Cu cel de al doilea pachet, Comisia finalizează reforma sistemului european comun de azil prin adoptarea a patru propuneri suplimentare: o propunere de înlocuire a Directivei privind procedurile de azil cu un regulament 6 care armonizează în toate statele membre măsurile procedurale în prezent disparate și instituie o autentică procedură comună; o propunere de înlocuire a Directivei privind condițiile pentru protecția internațională 7 cu un regulament 8 care stabilește standarde uniforme pentru recunoașterea persoanelor care au nevoie de protecție și drepturile acordate beneficiarilor de protecție internațională, precum și o propunere de revizuire a Directivei privind condițiile de primire 9 pentru a armoniza mai mult condițiile de primire în UE, a spori perspectivele de integrare ale solicitanților și a reduce deplasările secundare. În fine, ca urmare a angajamentului de a îmbunătăți căile legale de migrație către UE, enunțat la data de 6 aprilie 2016, Comisia propune, de asemenea, un cadru structurat al Uniunii în materie de relocare, de trecere la o abordare mai bine gestionată a protecției internaționale pe teritoriul UE, asigurându-se persoanelor care au nevoie de protecție internațională posibilități de a intra pe teritoriul UE în mod ordonat și sigur, cu obiectivul de a reduce treptat stimulentele pentru sosirile neregulamentare 10 .

Aceste propuneri reprezintă o componentă indispensabilă a reformei ample a sistemului european comun de azil și sunt strâns legate între ele. Cu această a doua etapă a propunerilor legislative de reformare a acquis-ului în materie de azil, în prezent sunt înaintate spre dezbatere toate elementele necesare pentru a institui un sistem european comun de azil solid, coerent și integrat, bazat pe norme comune și armonizate, care, în același timp, să fie eficace și să asigure protecție, în deplină concordanță cu Convenția de la Geneva.

Sistemul european comun de azil pe care îl dezvoltăm în continuare este eficace și are, de asemenea, capacitatea de a asigura protecție și este conceput să garanteze convergența deplină între sistemele naționale de azil, reducând stimulentele pentru deplasările secundare, consolidând încrederea reciprocă între statele membre și ducând, la nivel global, la o bună funcționare a sistemului Dublin.

Acest sistem garantează faptul că, oriunde s-ar afla în UE, solicitanții de azil sunt tratați la fel și în mod corespunzător. Pachetul prevede instrumentele necesare pentru a asigura identificarea rapidă a persoanelor care au cu adevărat nevoie de protecție internațională și returnarea celor care nu au nevoie de protecție. Sistemul comun este generos cu cei mai vulnerabili și strict față de eventualele abuzuri, respectând în același timp întotdeauna drepturile fundamentale. În fine, sistemul comun este eficient din punctul de vedere al costurilor și suficient de flexibil pentru a se adapta la provocările complexe cu care se confruntă statele membre în acest domeniu.

Obiectivele prezentei propuneri

În cadrul acestui al doilea set de reforme ale politicii în domeniul azilului, Comisia propune o reformare a Directivei 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională 11 .

Directiva privind condițiile de primire prevede o armonizare minimă a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională în UE. Cu toate acestea, condițiile de primire continuă să varieze în mod considerabil de la un stat membru la altul, atât în ceea ce privește modul în care este organizat sistemul de primire, cât și în ceea ce privește standardele furnizate solicitanților.

Criza migrației a scos în evidență nevoia de a asigura o mai mare coerență în ceea ce privește condițiile de primire în întreaga UE și necesitatea ca statele membre să fie mai bine pregătite pentru a face față unui număr disproporționat de migranți. Există divergențe semnificative în ceea ce privește nivelul condițiilor de primire furnizate de statele membre. În unele state membre au existat probleme persistente în ceea ce privește asigurarea respectării standardelor de primire necesare pentru un tratament demn al solicitanților, în timp ce în alte state membre standardele furnizate sunt mai generoase. Acest fapt a contribuit la deplasările secundare și a exercitat o presiune în special asupra anumitor state membre.

Având în vedere cele de mai sus, prezenta propunere are ca scop:

(1)o mai mare armonizare a condițiilor de primire în UE. Aceasta va permite atât asigurarea faptului că solicitanții beneficiază de un tratament demn în întreaga UE, în conformitate cu drepturile fundamentale și cu drepturile copilului, inclusiv în statele membre în care au existat probleme persistente în ceea ce privește asigurarea unui astfel de tratament demn, cât și reducerea stimulentelor legate de primire care îi determină pe solicitanți să se deplaseze în mod neregulamentar către și în interiorul UE, în special către statele membre în care condițiile de primire sunt, în general, la un standard ridicat. De asemenea, această armonizare va contribui la o repartizare mai echitabilă a solicitanților între statele membre. Aceasta se va realiza în special impunând statelor membre obligația de a ține seama de standardele operaționale și de indicatorii privind condițiile de primire elaborați la nivelul UE și de a avea planuri de urgență care să asigure primirea corespunzătoare a solicitanților în cazurile în care se confruntă cu un număr disproporționat de solicitanți;

(2)reducerea stimulentelor pentru deplasările secundare. Pentru a se asigura o gestionare ordonată a fluxurilor de migrație, pentru a facilita determinarea statului membru responsabil și pentru a împiedica deplasările secundare, este esențial ca solicitanții să rămână în statul membru care este responsabil de aceștia și să nu se sustragă. Această obligație a solicitanților este prevăzută în propunerea de reformare a Regulamentului Dublin. Introducerea unor restricții mai bine direcționate cu privire la libertatea de circulație a solicitanților și a unor sancțiuni severe atunci când aceste restricții nu sunt respectate vor contribui la o monitorizare mai eficace a locului în care se află solicitanții. O mai mare armonizare a posibilităților de a le stabili solicitanților un anumit loc de reședință, de a le impune obligația de a contacta autoritățile și de a furniza condiții materiale de primire numai în natură este, de asemenea, necesară în scopul de a crea o situație mai previzibilă pentru solicitanți, de a asigura faptul că aceștia pot fi localizați indiferent de statul membru în care se află și de a-i descuraja să se sustragă. Acest lucru este valabil în special în trei situații, și anume atunci când: solicitantul nu a depus o cerere de protecție internațională în statul membru în care are loc prima sa intrare neregulamentară sau intrare legală; solicitantul s-a sustras din statul membru în care are obligația de a fi prezent; solicitantul a fost trimis înapoi în statul membru în care are obligația de a fi prezent după ce s-a sustras, deplasându-se în alt stat membru;

(3)sporirea autonomiei solicitanților și a perspectivelor acestora de eventuală integrare. Cu excepția solicitanților ale căror cereri este probabil că vor fi respinse, solicitanților ar trebui să li se permită, cât mai repede posibil, să muncească și să își câștige singuri banii chiar și în perioada în care cererile lor sunt examinate. Acest lucru contribuie la reducerea dependenței solicitanților și permite îmbunătățirea perspectivelor de integrare treptată pentru cei cărora în cele din urmă li se va acorda protecție. În consecință, termenul de acces la piața muncii ar trebui să fie redus de la cel mult nouă luni la cel mult șase luni de la depunerea cererii. Această reducere aliniază accesul solicitanților la piața muncii cu durata procedurii de examinare pe fond. De asemenea, statele membre sunt încurajate să acorde acces la piața muncii în cel mult trei luni de la depunerea cererii în cazul în care este probabil ca cererea să fie întemeiată. Accesul la piața muncii ar trebui să fie în deplină conformitate cu standardele pieței muncii, ceea ce ar trebui să contribuie, de asemenea, la evitarea distorsiunilor pe piața muncii. O mai mare limitare a discrepanțelor însemnate care există în prezent între normele statelor membre privind accesul la piața muncii este, de asemenea, esențială pentru a reduce cazurile de introducere de cereri multiple de azil din motive legate de ocuparea forței de muncă și stimulentele pentru deplasările secundare.

Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat

Prezenta propunere de reformare a Directivei privind condițiile de primire este pe deplin coerentă cu primele propuneri de reformare a sistemului european comun de azil, prezentate la data de 4 mai 2016, și cu propunerile de reformare a Directivei privind procedurile de azil și a Directivei privind condițiile pentru protecția internațională, care includ transformarea lor în regulamente, precum și cu propunerea privind un cadru structurat al Uniunii în materie de relocare.

Conform propunerii Comisiei de reformare a Regulamentului Dublin III, în cazul în care un solicitant nu se află în statul membru în care are obligația de a fi prezent, solicitantul nu ar trebui să aibă dreptul la toate condițiile materiale de primire prevăzute în temeiul prezentei directive. Propunerea Dublin are astfel un impact asupra aplicării Directivei privind condițiile de primire și este necesar ca acesteia să i se aducă modificări corespunzătoare, care au fost propuse.

Propunerea Comisiei de reformare a Regulamentului Dublin III se referă, de asemenea, la faptul că toți solicitanții, indiferent de locul în care se află, au dreptul la asistență medicală de urgență. În practică, statele membre consideră în general că tratamentul de bază al bolilor, inclusiv al afecțiunilor mintale grave, acordat în temeiul Directivei privind condițiile de primire, corespunde noțiunii de „asistență medicală de urgență”. Având în vedere cele de mai sus, prezenta propunere este pe deplin coerentă cu propunerea Comisiei de reformare a Regulamentului Dublin III.

Pe baza acțiunilor deja inițiate de Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), Agenția pentru Azil a Uniunii Europene va monitoriza și va evalua sistemele de azil și de primire ale statelor membre.

Propunerea de reformare a Directivei privind condițiile de primire va asigura faptul că solicitanții de azil rămân la dispoziția autorităților pe parcursul întregii procedurii de azil în vederea garantării unei evaluări rapide și eficace a cererilor lor și, prin urmare, va contribui la punerea în aplicare efectivă a propunerilor de regulamente privind procedurile de azil și condițiile pentru protecția internațională.

Coerența cu alte domenii de politică a Uniunii

Prezenta propunere este coerentă cu politica globală pe termen lung privind o gestionare mai bună a migrației, prezentată de Comisie în cadrul Agendei europene privind migrația 12 , care a dezvoltat Orientările politice ale președintelui Juncker într-o serie de inițiative coerente care se consolidează reciproc, bazate pe patru piloni. Acești piloni sunt reducerea stimulentelor pentru migrația neregulamentară, securizarea frontierelor externe ale Uniunii și salvarea de vieți omenești, precum și asigurarea unei politici puternice în materie de azil și o nouă politică în domeniul migrației legale.

Prezenta propunere, care se înscrie printre măsurile de punere în aplicare a Agendei europene privind migrația în ceea ce privește obiectivul de consolidare a politicii Uniunii în materie de azil, ar trebui considerată ca o componentă a politicii mai ample la nivelul UE în direcția instituirii unui sistem solid și eficace pentru o gestionare sustenabilă a migrației în viitor, care să fie echitabil atât pentru societățile-gazdă și cetățenii UE, cât și pentru resortisanții țărilor terțe vizați și pentru țările de origine și de tranzit.

TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

Temeiul juridic

Prezenta propunere reformează Directiva privind condițiile de primire și, prin urmare, ar trebui adoptată în baza aceluiași temei juridic, și anume articolul 78 al doilea paragraf litera (f) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

Geometrie variabilă

În conformitate cu Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE, Regatul Unit și Irlanda pot decide să participe la adoptarea și la aplicarea măsurilor de instituire a unui sistem european comun de azil.

În acest sens, Regatul Unit a notificat dorința sa de a participa la adoptarea și la aplicarea Directivei 2003/9/CE și decizia sa de a nu participa la adoptarea Directivei 2013/33/UE. Irlanda a decis să nu participe nici la adoptarea Directivei 2003/9/CE, nici la adoptarea Directivei 2013/33/UE. În consecință, dispozițiile Directivei 2003/9/CE se aplică Regatului Unit, în timp ce dispozițiile directivei actuale nu se aplică nici Regatului Unit, nici Irlandei.

Pozițiile Regatului Unit și Irlandei referitoare la directivele anterioare nu afectează eventuala lor participare la adoptarea și la aplicarea noii directive. Participarea Regatului Unit și a Irlandei va fi stabilită în cursul negocierilor și în conformitate cu Protocolul nr. 21, menționat anterior.

În conformitate cu Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu are obligații în temeiul Directivei 2003/9/CE și al Directivei 2013/33/UE și nici nu face obiectul aplicării acestora.

Subsidiaritate

În pofida faptului că prin adoptarea Directivelor 2003/9/CE și 2013/33/UE s-a atins un nivel important de armonizare, condițiile de primire variază încă în mod considerabil de la un stat membru la altul. Există mari diferențe de la un stat membru la altul în ceea ce privește condițiile de primire, iar lipsa unor standarde operaționale pentru un tratament demn al solicitanților contribuie la introducerea de cereri multiple de azil legate de primire și la deplasările secundare ale solicitanților în interiorul UE și exercită o presiune în special asupra anumitor state membre. Stabilirea unor standarde de primire mai uniforme la un nivel corespunzător în toate statele membre va contribui la un tratament mai demn al solicitanților și la o repartizare mai echitabilă a acestora în întreaga UE. Prin urmare, sunt necesare măsuri suplimentare la nivelul UE pentru a se asigura un nivel suficient de armonizare în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite.

Proporționalitate

Modificările care se propun a fi aduse Directivei privind condițiile de primire sunt limitate și vizează obiectivele asigurării unui tratament demn al solicitanților în întreaga UE, în conformitate cu drepturile fundamentale și cu drepturile copilului, și reducerea stimulentelor legate de primire și de integrare care-i determină pe migranți să se deplaseze în mod neregulamentar către și în interiorul UE, luând totodată în considerare diferențele semnificative în ceea privește condițiile sociale și economice ale statelor membre.

Modificările care se propun a fi aduse Directivei privind condițiile de primire vizează numai domenii în care o armonizare suplimentară va avea efecte semnificative, de exemplu în ceea ce privește dispozițiile referitoare la standardele materiale de primire, măsurile menite să asigure faptul că solicitanții rămân la dispoziția autorităților competente și nu se sustrag, precum și drepturile și obligațiile relevante pentru integrarea eficace a solicitanților în societățile-gazdă ale statelor membre.

Propunerea clarifică faptul că, în toate cazurile în care un stat membru decide să restricționeze libertatea de circulație a unui solicitant, să ia un solicitant în custodie publică sau să impună unui solicitant obligația de a suporta sau de a contribui la costurile condițiilor materiale de primire, statul membru respectiv trebuie să țină seama de situația particulară a persoanei în cauză, inclusiv de orice nevoi speciale de primire, și de principiul proporționalității.

Alegerea instrumentului

Reformarea Directivei privind condițiile de primire și încredințarea unui mandat extins Agenției pentru azil a Uniunii Europene în scopul de a promova o punere în aplicare uniformă în practică a standardelor de primire sunt considerate demersuri suficiente în vederea îndeplinirii obiectivelor de a armoniza mai mult condițiile de primire ale statelor membre și perspectivele de integrare ale solicitanților și de a reduce stimulentele legate de primire care îi determină pe solicitanți să se deplaseze în mod neregulamentar către și în interiorul UE. Ținând seama de actualele diferențe semnificative în ceea privește condițiile sociale și economice ale statelor membre, nu se consideră că este fezabil sau de dorit să se armonizeze pe deplin condițiile de primire ale statelor membre.

REZULTATELE CONSULTĂRILOR PĂRȚILOR INTERESATE ȘI OBȚINEREA EXPERTIZEI

Consultările părților interesate

În comunicarea sa din data de 6 aprilie 2016, intitulată „Posibilități de reformare a sistemului european comun de azil și de îmbunătățire a căilor legale de migrație”, Comisia a lansat o amplă dezbatere. De la adoptarea comunicării au avut loc schimburi de opinii cu privire la inițiativele propuse în comunicare atât în Parlamentul European (în cadrul Comisiei LIBE, la data de 21 aprilie 2016), cât și în cadrul Consiliului. Comunicarea a făcut, de asemenea, obiectul unor discuții ample în rândul partenerilor sociali, al ONG-urilor specializate, al organizațiilor interguvernamentale și al altor părți interesate.

În mai 2016, Comisia a consultat statele membre și alte părți interesate (inclusiv ONG-uri și organizații internaționale, cum ar fi UNHCR) cu privire la principalele sale idei de reformă, prezentate în cadrul unui document de dezbatere. În iunie 2016, Comisia a avut, de asemenea, un schimb de opinii informal cu Parlamentul European. Toate părțile consultate au avut ocazia de a prezenta observații în scris. Principalele rezultate ale consultării specifice a părților interesate pot fi rezumate după cum urmează:

–o mai mare armonizare a condițiilor de primire în UE: majoritatea statelor membre s-au pronunțat în favoarea unei mai mari armonizări a condițiilor de primire în UE. În rândul altor părți consultate, unele părți interesate, inclusiv unii reprezentanți ai Parlamentului European, și-au exprimat însă îngrijorarea cu privire la faptul că o mai mare armonizare ar putea conduce la o scădere nedorită a standardelor de primire și au subliniat că este necesar să se respecte drepturile fundamentale și obligațiile internaționale. Toate părțile interesate au fost de acord că este necesar ca statele membre să fie autorizate să acorde solicitanților condiții mai favorabile decât cele prevăzute în temeiul Directivei privind condițiile de primire. Sa identificat existența unei dificultăți speciale, și anume ambiguitatea expresiei „nivel de trai demn” din Directiva privind condițiile de primire. În această privință, standardele operaționale și indicatorii privind condițiile de primire în UE, pe care EASO a început să îi elaboreze la inițiativa Comisiei, s-au bucurat de un sprijin larg, ca și opinia conform căreia este necesar să se intensifice monitorizarea, garantarea aplicării dispozițiilor stabilite și planificarea de urgență;

–reducerea stimulentelor legate de primire care favorizează deplasările secundare: statele membre au susținut în general ideea unei abordări mai armonizate a măsurilor, cum ar fi restricțiile privind libertatea de circulație a solicitanților, în vederea asigurării faptului că solicitanții rămân la dispoziția autorităților și nu se sustrag. Deși mai multe state membre au fost de acord că furnizarea condițiilor materiale de primire ar trebui să fie condiționată de șederea în statul membru în care solicitantul are obligația de a fi prezent, opiniile statelor membre au fost mai împărțite în legătură cu dispoziția privind furnizarea, în unele circumstanțe, a condițiilor materiale de primire numai în natură. Alte părți interesate, inclusiv unii reprezentanți ai Parlamentului European, au pus la îndoială utilitatea unor astfel de măsuri și au susținut că stimulentele menite să-i determine pe solicitanți să rămână ar fi o metodă mai eficace de realizare a aceluiași obiectiv (reîntregirea familiei, accesul la piața muncii etc.);

–sporirea perspectivelor de integrare ale solicitanților: majoritatea părților interesate, inclusiv statele membre și reprezentanții Parlamentului European, au fost de acord că ar fi util să se reexamineze dispoziția Directivei privind condițiile de primire referitoare la condițiile de acces al solicitanților la piața muncii ca mijloc de sporire a perspectivelor de integrare ale acestora. Unele state membre au avut experiențe pozitive recente în ceea ce privește reducerea termenelor de acces la piața muncii. Potrivit mai multor părți interesate, armonizarea și reducerea termenelor de acces la piața muncii sunt importante, însă efectele nu ar trebui să fie supraestimate, deoarece există alte obstacole importante în calea accesului efectiv (inclusiv recunoașterea calificărilor, în special în cazul solicitanților care nu au documente);

–introducerea unui criteriu de referință la nivelul UE pentru a determina nivelul sprijinului financiar acordat solicitanților: majoritatea părților interesate au fost ezitante în ceea ce privește introducerea unui criteriu de referință comun la nivelul UE pentru a determina nivelul sprijinului financiar acordat solicitanților. Această posibilitate a fost însă evaluată cu atenție. S-a concluzionat că nu este posibil să se introducă un astfel de criteriu de referință comun, în principal deoarece (a) majoritatea statelor membre nu furnizează condiții materiale de primire numai prin acordarea de sprijin financiar, preferând să ofere condiții de primire în natură sau combinând sprijinul financiar și prestațiile în natură, și (b) sprijinul financiar acordat în prezent solicitanților este în majoritatea cazurilor mult sub toate eventualele criterii de referință sau praguri analizate (pragul riscului de sărăcie, pragul lipsurilor materiale severe și pragul venitului minim). Prin urmare, armonizarea nivelurilor de sprijin ar presupune creșterea nivelului de sprijin în multe state membre, în unele cazuri destul de semnificativ, în special în statele membre care au deja un nivel de sprijin comparabil de ridicat, și, în unele cazuri, ar putea să conducă la situația în care solicitanților li s-ar acorda un tratament mai favorabil decât resortisanților statelor membre care se confruntă cu lipsuri materiale sau sunt dezavantajați în alt mod din punct de vedere economic.

