COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 6.4.2016
JOIN(2016) 18 final
COMUNICARE COMUNĂ CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU
Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride
Un răspuns al Uniunii Europene
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 6.4.2016
JOIN(2016) 18 final
COMUNICARE COMUNĂ CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU
Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride
Un răspuns al Uniunii Europene
1.Introducere
În ultimii ani, mediul de securitate al Uniunii Europene s-a schimbat în mod dramatic. Principalele provocări la adresa păcii și a stabilității în vecinătatea estică și sudică a UE evidențiază în continuare necesitatea ca Uniunea să își adapteze și să își sporească capacitățile în calitate de furnizor de securitate, cu un accent puternic pe legătura strânsă dintre securitatea externă și cea internă. Multe dintre provocările actuale la adresa păcii, securității și prosperității își au originea în instabilitatea din vecinătatea imediată a UE și în evoluția formelor de amenințări. În orientările politice din 2014, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a subliniat că trebuie „să depunem eforturi pentru ca Europa să fie mai puternică în materie de securitate și de apărare”, precum și că instrumentele europene și naționale trebuie corelate într-un mod mai eficace decât în trecut. În plus, ca urmare a apelului lansat de Consiliul Afaceri Externe din 18 mai 2015, Înaltul Reprezentant, în strânsă cooperare cu serviciile Comisiei și cu Agenția Europeană de Apărare (AEA), precum și în baza consultării cu statele membre ale UE, a efectuat demersurile în vederea prezentării acestui cadru comun cu propuneri concrete pentru a contribui la contracararea amenințărilor hibride și la creșterea rezilienței UE și a statelor sale membre, precum și a partenerilor 1 . În iunie 2015, Consiliul European a reamintit necesitatea mobilizării instrumentelor UE pentru a contribui la contracararea amenințărilor hibride 2 .
Cu toate că definițiile amenințărilor hibride variază și trebuie să rămână flexibile pentru a răspunde caracterului evolutiv al acestora, conceptul urmărește să înglobeze amestecul de activități coercitive și subversive, de metode convenționale și neconvenționale (de exemplu, diplomatice, militare, economice, tehnologice), care pot fi utilizate într-un mod coordonat de actorii statali sau nestatali pentru a realiza obiective specifice, rămânând însă sub limita pragului de stare de război declarată oficial. De obicei, se pune accentul pe exploatarea vulnerabilităților țintei vizate și pe generarea unei ambiguități în scopul împiedicării proceselor decizionale. Campaniile de dezinformare masive, care utilizează platforme de comunicare socială pentru a controla discursul politic sau pentru a radicaliza, a recruta și coordona actori intermediari pot constitui vectori ai amenințărilor hibride.
În măsura în care contracararea amenințărilor hibride intră în domeniul politicilor naționale de securitate și apărare, precum și de menținere a legii și ordinii, responsabilitatea principală le revine statelor membre, întrucât majoritatea vulnerabilităților naționale sunt specifice fiecărei țări. Cu toate acestea, multe dintre statele membre ale UE se confruntă cu amenințări comune, care pot viza, de asemenea, rețele sau infrastructuri transfrontaliere. Astfel de amenințări pot fi abordate cu mai multă eficacitate printr-o acțiune coordonată la nivelul UE, prin utilizarea de politici și instrumente ale UE, care să se bazeze pe solidaritatea europeană, asistența reciprocă și întregul potențial al Tratatului de la Lisabona. Politicile și instrumentele UE pot îndeplini și, într-o mare măsură, îndeplinesc deja un rol cu valoare adăugată esențial în consolidarea gradului de conștientizare. Aceasta contribuie la îmbunătățirea rezilienței statelor membre în ceea ce privește răspunsul la amenințările comune. Acțiunea externă a Uniunii propusă în temeiul prezentului cadru este ghidată de principiile stabilite la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), printre care se numără democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și ale dreptului internațional 3 .
Prezenta comunicare comună are scopul de a facilita o abordare globală care va permite UE, în coordonare cu statele membre, să contracareze amenințările hibride în mod specific prin crearea de sinergii între toate instrumentele relevante și prin încurajarea unei cooperări strânse între toți actorii relevanți 4 . Acțiunile se bazează pe strategiile și politicile sectoriale existente care contribuie la obținerea unui grad mai mare de securitate. În special, Agenda europeană privind securitatea 5 , viitoarea Strategie globală a UE privind politica externă și de securitate, precum și viitorul plan de acțiune european în domeniul apărării 6 , Strategia de securitate cibernetică a UE 7 , Strategia pentru securitate energetică 8 , Strategia Uniunii Europene în materie de securitate maritimă 9 sunt instrumente care pot contribui, de asemenea, la contracararea amenințărilor hibride.
Având în vedere că NATO acționează, de asemenea, în vederea contracarării amenințărilor hibride, iar Consiliul Afaceri Externe a propus intensificarea cooperării și coordonării în acest domeniu, unele dintre propuneri au ca obiectiv consolidarea cooperării UE-NATO cu privire la contracararea amenințărilor hibride.
