibilitatea este legată de ð dreptul acestora de a încheia contract cu o întreprindere, pe disponibilitatea unui număr, pe conexiunea continuă a serviciului și pe ï capacitatea lor de a-și monitoriza și a-și controla cheltuielile.

ò nou

(201)Ar trebui să nu mai fie posibil ca utilizatorilor finali să li se refuze accesul la setul minim de servicii de conectivitate. Dreptul la un contract cu o întreprindere ar trebui să însemne faptul că utilizatorii finali care ar putea să se confrunte cu un refuz, în special cei cu venituri mici sau cu nevoi sociale speciale, ar trebui să aibă posibilitatea de a încheia un contract pentru furnizarea unor servicii de acces funcțional la internet și de comunicații de voce la prețuri accesibile cel puțin la un punct fix cu orice întreprindere care prestează astfel de servicii în locația respectivă. Pentru a reduce la minimum riscurile financiare, cum ar fi neplata facturilor, întreprinderile ar trebui să aibă libertatea de a oferi contractul în condiții de plată în avans, pe baza unor unități preplătite individuale la prețuri accesibile.

(202)În vederea garantării faptului că se poate intra în contact cu cetățenii prin intermediul serviciilor de comunicații de voce, statele membre ar trebui să asigure disponibilitatea unui număr de telefon pentru o perioadă rezonabilă și în timpul perioadelor de neutilizare a serviciului de comunicații de voce. Întreprinderile ar trebui să fie în măsură să instituie mecanisme pentru a verifica dacă utilizatorul final este în continuare interesat să mențină disponibilitatea numărului respectiv.

ê 2002/22/CE considerentul 4 (adaptat)

(203)Garantarea unui serviciu universal (adică asigurarea unui set minim de servicii stabilite pentru toți utilizatorii finali la un preț acceptabil) poate implica furnizarea anumitor servicii către unii utilizatori finali la prețuri diferite de cele care rezultă din condițiile de piață normale. Cu toate acestea, cCompensarea întreprinderilor desemnate care să furnizeazăe astfel de servicii în aceste condiții nu trebuie să aibă ca rezultat o denaturare a concurenței, cu condiția ca întreprinderile desemnate Ö respective Õ să fie compensate pentru costul net specific suportat și ca acest cost net să fie recuperat printr-un mijloc neutru din punctul de vedere al concurenței.

ò nou

(204)În scopul de a evalua necesitatea unor măsuri în materie de accesibilitate a prețurilor, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie în măsură să monitorizeze evoluția și detaliile ofertelor de opțiuni sau pachete tarifare pentru utilizatorii finali cu venituri mici sau cu nevoi sociale speciale.

(205)În cazul în care măsurile suplimentare în afara opțiunilor sau a pachetelor tarifare de bază furnizate de întreprinderi sunt insuficiente în vederea asigurării accesibilității prețurilor pentru utilizatorii finali cu venituri mici sau cu nevoi speciale, sprijinul direct, cum ar fi, de exemplu, bonurile valorice pentru respectivii utilizatori finali, poate constitui o alternativă adecvată, având în vedere nevoia de a reduce la minimum distorsiunile pe piață.

ê 2009/136/CE considerentul 9 (adaptat)

ð nou

(206)Statele membre ar trebui să introducă măsuri de promovare a creării unei piețe pentru produse și servicii Ö accesibile ca preț Õ disponibile pe scară largă care să aibă încorporate includă funcționalități instrumente pentru utilizatorii finali cu handicap Ö , inclusiv echipamente cu tehnologii asistive Õ . Una dintre modalitățile de realizare a acestui obiectiv este raportarea la standardele europene, Ö sau Õ introducerea unor cerințe privind accesibilitatea electronică (eAccessibility) Ö în conformitate cu Directiva xxx/YYYY/UE a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor 71  Õ pentru procedurile de achiziții publice și procedurile de ofertare legate de furnizarea de servicii, precum și aplicarea legislației care protejează drepturile utilizatorilor finali cu handicap. ð Statele membre ar trebui să definească măsurile corespunzătoare în funcție de circumstanțele naționale, ceea ce le permite flexibilitatea de a lua măsuri specifice, de exemplu dacă piața nu oferă în condiții economice obișnuite produse și servicii la prețuri accesibile care includ facilități pentru utilizatorii finali cu handicap. ï 

ò nou

(207)În ceea ce privește comunicațiile de date la rate de transfer care sunt suficiente pentru a permite un acces funcțional la internet, conexiunile fixe sunt aproape universal disponibile și utilizate de majoritatea cetățenilor în întreaga Uniune. În 2015, acoperirea în bandă largă fixă standard și disponibilitatea acesteia în Uniune era de 97 % din gospodării, cu o rată de adoptare medie de 72 %, iar rata de utilizare a serviciilor bazate pe tehnologii fără fir era chiar și mai mare. Cu toate acestea, există diferențe între statele membre în ceea ce privește disponibilitatea și accesibilitatea prețurilor pentru serviciile în bandă largă fixă în zonele urbane și în cele rurale.

(208)Piața are un rol major în asigurarea disponibilității accesului la internet în bandă largă cu o capacitate în continuă creștere. În zonele în care piața nu ar da rezultatele așteptate, alte instrumente de politică publică de sprijinire a disponibilității conexiunilor de acces funcțional la internet par, în principiu, mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și mai puțin susceptibile să genereze distorsiuni pe piață în raport cu obligațiile de serviciu universal, de exemplu recurgerea la instrumente financiare cum ar fi cele disponibile în cadrul FEIS și MIE, utilizarea finanțării publice din fondurile structurale și de investiții europene, stabilirea unor obligații în materie de acoperire care să însoțească drepturile de utilizare a spectrului radio pentru a sprijini implementarea rețelelor în bandă largă în zone cu o densitate mai mică a populației și investițiile publice în conformitate cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat.

ê 2009/136/CE considerentul 4

ð nou

(209)O cerință fundamentală a serviciilor universale constă în furnizarea către utilizatori a unei conexiuni la cerere la rețeaua publică de comunicații de la un punct fix și la un preț accesibil. ð Dacă după efectuarea unei evaluări corespunzătoare, ținând seama de rezultatele anchetei geografice efectuată de autoritatea națională de reglementare cu privire la implementarea rețelelor, se constată că nici piața, nici mecanismele de intervenție publică nu sunt susceptibile să le ofere utilizatorilor finali în anumite zone o conexiune capabilă să furnizeze un serviciu de acces funcțional la internet, astfel cum este definit de statele membre în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și servicii de comunicații de voce la un punct fix, statul membru ar trebui să poată, în mod excepțional, să desemneze diferite întreprinderi sau grupuri de întreprinderi pentru a furniza aceste servicii în diferitele părți relevante ale teritoriului național. ï Această cerință se aplică furnizării de apeluri telefonice, faxuri și servicii de date locale, naționale și internaționale a căror furnizare ð Obligațiile de serviciu universal în sprijinul disponibilității unui serviciu de acces funcțional la internet ï ar putea fi limitateă de statele membre la locația sediul sau reședința primară a utilizatorului final. Nu ar trebui să existe restricții în ceea ce privește mijloacele tehnice utilizate pentru realizarea conexiunii ð prin care se furnizează servicii de acces funcțional la internet și de comunicații de voce la un punct fix ï, putând fi folosite tehnologii cu sau fără fir, și nici restricții cu privire la îndeplinirea, parțială sau integrală, de către operatori a obligațiilor de serviciu universal.