Obținerea și utilizarea expertizei

EASO a fost însărcinat să elaboreze standarde operaționale și indicatori privind condițiile de primire. Se propune ca statele membre să țină seama de aceste standarde operaționale și de acești indicatori atunci când instituie mecanismele relevante pentru a asigura orientarea, monitorizarea și controlul corespunzătoare ale condițiilor lor de primire. În scopul elaborării standardelor operaționale și a indicatorilor, EASO a efectuat în primăvara anului 2016 un exercițiu de inventariere a condițiilor de primire în cadrul căruia statele membre au oferit informații detaliate referitoare la abordarea lor în ceea ce privește furnizarea condițiilor de primire. În urma acestui exercițiu s-a întocmit un raport, la care au contribuit cu informații 26 de state membre și state asociate 13 și de care s-a ținut seama în elaborarea prezentei propuneri. Rezultatele relevante ale raportului pot fi sintetizate după cum urmează:

–o mai mare armonizare a condițiilor de primire în UE: definirea condițiilor materiale de primire variază în mod considerabil de la un stat membru la altul, de la o definiție mai degrabă limitată în unele state membre, la definiții care depășesc cu mult Directiva privind condițiile de primire și care includ produsele sanitare, în altele. Majoritatea statelor membre furnizează o combinație de forme diferite de condiții materiale de primire, de exemplu atât în natură, cât și sub formă de alocații financiare sau de tichete. În unele state membre, condițiile materiale de primire sunt furnizate numai în natură. Modalitățile de furnizare a condițiilor materiale de primire variază în funcție de ceea ce se oferă (cazare, hrană, îmbrăcăminte etc.) sau cui se oferă (solicitanți cu nevoi speciale de primire) și în funcție de etapa procedurii de azil;

–reducerea stimulentelor legate de primire care favorizează deplasările secundare: majoritatea statelor membre nu restricționează deplasările solicitanților la anumite zone stabilite, ci le permit acestora să circule liber pe teritoriul lor. Cu toate acestea, o serie de state membre le stabilesc solicitanților reședința într-un anumit loc, de obicei pentru a-și organiza sistemul de primire. De regulă, statele membre țin seama de populație, de situația economică și socială, de capacitatea centrelor de primire sau de nevoile solicitanților. Majoritatea statelor membre condiționează furnizarea condițiilor materiale de primire de șederea solicitanților într-un anumit loc, de obicei limitând furnizarea condițiilor materiale de primire la centrele de primire. De asemenea, statele membre utilizează în mod frecvent obligația de a contacta autoritățile pentru a monitoriza locul în care se află solicitanții. Respectivele obligații de a contacta autoritățile se utilizează atât în cazul în care solicitanții stau într-un centru de primire desemnat, cât și în cazul în care au cazare privată. Practicile și motivele de limitare sau de retragere a condițiilor materiale de primire variază, de asemenea, în mod considerabil de la un stat membru la altul. Una dintre cele mai des întâlnite cauze ale limitării sau ale retragerii condițiilor de primire este aceea că solicitantul și-a părăsit locul de reședință;

–sporirea perspectivelor de integrare ale solicitanților: aproape toate statele membre oferă solicitanților accesul la piața muncii pe durata procedurii de azil. Cu toate acestea, perioada de timp după care se acordă accesul la un loc de muncă variază în mod considerabil de la un stat membru la altul (de la o lună în unele state membre la peste nouă luni în altele). Majoritatea statelor membre nu aplică restricții specifice în ceea ce privește accesul solicitanților la piața muncii. Numai câteva state membre aplică un test al pieței muncii.

În plus, de la adoptarea Directivei privind condițiile de primire în 2013, Comisia a organizat o serie de reuniuni ale Comitetului de contact pentru a discuta cu experții statelor membre provocările cu care se confruntă acestea în ceea ce privește transpunerea și punerea în aplicare a directivei. Concluziile la care s-a ajuns în cadrul acestor reuniuni ale Comitetului de contact au fost, de asemenea, luate în considerare la elaborarea prezentei propuneri.

Drepturi

Prezenta propunere a făcut obiectul unei analize aprofundate pentru a se asigura faptul că dispozițiile sale sunt pe deplin compatibile cu drepturile fundamentale și cu principiile generale ale dreptului Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu obligațiile care decurg din dreptul internațional.

Modificările care se propun a fi aduse Directivei privind condițiile de primire subliniază obligația statelor membre de a ține seama, în cadrul activității de monitorizare și control al sistemelor lor de primire, de standardele operaționale și de indicatorii privind condițiile de primire elaborați la nivelul UE. Modificările clarifică, de asemenea, faptul că solicitanții au dreptul în toate circumstanțele la asistență medicală în temeiul Directivei privind condițiile de primire și la un nivel de trai demn.

Propunerea asigură faptul că aceste condiții de primire sunt adaptate situației specifice a minorilor, indiferent dacă aceștia sunt neînsoțiți sau cu familia, ținând seama în mod corespunzător de securitatea lor și de asistența de care au nevoie din punct de vedere fizic și emoțional, și sunt furnizate într-un mod care să încurajeze dezvoltarea lor generală. De asemenea, propunerea ține seama de obligațiile care revin statelor membre în temeiul Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) 14 .

Principiul nediscriminării este consolidat prin introducerea obligației statelor membre de a-i trata pe solicitanții cărora li s-a acordat accesul la piața muncii la fel ca pe propriii resortisanți în ceea ce privește condițiile de muncă, libertatea de asociere și de afiliere, educația și formarea profesională, recunoașterea calificărilor profesionale și securitatea socială.

Propunerea subliniază faptul că atunci când evaluează resursele unui solicitant, atunci când impun unui solicitant obligația de a suporta sau de a contribui la costul condițiilor materiale de primire ori atunci când îi cer unui solicitant o rambursare, statele membre trebuie să respecte principiul proporționalității, să țină seama de comportamentul individual și de situația personală a solicitantului, precum și de necesitatea de a-i respecta acestuia demnitatea sau integritatea personală, inclusiv nevoile sale speciale de primire.

Toate deciziile care restricționează libertatea de circulație a unui solicitant trebuie să fie luate în mod obiectiv și imparțial, pe baza comportamentului individual și a situației personale a solicitantului, cu respectarea principiului proporționalității. Solicitantul trebuie să fie informat imediat în scris, într-o limbă pe care o înțelege sau se presupune în mod rezonabil că o înțelege, cu privire la adoptarea unei astfel de decizii, la motivele deciziei și la procedurile de contestare a deciziei.

Luarea în custodie publică în temeiul Directivei privind condițiile de primire continuă să fie justificată numai atunci când se dovedește a fi necesară și pe baza analizei individuale a fiecărui caz în parte și dacă nu se pot aplica efectiv alte măsuri mai puțin coercitive. Toate garanțiile în materie de custodie publică prevăzute deja în actuala directivă rămân neschimbate. Trebuie să se acorde o atenție specială asigurării faptului că durata luării în custodie publică este proporțională și că aceasta încetează de îndată ce motivul luării în custodie publică aplicabil în temeiul directivei nu mai există. Propunerea este, de asemenea, pe deplin compatibilă cu articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a UE, interpretat în lumina articolului 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și a jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului. În temeiul articolului 37 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ca regulă, minorii nu ar trebui să fie luați în custodie publică.

IMPLICAȚII BUGETARE

Prezenta propunere nu impune Uniunii nicio sarcină financiară sau administrativă. Prin urmare, nu are implicații asupra bugetului Uniunii.

ALTE ELEMENTE

Planuri de punere în aplicare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare

Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentei directive în termen de trei ani de la intrarea sa în vigoare și ulterior la fiecare cinci ani și propune orice modificări necesare. Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare în vederea îndeplinirii obligației sale de raportare.

În conformitate cu propunerea Comisiei de regulament privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene, printre sarcinile agenției se vor număra și monitorizarea și evaluarea sistemelor de azil și de primire ale statelor membre.

Explicația detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Explicațiile furnizate se referă numai la dispozițiile care sunt modificate de prezenta propunere.

1.O mai mare armonizare a condițiilor de primire în UE

–Domeniul de aplicare: ca regulă generală, Directiva privind condițiile de primire continuă să se aplice tuturor resortisanților țărilor terțe și apatrizilor care depun o cerere de protecție internațională pe teritoriul oricărui stat membru, atât timp cât aceștia sunt autorizați să rămână pe teritoriul respectiv în calitate de solicitanți și de îndată ce se depune cererea.

Se introduce o excepție pentru cazurile în care un solicitant se află în situație de ședere neregulamentară în alt stat membru decât cel în care are obligația de a fi prezent. În această situație, solicitantul nu are dreptul la condiții materiale de primire, la școlarizarea și educația minorilor și nici la încadrare în muncă și formare profesională. Propunerea clarifică faptul că solicitanții vor avea însă întotdeauna dreptul la asistență medicală și la un nivel de trai demn, în conformitate cu drepturile fundamentale, care să le satisfacă nevoile de subzistență și nevoile de bază în ceea ce privește siguranța fizică, demnitatea și relațiile interpersonale (articolul 17a). Cu toate acestea, pentru a se asigura respectarea drepturilor fundamentale ale copilului, statele membre ar trebui să ofere minorilor acces la activități educaționale adecvate în așteptarea transferului către statul membru responsabil.

–Propunerea clarifică faptul că dreptul la un tratament demn se aplică și în cazurile justificate în mod corespunzător în care un stat membru aplică cu titlu excepțional standarde diferite ale condițiilor materiale de primire decât cele prevăzute în Directiva privind condițiile de primire. De asemenea, propunerea impune statelor membre obligația de a informa Comisia și Agenția pentru Azil a Uniunii Europene atunci când recurg la astfel de măsuri excepționale și atunci când aceste măsuri au încetat [articolul 17 alineatul (9)].

–Definiția membrilor de familie este extinsă pentru a include relațiile de familie care s-au format după plecarea din țara de origine, dar înainte de sosirea pe teritoriul statului membru [articolul 2 alineatul (3)]. Aceasta reflectă realitatea migrației de azi când solicitanții stau adesea perioade lungi de timp în afara țării lor de origine înainte de a ajunge în UE, de exemplu în tabere de refugiați. Se preconizează că extinderea va reduce riscul de deplasări neregulamentare sau de sustragere în cazul persoanelor care intră sub incidența normelor extinse.

–Propunerea impune statelor membre obligația de a ține seama, în cadrul activității de monitorizare și control al sistemelor lor de primire, de standardele operaționale și de indicatorii privind condițiile de primire care sunt în curs de elaborare de către EASO (articolul 27). Agenția pentru Azil a Uniunii Europene va fi asistată de rețeaua autorităților de primire ale statelor membre în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentei propuneri, inclusiv elaborarea de modele, de instrumente practice, de indicatori și de orientări.

–Propunerea impune statelor membre obligația de a elabora și de a actualiza periodic planuri de urgență care să stabilească măsurile care trebuie luate pentru a asigura primirea corespunzătoare a solicitanților în cazurile în care se confruntă cu un număr disproporționat de solicitanți (articolul 28). De asemenea, propunerea impune statelor membre obligația de a informa Comisia și Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ori de câte ori se activează planul lor de urgență. Monitorizarea și evaluarea planurilor de urgență ar trebui să se efectueze în conformitate cu procedura de monitorizare și evaluare a sistemelor de azil și de primire ale statelor membre care urmează să fie pusă în aplicare de Agenția pentru Azil a Uniunii Europene.

–Propunerea clarifică faptul că persoanele cu nevoi speciale de primire sunt persoanele care au nevoie de garanții speciale pentru a beneficia de drepturile și pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute în Directiva privind condițiile de primire, indiferent dacă aceste persoane sunt sau nu considerate vulnerabile [articolul 2 alineatul (13)]. Propunerea include, de asemenea, norme mai detaliate pentru a evalua, a determina și a documenta nevoile speciale de primire ale solicitanților, precum și pentru a răspunde acestora, cât mai repede posibil și pe durata întregii perioade de primire. În acest scop este necesar ca personalul autorităților relevante să fie pregătit în mod corespunzător și continuu și se prevede obligația ca unii solicitanți să fie trimiși la medic sau la psiholog pentru o evaluare suplimentară. S-a clarificat faptul că evaluarea poate fi integrată în procedurile naționale existente sau în evaluarea efectuată pentru identificarea solicitanților cu nevoi procedurale speciale (articolul 21).

–Propunerea introduce termene mai stricte, și anume cinci zile lucrătoare de la momentul depunerii cererii, pentru desemnarea de către statele membre a unui tutore care să reprezinte și să asiste un minor neînsoțit. Se propune, de asemenea, ca numărul minorilor neînsoțiți de care un tutore poate fi responsabil să fie stabilit astfel încât acesta să fie în măsură să-și îndeplinească sarcinile. Statele membre ar trebui să se asigure că tutorii minorilor neînsoțiți își îndeplinesc în mod corespunzător sarcinile și ar trebui să examineze plângerile depuse de minorii neînsoțiți împotriva tutorelui lor. Tutorii desemnați în temeiul propunerii de regulament privind procedurile de azil pot îndeplini rolul de tutori în temeiul prezentei propuneri (articolul 23).

2.Reducerea stimulentelor legate de primire care favorizează deplasările secundare în interiorul UE

–Propunerea impune statelor membre obligația de a-i informa pe solicitanți, utilizând un model comun, cât mai repede posibil și cel târziu atunci când aceștia își depun cererea, cu privire la orice beneficii pe care le au și orice obligații care le revin în ceea ce privește condițiile de primire, inclusiv circumstanțele în care acordarea condițiilor materiale de primire poate fi restricționată (articolul 5).

–Propunerea nu modifică faptul că solicitanții pot, ca regulă generală, să circule liber pe teritoriul statului membru sau în interiorul unei zone care le-a fost stabilită de către statul membru [articolul 7 alineatul (1)].

–Totuși, din motive de interes public sau de ordine publică, pentru examinarea rapidă și monitorizarea eficace a cererilor de protecție internațională ale solicitanților, pentru examinarea rapidă și monitorizarea eficace a procedurii care li se aplică acestora în scopul determinării statului membru responsabil în conformitate cu Regulamentul Dublin sau pentru a împiedica în mod eficace sustragerea solicitanților, propunerea impune statelor membre, în cazul în care este necesar, obligația de a le stabili solicitanților reședința într-un anumit loc, cum ar fi un centru de cazare, o casă, un apartament, un hotel sau alte localuri adaptate pentru cazarea acestora. O astfel de decizie poate fi necesară în special în cazurile în care solicitantul nu s-a conformat obligațiilor sale, după cum urmează:

solicitantul nu a depus o cerere de protecție internațională în statul membru în care are loc prima sa intrare neregulamentară sau intrare legală. Solicitanții nu au dreptul de a alege statul membru în care depun cererea. Un solicitant trebuie să ceară protecție internațională în statul membru de primă intrare neregulamentară sau în statul membru de intrare legală. Este mai puțin probabil ca solicitanții care nu au respectat această obligație să fie autorizați, în urma determinării statului membru responsabil în temeiul Regulamentului Dublin, să rămână în statul membru în care au depus cererea, care se presupune că este statul membru pentru care solicitanții optează, și, prin urmare, este mai probabil ca aceștia să se sustragă;

solicitantul s-a sustras din statul membru în care are obligația de a fi prezent. Solicitantul are obligația de a fi prezent în statul membru în care a fost depusă cererea sau în statul membru în care a fost transferat în conformitate cu Regulamentul Dublin. În cazul în care un solicitant s-a sustras dintr-un stat membru și s-a deplasat, fără autorizație, în alt stat membru, este esențial, pentru a asigura buna funcționare a sistemului european comun de azil, ca solicitantul să fie returnat rapid în statul membru corespunzător. Până la efectuarea acestui transfer, există riscul ca solicitantul să se sustragă și, prin urmare, ar trebui să se monitorizeze îndeaproape locul în care se află acesta;

solicitantul a fost trimis înapoi în statul membru în care are obligația de a fi prezent după ce s-a sustras, deplasându-se în alt stat membru. Faptul că un solicitant s-a sustras anterior, deplasându-se în alt stat membru, este un factor important care trebuie luat în considerare atunci când se evaluează dacă există un risc persistent de posibilă sustragere a solicitantului. În vederea asigurării faptului că solicitantul nu se sustrage din nou și rămâne la dispoziția autorităților competente, ar trebui să se monitorizeze îndeaproape locul în care se află acesta.

În cazul în care solicitantul are dreptul la condiții materiale de primire, respectivele condiții materiale de primire ar trebui, de asemenea, să fie furnizate cu condiția ca solicitantul să își aibă reședința în acest loc de ședere [articolul 7 alineatul (2)].

–De asemenea, propunerea prevede că statele membre trebuie să impună, în cazul în care acest lucru este necesar, oricărui solicitant obligația de a contacta în mod regulat autoritățile, dacă există motive să se creadă că există un risc de posibilă sustragere a solicitantului [articolul 7 alineatul (3)].

–Având în vedere consecințele grave pentru solicitanții care s-au sustras sau în cazul cărora, în urma unei evaluări, s-a stabilit că există un risc de posibilă sustragere, propunerea definește sustragerea ca incluzând atât o acțiune deliberată pentru a evita procedurile de azil aplicabile, cât și situația de fapt de a nu rămâne la dispoziția autorităților relevante, inclusiv prin părăsirea teritoriului unde solicitantul are obligația de a fi prezent [articolul 2 alineatul (10)]. Riscul de sustragere este definit, de asemenea, ca existența într-un caz individual a unor motive care se bazează pe criterii obiective definite de legislația națională, de a considera că un solicitant se poate sustrage, în conformitate cu definiția din Regulamentul Dublin III 15 [articolul 2 alineatul (11)].

–S-a precizat în mod explicit faptul că toate deciziile care restricționează libertatea de circulație a unui solicitant trebuie să se bazeze pe situația particulară a persoanei în cauză, ținând seama de orice nevoi speciale de primire ale solicitanților și de principiul proporționalității. De asemenea, s-a clarificat faptul că solicitanții trebuie să fie informați în mod corespunzător cu privire la astfel de decizii și la consecințele neconformării [articolul 7 alineatele (7)-(8)].

–Se clarifică faptul că statele membre ar trebui să furnizeze solicitanților un document de călătorie numai din motive umanitare grave. S-a adăugat faptul că documentele de călătorie pot fi, de asemenea, emise în cazul altor motive imperative, cum ar fi, de exemplu, cazul în care solicitanților li s-a acordat acces la piața muncii și trebuie să efectueze deplasări imperios necesare în interes profesional. Documentele de călătorie nu ar trebui emise decât în aceste împrejurări excepționale. Valabilitatea documentelor de călătorie trebuie, de asemenea, să fie limitată la scopul și durata necesare pentru motivul care a determinat emiterea lor (articolul 6). Obligația statelor membre de a furniza solicitanților un document care să le ateste identitatea a fost inclusă la articolul 29 din propunerea de regulament privind procedurile de azil.