Răspunsul propus se concentrează pe următoarele elemente: îmbunătățirea gradului de conștientizare, consolidarea rezilienței, prevenirea, răspunsul la criză și restabilirea.
2.Recunoașterea naturii hibride a unei amenințări
Amenințările hibride au ca scop exploatarea vulnerabilităților unei țări și, deseori, urmăresc să submineze valorile democratice și libertățile fundamentale. Ca un prim pas, Înaltul Reprezentant și Comisia vor lucra împreună cu statele membre pentru consolidarea gradului de conștientizare a situației prin monitorizarea și evaluarea riscurilor care ar putea viza vulnerabilitățile UE. Comisia elaborează în prezent metodologii de evaluare a riscurilor de securitate care să contribuie la informarea factorilor de decizie și la promovarea elaborării de politici bazate pe riscuri, în diferite domenii, de la securitatea aeronautică, la finanțarea terorismului și spălarea banilor. În plus, este indicată efectuarea de către statele membre a unui studiu pentru identificarea domeniilor vulnerabile în fața amenințărilor hibride. Scopul ar fi de a identifica indicatorii de amenințări hibride, de a-i încorpora în cadrul mecanismelor de alertă timpurie și în mecanismele existente de evaluare a riscurilor și de a-i disemina, după caz.
Acțiunea 1: Statele membre, sprijinite, după caz, de Comisie și de Înaltul Reprezentant, sunt invitate să lanseze un studiu privind riscurile hibride pentru identificarea principalelor vulnerabilități, inclusiv indicatorii specifici de amenințări hibride, care pot afecta structurile și rețelele naționale și paneuropene.
3.Organizarea răspunsului UE: îmbunătățirea gradului de conștientizare
3.1.Celula de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride
Este esențial ca UE, în coordonare cu statele sale membre, să dispună de un nivel suficient de conștientizare a situației pentru a identifica eventualele schimbări în mediul de securitate legate de activitățile hibride cauzate de actori statali și/sau nestatali. Pentru a contracara în mod eficient amenințările hibride, este important să se îmbunătățească schimbul de informații și să se promoveze schimbul de informații relevante între sectoare și între Uniunea Europeană, statele sale membre și parteneri.
O celulă de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride ar constitui un centru unic pentru analizarea amenințărilor hibride, aceasta urmând a fi creată în cadrul Centrului de analiză a informațiilor al UE (INTCEN UE) care face parte din Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE). Această celulă de fuziune ar urmă să primească, să analizeze și să facă schimb de informații clasificate și din surse deschise, în special legate de indicatorii și avertismentele privind amenințările hibride. Aceste informații vor proveni de la diferite părți interesate din cadrul SEAE (inclusiv delegațiile UE), al Comisiei (inclusiv agențiile UE 10 ) precum și al statelor membre. În colaborare cu organismele similare existente la nivelul UE 11 și la nivel național, celula de fuziune va studia aspectele externe ale amenințărilor hibride, care afectează UE și vecinătatea acesteia, pentru a analiza rapid incidentele relevante și a contribui la procesele decizionale strategice ale UE, inclusiv prin furnizarea de contribuții la evaluările riscurilor privind securitatea realizate la nivelul UE. Rezultatele analitice ale celulei de fuziune vor fi prelucrate și tratate în conformitate cu normele Uniunii Europene privind informațiile clasificate și protecția datelor 12 . Celula ar trebui să colaboreze cu organismele existente la nivelul UE și la nivel național. Statele membre ar trebui să creeze puncte de contact naționale interconectate cu Celula de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride. De asemenea, ar trebui ca personalul din interiorul și din afara UE (inclusiv personalul detașat în delegațiile UE și cel care participă la operațiuni și misiuni) și din statele membre să fie instruit pentru a recunoaște semnele timpurii ale amenințărilor hibride.
Acțiunea 2: Crearea unei celule de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride în cadrul structurii INTCEN UE existente care să fie în măsură să primească și să analizeze informațiile clasificate și din surse deschise privind amenințările hibride. Statele membre sunt invitate să creeze puncte de contact naționale privind amenințările hibride pentru a asigura cooperarea și comunicarea securizată cu celula de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride.
3.2.Comunicarea strategică
Autorii amenințărilor hibride pot dezinforma în mod sistematic, inclusiv prin campanii specifice pe platformele de comunicare socială, încercând astfel să radicalizeze indivizi, să destabilizeze societatea și să controleze discursul politic. Capacitatea de a răspunde amenințărilor hibride, utilizând cele mai adecvate modalități de comunicare strategică este esențială. Furnizarea de răspunsuri rapide și concrete, precum și sensibilizarea opiniei publice cu privire la amenințările hibride sunt factori importanți pentru consolidarea rezilienței societății.