ê 2009/136/CE considerentul 16 (adaptat)

(210)În conformitate cu principiul subsidiarității, este de competența statelor membre le revine obligația de a să decidăe, pe baza unor criterii obiective, care întreprinderi sunt desemnatetinate ca fi furnizori de serviciu universal, ținând cont, dacă este cazul, de capacitatea și dorința întreprinderilor de a accepta Ö , integral sau parțial, Õ obligațiile de furnizor de serviciu universal în totalitate sau parțial. Aceasta nu exclude posibilitatea ca statele membre să includă, în procesul de desemnare, condiții specifice justificate din motive de eficiență, inclusiv, printre altele inter alia, gruparea zonelor geografice sau a componentelor ori sau stabilirea unor perioade minime pentru desemnare.

ò nou

(211)Costurile legate de asigurarea disponibilității unei conexiuni capabile să furnizeze un serviciu de acces funcțional la internet, astfel cum a fost identificat în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), și un serviciu de comunicații de voce la un punct fix la un preț accesibil în cadrul obligațiilor de serviciu universal ar trebui să fie estimate, în special prin evaluarea sarcinii financiare care se preconizează că va fi suportată de întreprinderile și utilizatorii din sectorul comunicațiilor electronice.

(212)A priori este probabil ca cerințele de asigurare a unei acoperiri teritoriale la nivel național impuse în cadrul procedurii de desemnare să excludă sau să descurajeze anumite întreprinderi să își depună candidatura pentru a fi desemnate ca furnizori de serviciu universal. Desemnarea furnizorilor cu obligații de serviciu universal pentru o perioadă de timp excesiv de îndelungată sau nedefinită poate duce, de asemenea, la o excludere a priori a anumitor întreprinderi.

ê 2002/22/CE considerentul 9

Dispozițiile prezentei directive nu împiedică statele membre să desemneze mai multe întreprinderi care să furnizeze elementele de rețea și de serviciu. Se poate cere întreprinderilor desemnate care furnizează elemente de rețea să asigure construcția și întreținerea în mod corespunzător pentru a putea satisface toate cererile rezonabile de conectare a unui post fix la rețeaua de telefonie publică și pentru acces la servicii telefonice accesibile publicului la un post fix.

ê 2002/22/CE considerentul 11 (adaptat)

Informațiile din lista abonaților telefonici și serviciul de informații telefonice constituie instrumente esențiale pentru accesul la serviciile de telefonie disponibile publicului și fac parte din obligația de serviciu universal. Utilizatorii și consumatorii doresc liste ale abonaților telefonici cuprinzătoare și un serviciu de informații telefonice care să cuprindă toți abonații telefonici înregistrați și numerele acestora (inclusiv numerele de la telefonul fix și mobil); ei doresc ca aceste informații să fie prezentate în mod imparțial. Directiva 97/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 cu privire la prelucrarea datelor personale și protecția vieții private din sectorul telecomunicațiilor 72 asigură dreptul abonaților la respectarea vieții lor private în ceea ce privește informațiile personale care pot figura într-o listă de abonați telefonici.

ê 2002/22/CE considerentul 12 (adaptat)

Este important ca cetățenii să dispună de posturi telefonice publice cu plată, în mod adecvat, iar utilizatorii să poată apela numerele de telefon de urgență și în special numărul de apel de urgență unic european („112”), gratuit, de la orice post telefonic, inclusiv de la telefoanele publice cu plată, fără să folosească vreun mijloc de plată. Informațiile insuficiente despre existența numărului „112” privează cetățenii de siguranța reprezentată de acest număr la nivel european, în special în timpul călătoriilor în alte state membre.

ê 2002/22/CE considerentul 13

Statele membre ar trebui să adopte măsurile corespunzătoare pentru a garanta utilizatorilor cu handicap și celor cu nevoi sociale specifice accesul și disponibilitatea la toate serviciile telefonice accesibile publicului de la un post fix. Măsurile specifice destinate utilizatorilor cu handicap ar putea consta, după caz, în punerea la dispoziție de telefoane publice accesibile, telefoane publice cu text sau măsuri echivalente, pentru surzi sau pentru persoanele cu deficiențe de vorbire, furnizarea de servicii precum serviciul de informații telefonice sau măsuri echivalente, pentru nevăzători sau pentru persoanele cu deficiențe de vedere și furnizarea de facturi detaliate în format alternativ, la cerere, pentru nevăzători sau pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Poate apărea necesitatea unor măsuri specifice pentru a permite accesul la serviciile de urgență („112”) a utilizatorilor cu handicap și cu nevoi sociale speciale și pentru a le da posibilitatea de a alege între diferiți operatori sau furnizori de servicii, la fel ca pentru ceilalți consumatori. S-au dezvoltat standarde de calitate a serviciilor, pentru o serie de parametri, permițând evaluarea calității serviciilor obținute de abonați și măsura în care întreprinderile desemnate să își asume obligațiile de serviciu universal respectă aceste standarde. Standardele de calitate a serviciilor nu există încă în ceea ce îi privește utilizatorii cu handicap. Ar trebui definite standardele de performanță și parametrii ad hoc pentru utilizatorii cu handicap, în conformitate cu articolul 11 din prezenta directivă. Mai mult, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să aibă dreptul să ceară publicarea datelor privind performanța calității serviciilor, de îndată ce vor fi definite aceste standarde și parametri. Furnizorul de servicii universale nu ar trebui să ia măsuri care să împiedice utilizatorii să beneficieze din plin de serviciile oferite de alți operatori sau furnizori de servicii, alături de propriile sale servicii oferite în cadrul serviciului universal.

ê 2002/22/CE considerentul 14

Având în vedere importanța accesului la rețeaua de telefonie publică de la un post fix și a utilizării sale, acesta ar trebui pus la dispoziția oricărei persoane care îl solicită în mod rezonabil. În conformitate cu principiul subsidiarității, statelor membre le revine obligația de a decide, pe baza unor criterii obiective, care întreprinderi trebuie să își asume obligații de serviciu universal în sensul prezentei directive, ținând cont, dacă este cazul, de capacitatea și dorința întreprinderilor de a accepta aceste obligații în totalitate sau parțial. Este important ca obligațiile de serviciu universal să fie îndeplinite în cel mai eficient mod, astfel încât utilizatorii să plătească, în general, prețuri care să acopere costurile într-un mod eficace. Este important de asemenea ca operatorii de servicii universale să mențină integritatea rețelei, precum și continuitatea și calitatea serviciilor. Intensificarea concurenței și diversificarea ofertelor măresc șansele ca întreprinderile, altele decât cele puternice pe piață, să își asume în totalitate sau parțial obligațiile de serviciu universal. Prin urmare, obligațiile de serviciu universal ar putea fi alocate, în unele cazuri, unor operatori care folosesc mijloacele cele mai eficiente în ce privește costurile, pentru furnizarea accesului și a serviciilor, inclusiv prin procedee de selecție concurențiale sau comparative. Aceste obligații ar putea fi incluse drept condiții de autorizare pentru furnizarea de servicii accesibile publicului.