–Definiția condițiilor materiale de primire este extinsă pentru a include produsele nealimentare, ceea ce reflectă condițiile materiale de primire furnizate deja în multe state membre și subliniază importanța unor astfel de produse nealimentare, cum ar fi produsele sanitare [articolul 2 alineatul (7)].

–Propunerea clarifică faptul că nu se pot reduce sau retrage cazarea, hrana, îmbrăcămintea și alte produse nealimentare esențiale. Numai diurnele pot fi, în anumite împrejurări, reduse sau, în cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, retrase. În cazul în care cazarea, hrana, îmbrăcămintea și alte produse nealimentare esențiale sunt furnizate sub formă de alocații financiare, respectivele alocații pot, în anumite circumstanțe, să fie înlocuite de condiții de primire furnizate în natură [articolul 19 alineatul (1)].

–S-au adăugat patru noi circumstanțe de reducere sau modificare a formei condițiilor materiale de primire. Condițiile materiale de primire pot fi reduse sau modificate în cazul în care solicitantul: a încălcat grav normele centrului de cazare sau s-a comportat într-un mod deosebit de violent; nu s-a conformat obligației de a solicita protecție internațională în statul membru în care are loc prima sa intrare neregulamentară sau intrare legală; a fost trimis înapoi după ce s-a sustras, deplasându-se în alt stat membru; sau nu a participat la măsurile de integrare obligatorii [articolul 19 alineatul (1)].

–În vederea combaterii deplasărilor secundare și a sustragerii solicitanților s-a adăugat un motiv suplimentar pentru luarea în custodie publică. În cazul în care unui solicitant i s-a stabilit un anumit loc de reședință, dar el nu s-a conformat acestei obligații și în cazul în care există un risc persistent de posibilă sustragere a solicitantului, acesta poate fi luat în custodie publică pentru a se asigura îndeplinirea obligației de a avea reședința într-un anumit loc [articolul 8 alineatul (3) litera (c)]. La fel ca în cazul luării în custodie publică din orice alt motiv în temeiul Directivei privind condițiile de primire, luarea în custodie este justificată numai atunci când se dovedește a fi necesară și pe baza analizei individuale a fiecărui caz în parte și dacă nu se pot aplica efectiv alte măsuri mai puțin coercitive. Toate garanțiile pe care actuala Directivă privind condițiile de primire le prevede deja în materie de custodie publică rămân neschimbate. Trebuie să se acorde, de asemenea, o atenție specială asigurării faptului că durata luării în custodie publică este proporțională și că aceasta încetează de îndată ce nu mai există motive pentru a crede că solicitantul nu își va îndeplini obligația care îi revine. Solicitantul trebuie, de asemenea, să fi fost informat cu privire la obligația în cauză și la consecințele nerespectării acesteia.

3.Sporirea perspectivelor de integrare ale solicitanților în UE - accesul la piața muncii

–Propunerea reduce termenul de acces la piața muncii de la cel mult nouă luni la cel mult șase luni de la data la care s-a depus cererea de protecție internațională, în cazul în care nu s-a luat o decizie administrativă cu privire la cerere în conformitate cu propunerea de regulament privind procedurile de azil și întârzierea nu poate fi imputată solicitantului [articolul 15 alineatul (1) punctul 1]. Această dispoziție aliniază accesul solicitanților la piața muncii cu durata obișnuită a procedurii de examinare pe fond, în conformitate cu propunerea de regulament privind procedurile de azil. De îndată ce solicitantului i se acordă acces la piața muncii, acest fapt ar trebui menționat în mod explicit în documentul său de identitate [articolul 15 alineatul (5)].

–Un acces mai rapid la piața muncii contribuie la sporirea perspectivelor de integrare ale solicitanților și reduce costurile de primire, în special în cazurile în care acordarea protecției internaționale este probabilă. Prin urmare, propunerea permite statelor membre să acorde mai repede acest acces. Statele membre sunt încurajate să acorde accesul la piața muncii în termen de cel mult trei luni de la depunerea cererii în cazul în care este probabil ca cererea să fie întemeiată, inclusiv atunci când din acest motiv i s-a acordat prioritate pentru a fi examinată.

–Pe de altă parte, propunerea exclude de la accesul la piața muncii solicitanții care nu se preconizează că vor fi recunoscuți ca beneficiari de protecție internațională din cauza faptului că este probabil ca cererile lor să fie nefondate [articolul 15 alineatul (1) punctul 2]. Se încadrează în această categorie un solicitant a cărui cerere se află în curs de examinare pe fond în cadrul unei proceduri accelerate din cauză că a ascuns fapte relevante sau a furnizat date, informații ori documente în mod clar false, care a depus o cerere numai pentru a întârzia sau a împiedica executarea unei decizii de returnare, care provine dintr-o țară de origine sigură sau care, din motive grave, este considerat a fi un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică, în conformitate cu propunerea de regulament privind procedurile de azil.

–Propunerea clarifică faptul că accesul la piața muncii, odată acordat, trebuie să fie efectiv. Dacă există condiții care în fapt îl împiedică pe solicitant să își caute un loc de muncă, accesul nu ar trebui să fie considerat efectiv. Testele pieței muncii utilizate pentru a acorda prioritate propriilor resortisanți sau altor cetățeni ai Uniunii ori resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în statul membru în cauză nu ar trebui să împiedice accesul efectiv al solicitanților la piața muncii (articolul 15).

–Se propune ca, odată ce li s-a acordat accesul la piața muncii, solicitanții să aibă dreptul la un set comun de drepturi, în temeiul egalității de tratament cu resortisanții statului membru, la fel ca alți resortisanți ai țărilor terțe care lucrează în Uniune (de exemplu, în temeiul Directivei privind permisul unic 16 sau al Directivei privind lucrătorii sezonieri 17 ). S-a prevăzut în mod expres faptul că dreptul la egalitatea de tratament nu conferă dreptul de ședere în cazurile în care cererea de protecție internațională a unui solicitant a fost respinsă [articolul 15 alineatul (3)].

–Condițiile de muncă menționate în propunere acoperă cel puțin remunerarea și concedierea, cerințele privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, timpul de lucru și concediul, luând în considerare acordurile colective în vigoare. De asemenea, propunerea acordă solicitanților egalitatea de tratament în ceea ce privește libertatea de asociere și de afiliere, educația și formarea profesională, recunoașterea calificărilor profesionale și securitatea socială [articolul 15 alineatul (3)].

–Propunerea permite limitarea egalității de tratament în ceea ce privește educația și formarea profesională la educația și formarea care au o legătură directă cu o activitate profesională specifică. Ramurile securității sociale sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială 18 . De asemenea, propunerea permite limitarea egalității de tratament a solicitanților în ceea ce privește prestațiile familiale și prestațiile de șomaj. Solicitanții aflați în șomaj au dreptul de a beneficia de condițiile de primire prevăzute în prezenta directivă [articolul 15 alineatul (3)].

ê 2013/33/UE

2016/0222 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (reformare)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2) litera (f),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 19 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 20 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

ê 2013/33/UE considerentul 1 (adaptat)

(1)Sunt necesare mai multe schimbări de fond Ö modificări la Õ ale Directivei 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre 21 Ö Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului 22 Õ . Din motive de claritate, directiva menționată ar trebuie reformată să se procedeze la reformarea directivei menționate.

ê 2013/33/UE considerentul 2 (adaptat)

(2)O politică comună în domeniul azilului, cuprinzând un sistem european comun de azil, Ö (SECA), care se bazează pe aplicarea integrală și globală a Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost completată de Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, Õ este un element constitutiv al obiectivului Uniunii Europene de stabilire progresivă a unui spațiu de libertate, securitate și justiție deschis celor care, forțați de împrejurări, caută în mod legitim protecție în Uniune Ö , afirmând astfel principiul nereturnării Õ. O astfel de politică ar trebui să fie guvernată de principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, inclusiv pe plan financiar.

ò nou

(3)Sistemul european comun de azil (SECA) se bazează pe un sistem de determinare a statului membru responsabil de solicitanții de protecție internațională și pe standarde comune pentru procedurile de azil, condițiile și procedurile de primire și drepturile beneficiarilor de protecție internațională. În pofida progreselor notabile înregistrate în dezvoltarea SECA, există în continuare diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește tipurile de proceduri utilizate, condițiile de primire de care beneficiază solicitanții, ratele de recunoaștere și tipul de protecție acordată beneficiarilor de protecție internațională. Aceste divergențe sunt cauze importante ale deplasărilor secundare și subminează obiectivul asigurării faptului că toți solicitanții sunt tratați la fel, oriunde depun cererea în Uniune.

ê 2013/33/UE considerentul 3 (adaptat)

(3) La reuniunea sa specială de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, Consiliul European a convenit să acționeze pentru instituirea unui sistem european comun de azil, bazat pe aplicarea integrală și globală a Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 („Convenția de la Geneva”), afirmând astfel principiul nereturnării. Prima fază a sistemului european comun de azil a fost realizată prin adoptarea instrumentelor juridice relevante, inclusiv a Directivei 2003/9/CE, prevăzute în tratate.

ê 2013/33/UE considerentul 4 (adaptat)

(4) Cu ocazia reuniunii sale din 4 noiembrie 2004, Consiliul European a adoptat Programul de la Haga, stabilind astfel obiectivele care trebuiau realizate în domeniul libertății, securității și justiției în perioada 2005-2010. În acest sens, Programul de la Haga a invitat Comisia Europeană să încheie evaluarea instrumentelor din prima fază și să înainteze Parlamentului European și Consiliului instrumentele și măsurile aferente celei de a doua faze.

ê 2013/33/UE considerentul 5 (adaptat)

(5) În cadrul reuniunii din 10-11 decembrie 2009, Consiliul European a adoptat Programul de la Stockholm care reiterează angajarea la obiectivul de a institui, până în 2012, un spațiu comun de protecție și solidaritate, bazat pe o procedură de azil comună și pe un statut uniform pentru cei care beneficiază de protecție internațională, în temeiul unor standarde de protecție înalte și al unor proceduri echitabile și eficiente. Programul de la Stockholm prevede, de asemenea, faptul că este esențial ca persoanele, indiferent de statul membru în care este depusă cererea de protecție internațională, să beneficieze de un tratament echivalent în ceea ce privește condițiile de primire.

ò nou

(4)În comunicarea sa din data de 6 aprilie 2016 intitulată „Posibilități de reformare a sistemului european comun de azil și de îmbunătățire a căilor legale de migrație” 23 , Comisia a subliniat necesitatea consolidării și armonizării în continuare a SECA. De asemenea, comunicarea prezintă opțiunile de îmbunătățire a SECA, și anume instituirea unui sistem sustenabil și echitabil de determinare a statului membru responsabil de solicitanții de protecție internațională, consolidarea sistemului Eurodac, realizarea unei convergențe sporite în cadrul sistemului de azil al Uniunii, prevenirea deplasărilor secundare în interiorul Uniunii și un nou mandat al Agenției pentru Azil a Uniunii Europene. Comunicarea răspunde solicitărilor Consiliului European din 18-19 februarie 2016 24 și 17-18 martie 2016 25 de a se realiza progrese în direcția reformării cadrului existent al Uniunii, astfel încât să se asigure o politică în domeniul azilului umană și eficientă. De asemenea, comunicarea propune o cale de urmat conformă cu abordarea globală în materie de migrație prezentată de Parlamentul European în raportul său din proprie inițiativă din data de 12 aprilie 2016.

(5)Condițiile de primire continuă să varieze în mod considerabil de la un stat membru la altul, atât în ceea ce privește modul în care este organizat sistemul de primire, cât și în ceea ce privește standardele furnizate solicitanților. Problemele persistente din unele state membre în ceea ce privește asigurarea respectării standardelor de primire necesare pentru un tratament demn al solicitanților au contribuit la o sarcină disproporționată asupra câtorva state membre cu standarde de primire în general ridicate, care sunt apoi supuse presiunii de a-și reduce standardele. Stabilirea unor standarde de primire mai uniforme la un nivel corespunzător în toate statele membre va contribui la un tratament mai demn al solicitanților și la o repartizare mai echitabilă a solicitanților în întreaga UE.

ê 2013/33/UE considerentul 6 (adaptat)

(6)Resursele Fondului european pentru refugiați Ö pentru azil, migrație și integrare Õ și ale Ö Agenției Õ Biroului European de Sprijin pentru Azil Ö a Uniunii Europene Õ ar trebui mobilizate pentru a se acorda sprijinul corespunzător statelor membre în eforturile lor de punere în aplicare a standardelor stabilite în cea de a doua fază a sistemului european comun de azil Ö prezenta directivă Õ , în special Ö inclusiv Õ acelor state membre al căror sistem național de azil este supus unor presiuni deosebite și disproporționate, cauzate în special de situația lor geografică sau demografică.

ê 2013/33/UE considerentul 7 (adaptat)

(7) În lumina rezultatelor evaluărilor efectuate cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor din prima fază, este oportună, în acest stadiu, confirmarea principiilor care stau la baza Directivei 2003/9/CE în vederea asigurării unor condiții de primire îmbunătățite pentru solicitanții de protecție internațională („solicitanți”).

ê 2013/33/UE considerentul 8

ð nou

(7)Pentru a asigura tratamentul egal al solicitanților în întreaga Uniune, prezenta directivă ar trebui să se aplice în decursul tuturor fazelor și tipurilor de proceduri ale cererilor de protecție internațională, în toate locurile și centrele de cazare a solicitanților, și atât timp cât acestora li se permite să rămână pe teritoriul statelor membre în calitate de solicitanți. ð Este necesar să se clarifice faptul că aceste condiții materiale de primire ar trebui să fie puse la dispoziția solicitanților din momentul în care își exprimă dorința de a cere protecție internațională în fața funcționarilor autorității decizionale, precum și în fața oricăror funcționari ai altor autorități care sunt desemnate ca fiind competente să primească și să înregistreze cererile sau care asistă autoritatea decizională să primească astfel de cereri în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile]. ï

ò nou

(8)În cazul în care un solicitant se află în alt stat membru decât cel în care are obligația de a fi prezent în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin], solicitantul nu ar trebui să aibă dreptul la condițiile de primire prevăzute la articolele 14-17.

ê 2013/33/UE considerentul 10

(9)În ceea ce privește tratamentul persoanelor care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, statele membre trebuie să respecte anumite obligațiile care le revin în temeiul instrumentelor de drept internațional la care sunt părți.

ê 2013/33/UE considerentele 11 și 12 (adaptat)

(10)Ar trebui să fie stabilite Este necesară adoptarea unor standarde Ö condiții standard Õ pentru primirea solicitanților care să fie suficiente pentru a le garanta un nivel de trai demn și condiții de viață comparabile în toate statele membre. Armonizarea condițiilor de primire a solicitanților ar trebui să contribuie la limitarea Ö deplasărilor Õ mișcărilor secundare ale solicitanților, influențate de diversitatea condițiilor de primire.

ò nou

(11)În vederea asigurării faptului că solicitanții au cunoștință de consecințele sustragerii, statele membre ar trebui să-i informeze pe solicitanți în mod uniform, cât mai repede posibil și cel târziu atunci când aceștia își depun cererea, cu privire la toate obligațiile pe care trebuie să le respecte în ceea ce privește condițiile de primire, inclusiv circumstanțele în care acordarea condițiilor materiale de primire poate fi restricționată, și cu privire la orice beneficii.

ê 2013/33/UE considerentul 13 (adaptat)

(13) În vederea asigurării unui tratament egal între toți solicitanții de protecție internațională și a garantării coerenței cu acquis-ul actual al Uniunii în domeniul azilului, în special cu Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate ( 26 ), este necesară extinderea domeniului de aplicare al prezentei directive în scopul includerii persoanelor care solicită protecție subsidiară.

ò nou

(12)Normele armonizate ale UE privind documentele care urmează a fi eliberate solicitanților fac mai dificilă deplasarea solicitanților în mod neautorizat în interiorul Uniunii. Este necesar să se clarifice faptul că statele membre ar trebui să furnizeze solicitanților un document de călătorie numai din motive umanitare grave sau din alte motive imperative. De asemenea, valabilitatea documentelor de călătorie ar trebui limitată la scopul și durata necesare pentru motivul care a determinat emiterea acestora. Motive umanitare grave ar putea, de exemplu, să fie considerate situațiile în care un solicitant trebuie să se deplaseze în alt stat pentru tratament medical sau pentru a-și vizita rudele în cazuri particulare, cum ar fi vizitele făcute unor rude apropiate care sunt grav bolnave sau vizitele pentru a participa la căsătoria sau la funeraliile unei rude apropiate. Alte motive imperative ar putea include situațiile în care solicitanții cărora li s-a acordat accesul la piața muncii trebuie să efectueze deplasări imperios necesare în interes profesional, în care solicitanții trebuie să călătorească în cadrul programelor de studiu sau în care minorii călătoresc cu familiile substitutive.

(13)Solicitanții nu au dreptul de a alege statul membru în care depun cererea. Un solicitant trebuie să ceară protecție internațională fie în statul membru de primă intrare, fie, în cazul prezenței legale, în statul membru de ședere sau reședință legală. Este mai puțin probabil ca un solicitant care nu a respectat această obligație să fie autorizat, în urma determinării statului membru responsabil în temeiul Regulamentului (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin], să fie autorizat să rămână în statul membru în care a fost depusă cererea și, în consecință, este mai probabil ca solicitantul respectiv să se sustragă. Prin urmare, ar trebui să se monitorizeze îndeaproape locul în care se află solicitantul respectiv.

(14)Solicitanții au obligația de a fi prezenți în statul membru în care au depus cererea sau în statul membru în care sunt transferați în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin]. În cazul în care un solicitant s-a sustras din acest stat membru și s-a deplasat, fără autorizație, în alt stat membru, este esențial, în scopul asigurării bunei funcționări a sistemului european comun de azil, ca solicitantul să fie returnat rapid în statul membru în care acesta are obligația de a fi prezent. Până la efectuarea acestui transfer, există riscul ca solicitantul să se sustragă și, prin urmare, ar trebui să se monitorizeze îndeaproape locul în care se află acesta.

(15)Faptul că un solicitant s-a sustras anterior, deplasându-se în alt stat membru, este un factor important care trebuie luat în considerare atunci când se evaluează riscul de sustragere a solicitantului. Pentru a se asigura faptul că solicitantul nu se sustrage din nou și rămâne la dispoziția autorităților competente, odată ce solicitantul a fost trimis înapoi în statul membru în care are obligația de a fi prezent, ar trebui, prin urmare, să se monitorizeze îndeaproape locul în care se află acesta.

(16)Din motive de interes public sau de ordine publică, pentru examinarea rapidă și monitorizarea eficace a cererii de protecție internațională a solicitantului, pentru examinarea rapidă și monitorizarea eficace a procedurii care i se aplică acestuia pentru determinarea statului membru responsabil în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin] sau pentru a împiedica în mod eficace sustragerea solicitantului, statele membre ar trebui, în cazul în care acest lucru este necesar, să-i stabilească solicitantului reședința într-un anumit loc, cum ar fi un centru de cazare, o casă, un apartament, un hotel sau alte localuri adaptate pentru cazarea solicitanților. O astfel de decizie poate fi necesară pentru a împiedica în mod eficace sustragerea solicitantului în special în cazurile în care acesta nu a respectat următoarele obligații: de a depune cererea în statul membru de primă intrare neregulamentară sau intrare legală; de a rămâne în statul membru în care are obligația de a fi prezent; sau în cazurile în care solicitantul a fost trimis înapoi în statul membru în care are obligația de a fi prezent după ce s-a sustras, deplasându-se în alt stat membru. În cazul în care solicitantul are dreptul la condiții materiale de primire, respectivele condiții materiale de primire ar trebui, de asemenea, să fie furnizate cu condiția ca solicitantul să își aibă reședința în acest loc precis.

(17)În cazul în care sunt motive pentru a considera că există un risc de posibilă sustragere a solicitantului, statele membre ar trebui să impună solicitanților obligația de a contacta autoritățile competente la intervale cu frecvența necesară pentru a verifica faptul că solicitantul nu se sustrage. Pentru a-i descuraja pe solicitanți să se sustragă în continuare, statele membre ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să acorde condiții materiale de primire, în cazul în care solicitantul are dreptul la astfel de condiții materiale de primire, numai în natură.

(18)Este necesar ca toate deciziile care restricționează libertatea de circulație a unui solicitant să se bazeze pe comportamentul individual și pe situația particulară a persoanei în cauză, ținând seama de orice nevoi speciale de primire ale solicitanților și de principiul proporționalității. Solicitanții trebuie să fie informați în mod corespunzător cu privire la astfel de decizii și la consecințele neconformării.

(19)Ținând seama de consecințele grave pentru solicitanții care s-au sustras sau despre care se consideră că prezintă un risc de sustragere, sensul noțiunii de „sustragere” ar trebui definit astfel încât să includă atât acțiunea deliberată de a evita procedurile de azil aplicabile, cât și situația de fapt constând în a nu rămâne la dispoziția autorităților relevante, inclusiv prin părăsirea teritoriului unde solicitantul are obligația de a fi prezent.

ê 2013/33/UE considerentul 15 (adaptat)

ð nou

(20)Măsura plasării în detenție luării în custodie publică a solicitanților ar trebui aplicată în conformitate cu principiul fundamental conform căruia o persoană nu ar trebui să fie supusă unei măsuri de detenție luată în custodie publică pentru unicul motiv că solicită protecție internațională, în special în conformitate cu obligațiile juridice internaționale ale statelor membre și cu articolul 31 din Convenția de la Geneva. Solicitanții pot fi plasați în detenție luați în custodie publică numai în Ö condițiile Õ condiții excepționale, foarte clar definite, prevăzute de prezenta directivă și respectând principiului necesității și proporționalității cu privire atât la modalitatea, cât și la scopul unei astfel de detenții luări în custodie publică. ð Luarea în custodie publică a solicitanților în temeiul prezentei directive ar trebui să fie dispusă numai în scris de autorități judiciare sau administrative, prezentându-se motivele pe care se întemeiază, inclusiv în cazurile în care persoana se află deja în custodie publică atunci când face cererea de protecție internațională. ï Un solicitant aflat în detenție custodie publică ar trebui să aibă acces efectiv la garanțiile procedurale necesare, precum introducerea unei căi de atac în fața unei autorități judiciare naționale.

ò nou

(21)În cazul în care unui solicitant i s-a stabilit un anumit loc de reședință, dar el nu s-a conformat acestei obligații, este necesar să existe un risc demonstrat de posibilă sustragere a solicitantului pentru ca acesta să fie luat în custodie publică. În toate circumstanțele, trebuie să se acorde o atenție specială asigurării faptului că durata luării în custodie publică este proporțională și că aceasta încetează de îndată ce obligația care îi revine solicitantului a fost îndeplinită sau nu mai există motive pentru a crede că solicitantul nu va îndeplini această obligație. Solicitantul trebuie, de asemenea, să fi fost informat cu privire la obligația în cauză și la consecințele nerespectării acesteia.

ê 2013/33/UE considerentul 16

(22)În ceea ce privește procedurile administrative referitoare la motivele de detenție luării în custodie publică, noțiunea de „atenție cuvenită” impune statelor membre, ca o condiție minimă, să ia măsuri concrete și eficace facă pași concreți și semnificativi pentru a se asigura că timpul necesar pentru verificarea motivelor de detenție luării în custodie publică este cât mai scurt posibil, precum și că există o perspectivă reală pentru ca o astfel de verificare să fie realizată cu succes în cel mai scurt interval de timp posibil. Detenția Luarea în custodie publică nu depășește timpul care este necesar în mod rezonabil pentru finalizarea procedurilor respective.

ê 2013/33/UE considerentul 17

(23)Motivele pentru detenție luării în custodie publică prevăzute în prezenta directivă nu aduc atingere altor motive de detenție luare în custodie publică, inclusiv motivelor de detenție luării în custodie publică din cadrul procedurilor penale, care sunt aplicabile în temeiul dreptului intern și care nu sunt legate de cererea de pentru protecție internațională a unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid.

ê 2013/33/UE considerentul 18

ð nou

(24)Solicitanții care se află în detenție custodie publică ar trebui să primească un tratament care să respecte pe deplin demnitatea umană și primirea lor acestora ar trebui să fie concepută special pentru a răspunde nevoilor acestora în situația respectivă. În special, statele membre ar trebui să asigure aplicarea ð articolului 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a ï articolului 37 din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1989 cu privire la privind drepturile copilului.

ê 2013/33/UE considerentul 19

(25)Pot exista cazuri în care nu este posibil, în practică, să se asigure imediat anumite garanții în materie de primire în detenție custodie publică, de exemplu din cauza amplasamentului geografic sau a structurii specifice a centrului de detenție custodie publică. Cu toate acestea, orice derogare de la garanțiile respective ar trebui să aibă un caracter temporar și ar trebui să se aplice numai în circumstanțele stabilite cuprinse în prezenta directivă. Derogările ar trebui să se aplice numai în circumstanțe excepționale și să fie justificate în mod corespunzător, ținând seama de circumstanțele fiecărui caz în parte, inclusiv de nivelul de gravitate al derogării aplicate, de durata acesteia și de impactul acesteia asupra solicitantului.

ê 2013/33/UE considerentul 20

(26)În vederea unei mai bune asigurări a integrității fizice și psihologice a solicitanților, detenția luarea în custodie publică ar trebui să fie o măsură la care se recurge în ultimă instanță soluție și poate fi aplicată numai după ce au fost examinate în mod corespunzător toate măsurile neprivative de libertate alternative detenției luării în custodie publică. Orice măsură alternativă detenției luării în custodie publică trebuie să respecte drepturile fundamentale ale omului ale solicitanților.

ê 2013/33/UE considerentul 21

(27)Pentru a asigura respectarea garanțiilor de procedură care constau în posibilitatea de a contacta organizații sau grupuri de persoane care acordă asistență juridică, ar trebui să se furnizeze informații este necesară furnizarea informațiilor privind organizațiile și grupurile de persoane respective.

ê 2013/33/UE considerentul 22

(28)Atunci când iau decizii cu privire la condițiile de cazare, statele membre ar trebui să țină seama în mod corespunzător de interesul superior al copilului, precum și de situațiile speciale ale oricărui solicitant care depinde de membrii de familiei sau de alte rude apropiate, cum ar fi frații/surorile minori/minore necăsătoriți/necăsătorite, care sunt prezenți/prezente deja în statul membru.

ê 2013/33/UE considerentul 14

(29)Primirea persoanelor cu nevoi speciale de primire ar trebui să fie o preocupare majoră a autorităților naționale pentru a asigura faptul că o astfel de primire este concepută special pentru a putea răspunde nevoilor speciale ale acestora în materie de primire.

ê 2013/33/UE considerentul 9

ð nou

(30)În aplicarea prezentei directive, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura deplina conformitate cu principiile apărării interesului superior al copilului și unității familiei, în conformitate cu dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la privind drepturile copilului din 1989 și, respectiv, ale Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ð Condițiile de primire trebuie să fie adaptate situației specifice a minorilor, indiferent dacă aceștia sunt neînsoțiți sau cu familia, ținând seama în mod corespunzător de securitatea lor și de asistența de care au nevoie din punct de vedere fizic și emoțional, și să fie furnizate într-un mod care să încurajeze dezvoltarea lor generală. ï

ò nou

(31)Statele membre ar trebui să se asigure că solicitanții primesc asistența medicală necesară care ar trebui să includă, cel puțin, asistența medicală de urgență și tratamentul de bază al bolilor, inclusiv al afecțiunilor mintale grave. Pentru a răspunde preocupărilor în materie de sănătate publică în ceea ce privește prevenirea bolilor și a proteja sănătatea solicitanților, accesul acestora la asistență medicală ar trebui să includă, de asemenea, tratamentul medical preventiv, cum ar fi vaccinările. Statele membre pot impune solicitanților obligația de a se supune unui examen medical din motive de sănătate publică. Rezultatele examenului medical nu ar trebui să influențeze evaluarea cererilor de protecție internațională, care ar trebui să se efectueze întotdeauna în mod obiectiv, imparțial și de la caz la caz în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile].

(32)Dreptul unui solicitant la condiții materiale de primire în temeiul prezentei directive poate fi restrâns în anumite circumstanțe, cum ar fi în cazul în care solicitantul s-a sustras din statul membru în care are obligația de a fi prezent, deplasându-se în alt stat membru. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să asigure solicitanților, în toate circumstanțele, acces la asistență medicală și un nivel de trai demn în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, în special prin satisfacerea nevoilor de subzistență și a nevoilor de bază ale solicitantului în ceea ce privește siguranța fizică, demnitatea și relațiile interpersonale, ținând seama în mod corespunzător de vulnerabilitățile inerente ale persoanei respective ca solicitant de protecție internațională și de cele ale familiei sale sau ale persoanei în grija căreia se află. De asemenea, trebuie să se acorde atenția cuvenită solicitanților cu nevoi speciale de primire. Trebuie să se țină seama de nevoile specifice ale copiilor, în special în ceea ce privește respectarea dreptului copilului la educație și accesul la asistență medicală. În cazul în care un minor se află într-un alt stat membru decât cel în care are obligația de a fi prezent, statele membre ar trebui să ofere minorului acces la activități educaționale adecvate în așteptarea transferului către statul membru responsabil. Ar trebui să se țină seama de nevoile specifice ale solicitanților femei care au suferit violențe de gen, inclusiv prin asigurarea accesului, în diferitele etape ale procedurii de azil, la asistență medicală, la asistență juridică, precum și la consiliere pentru depășirea traumelor și asistență psihosocială corespunzătoare.

(33)Domeniul de aplicare al definiției membrilor de familie ar trebui să reflecte realitatea tendințelor actuale în materie de migrație, conform cărora solicitanții sosesc adesea pe teritoriul statelor membre după o perioadă îndelungată în care s-au aflat în tranzit. Definiția ar trebui să includă, prin urmare, familiile formate în afara țării de origine, dar înainte de sosirea pe teritoriul statelor membre.

ê 2013/33/UE considerentul 23

ð nou

(34)Pentru a promova autonomia solicitanților și a limita discrepanțele mari între statele membre, este esențial să se stabilească norme clare privind accesul solicitanților la piața muncii ð și să se asigure faptul că acest acces este efectiv, neimpunând condiții care în fapt îl împiedică pe solicitant să își caute un loc de muncă. Testele pieței muncii utilizate pentru a acorda prioritate propriilor resortisanți sau altor cetățeni ai Uniunii ori resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în statul membru în cauză nu ar trebui să împiedice accesul efectiv al solicitanților la piața muncii și ar trebui să fie puse în aplicare fără a aduce atingere principiului preferinței acordate cetățenilor Uniunii, astfel cum este exprimat în dispozițiile relevante ale actelor de aderare aplicabile ï.

ò nou

(35)Termenul maxim de acces la piața muncii ar trebui aliniat cu durata procedurii de examinare pe fond. Pentru a spori perspectivele de integrare și autonomia solicitanților, se încurajează un acces mai rapid la piața muncii în cazul în care este probabil ca cererea să fie întemeiată, inclusiv atunci când i s-a acordat prioritate pentru a fi examinată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile]. Statele membre ar trebui, prin urmare, să aibă în vedere reducerea acestei perioade de timp cât mai mult posibil pentru a se asigura faptul că solicitanții au acces la piața muncii în cel mult 3 luni de la data depunerii cererii, în cazurile în care este probabil ca cererea să fie întemeiată. Cu toate acestea, statele membre nu ar trebui să acorde acces la piața muncii solicitanților ale căror cereri de protecție internațională este probabil să fie neîntemeiate și care fac obiectul procedurii accelerate.

(36)Odată ce li s-a acordat accesul la piața muncii, solicitanții ar trebui să aibă dreptul la un set comun de drepturi, în temeiul egalității de tratament cu resortisanții. Condițiile de muncă ar trebui să acopere cel puțin remunerarea și concedierea, cerințele privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, timpul de lucru și concediul, ținând seama de acordurile colective în vigoare. Solicitanții ar trebui să beneficieze, de asemenea, de egalitate de tratament în ceea ce privește libertatea de asociere și de afiliere, educația și formarea profesională, recunoașterea calificărilor profesionale și securitatea socială.

(37)Un stat membru ar trebui să recunoască în același mod ca și pentru cetățenii Uniunii calificările profesionale dobândite de un solicitant în alt stat membru și ar trebui să ia în considerare calificările dobândite într-o țară terță în conformitate cu Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului 27 . De asemenea, ar trebui să se aibă în vedere măsuri speciale pentru a se remedia în mod eficace dificultățile practice întâmpinate de solicitanți în ceea ce privește autentificarea diplomelor, a certificatelor sau a altor titluri oficiale de formare străine, în special din cauza lipsei documentelor justificative și a incapacității acestora de a suporta costurile aferente procedurilor de recunoaștere.

(38)Ar trebui să se aplice definiția ramurilor de securitate socială utilizată în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului 28 .

(39)Având în vedere eventualul caracter temporar al șederii solicitanților și fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, statele membre ar trebui să poată exclude prestațiile familiale și prestațiile de șomaj de la egalitatea de tratament dintre solicitanți și propriii resortisanți și ar trebui să fie în măsură să limiteze aplicarea egalității de tratament în ceea ce privește educația și formarea profesională. Dreptul la libertatea de asociere și de afiliere poate fi, de asemenea, limitat prin excluderea candidaților de la participarea la gestionarea anumitor organisme și de la deținerea unei funcții publice.

(40)Dreptul Uniunii nu limitează competența statelor membre de a-și organiza sistemele de securitate socială. În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii, fiecare stat membru stabilește condițiile în care se acordă prestațiile de asigurări sociale, precum și cuantumul acestor prestații și durata perioadei în care se acordă. Totuși, atunci când își exercită această competență, statele membre ar trebui să respecte dreptul Uniunii.

ê 2013/33/UE considerentul 24

ð nou

(41)Pentru a asigura că ð aceste condiții ï sprijinul materiale ð de primire ï acordate solicitanților respectă principiile prevăzute în prezenta directivă, este necesar ð să se clarifice mai în detaliu natura acestor condiții, care includ nu numai cazarea, hrana și îmbrăcămintea, ci și produse nealimentare esențiale, cum ar fi produsele sanitare. De asemenea, este necesar ï ca statele membre să stabilească nivelul ð condițiilor materiale de primire furnizate sub formă de alocații financiare sau de tichete ï unui astfel de sprijin pe baza unor referințe relevante ð pentru a asigura resortisanților un nivel de trai adecvat, cum ar fi prestațiile de venit minim, salariile minime, pensiile minime, prestațiile de șomaj și prestațiile de asistență socială ï. Aceasta nu înseamnă că suma acordată ar trebui să fie aceeași ca pentru resortisanți. Statele membre pot aplica solicitanților un tratament mai puțin favorabil solicitanților față de în raport cu propriii resortisanți, după cum se specifică în prezenta directivă.

ê 2013/33/UE considerentul 25 (adaptat)

ð nou

(42)ð Pentru a limita posibilitatea de a abuza de sistemul de primire, statele membre ar trebui să fie în măsură să furnizeze condiții materiale de primire numai în măsura în care solicitanții nu dispun de mijloace suficiente pentru a se întreține singuri. Atunci când evaluează resursele unui solicitant și impun acestuia obligația de a suporta sau de a contribui la costurile condițiilor materiale de primire, statele membre ar trebui să respecte principiul proporționalității și să țină seama de situația personală a solicitantului și de necesitatea de a-i respecta acestuia demnitatea sau integritatea personală, inclusiv nevoile sale speciale de primire. Nu ar trebui să se impună solicitanților obligația de a suporta sau de a contribui la costurile asistenței medicale de care au nevoie. ï Este necesară Ö , de asemenea, Õ limitarea posibilităților de abuz al sistemului să se limiteze posibilitatea de a abuza de sistemul de primire prin specificarea circumstanțelor în care condițiile de primire materială pentru solicitanți ð cazarea, hrana, îmbrăcămintea și alte produse nealimentare esențiale furnizate sub formă de alocații financiare sau de tichete pot fi înlocuite cu condiții de primire furnizate în natură și a circumstanțelor în care diurna ï poate fi limitatăe sau retrasăe, garantând în același timp un nivel de trai demn pentru toți solicitanții.

ê 2013/33/UE considerentul 26

ð nou

(43)ð Statele membre ar trebui să instituie mecanisme corespunzătoare de orientare, monitorizare și control al condițiilor lor de primire. Pentru a asigura condiții de viață comparabile, statele membre ar trebui să aibă obligația de a ține seama, în cadrul sistemelor lor de monitorizare și control, de standardele operaționale privind condițiile de primire și de indicatorii specifici elaborați de [Biroul European de Sprijin pentru Azil/Agenția pentru Azil a Uniunii Europene]. ï Ar trebui să se asigure fie asigurate eficiența sistemelor de primire naționale și cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește primirea solicitanților ð, inclusiv prin intermediul rețelei Uniunii a autorităților de primire, care a fost instituită de [Biroul European de Sprijin pentru Azil/Agenția pentru Azil a Uniunii Europene] ï.

ê 2013/33/UE considerentul 27

(44)Ar trebui să se încurajeze fie încurajată coordonarea adecvată între autoritățile competente cu privire la primirea solicitanților și, prin urmare, ar trebui să se favorizeze fie favorizate relațiile armonioase diîntre comunitățile locale și centrele de cazare.

ò nou

(45)Experiența arată că, în cazurile în care statele membre se confruntă cu un număr disproporționat de solicitanți de protecție internațională, este necesară o planificare de urgență pentru a se asigura primirea corespunzătoare a solicitanților. Ar trebui să se monitorizeze și să se evalueze periodic dacă măsurile prevăzute în planurile de urgență ale statelor membre sunt corespunzătoare.

ê 2013/33/UE considerentul 28

(46)Statele membre ar trebui să aibă competența de a adopta sau de a poată prevedea sau menține dispoziții mai favorabile pentru resortisanții țărilor terțe și pentru apatrizii care solicită unui stat membru protecție internațională.

ê 2013/33/UE considerentul 29 (adaptat)

(47)În acest sens, Sstatele membre sunt invitate, de asemenea, să aplice dispozițiile prezentei directive procedurilor de examinare a cererilor privind acordarea unei alte solicitărilor altor forme de protecție decât cea prevăzută în Directiva 2011/95/UE Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind condițiile pentru protecția internațională].

ê 2013/33/UE considerentul 30

ð nou

(48)Punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui evaluată periodic. ð Statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informațiile necesare pentru ca aceasta să își poată îndeplini obligațiile de raportare. ï

ê 2013/33/UE considerentul 31 (adaptat)

(49)Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume stabilirea unor standarde pentru Ö condițiile de Õ primirea a solicitanților în statele membre, nu poate fi suficient îndeplinit de statele membre și, prin urmare, datorită dimensiunilor și sau efectelor prezentei directive, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității menționat la articolul 5 din al Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

ê 2013/33/UE considerentul 32

(50)În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative 29 , statele membre s-au angajat să însoțească anexeze, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor lor de transpunere cu, unul sau mai multe documente care explică relația dintre componentele unei directive și părțile corespondente din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul organul legislativ consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

ê 2013/33/UE considerentul 33 (adaptat)

(33) În conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de liberate, securitate și justiție, anexat la TUE și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Regatul Unit și Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, nu au obligații în temeiul acesteia și nu fac obiectul aplicării sale.