ê 2009/136/CE considerentul 10 (adaptat)

(213)Atunci când o întreprindere desemnată să presteze un serviciu universal Ö asigure disponibilitatea la punct fix a serviciilor de acces funcțional la internet sau de comunicații de voce Õ , în sensul articolului 81 4 din Ö prezenta Õ dDirectivăa 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal), alege să cedeze o parte substanțială importantă, considerată din perspectiva obligației sale de serviciu universal, a sau toate activelore rețelelor sale de rețea de acces local de pe teritoriul național sau toate aceste active către o entitate separată din punct de vedere juridică diferită aparținând altui proprietar final, autoritatea națională de reglementare ar trebui să evalueze efectele tranzacției pentru a asigura continuitatea obligațiilor de serviciu universal pe întreg teritoriul național sau în părți ale acestuia. În acest scop, autoritatea națională de reglementare care a impus obligațiile de serviciu universal ar trebui să fie informată de către întreprindere înainte de cedarea prevăzută. Evaluarea autorității naționale de reglementare nu ar trebui să aducă atingere încheierii tranzacției.

ò nou

(214)Pentru a se asigura stabilitatea și pentru a sprijini o tranziție treptată, statele membre ar trebui să fie în măsură să asigure în continuare furnizarea pe teritoriul lor a serviciilor universale, altele decât serviciile de acces funcțional la internet și de comunicații de voce la un punct fix, care sunt incluse în domeniul de aplicare al obligațiilor lor de serviciu universal în temeiul Directivei 2002/22/CE la data intrării în vigoare a prezentei directive, cu condiția ca aceste servicii sau servicii comparabile să nu fie disponibile în condiții comerciale obișnuite. Faptul de a permite furnizarea în continuare de telefoane publice, de liste ale abonaților telefonici și de servicii de informații telefonice în cadrul regimului de serviciu universal, în măsura în care s-a demonstrat că această nevoie există încă, ar oferi statelor membre flexibilitatea necesară pentru a ține seama în mod corespunzător de diversele circumstanțe naționale. Cu toate acestea, finanțarea unor astfel de servicii ar trebui să se efectueze prin intermediul fondurilor publice, la fel ca în cazul celorlalte obligații de serviciu universal.

ê 2002/22/CE considerentul 15

ð nou

(215)Statele membre ar trebui să monitorizeze situația consumatorilor ð utilizatorilor finali ï în ceea ce privește utilizarea de către aceștia ð a serviciilor de acces funcțional la internet și de comunicații de voce ï serviciilor de telefonie accesibile publicului, în special accesibilitatea ca preț a acestora disponibilitatea lor. Accesibilitatea ca preț Disponibilitatea ð a serviciilor de acces funcțional la internet și de comunicații de voce ï serviciului telefonic este legată de informațiile pe care utilizatorii le primescite de utilizatori cu privire la cheltuielile de folosire a telefonului, precum și la costurile relative de utilizare a telefonului, comparativ cu alte servicii, și; este legată, de asemenea, de capacitatea acestora lor de a-și controla cheltuielile. Prin urmare, accesibilitatea ca preț înseamnă a conferi disponibilitatea serviciilor implică o anumită putere conferită consumatorilor prin intermediul obligațiilor de serviciu universal impuse întreprinderilor desemnate. Printre aAceste obligații se numără referă la asigurarea unui nivel specificat stabilit de facturare detaliată, posibilitatea oferită consumatorilor de a bloca restricționa selectiv anumite apeluri (precum apelurile cu preț ridicat pentru serviciile premium cu taxe majorate), posibilitatea de a-și controla cheltuielile prin intermediul mijloacelor de plată în avans și de a-și deconta cheltuielile inițiale prealabile de conectare. Este posibil ca aAceste măsuri să va trebuiască probabil să fie revizuite și sau modificate, în funcție de evoluția pieței. Condițiile în vigoare nu impun operatorilor care își asumă obligațiile de serviciu universal să atenționeze abonații dacă se depășește o limită prestabilită de cheltuieli sau dacă apare o anomalie în structura apelurilor. O reexaminare viitoare a actelor cu putere de lege aplicabile ar trebui să considere eventuala necesitate de a avertiza abonații în aceste circumstanțe.

ê 2002/22/CE considerentul 16 (adaptat)

ð nou

(216)Cu excepția cazurilor de întârziere a plăților sau de neplată a facturilor în mod sistematic persistent, consumatorul ð care are dreptul la tarife accesibile ï ar trebui protejat de riscurile unei deconectări imediate de la rețea din cauza neplății unei facturi neplătite și ar trebui să aibă în continuare acces la serviciile telefonice Ö de comunicații de voce Õ de bază până la soluționarea rezolvarea litigiului, în special în cazul litigiilor unei contestații privind facturarea serviciileor premium la un preț majorat. Statele membre pot decide ca respectivul acest acces să fie menținut permis doar dacă abonatul își plătește în continuare taxele de închiriere a liniei.

ê 2002/22/CE considerentul 17

Calitatea și prețul sunt factori determinanți într-o piață concurențială, iar autoritățile naționale de reglementare ar trebui să fie în măsură să controleze calitatea serviciilor în întreprinderile desemnate ca având obligații de serviciu universal. În ce privește calitatea serviciilor prestate de aceste întreprinderi, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată lua măsurile adecvate considerate necesare. De asemenea, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată monitoriza calitatea serviciilor oferite de alte întreprinderi care asigură rețele de telefonie publică și servicii telefonice accesibile publicului la posturi fixe.

ò nou

(217)În cazul în care furnizarea serviciilor de acces funcțional la internet și de comunicații de voce sau furnizarea altor servicii universale în conformitate cu articolul 85 generează o sarcină inechitabilă pentru o întreprindere, ținând seama în mod corespunzător de costuri și de venituri, precum și de beneficiile nemateriale rezultate în urma furnizării serviciilor în cauză, respectiva sarcină inechitabilă poate fi inclusă în orice calcul al costului net al obligațiilor de serviciu universal.

ê 2002/22/CE considerentul 18 (adaptat)

(218)Statele membre ar trebui, dacă este necesar cazul, să instituie stabilească mecanisme de finanțare a costului net al obligațiilor de serviciu universal, în cazurile în care s-a demonstrat că obligațiile nu pot fi asumate decât cu pierdere sau la un cost net care depășește standardele comerciale normale. Este important să se asigure calculul corect al costului net al obligațiilor de serviciu universal și ca, iar fiecare finanțare să se efectueze facă cu o distorsiune perturbări minimăe pentru piață și pentru întreprinderi și să fie compatibilă cu dispozițiile articolelor 87 Ö 107 Õ și 88 108 din Ttratatul Ö privind funcționarea Uniunii Europene Õ .

ê 2002/22/CE considerentul 19

(219)Orice cCalculul al costului net al serviciului universal ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător cheltuielile și veniturile, precum și beneficiile nemateriale avantajele intangibile rezultate din furnizarea serviciului universal, dar nu ar trebui să compromită împiedice atingerea obiectivului scopul general de asigurare a faptului că structura prețurilor al unei structuri a tarifelor care să reflectăe costurile. Orice cCosturile nete ale obligațiilor de serviciu universal ar trebui calculate pe baza unor proceduriee transparente.

ê 2002/22/CE considerentul 20

(220)A lua în considerare beneficiile nemateriale intangibile înseamnă că o estimare, în termeni monetari, a avantajelor indirecte pe care o întreprindere le are datorită poziției sale de furnizor de serviciui universale ar trebui dedusă din costul net direct al obligațiilor de serviciu universal pentru a determina sarcina costului total.