ò nou

(51)[În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, aceste state membre și-au notificat dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei directive.]

(51) [În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive, nu au obligații în temeiul acesteia și nu fac obiectul aplicării sale.]

(51) [În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(52) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Irlanda și-a notificat (, prin scrisoarea din ....,) dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei directive.]

(51) [În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și-a notificat (, prin scrisoarea din ....,) dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei directive.

(52) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.]

ê 2013/33/UE considerentul 34

(52)În conformitate cu articolele 1 și 2 ale Protocolului nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

ê 2013/33/UE considerentul 35

(53)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Mai precis, pPrezenta directivă urmărește, în special, garantarea respectării depline a demnității umane și promovarea aplicării articolelor 1, 4, 6, 7, 18, 21, 24 și 47 din Cartă și trebuie să fie pusă în aplicare în mod corespunzător.

ê 2013/33/UE considerentul 36 (adaptat)

(54)Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu Ö directiva anterioară Õ Directiva 2003/9/CE. Obligația de a transpune dispozițiile nemodificate neschimbate rezultă din directiva Ö anterioară Õ menționată.

ê 2013/33/UE considerentul 37 (adaptat)

(55)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenul de transpunere în dreptul intern a Ddirectivei 2013/33/UE menționat în partea B din anexăa II,

ê 2013/33/UE (adaptat)

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Ö OBIECT Õ OBIECTIV, DEFINIȚII ȘI DOMENIU DE APLICARE

Articolul 1

Obiectiv

Prezenta directivă are ca obiectiv stabilirea unor Ö stabilește Õ standarde pentru primirea solicitanților de protecție internațională („solicitanți”) în statele membre.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive Ö se aplică următoarele definiții Õ:

(1)(a)„cerere de protecție internațională” înseamnă o cerere de protecție internațională, astfel cum este definită la articolul 2 litera (h) [4 alineatul (2) litera (a)] din Directiva 2011/95/UE Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX 30 [Regulamentul privind procedurile];

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

(2)(b)„solicitant” înseamnă ð un solicitant astfel cum este definit la articolul [4 alineatul (2) litera (b)] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile] ï un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a făcut o cerere de protecție internațională, cu privire la care nu s-a pronunțat încă o hotărâre definitivă;

(3)(c)„membrii de familiei” înseamnă ð membrii de familie astfel cum sunt definiți la articolul [2 alineatul (9)] din Regulamentul (UE) XXX/XXX 31 [Regulamentul privind condițiile pentru protecția internațională]; ï , în măsura în care familia era deja constituită în țara de origine, următorii membri ai familiei solicitantului, care sunt prezenți în același stat membru, în legătură cu cererea de protecție internațională:

–soțul/soția solicitantului sau partenerul (partenera) său (sa) necăsătorit(ă) cu care se află într-o relație stabilă, atunci când dreptul sau practica statului membru în cauză tratează cuplurile necăsătorite într-un mod comparabil cu cel al cuplurilor căsătorite, în temeiul dreptului său privind resortisanții țărilor terțe;

–copiii minori ai cuplurilor menționate la prima liniuță sau ai solicitantului, cu condiția să fie necăsătoriți, indiferent dacă sunt născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau dacă au fost adoptați, în conformitate cu legislația internă;

–tatăl, mama sau alt adult răspunzător pentru solicitant în temeiul dreptului sau al practicii naționale din statul membru în cauză, în cazul în care solicitantul este minor și necăsătorit;

(4)(d)„minor” înseamnă un ð minor astfel cum este definit la articolul [2 alineatul (10)] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind condițiile pentru protecția internațională] ï resortisant al unei țări terțe sau un apatrid cu vârsta sub 18 ani;

(5)(e)„minor neînsoțit” înseamnă un minor Ö neînsoțit Õ ð astfel cum este definit la articolul [2 alineatul (11)] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind condițiile pentru protecția internațională] ï care sosește pe teritoriul statelor membre neînsoțit de un adult responsabil pentru acesta în temeiul dreptului sau al practicii statului membru în cauză și cât timp nu este efectiv în întreținerea unei astfel de persoane; definiția include un minor care este lăsat neînsoțit după intrarea sa pe teritoriul statelor membre;

ê 2013/33/UE

(6)(f)„condiții de primire” înseamnă întregul set de măsuri pe care statele membre le acordă ansamblul măsurilor luate de statele membre în favoarea solicitanților, în conformitate cu prezenta directivă;

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

(7)(g)„condiții materiale de primire” înseamnă condițiile de primire incluzând cazarea, hrana, și îmbrăcămintea ð și alte produse nealimentare esențiale care răspund nevoilor solicitanților în cadrul condițiilor lor de primire specifice, cum ar fi produsele sanitare, ï furnizate în natură sau sub formă de alocații financiare sau tichete, ori printr-o combinareație a acestor trei elemente, precum și o alocație zilnică;

ê 2013/33/UE

(8)(h)„detenție luare în custodie publică” înseamnă orice măsură de izolare a unui solicitant de către un stat membru într-un loc determinat, în care solicitantul este lipsit de libertatea de circulație;

(9)(i)„centru de cazare” înseamnă orice loc utilizat pentru cazarea colectivă a solicitanților;

ò nou

(10)„sustragere” înseamnă acțiunea prin care un solicitant, pentru a evita procedurile de azil, fie părăsește teritoriul unde are obligația de a fi prezent în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX 32 [Regulamentul Dublin], fie nu rămâne la dispoziția autorităților competente sau a instanței;

(11)„risc de sustragere” înseamnă existența într-un caz individual a unor motive, care se bazează pe criterii obiective definite de dreptul intern, de a considera că un solicitant s-ar putea sustrage;

ê 2013/33/EU (adaptat)

ð nou

(12)(j)„Ö tutore Õ reprezentant” înseamnă o persoană ð astfel cum este definită la articolul [4 alineatul (2) litera (f)] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile] ï sau organizație numită de organele competente pentru a asista și a reprezenta un minor neînsoțit în procedurile prevăzute de prezenta directivă, în scopul de a asigura interesul superior al copilului și de a exercita, dacă este cazul, capacitatea juridică pentru minor. În cazul în care o organizație este numită în calitate de reprezentant, aceasta desemnează o persoană responsabilă de îndeplinirea sarcinilor de reprezentant în ceea ce privește minorul neînsoțit, în conformitate cu prezenta directivă;

(13)(k)„solicitant cu nevoi speciale de primire” înseamnă Ö un solicitant Õ o persoană vulnerabilă, în conformitate cu articolul 21, care are nevoie de garanții speciale pentru a beneficia de drepturi și a-și îndeplini obligațiile în conformitate cu prezenta directivă ð , cum ar fi solicitanții minori, minorii neînsoțiți, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, femeile gravide, părinții unici cu copii minori, victimele traficului de persoane, persoanele cu afecțiuni grave, persoanele cu afecțiuni mintale și persoanele care au fost supuse torturii, violului sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală, cum ar fi victimele mutilării genitale feminine ï.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

1.Prezenta directivă se aplică tuturor resortisanților țărilor terțe și apatrizilor care depun o cerere de de protecție internațională pe teritoriul unui stat membru, inclusiv la frontiera Ö externă Õ, în apele ð marea ï teritorialăe sau în zonele de tranzit ale Ö statelor membre Õ unui stat membru, cât timp aceștia sunt autorizați să rămână pe teritoriul respectiv în calitate de solicitanți, precum și membrilor familiilor acestora, în cazul în care sunt incluși în cererea de protecție internațională respectivă, în conformitate cu dreptul intern.

2.Prezenta directivă nu se aplică cererilor de azil diplomatic sau teritorial prezentate reprezentanțelor statelor membre.

3.Prezenta directivă nu Ö se aplică Õ nu este aplicabilă atunci când se aplică Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane deplasate și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri 33 .

4.Statele membre pot decide să aplice prezenta directivă procedurilor de examinare a cererilor privind acordarea unei solicitărilor unor alte forme de protecție decât cea care decurge din Directiva 2011/95/UE Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind condițiile pentru protecția internațională].

Articolul 4

Dispoziții mai favorabile

Statele membre pot adopta sau menține dispoziții mai favorabile cu privire la condițiile de primire a solicitanților și a rudelor apropiate Ö care depind de aceștia și Õ ale solicitantului care se află în același stat membru, atunci când depind de acesta, sau din motive umanitare, în măsura în care dispozițiile respective sunt compatibile cu prezenta directivă.

ê 2013/33/UE

ð nou

CAPITOLUL II

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND CONDIȚIILE DE PRIMIRE

Articolul 5

Informarea

1.Statele membre îi informează pe solicitanții, într-un termen rezonabil, care să nu depășească cincisprezece zile de la data depunerii ð cât mai repede posibil și cel târziu când aceștia depun ï cerereaii de protecție internațională, cel puțin despre avantajele de care pot beneficia și despre obligațiile pe care trebuie să le respecte cu privire la condițiile de primire ð . Acestea precizează în informațiile furnizate că solicitantul nu are dreptul la condițiile de primire prevăzute la articolele 14-17 din prezenta directivă în conformitate cu articolul 17a din aceeași directivă în alt stat membru decât cel în care are obligația de a fi prezent în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin] ï.

Statele membre se asigură că solicitanților le sunt furnizate informații despre organizațiile sau grupurile de persoane care acordă asistență juridică specifică și despre organizațiile care îi pot ajuta sau informa cu privire la condițiile de primire disponibile, inclusiv îngrijirile medicale asistența medicală.

2.Statele membre se asigură că informațiile prevăzute la alineatul (1) sunt furnizate în scris ð, utilizând un model standard care este elaborat de Agenția pentru Azil a Uniunii Europene, ï și într-o limbă pe care solicitanții o înțeleg sau se presupune în mod rezonabil că o înțeleg. După caz ð În cazul în care acest lucru este necesar ï, informațiile respective pot fi furnizate ð se furnizează ï și oral ð și se adaptează la nevoile minorilor ï .

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

Articolul 6

Ö Documente de călătorie Õ Documente

1. Statele membre se asigură că solicitanții primesc, într-un termen de trei zile de la depunerea unei cereri de protecție internațională, un document emis pe numele lor, care să ateste statutul acestora de solicitant sau care să ateste că sunt autorizați să rămână pe teritoriul statului membru cât timp cererea lor este în așteptare sau în curs de examinare.

În cazul în care titularul nu este liber să circule pe întreg teritoriul sau pe o parte a teritoriului statelor membre, documentul atestă, de asemenea, acest lucru.

2. Statele membre pot exclude aplicarea prezentului articol atunci când solicitantul este în detenție și în timpul examinării unei cereri de protecție internațională prezentate la frontieră sau în cadrul unei proceduri de stabilire a dreptului solicitantului de azil de a intra pe teritoriul unui stat membru. În cazuri specifice, în timpul examinării cererii de protecție internațională, statele membre pot furniza solicitanților alte documente echivalente cu documentul menționat la alineatul (1).

3. Documentul menționat la alineatul (1) nu atestă neapărat identitatea solicitantului.

4. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a furniza solicitanților documentul menționat la alineatul (1), care trebuie să fie valid în toată perioada în care aceștia sunt autorizați să rămână pe teritoriul statului membru în cauză.

5. Statele membre pot furniza ð furnizează ï solicitanților un document de călătorie, ð numai ï atunci când aceștia trebuie să fie prezenți în alt stat din motive umanitare grave ð sau din alte motive imperative ï. ð Valabilitatea documentului de călătorie este limitată la scopul și durata necesare pentru motivul care a determinat emiterea sa. ï

6.Statele membre nu impun solicitanților o documentație inutilă sau disproporționată sau o altă cerință administrativă înainte de a le acorda drepturile care le revin în temeiul prezentei directive, pentru unicul motiv că solicită protecție internațională.

ê 2013/33/UE

Articolul 7

Șederea și libertatea de circulație

1.Solicitanții pot circula liber pe teritoriul statului membru gazdă sau în interiorul unei zone care le-a fost stabilită de acest stat membru. Zona stabilită nu aduce atingere sferei inalienabile a vieții private și oferă suficientă libertate de acțiune pentru a garanta accesul la toate avantajele care decurg din prevăzute de prezenta directivă.

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

2.Statele membre pot stabili ð stabilesc, în cazul în care acest lucru este necesar, ï locul reședințaei Ö unui Õ solicitantului ð într-un anumit loc ï pentru din Ö oricare din următoarele Õ motive: de

(a) interes public sau de ordine publică sau,;

(b) după caz, în vederea examinării rapide și a monitorizării eficiente a cererii de protecție internațională a acestuia;

ò nou

(c) pentru examinarea rapidă și monitorizarea eficace a procedurii care i se aplică acestuia în vederea determinării statului membru responsabil în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin];

(d) pentru a împiedica în mod eficace sustragerea solicitantului, în special:

–pentru solicitanții care nu au respectat obligația de a face o cerere în primul stat membru de intrare, astfel cum se prevede la articolul [4 alineatul (1)] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin] și s-au deplasat în alt stat membru fără o justificare corespunzătoare și care au depus acolo o cerere; sau

–în cazul în care solicitanții au obligația de a fi prezenți în alt stat membru în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin]; sau

–pentru solicitanții care au fost trimiși înapoi în statul membru în care au obligația de a fi prezenți în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin] după ce s-au sustras, deplasându-se în alt stat membru.

În cazurile respective, furnizarea condițiilor materiale de primire este condiționată de șederea efectivă a solicitantului în respectivul loc precis.

3.În cazul în care sunt motive pentru a considera că există un risc de posibilă sustragere a solicitantului, statele membre impun solicitantului, dacă acest lucru este necesar, obligația de a contacta autoritățile competente sau de a se prezenta în fața acestora fie de îndată, fie la un anumit interval cu frecvența necesară pentru a împiedica cu eficacitate sustragerea solicitantului.

ê 2013/33/UE (adaptat)

4.Statele membre prevăd posibilitatea de a acorda solicitanților de azil o autorizație temporară de aÖ -și Õ părăsi locul de reședință prevăzut la alineatele (2) și (3) și/sau zona care le-a fost atribuită, prevăzută la alineatul (1). Deciziile se iau de la caz la caz, obiectiv și imparțial Ö , pe baza examinării pe fond a cazului individual Õ și sunt motivate dacă în cazul în care sunt negative.

Solicitantul nu trebuie să ceară o autorizație pentru a se prezenta în fața autorităților și a instanțelor, în cazul în care prezența sa este necesară.

ê 2013/33/UE

ð nou

5.Statele membre cer solicitanților de azil să le comunice autorităților competente ð locul lor de reședință actual sau ï adresa lor actuală ð ori un număr de telefon la care pot fi contactați ï și să le notifice cât mai repede posibil orice schimbare de ð număr de telefon sau de ï adresă în cel mai scurt timp.

ê 2013/33/UE (adaptat)

36.Statele membre pot prevedea că, pentru a beneficia de condițiile materiale de primire ale primirii, solicitanții trebuie să-și aibă efectiv reședința într-un loc determinat, stabilit de statele membre. Deciziile respective, care pot fi cu caracter general, sunt adoptate de la caz la caz și se întemeiază pe dreptul intern.

ò nou

7.Deciziile menționate la prezentul articol se bazează pe comportamentul individual și pe situația particulară a persoanei în cauză, inclusiv în cazul solicitanților cu nevoi speciale de primire, și țin seama în mod corespunzător de principiul proporționalității.

8.Statele membre precizează motivele de fapt și, în cazul în care este relevant, de drept în orice decizie luată în conformitate cu prezentul articol. Solicitanții sunt informați imediat în scris, într-o limbă pe care o înțeleg sau se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, cu privire la adoptarea unei astfel de decizii, la procedurile de contestare a deciziei în conformitate cu articolul 25 și la consecințele nerespectării obligațiilor impuse de decizie.

ê 2013/33/UE (adaptat)

Articolul 8

Detenția Luarea în custodie publică

1.Statele membre nu plasează o persoană în detenție iau în custodie publică o persoană pentru unicul motiv că aceasta este un solicitant în conformitate cu Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale 34 .

ê 2013/33/UE

2.Atunci când se dovedește a fi necesar și pe baza analizei individuale a fiecărui caz în parte, statele membre pot plasa lua un solicitant în custodie publică detenție, în cazul în care nu se pot aplica efectiv alte măsuri mai puțin coercitive.

3.Un solicitant poate fi plasat în detenție luat în custodie publică numai în următoarele situații:

(a)pentru a stabili sau a verifica identitatea sau cetățenia acestuia;

(b)pentru a stabili elementele pe care se bazează cererea solicitarea de protecție internațională, care nu ar putea fi obținutăe fără a se lua măsura detenției custodiei publice, în special în cazul în care există un risc de sustragere a solicitantului;

ò nou

(c) pentru a se asigura respectarea obligațiilor legale impuse solicitantului printr-o decizie individuală în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) în cazurile în care solicitantul nu a respectat aceste obligații și există un risc de sustragere a solicitantului;

ê 2013/33/UE

ð nou

(d)(c)pentru a decide, în cadrul unei proceduri ð la frontieră ï ð în conformitate cu articolul [41] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile] ï, asupra dreptului solicitantului de a intra pe teritoriu;

ê 2013/33/UE

(e)(d)în cazul în care acesta este plasat în detenție luat în custodie publică în cadrul , supus procedurii de returnare, în temeiul Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală 35 , în vederea pregătirii returnării și/sau a desfășurării procesului de îndepărtare și în cazul în care statul membru respectiv poate demonstra, pe baza unor criterii obiective, inclusiv faptul că acesta a avut deja posibilitatea să aibă acces la procedura de azil, că există motive întemeiate să se creadă că acesta introduce cererea solicitarea de protecție internațională numai pentru a întârzia sau a submina executarea deciziei de returnare;

(f)(e)în cazul în care este necesar din rațiuni de protejare a securității securitatății naționale sau a ordinii publice;

(g)(f)în conformitate cu articolul 28 29 din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid 36 XXX/XXX [Regulamentul Dublin].

ê 2013/33/UE

ð nou

ð Toate ï Mmotivele de detenție luării în custodie publică ð de mai sus ï se prevăd în dreptul intern.

ê 2013/33/UE

4.Statele membre se asigură că normele referitoare la alternativele la măsura detenției custodiei publice, precum prezentarea contactarea cu regularitate în fața autorităților, depunerea unei garanții financiare sau obligația de a rămâne într-un loc stabilit determinat, sunt prevăzute în dreptul intern.

Articolul 9

Garanții pentru solicitanții aflați în detenție custodie publică

1.Un solicitant este luat în custodie publică se plasează în detenție numai pentru o perioadă cât mai scurtă posibil și este menținut în detenție custodie publică numai atât timp cât sunt aplicabile motivele prevăzute la articolul 8 alineatul (3).

Procedurile administrative relevante pentru motivele în contextul motivelor luării în custodie publică de detenție prevăzute la articolul 8 alineatul (3) sunt executate cu atenția cuvenită. Întârzierile aferente procedurilor administrative care nu se pot imputa solicitantului nu pot justificăa o continuare a detenției ținerii în custodie publică.

2.Măsura plasării în detenție luării în custodie publică a solicitanților se dispune în scris de către autoritățile judiciare sau administrative. Ordinul de plasare în detenție luare în custodie publică precizează motivele în fapt și în drept pe care se întemeiază.

3.În cazul în care detenția luarea în custodie publică se dispune de către autoritățile administrative, statele membre asigură un control jurisdicțional o cale de atac judiciară rapidă privind legalitatea plasării în detenție luării în custodie publică, procedură care să fie desfășurată din oficiu și/sau la cererea solicitantului. În cazul desfășurării din oficiu, un o astfel de control cale de atac se dispune soluționează cât mai repede posibil de la începutul detenției luării în custodie publică. În cazul desfășurării la cererea solicitantului, acesta se soluționează cât mai rapid posibil după lansarea procedurii relevante. În acest scop, statele membre definesc în dreptul intern termenul în care se desfășoară efectuează controlul jurisdicțional calea de atac judiciară din oficiu și/sau controlul jurisdicțional calea de atac judiciară la cererea solicitantului.