ê 2002/22/CE considerentul 21

ð nou

(221)În cazul în care o obligație de serviciu universal reprezintă o sarcină inechitabilă excesivă pentru o întreprindere, este oportun ca statele membre să pot fie autorizate să instituie își stabilească mecanisme eficace de recuperare eficace acoperire a costurilor nete. ð Costurile nete ale obligațiilor de serviciu universal ar trebui să fie recuperate din fonduri publice. Un acces funcțional la internet aduce beneficii nu doar sectorului comunicațiilor electronice, ci și economiei online în general și societății în ansamblul său. Furnizarea unei conexiuni care permite viteze în bandă largă pentru un număr mai mare de utilizatori finali le oferă acestora posibilitatea să folosească serviciile online și, astfel, să participe în mod activ la societatea digitală. Asigurarea unor astfel de conexiuni pe baza obligațiilor de serviciu universal servește cel puțin la fel de mult interesului public pe cât servește intereselor furnizorilor de servicii de comunicații electronice. Prin urmare, statele membre ar trebui să compenseze costurile nete ale respectivelor conexiuni prin sprijinirea vitezelor conexiunilor în bandă largă în cadrul serviciului universal din fonduri publice, care ar trebui înțelese ca reprezentând fonduri din bugetele administrațiilor publice. ï Una dintre metodele de acoperire a costurilor nete aferente obligațiilor de serviciu universal o reprezintă contribuțiile din fondurile publice. De asemenea, compensarea costurilor nete stabilite se poate realiza prin punerea la contribuție a tuturor utilizatorilor, în mod transparent, prin intermediul taxelor pe întreprinderi. Statele membre ar trebui să poată finanța costurile nete ale diferitelor elemente ale serviciului universal prin diferite mecanisme și să finanțeze costurile nete ale unora sau tuturor elementelor fie prin unul dintre aceste mecanisme, fie printr-o combinație a ambelor mecanisme. În cazul recuperării costului prin taxe pe întreprinderi, statele membre ar trebui să asigure că metoda de repartizare a taxelor se bazează pe criterii obiective și nediscriminatorii și că este conformă principiului proporționalității. Acest principiu nu împiedică statele membre să îi scutească de taxe pe noii veniți care nu s-au impus încă pe piață. Mecanismele de finanțare ar trebui să aibă scopul de a asigura că participanții pe piață contribuie numai la finanțarea obligațiilor de serviciu universal și nu a altor activități, care nu sunt direct legate de furnizarea obligațiilor de serviciu universal. Mecanismele de recuperare ar trebui să respecte, în toate cazurile, principiile dreptului comunitar și, în special în cazul mecanismelor de repartizare a finanțării, pe cele de nediscriminare și proporționalitate. Orice mecanism de finanțare ar trebui să garanteze că utilizatorii dintr-un stat membru nu contribuie la costurile serviciului universal dintr-un alt stat membru, de exemplu în cazul în care apelează dintr-un stat membru în alt stat membru.

ê 2002/22/CE considerentul 22

În cazul în care statele membre decid să finanțeze costul net al obligațiilor de serviciu universal din fonduri publice, această finanțare ar trebui să cuprindă fonduri publice din bugetele generale ale guvernelor, inclusiv alte surse publice de finanțare, ca de exemplu loteriile de stat.

ê 2002/22/CE considerentul 23

Costul net al obligațiilor de serviciu universal poate fi repartizat între toate sau anumite grupe specificate de întreprinderi. Statele membre ar trebui să se asigure că mecanismul de repartizare respectă principiile de transparență, de minimă perturbare a pieței, de nediscriminare și proporționalitate. „Perturbarea minimă a pieței” se referă la faptul că recuperarea contribuțiilor ar trebui să se facă de o așa manieră încât să se reducă pe cât posibil la minimum impactul sarcinii financiare asupra utilizatorilor finali, de exemplu prin repartizarea contribuțiilor pe o arie cât se poate de mare.

ê 2002/22/CE considerentul 24 (adaptat)

ð nou

(222)Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să se asigure că acele îÎntreprinderile care beneficiază de o finanțare acordată pentru a serviciului universal Ö ar trebui să Õ furnizezează Ö autorităților naționale de reglementare Õ informații suficient de detaliate privind elementele specifice care necesită finanțarea respectivă, pentru a-și justifica cererea. Regimurile statelor membre privind calculul prețurilor și finanțarea obligațiilor de serviciu universal ar trebui comunicate Comisiei pentru verificarea compatibilității lor cu tratatul. Există stimulente astfel încât operatorii desemnați să crească costul net fixat al obligațiilor de serviciu universal. În consecință, Sstatele membre ar trebui să asigure o transparență efectivă și să verifice sumele alocate corespunzătoare finanțării obligațiilor de serviciu universal. ð Calculul costurilor nete aferente furnizării serviciului universal ar trebui să se bazeze pe o metodologie obiectivă și transparentă în vederea asigurării faptului că serviciul universal este furnizat în cel mai eficient mod din punctul de vedere al costurilor și în vederea promovări unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii de pe piață. Faptul de a face cunoscută în avans metodologie menită să fie utilizată pentru calcularea costurilor nete ale elementelor componente ale serviciului universal înainte de a pune în aplicare acest calcul ar putea contribui la o transparență sporită. ï 

ê 2002/22/CE considerentul 25

Piețele de comunicații continuă să evolueze din punctul de vedere al serviciilor utilizate și al mijloacelor tehnice folosite pentru a furniza aceste servicii utilizatorilor. Obligațiile de serviciu universal, definite la nivelul Comunității, ar trebui să fie revizuite periodic pentru modificarea sau redefinirea domeniului lor de aplicare. Această revizuire ar trebui să ia în considerare evoluția condițiilor sociale, comerciale și tehnologice și faptul că orice modificare a domeniului de aplicare a acestor obligații ar trebui să facă obiectul unui test dublu al disponibilității serviciilor pentru marea majoritate a populației și al riscului unei excluderi sociale a celor care nu dețin mijloacele financiare pentru a și le putea permite. Ar trebui să se garanteze că modificarea domeniului de aplicare a obligațiilor de serviciu universal nu favorizează în mod artificial anumite oferte tehnologice în detrimentul altora, să nu se impună o sarcină financiară disproporționată asupra întreprinderilor din sector (punând astfel în pericol evoluția pieței și inovația) și sarcina finanțării să nu revină în mod injust consumatorilor cu venituri mici. Orice modificare a domeniului de aplicare a obligațiilor de serviciu universal implică automat ca orice cost net să poată fi finanțat prin metode permise în conformitate cu prezenta directivă. Statele membre nu sunt autorizate să impună participanților de pe piață contribuții financiare cu titlu de măsuri care nu sunt parte a obligațiilor de serviciu universal. Fiecare stat membru rămâne liber să impună măsuri speciale (în afara sferei obligațiilor de serviciu universal) și să le finanțeze conform dreptului comunitar, dar nu prin intermediul contribuțiilor din partea participanților de pe piață.

ê 2002/22/CE considerentul 26

O concurență mai mare pe toate piețele de acces și servicii va extinde sfera de oferte propuse utilizatorilor. Gradul de concurență și de oferte efective variază în cadrul Comunității, al statelor membre, între zonele geografice și diferitele piețe de acces și de servicii. Unii utilizatori pot depinde în totalitate de accesul sau serviciile furnizate de o întreprindere cu o putere semnificativă pe piață. În general, din motive de eficiență și de încurajare a concurenței efective, este important ca serviciile furnizate de o întreprindere puternică pe piață să reflecte costurile. Pentru eficiență și din motive sociale, tarifele pentru utilizatorii finali ar trebui să reflecte condițiile de cerere, precum și situația costurilor, cu condiția ca acestea să nu determine denaturări ale concurenței. Există riscul ca o întreprindere puternică pe piață să utilizeze diferite mijloace pentru a împiedica accesul sau pentru a denatura concurența, de exemplu prin practicarea unor prețuri excesive, impunând un grup de servicii cu amănuntul sau favorizând nejustificat anumiți clienți. În consecință, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să aibă puterea de a impune, ca ultimă soluție și după o serioasă dezbatere, unei întreprinderi puternice pe piață un regulament al prețurilor cu amănuntul. Reglementarea încadrării prețului, echilibrarea geografică sau alte instrumente similare, precum și măsurile fără caracter de reglementare, precum comparațiile dintre prețurile cu amănuntul accesibile tuturor, pot fi folosite pentru a realiza dublul obiectiv al promovării concurenței efective pe piețe și satisfacerea interesului public, precum menținerea accesibilității serviciilor telefonice pentru anumiți consumatori. Pentru a-și putea îndeplini sarcinile de reglementare din acest domeniu, inclusiv impunerea unor controale a tarifelor, autoritățile naționale de reglementare trebuie să aibă acces la informațiile utile privind contabilitatea costurilor. Cu toate acestea, controalele de reglementare privind tarifarea la serviciile cu amănuntul ar trebui impuse numai în cazul în care autoritățile naționale de reglementare consideră că măsurile aplicabile prețurilor de vânzare en gros sau măsurile cu privire la selectarea sau preselectarea operatorilor nu ar reuși să asigure o concurență efectivă și să apere interesul public, contrar obiectivelor.

ê 2002/22/CE considerentul 27

În cazul în care o autoritate națională de reglementare impune obligații de punere în aplicare a unui sistem de contabilitate a costurilor pentru a sprijini controlul tarifelor, aceasta poate întreprinde ea însăși o verificare anuală pentru a asigura respectarea acestui sistem de contabilitate a costurilor, cu condiția să aibă personalul calificat necesar sau poate cere ca verificarea să se facă de către un alt organism calificat, independent de operatorul în cauză.

ê 2002/22/CE considerentul 29

Pentru o analiză pertinentă a pieței, autoritățile naționale de reglementare pot de asemenea să ceară operatorilor de telefonie mobilă cu o putere semnificativă pe piață să permită accesul abonaților lor la serviciile oricărui furnizor interconectat de servicii telefonice accesibile publicului, fie la fiecare apel, fie printr-o preselecție.

ò nou

(223)Pentru a sprijini în mod eficace libera circulație a mărfurilor, a serviciilor și a persoanelor în interiorul Uniunii, ar trebui să fie posibil să se utilizeze anumite resurse naționale de numerotație, în special anumite numere nongeografice, într-o manieră extrateritorială, adică în afara teritoriului statului membru care atribuie numărul, pe întreg teritoriul Uniunii. Având în vedere riscul important de fraudă în ceea ce privește comunicațiile interpersonale, o astfel de utilizare extrateritorială ar trebui să fie permisă pentru serviciile de comunicații electronice, cu excepția serviciilor de comunicații interpersonale. Statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că legislațiile naționale relevante, în special normele privind protecția consumatorilor și alte norme referitoare la utilizarea numerelor, sunt puse în aplicare independent de statul membru în care s-au acordat drepturile de utilizare a numerelor. Acest lucru ar trebui să presupună că autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente ale statelor membre în care se utilizează numărul sunt competente să aplice legislația lor națională întreprinderii căreia i-a fost alocat numărul. În plus, autoritățile naționale de reglementare ale respectivelor statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita sprijinul autorității naționale de reglementare responsabile de alocarea numărului pentru a le acorda asistență în asigurarea respectării normelor aplicabile în statele membre în care este utilizat numărul. Respectivele măsuri de sprijin ar trebui să includă sancțiuni disuasive, în special în cazul unei încălcări grave, cum ar fi retragerea dreptului de utilizare extrateritorială a numerelor alocate întreprinderii în cauză. Cerințele privind utilizarea extrateritorială nu ar trebui să aducă atingere competențelor statelor membre de a bloca, de la caz la caz, accesul la numere sau servicii în cazul în care acest lucru este justificat din motive de fraudă sau de abuz. Utilizarea extrateritorială a numerelor nu ar trebui să aducă atingere normelor Uniunii privind furnizarea de servicii de roaming, inclusiv celor privind prevenirea utilizării anormale sau abuzive a serviciilor de roaming care fac obiectul reglementării în materie de prețuri cu amănuntul și care beneficiază de tarife de roaming la nivel angro reglementate. Statele membre ar trebui să fie în continuare în măsură să încheie cu țări terțe acorduri specifice privind utilizarea extrateritorială a resurselor de numerotație.

(224)Statele membre ar trebui să promoveze furnizarea pe suport radio (over the air) a resurselor de numerotație pentru a facilita trecerea de la un furnizor de servicii de comunicații electronice la altul. Furnizarea pe suport radio a resurselor de numerotație permite reprogramarea identificatorilor echipamentelor de telecomunicații fără acces fizic la dispozitivele în cauză. Această caracteristică este în mod special relevantă pentru serviciile de la mașină la mașină, și anume serviciile care implică un transfer automat de date și informații între dispozitive sau aplicații bazate pe software-uri cu o interacțiune umană limitată sau fără interacțiune umană. Furnizorii unor astfel de servicii de la mașină la mașină ar putea să nu aibă acces fizic la dispozitivele lor din cauza utilizării lor la distanță sau a numărului mare de dispozitive instalate ori a modelelor lor de utilizare. Având în vedere piața emergentă a serviciilor de la mașină la mașină și noile tehnologii, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura neutralitatea tehnologică în promovarea furnizării aeriene.

ê 2002/21/CE considerentul 20 (adaptat)

ð nou

(225)Accesul la resursele de numerotațire pe baza unor criterii transparente, obiective și nediscriminatorii este esențial pentru ca întreprinderile să se afle în concurență în sectorul comunicațiilor electronice. ð Statele membre ar trebui să fie în măsură să acorde drepturi de utilizare a numerelor altor întreprinderi decât cele care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice, ținând cont de importanța crescândă a numerelor pentru diverse servicii de internet al obiectelor. ï Toate elementele planurilor naționale de numerotațire ar trebui să fie gestionate de autoritățile naționale de reglementare, inclusiv codurile de puncte utilizate la adresarea în rețea. În cazul în care Atunci când este nevoie de o armonizare a resurselor de numerotațire diîn Comunitate Ö Uniune Õ pentru a sprijini dezvoltarea serviciilor pan-europene ð sau a serviciilor transfrontaliere, în special a noilor servicii mașină la mașină, cum ar fi mașinile conectate, și în cazul în care cererea nu ar putea fi satisfăcută pe baza resurselor de numerotație existente ï , Comisia poate lua măsuri tehnice de punere în aplicare, utilizând puterile sale executive ð cu asistența OAREC ï .Atunci când acest lucru este adecvat pentru a asigura o interoperabilitate globală deplină a serviciilor, statele membre ar trebui să își coordoneze pozițiile naționale în conformitate cu dispozițiile tratatului, în organizațiile și forurile internaționale în care se iau deciziile privind numerotarea. Dispozițiile prezentei directive nu atribuie noi competențe autorităților naționale de reglementare în domeniul numirii și adresării internet.

(226)Obligația de a publica face publice deciziile privind acordarea drepturilor de Ö utilizare a Õ a utiliza frecvențe sau numerelor poate fi îndeplinită prin punerea acestor deciziilor respective la dispoziția publicului pe un site internet accesibil acestuia.