În cazul în care, în urma controlului jurisdicțional exercitării căii de atac judiciare, instanța se hotărăște că plasarea în detenție luarea în custodie publică este ilegală, solicitantul în cauză este eliberat imediat.

4.Solicitanților aflați în detenție custodie publică li se comunică imediat în scris, într-o limbă pe care o înțeleg sau se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, motivele detenției luării în custodie publică și procedurile prevăzute în dreptul intern pentru contestarea ordinului de detenție luare în custodie publică, precum și posibilitatea de a solicita asistență juridică și reprezentare gratuite.

5.Plasarea în detenție Luarea în custodie publică face obiectul unei revizuiri de către o autoritate judiciară, la intervale rezonabile de timp, din oficiu și/sau la cererea solicitantului în cauză, în special ori de câte ori durata acesteia este prelungită, când apar circumstanțe relevante sau sunt disponibile noi informații care ar putea afecta legalitatea detenției luării în custodie publică.

6.În cazurile de control jurisdicțional al revizuire judiciară a ordinului de luare în custodie publică plasare în detenție, prevăzute la alineatul (3), statele membre asigură accesul solicitanților la asistență juridică și reprezentare gratuite. Aceasta include, cel puțin, pregătirea documentelor procedurale necesare și participarea la audiere în fața autorităților judiciare în numele solicitantului.

Asistența juridică și reprezentarea gratuite se acordă de către persoane calificate corespunzător, astfel asfel cum este admis sau permis în dreptul intern, ale căror interese nu intră în conflict sau nu ar putea eventual intra în conflict cu cele ale solicitanților.

7.De asemenea, statele membre pot prevedea acordarea de asistență juridică și reprezentare gratuite:

(a)numai acelor persoane care nu dispun de resurse suficiente; și/sau

(b)numai prin intermediul serviciilore acordate prestate de către consilieri juridici sau alți consilieri special desemnați în dreptul intern pentru a acorda asistență solicitanților și pentru a-i reprezenta.

8.Statele membre pot, de asemenea:

(a)impune limite pecuniare și/sau termene pentru acordarea de asistență juridică și reprezentare gratuite, cu condiția ca acestea să nu restricționeze în mod arbitrar accesul la asistență juridică și reprezentare;

(b)prevedea, în ceea ce privește onorariile și alte costuri, ca solicitanții de azil să nu beneficieze de un tratament mai favorabil decât tratamentul acordat în general resortisanților proprii în chestiuni referitoare la asistența juridică.

9.Statele membre pot cere rambursarea integrală sau parțială a costurilor de care solicitantul a fost scutit acordate în cazul și în momentul în care situația financiară a acestuia solicitantului s-ae îmbunătățitește considerabil sau în cazul în care hotărârea de scutire de aceste acordare a acestor costuri a fost luată pe baza unor informații false furnizate de solicitant.

10.Procedurile de acces la asistența juridică și reprezentare se stabilesc în dreptul intern.

Articolul 10

Condițiile de detenție luare în custodie publică

1.Detenția Luarea în custodie publică a solicitanților se efectuează, ca de regulă, în centre specializate de detenție custodie publică. În situația în care un stat membru nu poate furniza cazare într-un centru specializat de detenție custodie publică și este obligat să recurgă la cazarea în cadrul unui penitenciar, solicitantul aflat în detenție custodie publică este separat de deținuții obișnuiți și sunt aplicate se aplică condițiile de detenție custodie publică prevăzute în prezenta directivă.

În măsura posibilului De regulă, solicitanții aflați în detenție custodie publică sunt separați de alți resortisanți din țări terțe care nu au depus o cerere de protecție internațională.

În situația în care solicitanții aflați în detenție custodie publică nu pot fi separați de alți resortisanți din țări terțe, statul membru respectiv asigură aplicarea condițiilor de detenție custodie publică prevăzute în prezenta directivă.

2.Solicitanții aflați în detenție custodie publică trebuie să aibă acces la spații deschise.

3.Statele membre se asigură că reprezentanții Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR ICNUR) au posibilitatea să comunice cu solicitanții și să-i viziteze în condiții care respectă viața privată. Acest lucru se aplică, de asemenea, organizațiilor care activează în numele UNHCR ICNUR pe teritoriul statului membru în cauză, în temeiul unui acord cu statul respectiv.

4.Statele membre se asigură că membrii de familiei, consilierii juridici și reprezentanții organizațiilor neguvernamentale relevante recunoscute de statul membru respectiv au posibilitatea să comunice cu solicitanții și să-i viziteze în condiții care respectă viața privată. Pot fi impuse limitări ale accesului în centrul de detenție custodie publică numai atunci când acestea reprezintă, în temeiul dreptului intern, o necesitate obiectivă din motive de securitate, ordine publică sau gestionare administrativă a centrului de detenție custodie publică, cu condiția ca acestea să nu restrângă drastic sau să împiedice accesul.

5.Statele membre asigură faptul că solicitanților aflați în detenție custodie publică le sunt comunicate în mod sistematic informații care explică normele aplicabile în centrul respectiv și care privesc drepturile și obligațiile acestora într-o limbă pe care o înțeleg sau se presupune, în mod rezonabil, că o înțeleg. În cazuri justificate în mod corespunzător și pentru o perioadă rezonabilă și cât mai scurtă posibil, statele membre pot deroga de la această obligație atunci când solicitantul se află în detenție custodie publică într-un post de frontieră sau într-o zonă de tranzit. Această derogare nu se aplică în cazurile prevăzute la articolul 43 41 din Directiva 2013/32/UE Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile].

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

Articolul 11

Detenția Luarea în custodie publică a persoanelor vulnerabile și a solicitanților cu nevoi speciale de primire

1.Sănătatea, inclusiv sănătatea mintală, a solicitanților aflați care se află în detenție custodie publică și care sunt persoane vulnerabile ð au nevoi speciale de primire ï constituie o preocupare principală a autorităților naționale.

În cazul în care persoane vulnerabile ð solicitanți cu nevoi speciale de primire ï sunt plasate în detenție luați în custodie publică, statele membre asigură că aceștiastea sunt monitorizațite în mod regulat și beneficiază de sprijinul corespunzător, ținând seama de situația lor individuală, inclusiv de starea lor de sănătate.

ê 2013/33/UE

2.Minorii se plasează în detenție sunt luați în custodie publică numai ca o măsură la care se recurge în ultimă instanță și după ce s-a stabilit că nu s-ar putea aplica efectiv măsuri alternative mai puțin coercitive. O astfel de plasare în detenție luare în custodie publică se aplică pe cea mai scurtă perioadă de timp și se depun toate eforturile pentru a-i elibera pe minorii aflați în detenție custodie publică și a-i plasa în centre de cazare adecvate pentru minori.

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

Interesul superior al minorului Ö copilului Õ, astfel cum este prevăzut Ö menționat Õ la articolul 23 22 alineatul (2), prevalează Ö pentru statele membre Õ.

În cazul în care minorii sunt plasați în detenție custodie publică, ð trebuie să li se garanteze dreptul la educație și ï aceștia au trebuie să aibă posibilitatea de a participa la activități de agrement, inclusiv la joacă și la activități recreative adaptate vârstei lor.

ê 2013/33/UE

3.Minorii neînsoțiți sunt plasați în detenție luați în custodie publică numai în situații excepționale. Se depun toate eforturile pentru a-i elibera cât mai rapid posibil pe minorii neînsoțiți aflați în detenție custodie publică.

Minorii neînsoțiți nu sunt niciodată plasați în detenție ținuți în custodie publică în penitenciar.

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

În măsura posibilului, minorilor neînsoțiți li se oferă cazare în instituții dotate cu personal și cu facilități care ține seama de ð drepturile și de ï nevoile unor persoane de vârsta lor Ö și cu facilități Õ ð adaptate minorilor neînsoțiți ï .

ê 2013/33/UE

În cazul detenției luării în custodie publică a minorilor neînsoțiți, statele membre asigură că acestora li se oferă cazare separată de adulți.

4.Familiile aflate în detenție custodie publică beneficiază de cazare separată, fiindu-le garantat un nivel adecvat de intimitate.

5.În cazul luării în custodie publică plasării în detenție a solicitanților femei femeilor solicitante, statele membre se asigură că acestora li se oferă cazare separată de solicitanții bărbați bărbații solicitanți, cu excepția cazurilor în care aceștia din urmă aparțin aceleiași familii și toate persoanele vizate și-au dat consimțământul.

De asemenea, se pot aplica excepții de la primul paragraf în ceea ce privește utilizarea spațiilor comune destinate activităților recreative sau sociale, inclusiv servirea meselor.

6.În cazuri justificate în mod corespunzător și pentru o perioadă rezonabilă și cât mai scurtă posibil, statele membre pot deroga de la alineatul (2) al treilea paragraf, alineatul (4) și alineatul (5) primul paragraf, atunci când solicitantul este plasat în detenție într-un punct se află în custodie publică la un post de frontieră sau într-o zonă de tranzit, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 43 41 din Directiva 2013/32/UE Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile].

Articolul 12

Familiile

Statele membre iau măsurile necesare pentru a menține, pe cât posibil, unitatea familiei care este prezentă pe teritoriul lor, în cazul în care solicitanții primesc locuință de la statul membru respectiv. Astfel de măsuri se pun în aplicare cu acordul solicitantului.

Articolul 13

Examene medicale

Statele membre pot impune solicitanților să se supună unui examen medical, din motive de sănătate publică.

Articolul 14

Școlarizarea și educația minorilor

1.Statele membre acordă copiilor minori ai solicitanților și solicitanților minori accesul la sistemul educațional, în condiții similare celor prevăzute pentru resortisanții săi proprii, cât timp nu se execută o măsură de expulzare a acestora sau a părinților lor. Educația poate fi furnizată în centrele de cazare.

Statele membre pot stipula că acest acces trebuie să fie limitat la sistemul educațional de stat.

Statele membre nu pot interzice accesul la studiile secundare pentru singurul motiv că minorul a ajuns la vârsta majoratului.

2.Accesul la sistemul educațional nu poate fi amânat cu mai mult de trei luni de la data la care a fost prezentată cererea de protecție internațională de către minor sau în numele acestuia.

Minorii beneficiază de cursuri de pregătire, inclusiv de cursuri de limbă, atunci când acestea sunt necesare în vederea facilitării accesului și a participării acestora la în sistemul de educaționale, astfel cum este prevăzut la alineatul (1).

3.În cazul în care accesul la sistemul educațional prevăzut la alineatul (1) nu este posibil din cauza situației specifice a minorului, statul membru respectiv propune alte modalități de educație în conformitate cu legislația și practicile naționale.

ê 2013/33/UE

ð nou

Articolul 15

Ocuparea forței de muncă

1.Statele membre se asigură că solicitanții au acces la piața muncii în cel mult 9 ð 6 ï luni de la data la care s-a depus cererea de protecție internațională, dacă autoritatea competentă nu a luat o hotărâre în primă instanță ð administrativă ï și dacă întârzierea nu poate fi atribuită solicitantului.

ò nou

În cazul în care statul membru a accelerat examinarea pe fond a unei cereri de protecție internațională în conformitate cu articolul [40 alineatul (1)] literele [(a)-(f)] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile], nu se acordă acces la piața muncii.

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

2. Statele membre decid în ce condiții acordă solicitanților accesul la piața muncii, în conformitate cu dreptul lor intern, asigurând în același timp Ö asigură Õ accesul efectiv al solicitanților ð cărora li s-a acordat acces la piața muncii în conformitate cu alineatul (1) ï pe piața muncii.

Din motive legate de politicile privind piața forței de munciiă, statele membre pot acorda prioritate ð verifica dacă un post vacant ar putea fi ocupat de propriii resortisanți sau de alți ï cetățenilor ai Uniunii, și resortisanților statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, precum și resortisanților din țările terțe Ö sau de resortisanți ai țărilor terțe Õ care au reședință legală Ö în respectivul stat membru Õ.

ò nou

3.Statele membre acordă solicitanților egalitatea de tratament în raport cu propriii resortisanți în ceea ce privește:

(a)condițiile de muncă, inclusiv remunerarea și concedierea, concediul și zilele libere, precum și cerințele privind sănătatea și siguranța la locul de muncă;

(b) libertatea de asociere și de afiliere și apartenența la o organizație de reprezentare a lucrătorilor sau a angajatorilor sau la orice organizație ai cărei membri desfășoară o activitate specifică, inclusiv beneficiile și drepturile conferite de astfel de organizații, fără a se aduce atingere dispozițiilor naționale privind ordinea publică și siguranța publică;

(c) educația și formarea profesională, cu excepția granturilor și a împrumuturilor de studii și de întreținere sau a altor granturi și împrumuturi legate de educație și formare profesională;

(d) recunoașterea diplomelor, a certificatelor și a altor titluri care atestă calificări oficiale în cadrul procedurilor existente de recunoaștere a calificărilor dobândite în străinătate, facilitând totodată, în măsura posibilului, accesul deplin al solicitanților care nu pot furniza documente justificative privind calificările lor la dispozitive corespunzătoare pentru evaluarea, validarea și acreditarea studiilor lor anterioare;

(e) ramurile securității sociale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

Statele membre pot restricționa egalitatea de tratament a solicitanților:

(i)în temeiul literei (b) de la prezentul alineat, prin excluderea acestora de la participarea la gestionarea organismelor de drept public și de la exercitarea unei funcții reglementate de dreptul public;

(ii)în temeiul literei (c) de la prezentul alineat, în ceea ce privește educația și formarea profesională care are o legătură directă cu o activitate profesională specifică;

(iii)în temeiul literei (e) de la prezentul alineat, prin excluderea prestațiilor familiale și a prestațiilor de șomaj, fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 1231/2010.

Dreptul la egalitatea de tratament nu conferă dreptul de ședere în cazurile în care o decizie adoptată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile] a retras dreptul solicitantului de a rămâne.

ê 2013/33/UE

4.3.Accesul la piața muncii nu poate fi retras refuzat în perioada exercitării căilor de atac, atunci când acțiunea împotriva unei decizii negative adoptate printr-o procedură normală are efect suspensiv, până la notificarea unei decizii de respingere a căii de atac.

ò nou

5.În cazul în care solicitanților li s-a acordat acces la piața muncii în conformitate cu alineatul (1), statele membre se asigură că documentul solicitantului menționat la articolul [29] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile] precizează că solicitantul este autorizat să desfășoare o activitate lucrativă.

ê 2013/33/UE

Articolul 16

Formarea profesională

1.Statele membre pot autoriza accesul solicitanților la formarea profesională, indiferent dacă aceștia au sau nu acces la piața muncii.

2.Accesul la o formare profesională în legătură cu un contract de muncă depinde de posibilitatea solicitantului de a avea acces la piața muncii, în conformitate cu articolul 15.

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

Articolul 17 16

Normele generale privind condițiile materiale de primire și îngrijirile medicale

1.Statele membre se asigură că solicitanții de azil au acces la condițiile materiale de primire din momentul prezentării cererii lor de protecție internațională ð în conformitate cu articolul [25] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile] ï.

ê 2013/33/UE

2.Statele membre se asigură că aceste prin condițiile materiale de primire oferă solicitanților un nivel de trai adecvat pentru solicitanți, care garantează subzistența acestora și protejează sănătatea fizică și mintală a acestora.

ê 2013/33/EU (adaptat)

ð nou

Statele membre se asigură că nivelul de trai respectiv este garantat în cazul persoanelor vulnerabile ð solicitanților cu nevoi speciale de primire ï, în conformitate cu articolul 21, precum și în cazul persoanelor aflate în detenție custodie publică.

3.Statele membre pot subordona acordarea în totalitate sau parțială a condițiilor materiale de primire și a îngrijirilor medicale condiției ca solicitanții să nu dispună de mijloace suficiente pentru a avea un nivel de trai adecvat pentru sănătatea acestora și pentru asigurarea subzistenței acestora.

4.Statele membre pot pretinde solicitanților să suporte sau să contribuie la costul condițiilor materiale de primire și al îngrijirilor medicale prevăzute în prezenta directivă, în conformitate cu la alineatul (3), în cazul în care aceștia au resurse suficiente, de exemplu, în cazul în care aceștia au muncit o perioadă rezonabilă.

În cazul în care se dovedește că un solicitant dispunea de resurse suficiente pentru a-și acoperi costurile aferente condițiilore materiale de primire și îngrijirile medicale la data la care nevoile respective de bază i-au fost satisfăcute acoperite, statele membre îi pot cere o rambursarea.

ò nou

5.Atunci când evaluează resursele unui solicitant, atunci când impun unui solicitant obligația de a suporta sau de a contribui la costul condițiilor materiale de primire ori atunci când îi cer unui solicitant o rambursare în conformitate cu alineatul (4), statele membre respectă principiul proporționalității. De asemenea, statele membre țin seama de situația personală a solicitantului și de necesitatea de a-i respecta acestuia demnitatea sau integritatea personală, inclusiv nevoile sale speciale de primire. Statele membre se asigură în toate circumstanțele că solicitantului i se asigură un nivel de trai care îi garantează subzistența și îi protejează sănătatea fizică și mintală.

ê 2013/33/UE

ð nou

6.5.Atunci când statele membre oferă condițiile materiale de primire sub formă de alocații financiare sau de tichete, valoarea acestora se fixează pe baza nivelului (nivelurilor) stabilit(e) de statul membru în cauză fie prin lege, fie în practică, pentru a asigura un nivel de trai adecvat pentru resortisanți. În acest sens, statele membre pot aplica un tratament mai puțin favorabil solicitanților în comparație cu resortisanții, în special atunci când sprijinul material se acordă parțial în natură sau atunci când nivelul (nivelurile) respectiv(e), aplicat(e) resortisanților, are (au) scopul de a garanta un nivel de trai mai bun decât cel prevăzut pentru solicitanți în temeiul prezentei directive. ð Statele membre informează Comisia și Agenția pentru Azil a Uniunii Europene cu privire la nivelurile de referință aplicate în legislația sau în practica națională în vederea stabilirii nivelului asistenței financiare furnizate solicitanților în conformitate cu prezentul alineat. ï

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

Articolul 18 17

Modalitățile condițiilor materiale de primire

1.Atunci când cazarea se acordă în natură, aceasta trebuie ð oferă un nivel de trai adecvat și ï să fie Ö are Õ sub una dintre următoarele forme sau Ö reprezintă o Õ într-o combinație a acestora:

(a)localuri folosite pentru cazarea solicitanților pe durata examinării cererii de protecție internațională depuse la frontieră sau în zonele de tranzit;

(b)centre de cazare oferind un nivel de trai adecvat;

(c)case, apartamente, hoteluri private sau alte localuri adaptate pentru cazarea solicitanților.

ê 2013/33/UE

2.Fără a aduce atingere condițiilor specifice de detenție luare în custodie publică prevăzute la articolele 10 și 11, în legătură cu formele de cazare prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) de la prezentul articol, statele membre se asigură că:

(a)solicitanților li se garantează protecția vieții lor de familie;

(b)solicitanții au posibilitatea de a comunica cu rudele lor, cu consilierii juridici, cu reprezentanții ai UNHCR ICNUR și ai altor cu organizații și sau organisme naționale, internaționale și neguvernamentale relevante;

(c)membrii de familiei, consilierii juridici și reprezentanții UNHCR ICNUR și ai organizațiilor neguvernamentale relevante care sunt recunoscute de statul membru în cauză au acces pentru a le acorda asistență solicitanților menționați. Nu se pot impune limite unui astfel de acces decât pentru motive de securitate a localurilor respective și a solicitanților.

ê 2013/33/UE

ð nou

3.Statele membre iau în considerare problemele specifice legate de sex și vârstă, precum și situația persoanelor vulnerabile, în ceea ce privește solicitanțilori ð cu nevoi speciale de primire, atunci când furnizează condițiile materiale de primire ï din interiorul localurilor și centrelor de cazare prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b).

4.Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a preveni agresiunile și violența de gen, inclusiv violența sexuală și hărțuirea ð atunci când asigură cazare ï în interiorul localurilor și centrelor de cazare prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b).

ê 2013/33/UE

5.Statele membre se asigură, în măsura posibilului, că solicitanții adulți dependenți, cu nevoi speciale de primire, sunt cazați împreună cu rude adulte apropiate care sunt deja prezente în același stat membru și care răspund de aceștia, în conformitate cu dreptul sau cu practica statului membru în cauză.

6.Statele membre se asigură că solicitanții de azil nu sunt transferați de la un loc de cazare la altul decât atunci când este absolut necesar. Statele membre dau posibilitatea solicitanților de a-și informa consilierii juridici cu privire la transferul lor și la o nouaă lor adresă.

ê 2013/33/UE

ð nou

7.Persoanele ð care furnizează condițiile materiale de primire, inclusiv cele ï care lucrează în centrele de cazare, au o formare profesională corespunzătoare și au obligația de a respecta normele privind confidențialitatea prevăzute în dreptul intern în ceea ce privește informațiile la care au acces datorită muncii lor.

ê 2013/33/UE

8.Statele membre pot implica solicitanții de azil în gestionarea resurselor materiale și a unor aspecte nemateriale ale vieții din centrul de cazare, prin intermediul unui comitet sau consiliu consultativ de reprezentaretiv al persoanelor cazate în centrul respectiv.

9.În cazuri justificate în mod corespunzător, în ceea ce privește condițiile materiale de primire, statele membre pot stabili, cu titlu excepțional, și alte forme decât cele prevăzute la în prezentul articol, pentru o perioadă rezonabilă, cât mai scurtă posibil, atunci când:

(a)este necesară o evaluare a nevoilor speciale ale solicitantului, în conformitate cu articolul 22 21;

(b)capacitățile de cazare disponibile în mod obișnuit sunt temporar epuizate.

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

Astfel de condiții diferite ð asigură ï satisfac, în oricare dintre cazuri Ö orice circumstanțe Õ nevoile de bază ð accesul la asistență medicală în conformitate cu articolul 18 și un nivel de trai demn pentru toți solicitanții ï .

ò nou

Atunci când recurge la aceste măsuri excepționale, statul membru în cauză informează Comisia și Agenția pentru Azil a Uniunii Europene. De asemenea, acesta informează Comisia și Agenția pentru Azil a Uniunii Europene de îndată ce au încetat motivele pentru aplicarea măsurilor excepționale.

Articolul 17a

Condițiile de primire în alt stat membru decât cel în care solicitantul are obligația de a fi prezent

1.Un solicitant nu are dreptul la condițiile de primire prevăzute la articolele 14-17 în alt stat membru decât cel în care are obligația de a fi prezent în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin].

2.Statele membre asigură tuturor solicitanților un nivel de trai demn.

3. În așteptarea transferului în temeiul Regulamentului (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin] al unui minor către statul membru responsabil, statele membre îi asigură acestuia accesul la activități educaționale adecvate.

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

Articolul 19 18

Îngrijirile Asistența medicalăe

1. Statele membre se asigură că solicitanții ð, indiferent de locul în care au obligația de a fi prezenți în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin], ï primesc îngrijirile medicale asistența medicală necesarăe, care include, cel puțin, îngrijirile de urgență și tratamentul de bază al bolilor și Ö , inclusiv Õ al afecțiunilor mintale grave.

ê 2013/33/UE

2. Statele membre acordă asistența medicală sau de alt tip necesară solicitanților cu nevoi speciale de primire, inclusiv îngrijirea corespunzătoare a sănătății mintale, dacă este cazul.

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

CAPITOLUL III

Ö ÎNLOCUIREA, Õ LIMITAREA SAU RETRAGEREA BENEFICIULUI CONDIȚIILOR MATERIALE DE PRIMIRE

Articolul 20 19

Ö Înlocuirea, Õ Llimitarea sau retragerea beneficiului condițiilor materiale de primire

1. ð În cazul solicitanților care au obligația de a fi prezenți pe teritoriul lor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin], ï Sstatele membre pot ð , în situațiile descrise la alineatul (2) ï:

ò nou

(a)să ofere condiții materiale de primire acordate în natură în locul cazării, al hranei, al îmbrăcămintei și al altor produse nealimentare esențiale furnizate sub formă de alocații financiare și de tichete; sau

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

(b)să limitezea sau retrage, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, să retragă beneficiul condițiilor materiale de primire ð diurnele. ï

2.Ö Alineatul (1) se aplică Õ atunci când un solicitant:

(a)părăsește locul de reședință stabilit de autoritatea competentă, fără să o fi informat pe aceasta sau fără să fi obținut permisiunea acesteia, în cazul în care o astfel de permisiune este necesară ð, ori se sustrage ï; sau

(b)nu-și respectă obligația de a se prezenta contacta autoritățileor, nu răspunde solicitărilor de a furniza informații sau nu participă la interviurile întâlnirile personale în legătură cu procedura de azil, într-un termen rezonabil stabilit de dreptul intern; sau

(c)a depus o cerere ulterioară, astfel cum este definită la în articolul [4 alineatul (2) litera (i)] din Directiva 2013/32/UE Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile]; sau

Ö (d) a ascuns faptul că dispune de resurse financiare și, prin urmare, a beneficiat în mod necuvenit necorespunzător de condițiile materiale de primire; sau Õ

ò nou

(e)a încălcat în mod grav normele centrului de cazare sau s-a comportat într-un mod deosebit de violent; sau

(f)nu participă la măsurile de integrare obligatorii; sau

(g)nu a respectat obligația prevăzută la articolul [4 alineatul (1)] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin] și s-a deplasat în alt stat membru fără o justificare corespunzătoare și a depus acolo o cerere; sau

(h)a fost trimis înapoi după ce s-a sustras, deplasându-se în alt stat membru.

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

Pentru cazurile Ö În ceea ce privește literele Õ (a) și (b), atunci când solicitantul este găsit sau se prezintă contactează de bună voie autoritățiilor autoritatea competenteă, se ia o decizie motivată în mod corespunzător, întemeiată fondată pe motivele dispariției acestuia, în ceea ce privește restabilirea beneficiului acordării anumitor sau a tuturor condițiilor materiale de primire care au fost ð înlocuite, ï retrase sau limitate.

2.Statele membre pot, de asemenea, limita condițiile materiale de primire atunci când pot stabili că solicitantul de azil, fără a avea un motiv justificabil, nu a introdus o cerere de protecție internațională cât mai devreme posibil/de îndată ce a avut posibilitatea de a face acest lucru după sosirea în statul membru respectiv.

3.Statele membre pot limita sau retrage condițiile materiale de primire atunci când un solicitant de azil a ascuns faptul că dispune de resurse financiare și, prin urmare, a beneficiat în mod necorespunzător de condițiile materiale de primire.

4.Statele membre pot stabili sancțiunile aplicabile încălcărilor grave ale regulilor centrelor de cazare sau comportamentului deosebit de violent.

3.5. Deciziile de ð înlocuire, ï limitare sau de retragere a beneficiului condițiilor materiale de primire sau a sancțiunilor menționate la alineatele (1), (2), (3) și (4) de la prezentul articol se iau de la caz la caz, obiectiv și imparțial Ö , pe baza examinării pe fond a cazului individual, Õ și sunt motivate. Deciziile respective se întemeiază sunt fondate pe situația particulară a persoanei în cauză, în special în cazul persoanelor menționate la articolul 21 ð solicitanților cu nevoi speciale de primire ï, ținând cont de principiul proporționalității. Statele membre asigură în orice situație accesul la îngrijiri asistență medicalăe în conformitate cu articolul 19 18 și garantează un nivel de trai demn tuturor solicitanților.

4.6.Statele membre se asigură că nu sunt ð înlocuite, ï limitate sau retrase condițiile materiale de primire înainte de adoptarea unei decizii în conformitate cu alineatul (3) (5).

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII PRIVIND PERSOANELE VULNERABILE Ö SOLICITANȚII CU NEVOI SPECIALE DE PRIMIRE Õ

Articolul 21 20

Ö Solicitanții cu nevoi speciale de primire Õ Principiu general

În dreptul intern care transpune prezenta directivă, statele membre țin seama de situația specială a ð solicitanților cu nevoi speciale de primire ï persoanelor vulnerabile, precum minorii, minorii neînsoțiți, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, femeile însărcinate, părinții singuri cu copii minori, victimele traficului de persoane, persoanele care suferă de afecțiuni grave, persoanele cu afecțiuni mintale și persoanele care au fost supuse torturilor, violurilor sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală, cum ar fi victimele mutilării genitale a femeilor.

Articolul 22 21

Evaluarea nevoilor speciale de primire ale persoanelor vulnerabile

1.În vederea punerii în aplicare eficiente a articolului 21 20, statele membre evaluează ð în mod sistematic ï dacă solicitantul este un solicitant cu nevoi speciale de primire. Statele membre indică, de asemenea, natura acestor nevoi.

Respectiva evaluare este inițiată ð cât mai repede posibil ï într-un termen rezonabil de la depunerea cererii de protecție internațională și poate fi integrată în procedurile naționale existente ð sau în cadrul evaluării menționate la articolul [19] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile] ï. Statele membre se asigură, de asemenea, că aceste nevoie speciale de primire sunt satisfăcute, în conformitate cu dispozițiile prezentaei directivăe, în cazul în care acestea sunt constatate într-o etapă ulterioară a procedurii de azil.

ê 2013/33/UE

Statele membre se asigură că sprijinul acordat solicitanților cu nevoi speciale de primire în conformitate cu prezenta directivă ia în considerare nevoile speciale de primire ale acestora pe toată durata procedurii de azil și monitorizează corespunzător situația acestora.

ò nou

2.În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că personalul autorităților menționate la articolul 26:

(a)a beneficiat de formare și continuă să beneficieze de formare pentru a detecta primele indicii ale faptului că un solicitant are nevoie de condiții de primire speciale și pentru a răspunde eventualelor nevoi identificate;

(b)include în dosarul solicitantului informații privind nevoile speciale de primire ale acestuia, precizând totodată indiciile menționate la litera (a) și formulând recomandări referitoare la tipul de sprijin de care solicitantul poate avea nevoie;

(c)trimite solicitanții la medic sau la psiholog pentru evaluarea suplimentară a stării lor psihologice și fizice în cazul în care există indicii că este posibil ca solicitanții să fi fost supuși torturii, violului sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală și că acest lucru ar putea afecta nevoile de primire ale solicitanților; și

(d)ține seama de rezultatele examinării respective atunci când decide cu privire la tipul de sprijin special de primire care poate fi furnizat solicitantului.

ê 2013/33/UE

ð nou

3.2.Nu este necesar ca eEvaluarea prevăzută la alineatul (1) să ia trebuie să nu se prezinte sub forma unei proceduri administrative.

4.3.Se poate considera că Nnumai persoanele vulnerabile, în conformitate cu articolul 21, ð solicitanții cu nevoi speciale de primire pot ï au nevoi de primire speciale și, prin urmare, acestea beneficiază de sprijinul specific furnizat prevăzut în conformitate cu prezenta directivă.

ê 2013/33/UE

5.4.Evaluarea prevăzută la alineatul (1) nu aduce atingere evaluării nevoilor de protecție internațională în temeiul Directivei 2011/95/UE Regulamentului (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind condițiile pentru protecția internațională].

Articolul 23 22

Minorii

1.Interesul superior al copilului reprezintă un considerent primordial pentru statele membre atunci când pun în aplicare , cu ocazia transpunerii dispozițiileor prezentei directive referitoare la minori. Statele membre asigură un nivel de trai adecvat pentru dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală și socială a minorului.

2.În cadrul analizei interesului superior al copilului, statele membre iau în considerare în special următorii acordă o atenție deosebită următorilor factori:

(a)posibilitatea de reîntregire a familiei;

(b)bunăstarea și dezvoltarea socială a minorului, ținând cont, în special, de mediul din care provine acesta apartenența sa;

(c)considerente privind siguranța și securitatea, în special atunci când există riscul ca minorul respectiv să fie victimă a traficului de persoane;

(d)opiniile minorului, în acord cu vârsta și maturitatea acestuia.

3.Statele membre se asigură că minorii au posibilitatea de a participa la activități de agrement, inclusiv la joacă și la activități recreative adaptate vârstei lor, în interiorul localurilor și centrelor de cazare prevăzute la articolul 18 17 alineatul (1) literele (a) și (b), precum și la activități în aer liber.

4.Statele membre asigură minorilor care au fost victime ale oricărei forme de abuz, neglijență, exploatare, tortură, tratamente crude, inumane și degradante sau ale unor conflicte armate accesul la servicii de reabilitare; ele asigură acordarea pentru victime a îngrijirilor de sănătate mintală adecvate și, după caz, a asistenței calificate.

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

5.Statele membre se asigură că copiii cazarea copiilor minori ai solicitanților sau a solicitanțilori minori sunt cazați cu părinții lor, cu frații/surorile minori/minore necăsătoriți/necăsătorite sau cu membrul adult al familiei responsabil pentru aceștia Ö și cu frații lor minori necăsătoriți sau cu surorile lor minore necăsătorite Õ, prin lege sau prin practica statului membru în cauză, cu condiția ca acest lucru să fie în interesul superior al minorilor respectivi.

46.Personalul care se ocupă de ð minori, inclusiv de ï minorii neînsoțiți, ð face obiectul unei verificări menite să asigure că nu are cazier conținând infracțiuni sau delicte comise asupra copiilor, ï a avut și continuă să beneficieazăe de o formare profesională Ö continuă și Õ corespunzătoare, ținând cont de privind ð drepturile și ï nevoile ð minorilor neînsoțiți, inclusiv privind orice standarde aplicabile în materie de protecție a copilului, ï acestora, și are obligația de a respectare a normeleor privind confidențialitatea prevăzute în dreptul intern în ceea ce privește informațiile la care are acces datorită muncii sale.

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

Articolul 24 23

Minorii neînsoțiți

1. Statele membre adoptă, cât mai repede posibil ð și în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la depunerea de către un minor neînsoțit a unei cereri de protecție internațională, ï măsurile necesare pentru a asigura că un Ö tutore Õ reprezentant îl reprezintă pe minorul neînsoțit sau îi acordă asistență pentru a-i permite acestuia să beneficieze de drepturile și să își respecte obligațiile prevăzute în prezenta directivă. ð Tutorele desemnat în conformitate cu articolul [22] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind procedurile] poate îndeplini respectivele sarcini. ï Minorul neînsoțit este informat imediat de numirea Ö tutorelui Õ reprezentantului. Ö În cazul în care o organizație este numită ca tutore, aceasta desemnează o persoană responsabilă de îndeplinirea sarcinilor tutorelui față de minorul neînsoțit, în conformitate cu prezenta directivă. Õ Ö Tutorele Õ Reprezentantul își îndeplinește sarcinile în conformitate cu principiul interesului superior al copilului, astfel cum este prevăzut la articolul 22 23 alineatul (2), și dispune de expertiza necesară în acest scop ð și face obiectul unei verificări menite să asigure că nu are cazier conținând infracțiuni sau delicte asupra copiilor ï. În vederea asigurării bunăstării și a dezvoltării sociale a minorului, prevăzute la articolul 22 23 alineatul (2) litera (b), persoana desemnată ca Ö tutore Õ reprezentant este schimbată numai atunci când este necesar. Organizațiile sau persoanele ale căror interese intră în conflict sau ar putea eventual intra în conflict cu cele ale minorului neînsoțit nu sunt eligibile pentru a deveni ð se desemnează ca tutori ï reprezentanți.

Autoritățile competente evaluează periodic situația acestor minori, inclusiv disponibilitatea mijloacelor necesare pentru reprezentarea minorului neînsoțit.

ò nou

Statele membre se asigură că un tutore nu este responsabil în același timp de un număr disproporționat de minori neînsoțiți care ar putea să-l împiedice să-și îndeplinească sarcinile în mod eficace. Statele membre desemnează entitățile sau persoanele responsabile de verificarea la intervale regulate a îndeplinirii în mod satisfăcător de către tutori a sarcinilor care le revin. Entitățile sau persoanele în cauză au, de asemenea, competența de a examina plângerile depuse de minorii neînsoțiți împotriva tutorilor lor.

ê 2013/33/UE

2.Minorii neînsoțiți care prezintă o cerere de protecție internațională sunt plasați, de la data la care sunt admiși pe teritoriul respectiv până în momentul în care trebuie să părăsească statul membru în care a fost prezentată sau este examinată cererea de protecție internațională:

(a)cu rude adulte membrii adulți ai familiilor lor;

(b)într-o familie substitutivă gazdă;

(c)în centre de cazare specializate pentru primirea minorilor;

(d)în alte locuri de cazare adecvate pentru minori.

Statele membre pot plasa minorii neînsoțiți în vârstă de minimum 16 ani în centre de cazare destinate solicitanților adulți, dacă acest lucru este în interesul lor superior, astfel cum se prevede la articolul 22 23 alineatul (2).

Pe cât posibil, frații și surorile din aceeași familie sunt ținuți împreună, ținând cont de interesul superior al minorului în cauză și, în special, de vârsta și gradul de maturitate al acestuia. În cazul minorilor neînsoțiți, schimbările de reședință rezidență sunt limitate pe cât posibil.

3.Statele membre încep căutarea membrilor familiei minorului neînsoțit, dacă este cazul, cu ajutorul organizațiilor internaționale sau al altor organizații relevante, cât mai repede posibil după introducerea cererii de protecție internațională, protejând în același timp interesul superior al minorului. În cazurile în care viața sau integritatea fizică sau viața unui minor sau a apropiaților săi ar putea fi amenințate, în special în cazul în care au rămas în țara de origine, colectarea, prelucrarea și difuzarea informațiilor privind persoanele respective trebuie să fie făcute confidențial, pentru a evita punerea în pericol a siguranței acestora.

ê 2013/33/UE

ð nou

Articolul 25 24

Victimele torturii și ale sau violenței

1.Statele membre se asigură că persoanele care au suferit ð vătămări pe bază de gen, ï torturi, violuri sau alte forme grave de violență gravă primesc tratamentul necesar pentru prejudiciile cauzate de astfel de acte, în special accesul la un tratament sau la îngrijiri asistență medicalăe și psihologicăe adecvatăe.

ê 2013/33/UE

2.Personalul care se ocupă de victime ale torturii, ale violurilor sau ale altor forme grave de violență trebuie să fi beneficiat și să continueă să beneficieze de pregătire profesională corespunzătoare în ceea ce privește nevoile acestora și are obligația de a respecta normele de confidențialitate prevăzute în dreptul intern în legătură cu informațiile la care are acces datorită muncii sale.

ê 2013/33/UE

ð nou

CAPITOLUL V

CĂI DE ATAC

Articolul 26 25

Căi de atac

1.Statele membre se asigură că deciziile cu privire la acordarea, ð înlocuirea ï retragerea sau reducerea avantajelor prevăzute în prezenta directivă sau în deciziile adoptate în temeiul articolului 7 care afectează în mod individual solicitanții pot face obiectul unei căi de atac în cadrul procedurilor prevăzute în dreptul intern. Cel puțin în ultimă instanță, este prevăzută posibilitatea unor căi de atac, în fapt și în drept, în fața unei autorități judiciare.