ê 2009/136/CE considerentul 43 (adaptat)

ð nou

(227) Având în vedere aspectele particulare aferente specifice privind semnalăriiarea cazurilor de copii dispăruți și disponibilitatea actualmente limitată a unui astfel de serviciu, statele membre Ö ar trebui să-și mențină angajamentul Õ ar trebui nu numai să rezerve un număr, dar și să depună toate eforturile, fără întârziere, pentru a se de a se asigura că pe teritoriul lor este efectiv disponibil un serviciu ð care să funcționeze bine ï de semnalare a cazurilor de copii dispăruți este efectiv disponibil pe teritoriul lor la numărul „116000”. În acest scop, statele membre ar trebui să organizeze, printre altele, în cazurile în care se impune, proceduri de ofertare pentru a invita părțile interesate să furnizeze serviciul respectiv.

ê 2009/136/CE considerentul 46 (adaptat)

ð nou

(228)O piață unică presupune ca utilizatorii finali să poată avea acces la accesa toate numerele incluse în planurile naționale de numerotație ale altor state membre și să poată avea acces la servicii folosind numere nongeografice Ö , inclusiv numere de telefon cu acces gratuit pentru apelant și numere cu tarif premium special, Õ în cadrul Comunității Ö Uniunii Õ, care includ, printre altele, numerele cu acces gratuit pentru apelant (numerele verzi) și numerele cu tarif special ð cu excepția cazului în care utilizatorul final apelat a ales, din motive comerciale, să limiteze accesul din anumite zone geografice ï . Utilizatorii finali ar trebui, de asemenea, să poată avea accesa la numerele din Spațiul european de numerotație telefonică (ETNS) și numerele universale internaționale cu acces gratuite pentru apelant (UIFN). Accesul transfrontalier la resursele de numerotație și la serviciile conexe asociate acestora nu ar trebui obstrucționat, cu excepția decât în cazurilore justificate în mod obiectiv, de exemplu cum ar fi atunci când acest lucru este necesar pentru combaterea fraudei sau a abuzurilor (, de exemplu, în legătură cu anumite servicii premium cu tarif special), atunci când numărul este definit ca având doar acoperire națională (, de exemplu un cod numerele naționale scurte) sau atunci când acest lucru nu este fezabil posibil din punct de vedere tehnic sau și economic. ð Tarifele aplicate părților care apelează din afara statului membru în cauză nu trebuie să fie aceleași cu cele aplicate părților care apelează din interiorul acelui stat membru. ï Utilizatorii ar trebui să fie pe deplin informați anticipat și într-un mod clar cu privire la orice tarife aplicabile numerelor cu acces gratuit pentru apelant, precum tarifele apelurilor internaționale pentru numerele accesibile prin codurile standard internaționale de acces internaționale la serviciile de telefonie.

ê 2002/22/CE considerentul 38

ð nou

Accesul utilizatorilor finali la toate resursele de numerotare din Comunitate este o condiție esențială pentru o piață unică. Acest acces ar trebui să includă apelul gratuit, taxa majorată și alte numere negeografice, cu excepția cazului în care abonatul a ales, din motive comerciale, limitarea accesului din anumite zone geografice. Tarifele aplicate părților care apelează din afara statului membru în cauză nu trebuie să fie aceleași cu cele aplicate părților care apelează din interiorul acelui stat membru.

ò nou

(229)Finalizarea pieței unice a comunicațiilor electronice impune eliminarea barierelor care îi împiedică pe utilizatorii finali să aibă un acces transfrontalier la serviciile de comunicații electronice în întreaga Uniune. Furnizorii de comunicații electronice pentru public nu ar trebui să interzică sau să restricționeze accesul utilizatorilor finali ori să îi discrimineze pe baza cetățeniei lor sau a statului membru de reședință. Cu toate acestea, diferențierea ar trebui să fie posibilă pe baza unor deosebiri justificabile din punct de vedere obiectiv în materie de costuri și riscuri, care ar putea depăși măsurile prevăzute în Regulamentul 531/2012 în ceea ce privește utilizarea abuzivă sau anormală a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate.

(230)Punerea în aplicare divergentă a normelor privind protecția utilizatorilor finali a generat bariere semnificative în calea pieței interne care îi afectează atât pe furnizorii de servicii de comunicații electronice, cât și pe utilizatorii finali. Respectivele bariere ar trebui să fie reduse de aplicabilitatea acelorași norme care asigură un nivel comun ridicat de protecție în întreaga Uniune. O armonizare deplină calibrată a drepturilor utilizatorilor finali care intră sub incidența prezentei directive ar trebui să sporească în mod considerabil securitatea juridică atât pentru utilizatorii finali, cât și pentru furnizorii de servicii de comunicații electronice și ar trebui să reducă în mod semnificativ barierele la intrare și sarcina inutilă în materie de asigurare a conformității generată de fragmentarea normelor. Armonizarea deplină contribuie la depășirea barierelor din calea pieței unice care rezultă din astfel de dispoziții naționale privind utilizatorii finali care, în același timp, protejează furnizorii naționali împotriva concurenței din alte state membre. Pentru a realiza un nivel comun ridicat de protecție, mai multe dispoziții privind utilizatorii finali ar trebui să fie consolidate în mod rezonabil în prezenta directivă, în lumina celor mai bune practici din statele membre. Armonizarea completă a drepturilor utilizatorilor finali sporește încrederea lor în piața internă, întrucât aceștia beneficiază de un nivel la fel de ridicat de protecție atunci când utilizează servicii de comunicații electronice, nu numai în statul lor membru, ci și atunci când locuiesc, lucrează sau călătoresc în alte state membre. Ar trebui ca statele membre să mențină posibilitatea de a avea un nivel mai ridicat de protecție a utilizatorilor finali în cazul în care în prezenta directivă este prevăzută o derogare explicită și să acționeze în domeniile care nu intră sub incidența prezentei directive.

ê 2002/22/CE considerentul 30 (adaptat)

(231)Contractul este un instrument important pentru utilizatorii Ö finali Õ și consumatori pentru asigurarea unui nivel minim de transparențeiă a informațiilor și a de securitățiiate juridiceă. Marea majoritate a furnizorilor de servicii dintr-un mediu competitiv vor încheiae contracte cu clienții lor din motive de oportunitate comercială. Pe lângă dispozițiile prezentei directive, cerințele referitoare la contracte ale legislației comunitare în vigoare Ö a Uniunii Õ în materie de protecție a consumatorilor contracte, în special Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii 73 și Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță 74  Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind drepturile consumatorilor 75 și Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii, se aplică în tranzacțiilore efectuate de consumatori care au legătură cu prin rețele și servicii Ö de comunicații Õ electronice. Consumatorii ar trebui să se bucure în special de un nivel minim de siguranță juridică în relațiile lor contractuale cu furnizorul direct de servicii telefonice, astfel încât clauzele contractuale, condițiile, calitatea serviciilor, modalitățile de reziliere a contractului și de suspendare a serviciului, măsurile de compensare și modalitatea de reglementare a litigiilor să fie prevăzute de contract. În cazul în care alți furnizori de servicii decât furnizorii direcți de servicii telefonice încheie contracte cu consumatorii, acestea ar trebui să cuprindă aceleași informații. Măsurile de asigurare a transparenței prețurilor, a tarifelor și condițiilor vor ajuta consumatorii să facă cele mai bune alegeri și să beneficieze astfel din plin de concurență.