ê 2013/33/UE

2.În cazurile unor căi de atac în fața unei autorități judiciare, astfel cum este prevăzut la alineatul (1), statele membre se asigură că asistența juridică și reprezentarea gratuite sunt puse la dispoziție la cerere, în măsura în care un astfel de ajutor este necesar pentru a asigura accesul efectiv la justiție. Aceasta include, cel puțin, pregătirea documentelor procedurale necesare și participarea la audiere în fața autorităților judiciare în numele solicitantului.

Asistența juridică și reprezentarea gratuite se acordă de către persoanele calificate în mod adecvat, admise sau autorizate în temeiul dreptului intern și ale căror interese nu se află în conflict și nu ar putea fi potențial în conflict cu cele ale solicitantului.

3.De asemenea, statele membre pot prevedea acordarea de asistență juridică și reprezentare gratuite:

(a)numai persoanelor acelor persoane cărora le lipsesc resursele/care nu dispun de resurse suficiente; și/sau

(b)numai prin serviciile acordate de către consilieri juridici sau alți consilieri special desemnați în dreptul intern pentru a acorda asistență solicitanților și pentru a-i reprezenta.

Statele membre pot să prevadă că nu se acordă asistență juridică și reprezentare gratuite în cazul în care dacă căile de atac apel sunt considerate de către o autoritate competentă ca neavând nicio perspectivă concretă de succes. În acest caz, statele membre se asigură că asistența juridică și reprezentarea nu sunt restricționate în mod arbitrar și că accesul efectiv al solicitantului la justiție nu este obstrucționat.

4.Statele membre pot, de asemenea:

(b)prevedea, în ceea ce privește onorariile și alte costuri, că solicitanții de azil nu beneficiază de un tratament mai favorabil decât tratamentul acordat în general resortisanților proprii în chestiuni referitoare la asistența juridică.

5.Statele membre pot cere rambursarea integrală sau parțială a oricăror costurilor suportate acordate în cazul în care și atunci când în momentul în care situația financiară a solicitantului s-a îmbunătățit se îmbunătățește considerabil sau în cazul în care hotărârea de acordare a acestor prestații a fost luată pe baza unor informații false furnizate de solicitant.

6.Procedurile de acces la asistența juridică și reprezentare se stabilesc în dreptul intern.

CAPITOLUL VI

MĂSURI PENTRU CREȘTEREA EFICIENȚEI SISTEMULUI DE PRIMIRE

Articolul 27 26

Autoritățile competente

Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la autoritățile responsabile cu îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezenta directivă. Statele membre informează Comisia cu privire la orice schimbări privind identitatea acestor autorități.

ê 2013/33/UE

ð nou

Articolul 28 27

Sistemul de orientare, de monitorizare și de control

1.Statele membre, respectând structura lor constituțională, se asigură că sunt stabilite mecanisme relevante pentru a garanta orientarea, monitorizarea și controlul corespunzătoare ale condițiilor de primire, respectând structura constituțională a acestora. ð Statele membre țin seama de [standardele operaționale privind condițiile de primire și indicatorii elaborați de Biroul European de Sprijin pentru Azil / Agenția pentru Azil a Uniunii Europene] și de orice alte standarde operaționale, indicatori sau orientări privind condițiile de primire care s-au stabilit în conformitate cu articolul [12] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene]. ï

2.Statele membre comunică informațiile relevante Comisiei, utilizând formularul din anexa I, până la 20 iulie 2016 cel târziu. ð Sistemele de primire ale statelor membre sunt monitorizate și evaluate în conformitate cu procedura prevăzută în [capitolul 5] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene]. ï

ò nou

Articolul 28

Planificarea de urgență

1.Fiecare stat membru elaborează un plan de urgență care stabilește măsurile planificate care trebuie luate pentru a asigura primirea corespunzătoare a solicitanților în conformitate cu prezenta directivă în cazurile în care statul membru se confruntă cu un număr disproporționat de solicitanți de protecție internațională. Prin solicitanți de protecție internațională trebuie să se înțeleagă persoanele care au obligația de a fi prezente pe teritoriul său, inclusiv persoanele pentru care statul membru este responsabil în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul Dublin], ținând cont de mecanismul corectiv de repartizare prevăzut în capitolul VII din regulamentul menționat.

2.Primul plan de urgență se completează utilizând un model care urmează să fie elaborat de către Agenția pentru Azil a Uniunii Europene și se notifică acestei agenții cel târziu la [6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. O versiune actualizată a planului de urgență se notifică Agenției pentru Azil a Uniunii Europene la fiecare doi ani. Statele membre informează Comisia și Agenția pentru Azil a Uniunii Europene ori de câte ori se activează planul lor de urgență.

3.Planurile de urgență și în special caracterul adecvat al măsurilor luate potrivit planurilor se monitorizează și se evaluează în conformitate cu procedura prevăzută în [capitolul 5] din Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene].

ê 2013/33/UE (adaptat)

ð nou

Articolul 29

Personalul și resursele

1.Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura faptul că necesare pentru ca autoritățile și alte organizații care pun în aplicare prezenta directivă să beneficiazăeze de formarea de bază necesară, ținând cont de nevoile solicitanților de ambele sexe. ð În acest scop, statele membre integrează programul de formare european în materie de azil elaborat de Agenția pentru Azil a Uniunii Europene în pregătirea personalului lor, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. XXX/XXX [Regulamentul privind Agenția pentru Azil a Uniunii Europene]. ï

2.Statele membre alocă resursele necesare în legătură cu dreptul intern de punere în aplicare a prezentei directive.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 30

Rapoarte Ö Monitorizare și evaluare Õ

Până la 20 iulie 2017 Ccel târziu ð [la trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive] ï Ö și ulterior cel puțin o dată la cinci ani Õ , Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive și propune, după caz, modificările necesare.

Până la 20 iulie 2016, Sstatele membre ð , la solicitarea Comisiei, ï transmit Comisiei orice informație necesară Ö informațiile necesare Õ pentru pregătirea raportului ð [la doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive] și ulterior la fiecare cinci ani ï.

După prezentarea primului raport, Comisia prezintă, cel puțin o dată la cinci ani, un raport Parlamentului European și Consiliului privind aplicarea prezentei directive.

Articolul 31

Transpunere

1. Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolelor 1-12, 14-28 și 30 și anexei I Ö 1-8, articolului 11, articolelor 15-25 și articolelor 27-30 Õ până la 20 iulie 2015 Ö [în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive] Õ cel târziu. Statele membre comunică de îndată Ö imediat Õ Comisiei textele acestor acte Ö Comisiei Õ.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, ele cuprind o referire la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea referire la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei referiri. De asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modul în care se formulează această mențiune.

2. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor principale de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 32

Abrogare

Directiva 2003/9/CE Ö 2013/33/UE Õ se abrogă, pentru statele membre care au obligații în temeiul prezentei directive, cu efect de la 21 iulie 2015 Ö [ziua următoare datei menționate la articolul 31 alineatul (1) primul paragraf] Õ, fără să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivei stabilite în partea B din anexa I II.

Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din Ö prevăzut în Õ anexa IIIII.

Articolul 33

Intrare în vigoare și aplicare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolele 13 și 29 se aplică de la 21 iulie 2015.

Articolul 34

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre, în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

ê 2013/33/UE

ANEXA I

Formular de raportare cu privire la informațiile care trebuie transmise anual de statele membre, în conformitate cu articolul 28 alineatul (2)

După data menționată la articolul 28 alineatul (2), informațiile care trebuie transmise de către statele membre se retrimit Comisiei în cazul în care există schimbări de fond în dreptul sau practica națională, în urma cărora informațiile furnizate anterior nu mai sunt de actualitate.

1. În temeiul articolului 2 litera (k) și al articolului 22, vă rugăm să explicați diferitele etape pentru identificarea persoanelor cu nevoi speciale de primire, precizând momentul identificării și consecințele acesteia asupra satisfacerii unor astfel de nevoi, în special în cazul minorilor neînsoțiți, al victimelor torturii, violurilor sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală și al victimelor traficului de persoane.

2. Vă rugăm să furnizați informații complete privind tipul, natura și formatul documentelor prevăzute la articolul 6.

3. Cu referire la articolul 15, vă rugăm să precizați în ce măsură accesul pe piața muncii este supus unor condiții specifice pentru solicitanții de azil și să descrieți în detaliu astfel de restricții.

4. Cu referire la articolul 2 litera (g), vă rugăm să descrieți modul în care sunt oferite condiții materiale de primire (și anume, condițiile materiale de primire oferite în natură, în bani, în tichete sau printr-o combinație a elementelor respective) și să indicați nivelul alocației zilnice oferite solicitanților.

5. Acolo unde este necesar, cu referire la articolul 17 alineatul (5), vă rugăm să explicați punctul (punctele) de referință aplicat(e) în dreptul sau în practica națională în vederea stabilirii nivelului asistenței financiare oferite solicitanților. În măsura în care se aplică un tratament mai puțin favorabil solicitanților în comparație cu resortisanții, vă rugăm să explicați motivele care stau la baza acestuia.

ê 2013/33/UE (adaptat)

ANEXA III

PARTEA A

Directiva abrogată

(menționată la articolul 32)

Directiva 2003/9/CE a Consiliului

( JO L 31, 6.2.2003, p. 18 ).

PARTEA B

Termen de transpunere în dreptul intern

(menționat la articolul 31)

Directiva	Termen de transpunere
2003/9/CE	6 februarie 2005
Ö 2013/33/UE Õ	Ö 20 iulie 2015 Õ

_____________

ê 2013/33/UE (adaptat)

ANEXA III

Tabel de corespondență

Directiva 2003/9/CE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2 fraza introductivă	Articolul 2 fraza introductivă
Articolul 2 litera (a)	—
Articolul 2 litera (b)	—
—	Articolul 2 litera (a)
Articolul 2 litera (c)	Articolul 2 litera (b)
Articolul 2 litera (d) fraza introductivă	Articolul 2 litera (c) fraza introductivă
Articolul 2 litera (d) punctul (i)	Articolul 2 litera (c) prima liniuță
Articolul 2 litera (d) punctul (ii)	Articolul 2 litera (c) a doua liniuță
—	Articolul 2 litera (c) a treia liniuță
Articolul 2 literele (e), (f) și (g)	—
—	Articolul 2 litera (d)
Articolul 2 litera (h)	Articolul 2 litera (e)
Articolul 2 litera (i)	Articolul 2 litera (f)
Articolul 2 litera (j)	Articolul 2 litera (g)
Articolul 2 litera (k)	Articolul 2 litera (h)
Articolul 2 litera (l)	Articolul 2 litera (i)
—	Articolul 2 litera (j)
—	Articolul 2 litera (k)
Articolul 3	Articolul 3
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5	Articolul 5
Articolul 6 alineatele (1)-(5)	Articolul 6 alineatele (1)-(5)
—	Articolul 6 alineatul (6)
Articolul 7 alineatele (1) și (2)	Articolul 7 alineatele (1) și (2)
Articolul 7 alineatul (3)	—
Articolul 7 alineatele (4)-(6)	Articolul 7 alineatele (3)-(5)
—	Articolul 8
—	Articolul 9
—	Articolul 10
—	Articolul 11
Articolul 8	Articolul 12
Articolul 9	Articolul 13
Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 14 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (2)	Articolul 14 alineatul (2) primul paragraf
—	Articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 10 alineatul (3)	Articolul 14 alineatul (3)
Articolul 11 alineatul (1)	—
—	Articolul 15 alineatul (1)
Articolul 11 alineatul (2)	Articolul 15 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (3)	Articolul 15 alineatul (3)
Articolul 11 alineatul (4)	—
Articolul 12	Articolul 16
Articolul 13 alineatele (1)-(4)	Articolul 17 alineatele (1)-(4)
Articolul 13 alineatul (5)	—
—	Articolul 17 alineatul (5)
Articolul 14 alineatul (1)	Articolul 18 alineatul (1)
Articolul 14 alineatul (2) primul paragraf fraza introductivă literele (a) și (b)	Articolul 18 alineatul (2) fraza introductivă literele (a) și (b)
Articolul 14 alineatul (7)	Articolul 18 alineatul (2) litera (c)
—	Articolul 18 alineatul (3)
Articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf	Articolul 18 alineatul (4)
Articolul 14 alineatul (3)	—
—	Articolul 18 alineatul (5)
Articolul 14 alineatul (4)	Articolul 18 alineatul (6)
Articolul 14 alineatul (5)	Articolul 18 alineatul (7)
Articolul 14 alineatul (6)	Articolul 18 alineatul (8)
Articolul 14 alineatul (8) primul paragraf fraza introductivă prima liniuță	Articolul 18 alineatul (9) primul paragraf fraza introductivă litera (a)
Articolul 14 alineatul (8) primul paragraf a doua liniuță	—
Articolul 14 alineatul (8) primul paragraf a treia liniuță	Articolul 18 alineatul (9) primul paragraf litera (b)
Articolul 14 alineatul (8) primul paragraf a patra liniuță	—
Articolul 14 alineatul (8) al doilea paragraf	Articolul 18 alineatul (9) al doilea paragraf
Articolul 15	Articolul 19
Articolul 16 alineatul (1) fraza introductivă	Articolul 20 alineatul (1) fraza introductivă
Articolul 16 alineatul (1) litera (a) primul paragraphe prima, a doua și a treia liniuță	Articolul 20 alineatul (1) primul paragraphe literele (a), (b) și (c)
Articolul 16 alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf	Articolul 20 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 16 alineatul (1) litera (b)	—
Articolul 16 alineatul (2)	—
—	Articolul 20 alineatele (2) și (3)
Articolul 16 alineatele (3)-(5)	Articolul 20 alineatele (4)-(6)
Articolul 17 alineatul (1)	Articolul 21
Articolul 17 alineatul (2)	—
—	Articolul 22
Articolul 18 alineatul (1)	Articolul 23 alineatul (1)
—	Articolul 23 alineatele (2) și (3)
Articolul 18 alineatul (2)	Articolul 23 alineatul (4)
—	Articolul 23 alineatul (5)
Articolul 19	Articolul 24
Articolul 20	Articolul 25 alineatul (1)
—	Articolul 25 alineatul (2)
Articolul 21 alineatul (1)	Articolul 26 alineatul (1)
—	Articolul 26 alineatele (2)-(5)
Articolul 21 alineatul (2)	Articolul 26 alineatul (6)
Articolul 22	—
—	Articolul 27
Articolul 23	Articolul 28 alineatul (1)
—	Articolul 28 alineatul (2)
Articolul 24	Articolul 29
Articolul 25	Articolul 30
Articolul 26	Articolul 31
—	Articolul 32
Articolul 27	Articolul 33 primul paragraf
—	Articolul 33 al doilea paragraf
Articolul 28	Articolul 34
—	Anexa I
—	Anexa II
—	Anexa III

ANEXA II

Tabel de corespondență

Directiva 2013/33/UE	Prezenta directivă
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2 teza introductivă	Articolul 2 teza introductivă
Articolul 2 litera (a)	Articolul 2 alineatul (1)
Articolul 2 litera (b)	Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 2 litera (c)	Articolul 2 alineatul (3)
Articolul 2 litera (d)	Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 2 litera (e)	Articolul 2 alineatul (5)
Articolul 2 litera (f)	Articolul 2 alineatul (6)
Articolul 2 litera (g)	Articolul 2 alineatul (7)
Articolul 2 litera (h)	Articolul 2 alineatul (8)
Articolul 2 litera (i)	Articolul 2 alineatul (9)
—	Articolul 2 alineatul (10)
—	Articolul 2 alineatul (11)
Articolul 2 litera (j)	Articolul 2 alineatul (12)
Articolul 2 litera (k)	Articolul 2 alineatul (13)
Articolul 3	Articolul 3
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5	Articolul 5
Articolul 6 alineatele (1)-(4)	—
Articolul 6 alineatul (5)	Articolul 6
Articolul 6 alineatul (6)	—
Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 7 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (2)	Articolul 7 alineatul (2) primul paragraf
—	Articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf
—	Articolul 7 alineatul (3)
Articolul 7 alineatul (3)	Articolul 7 alineatul (6)
Articolul 7 alineatele (4)-(5)	Articolul 7alineatele (4)-(5)
—	Articolul 7 alineatele (7)-(8)
Articolul 8 alineatele (1)-(2)	Articolul 8 alineatele (1)-(2)
Articolul 8 alineatul (3) literele (a) și (b)	Articolul 8 alineatul (3) literele (a) și (b)
—	Articolul 8 alineatul (3) litera (c)
Articolul 8 alineatul (3) litera (c)	Articolul 8 alineatul (3) litera (d)
Articolul 8 alineatul (3) litera (d)	Articolul 8 alineatul (3) litera (e)
Articolul 8 alineatul (3) litera (e)	Articolul 8 alineatul (3) litera (f)
Articolul 8 alineatul (3) litera (f)	Articolul 8 alineatul (3) litera (g)
Articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf	Articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf
Articolul 8 alineatul (4)	Articolul 8 alineatul (4)
Articolul 9	Articolul 9
Articolul 10	Articolul 10
Articolul 11	Articolul 11
Articolul 12	Articolul 12
Articolul 13	Articolul 13
Articolul 14	Articolul 14
Articolul 15 alineatul (1)	Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf
—	Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 15 alineatul (2)	Articolul 15 alineatul (2)
—	Articolul 15 alineatul (3)
Articolul 15 alineatul (3)	Articolul 15 alineatul (4)
—	Articolul 15 alineatul (5)
Articolul 16	—
Articolul 17 alineatele (1)-(4)	Articolul 16 alineatele (1)-(4)
—	Articolul 16 alineatul (5)
Articolul 17 alineatul (5)	Articolul 16 alineatul (6)
Articolul 18 alineatele (1)-(8)	Articolul 17 alineatele (1)-(8)
Articolul 18 alineatul (9) primul și al doilea paragraf	Articolul 17 alineatul (9) primul și al doilea paragraf
—	Articolul 17 alineatul (9) al treilea paragraf
—	Articolul 17a
Articolul 19	Articolul 18
Articolul 20 teza introductivă	Articolul 19 alineatul (1)
Articolul 20 alineatul (1) primul paragraf, literele (a)-(c)	Articolul 19 alineatul (2) primul paragraf literele (a)-(c)
—	Articolul 19 alineatul (2), primul paragraf literele (e)-(h)
Articolul 20 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 19 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 20 alineatul (2)	—
Articolul 20 alineatul (3)	Articolul 19 alineatul (2) primul paragraf litera (d)
Articolul 20 alineatul (4)	—
Articolul 20 alineatul (5)	Articolul 19 alineatul (3)
Articolul 20 alineatul (6)	Articolul 19 alineatul (4)
Articolul 21	Articolul 20
Articolul 22 alineatul (1)	Articolul 21 alineatul (1)
—	Articolul 21 alineatul (2)
Articolul 22 alineatele (2)-(4)	Articolul 21 alineatele (3)-(5)
Articolul 23 alineatele (1)-(5)	Articolul 22 alineatele (1)-(5)
—	Articolul 22 alineatul (6)
Articolul 24 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 23 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf	—
—	Articolul 23 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 24 alineatele (2)-(3)	Articolul 23 alineatele (2)-(3)
Articolul 24 alineatul (4)	Articolul 22 alineatul (6)
Articolul 25	Articolul 24
Articolul 26	Articolul 25
Articolul 27	Articolul 26
Articolul 28	Articolul 27
—	Articolul 28
Articolul 29	Articolul 29
Articolul 30 alineatele (1)-(2)	Articolul 30 alineatele (1)-(2)
Articolul 30 alineatul (3)	—
Articolul 31	Articolul 31
Articolul 32	Articolul 32
Articolul 33 alineatul (1)	Articolul 33
Articolul 33 alineatul (2)	—
Articolul 34	Articolul 34
Anexa I	—
Anexa II	Anexa I
Anexa III	Anexa II

_____________