ê 2009/136/CE considerentul 21 (adaptat)

ð nou

(232)Dispozițiile Ö prezentei directive Õ privind contractele ð ar trebui să se aplice indiferent de cuantumul oricărei plăți care urmează să fie efectuată de către client. ï Ö Aceste dispoziții Õ ar trebui să se aplice nu numai consumatorilor, ci și altor utilizatori finali, în principal microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) Ö , astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, Õ care ar putea prefera un contract adaptat nevoilor consumatorului ð a căror poziție de negociere este comparabilă cu cea a consumatorilor și care, prin urmare, ar trebui să beneficieze de același nivel de protecție ï . Pentru a evita o sarcină administrativă inutilă impusă furnizorilor și complexitatea datorată definirii IMM-urilor, dDispozițiile privind contractele Ö , inclusiv cele prevăzute în Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, Õ nu ar trebui să se aplice în mod automat Ö întreprinderilor menționate Õ tuturor celorlalți utilizatori finali, ci numai la cererea acestora ð , cu excepția cazului în care acestea preferă să negocieze clauze contractuale individualizate cu furnizorii serviciilor electronice ï. ð Spre deosebire de microîntreprinderi și întreprinderile mici, întreprinderile mai mari au, în mod obișnuit, o putere de negociere mai mare și, prin urmare, în cazul lor nu este necesar să se aplice aceleași cerințe privind informațiile contractuale ca în cazul consumatorilor. Alte dispoziții, cum ar fi portabilitatea numerelor, care sunt importante și pentru întreprinderile mai mari ar trebui să se aplice în continuare tuturor utilizatorilor finali. ï Statele membre ar trebui să adopte măsurile corespunzătoare pentru a crește gradul de sensibilizare în rândul IMM-urilor cu privire la această posibilitate.

ò nou

(233)Specificitățile sectorului comunicațiilor electronice necesită, dincolo de normele contractuale orizontale, un număr limitat de dispoziții suplimentare în materie de protecție a utilizatorilor finali. Aceștia ar trebui, printre altele, să fie informați cu privire la orice niveluri de calitate a serviciului oferit, condițiile aferente promoțiilor și încetării contractelor, planurile tarifare aplicabile și tarifele pentru serviciile care fac obiectul unor condiții tarifare speciale. Aceste informații sunt relevante pentru majoritatea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului, dar nu și pentru serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere. Pentru a permite utilizatorului final să facă o alegere în cunoștință de cauză, este esențial ca informațiile relevante necesare să fie furnizate înainte de încheierea contractului și într-un limbaj clar și ușor de înțeles. Din același motiv, furnizorii ar trebui să prezinte un rezumat al clauzelor contractuale esențiale. Pentru a facilita comparabilitatea și a reduce costurile de asigurare a conformității, OAREC ar trebui să emită un model pentru astfel de rezumate ale contractelor.

(234)În urma adoptării Regulamentului (UE) 2015/2120, dispozițiile prezentei directive privind informațiile referitoare la condițiile care limitează accesul la servicii și aplicații și/sau utilizarea acestora și cele privind modelarea traficului au devenit caduce și ar trebui să fie abrogate.

ê 2009/136/CE considerentul 24

ð nou

(235) În ceea ce privește echipamentul terminal, contractul cu clientul ar trebui să precizeze orice restricții impuse de către furnizor în privința utilizării echipamentului, de exemplu, prin blocarea dispozitivelor mobile pentru a fi utilizate doar cu anumite intermediul blocării cartelei SIM, dacă aceste restricții nu sunt interzise în temeiul legislației naționale, și orice costuri aferente încetării contractului, înainte de sau la data de expirare convenită, inclusiv orice costuri impuse pentru păstrarea echipamentului. ð Orice taxe datorate la încetarea anticipată a contractului pentru echipamentul terminal și alte avantaje promoționale ar trebui calculate pe baza metodelor uzuale de amortizare și, respectiv, pe o bază pro rata temporis. ï 

ê 2009/136/CE considerentul 25 (adaptat)

ð nou

(236)Fără a Ö aduce atingere Õ impune furnizorului vreo obligației Ö fundamentale Õ ð în materie de securitate ï care revine furnizorului ð în temeiul prezentei directive ï de a acționa dincolo de ceea ce este necesar în temeiul legislației comunitare, contractul cu clientul ar trebui, de asemenea, să precizeze tipul de acțiune, dacă este necesar, pe care furnizorul ar putea să o întreprindă în cazul unor incidente, amenințări sau vulnerabilități privind securitatea sau integritatea.

ê 2009/136/CE considerentul 32 (adaptat)

ð nou

(237) Disponibilitatea unor Accesul la informații transparente, actualizate și comparabile privind ofertele și serviciile este un element-cheie pentru consumatorii de pe piețele competitive unde există mai mulți furnizori care să oferăe servicii. Consumatorii și Uutilizatorii finali de servicii de comunicații electronice ar trebuie să poată compara cu ușurință prețurile diverseferitelor servicii oferite pe piață pe baza informațiilor publicate într-o formă ușor accesibilă. Pentru a le permite acestora compararea cu ușurință a prețurilor ð și a serviciilor ï, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată solicita întreprinderilor care furnizează rețele și/sau servicii de comunicații electronice ð , altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, ï o mai mare transparență cu privire la informații (inclusiv privind tarifele, ð calitatea serviciului, restricțiile referitoare la echipamentul terminal furnizat ï tipurile de consum și alte statistici relevante) ð . Orice astfel de cerințe ar trebui să țină seama în mod corespunzător de caracteristicile respectivelor rețele sau servicii. ï Ö De asemenea, autoritățile respective ar trebui Õ și să asigure faptul că părțile terțe au dreptul de a utiliza gratuit informațiile disponibile publicului publicate de către astfel de întreprinderi ð , în vederea furnizării unor instrumente de comparare ï. De asemenea, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată pune la dispoziție ghiduri privind prețurile, în special acolo unde piața nu le pune la dispoziție gratuit sau la un preț rezonabil. Întreprinderile nu ar trebui să aibă dreptul la nicio remunerație pentru o astfel de utilizare a informațiilor care au fost deja publicate și aparțin, prin urmare, domeniului public. În plus, utilizatorii finali și consumatorii ar trebui să fie informați în mod adecvat cu privire la prețul sau tipul de serviciu oferit pe piață înainte de cumpărarea unui serviciu, în special dacă un număr de telefon apelabil gratuit este supus unor costuri suplimentare. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată solicita ca astfel de informații să fie furnizate în general și pentru anumite categorii de servicii determinate de acestea, imediat înaintea conectării apelului, cu excepția cazului în care legislația națională prevede altfel. Atunci când se determină categoriile de apeluri pentru care sunt necesare informări privind prețurile înaintea conectării, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să țină seama în mod corespunzător de natura serviciului, de condițiile de preț care i se aplică și dacă acesta este oferit de un furnizor care nu este un furnizor de servicii de comunicații electronice. Fără a aduce atingere Directivei 2000/31/CE (directiva privind comerțul electronic), întreprinderile ar trebui, de asemenea, dacă li se solicită de către statele membre, să furnizeze abonaților informații de interes public puse la dispoziție de către autoritățile publice relevante, inter alia, cu privire la cele mai frecvente încălcări și consecințele juridice ale acestora.

ò nou

(238)Utilizatorii finali deseori nu sunt conștienți de costurile comportamentului lor în materie de consum sau au dificultăți în a estima când timp au folosit serviciile de comunicații electronice sau ce volum de date au consumat în cadrul acestora. Pentru a spori transparența și pentru a le permite utilizatorilor finali să își controleze mai bine bugetul în materie de comunicații, este important să se pună la dispoziția acestora facilități care să le permită să își monitorizeze consumul în timp util.

(239)Instrumentele independente de comparare, cum ar fi site-urile internet, reprezintă un mijloc eficace cu ajutorul căruia utilizatorii finali pot evalua avantajele diferiților furnizorilor de servicii de comunicații electronice accesibile publicului, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, și obține informații imparțiale, în special prin compararea prețurilor, a tarifelor și a parametrilor de calitate într-un singur loc. Instrumentele respective ar trebui să vizeze furnizarea de informații care să fie în același timp clare, concise, complete și cuprinzătoare. De asemenea, acestea ar trebui să vizeze includerea unei game cât mai largi de oferte, astfel încât să furnizeze o imagine de ansamblu reprezentativă și să acopere o parte semnificativă a pieței. Informațiile furnizate în cadrul unor astfel de instrumente ar trebui să fie demne de încredere, imparțiale și transparente. Utilizatorii finali ar trebui să fie informați cu privire la faptul că au la dispoziție astfel de instrumente. Statele membre ar trebui să se asigure că, pe teritoriile lor, utilizatorii finali au acces gratuit la cel puțin un astfel de instrument.

(240)Instrumentele independente de comparare ar trebui să fie autonome din punct de vedere operațional de furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului. Acestea pot fi operate de întreprinderi private sau de către ori în numele autorităților competente, însă ar trebui să fie operate în conformitate cu criterii de calitate specificate, inclusiv cerința de a furniza detalii privind proprietarii lor, de a prezenta informații fiabile și actualizate, de a preciza momentul ultimei actualizări, de a stabili criteriile clare și obiective pe care se va baza comparația și de a include o gamă largă de oferte de servicii de comunicații electronice accesibile publicului, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, acoperind o parte semnificativă a pieței. Statele membre ar trebui să poată stabili cât de des este necesar ca instrumentele de comparare să revizuiască și să actualizeze informațiile pe care le oferă utilizatorilor finali, ținând seama de frecvența cu care furnizorii de servicii de comunicații electronice accesibile publicului, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, își actualizează în general informațiile în materie de tarife și calitate. În cazul în care într-un stat membru există numai un singur instrument și instrumentul respectiv încetează să mai funcționeze sau nu mai respectă criteriile de calitate, statul membru ar trebui să se asigure că utilizatorii finali au acces într-un termen rezonabil la un alt instrument de comparare la nivel național.

ê 2009/136/CE considerentul 26 (adaptat)

ð nou

(241)Pentru a răspunde chestiunilor de interes public cu privire la utilizarea serviciilor de comunicații ð electronice accesibile publicului ï și pentru a încuraja protejarea drepturilor și a libertăților celorlalți, autoritățile naționale relevante ð competente ï ar trebui să fie în măsură să pună la dispoziție și să solicite diseminezearea, cu ajutorul furnizorilor, a informațiilor de interes public referitoare la privind utilizarea unor astfel de servicii. Acestea ar putea include informații de interes public ð referitoare la încălcările cele mai frecvente și consecințele lor juridice, de exemplu ï privind încălcarea drepturilor de autor, alte utilizări ilegale și diseminarea conținuturilor dăunătoare, precum și consiliere și mijloace de protecție împotriva riscurilor la adresa siguranței personale, care pot ar putea apărea, de exemplu, în urma dezvăluirii de informații cu caracter personale în anumite circumstanțe, cât și împotriva riscurilor la adresa vieții private și a datelor cu caracter personal, precum și disponibilitatea unor programe informatice sau opțiuni de programare configurabile și ușor de utilizat, care să permită protecția copiilor sau a persoanelor vulnerabile. Informațiile ar putea fi coordonate prin intermediul procedurii de cooperare stabilite la articolul 33 alineatul (3) din Ö în prezenta Õ dDirectivăa 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal). Astfel de informații de interes public ar trebui să fie actualizate ori de câte ori este necesar și ar trebui să fie prezentate în formate electronice și imprimate ușor de înțeles, stabilite de fiecare stat membru, și pe site-urile internet ale autorităților publice naționale. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată impune obliga furnizorilori obligația de a să diseminaeze aceste informații standardizate în rândul tuturor clienților lor acestora în maniera considerată potrivită de către autoritățile naționale de reglementare. Aceste informații ar trebui, de asemenea, să fie incluse în contracte, atunci când statele membre impun acest lucru. Diseminarea unor astfel de informații nu ar trebui, totuși, să constituie o sarcină excesivă pentru întreprinderi. Statele membre ar trebui să solicite această diseminare prin mijloacele utilizate de întreprinderi pentru comunicarea cu ð utilizatorii finali ï în cadrul activităților lor obișnuite normale de comunicare cu abonații.

ê 2009/136/CE considerentul 31 (adaptat)

(242)În absența unor norme relevante ale dreptului legislației comunitare Ö Uniunii Õ, conținutul, aplicațiile și serviciile sunt considerate legale sau dăunătoare în conformitate cu dreptul material și procedural național. Sarcina de a decide, conform procesului corespunzător, dacă respectivele conținuturile, aplicațiile sau serviciile sunt sau nu legale sau dăunătoare revine statelor membre, și nu furnizorilor de servicii sau rețele sau servicii de comunicații electronice. Ö Prezenta Õ dDirectivăa-cadru și Ö Directiva 2002/58/CE asupra confidențialității și comunicațiilor electronice Õ directivele speciale nu aduc atingere Directivei 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) 76 care conține, printre altele inter alia, regula de simplă transmitere („mere conduit” rule) pentru furnizorii de servicii intermediari, astfel cum sunt definiți în respectiva directivă.

ê 2002/22/CE considerentul 31 (adaptat)

ð nou

(243)Utilizatorii finali ar trebui să aibă acces la informațiile puse la dispoziția publicului privind serviciile de comunicații. Statele membre ar trebui să poată monitoriza calitatea serviciilor oferite în teritoriu. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată Ö împuternicite să monitorizeze calitatea serviciilor și să Õ colectezea sistematic informații privind calitatea serviciilor oferite în teritoriile lor Ö , inclusiv informații referitoare la furnizarea serviciilor către utilizatori finali cu handicap. Õ Ö Aceste informații ar trebui colectate Õ pe baza unor criterii care să permită efectuarea de comparațiia între furnizorii de servicii și între statele membre. Este probabil ca îÎntreprinderile care furnizează servicii de comunicații Ö electronice Õ într-un mediu competitiv să pună la dispoziția publicului informații adecvate și actualizate privind aceste serviciile lor, din motive de oportunitate comercială. Cu toate acestea, aAutoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată cere, cu toate acestea, publicarea respectivelor acestor informații, în cazul în care se demonstrează că nu sunt realmente puse efectiv la dispoziția publicului. ð Autoritățile naționale de reglementare ar trebui, de asemenea, să stabilească metodele de măsurare pe care trebuie să le aplice furnizorii de servicii în vederea îmbunătățirii comparabilității datelor oferite. Pentru a facilita comparabilitatea în întreaga Uniune și pentru a reduce costurile de asigurare a conformității, OAREC ar trebui să adopte orientări privind parametrii relevanți de calitate a serviciului de care autoritățile naționale de reglementare ar trebui să țină seama în cea mai mare măsură. ï