Comunicarea strategică ar trebui să utilizeze pe deplin instrumentele aferente platformelor de comunicare socială, precum și mijloacele de comunicare vizuale, audio și online tradiționale. SEAE, pe baza activităților grupurilor operative East Stratcom și Arab Stratcom, ar trebui să optimizeze utilizarea serviciilor oferite de lingviști fluenți în limbi din afara Uniunii Europene și de specialiști în platforme de comunicare socială, care pot monitoriza informațiile din afara UE și asigura o comunicare specifică pentru a reacționa la dezinformare. În plus, statele membre ar trebui să creeze mecanisme coordonate de comunicare strategică pentru a susține indicarea surselor și a lupta împotriva dezinformării în vederea expunerii amenințărilor hibride.
Acțiunea 3: Înaltul Reprezentant va examina împreună cu statele membre modalitățile de actualizare și coordonare a capacităților de realizare a unei comunicări strategice proactive și de optimizare a utilizării serviciilor oferite de specialiști în domeniul monitorizării mass-mediei și în domeniul lingvistic.
3.3.Centrul de excelență pentru „contracararea amenințărilor hibride”
Pe baza experienței unora dintre statele membre și a organizațiilor partenere 13 , un institut multinațional sau o rețea de institute multinaționale ar putea funcționa ca centru de excelență pentru abordarea amenințărilor hibride. Un astfel de centru ar putea să se concentreze pe cercetarea modului în care au fost aplicate strategiile hibride și ar putea încuraja dezvoltarea de noi concepte și tehnologii în sectorul privat și în industrie pentru a ajuta statele membre să-și consolideze reziliența. Activitățile de cercetare ar putea contribui la alinierea politicilor, doctrinelor și conceptelor UE și a celor naționale, precum și la garantarea faptului că procesul decizional poate ține seama de complexitatea și ambiguitățile specifice amenințărilor hibride. Un astfel de centru ar trebui să definească programe pentru a înregistra progrese în domeniul cercetării și acțiuni în vederea găsirii de soluții practice la provocările existente pe care le pun amenințările hibride. Punctul forte al unui astfel de centru ar fi expertiza dezvoltată de participanții care provin din mai multe state și din diverse sectoare, cum ar fi sectoarele civil și militar, privat și academic.
Un astfel de centru ar putea coopera îndeaproape cu centrele de excelență existente ale UE 14 și ale NATO 15 pentru a beneficia de modul în care amenințările hibride sunt înțelese în domeniile apărării cibernetice, comunicării strategice, cooperării între părțile civile și militare, energiei și reacției la situații de criză.
Acțiunea 4: Statele membre sunt invitate să înființeze un Centru de excelență pentru „contracararea amenințărilor hibride”.
4.Organizarea răspunsului UE: consolidarea rezilienței
Reziliența este capacitatea de a face față stresului și de a se restabili, devenind mai puternic în urma provocărilor. Pentru a contracara în mod eficient amenințările hibride, trebuie abordate vulnerabilitățile potențiale ale infrastructurilor esențiale, ale lanțurilor de aprovizionare și ale societății. Prin valorificarea instrumentelor și politicilor UE, infrastructurile de la nivelul UE pot să devină mai reziliente.
4.1.Protejarea infrastructurilor critice
Protejarea infrastructurilor critice (de exemplu, lanțurile de aprovizionare cu energie, transporturile) este importantă, deoarece un atac neconvențional organizat de autorii amenințărilor hibride asupra unei „ținte ușoare” ar putea conduce la perturbări economice sau societale grave. Pentru a asigura protecția infrastructurilor critice, programul european pentru protecția infrastructurilor critice 16 (PEPIC) oferă o abordare intersectorială vizând toate pericolele în cadrul diverselor sisteme, axată pe interdependențe și bazată pe punerea în aplicare a activităților din cadrul fluxurilor de lucru în materie de prevenire, pregătire și răspuns. Directiva privind infrastructurile critice europene 17 stabilește o procedură pentru identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene (ICE) și o abordare comună pentru evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora. În special, ar trebui relansate acțiunile în temeiul directivei pentru a consolida reziliența infrastructurilor critice legate de transport (de exemplu, principalele aeroporturi și porturi comerciale din UE). Comisia va evalua posibilitatea de a dezvolta instrumente comune, inclusiv indicatori, pentru îmbunătățirea rezilienței infrastructurilor critice împotriva amenințărilor hibride în toate sectoarele relevante.
Acțiunea 5: Comisia, în cooperare cu statele membre și cu părțile interesate, va identifica instrumente comune, inclusiv indicatori, în vederea îmbunătățirii protecției și rezilienței infrastructurilor critice împotriva amenințărilor hibride în sectoarele relevante.
4.1.1.Rețele de energie
Este de o importanță vitală pentru UE ca producerea și distribuirea energiei să nu fie perturbate, iar întreruperile majore ale alimentării cu energie electrică ar putea cauza prejudicii. Un element esențial pentru contracararea amenințărilor hibride este de a continua diversificarea surselor de energie ale UE, a furnizorilor și a rutelor de aprovizionare, în vederea asigurării unei aprovizionări cu energie mai sigure și reziliente. Comisia desfășoară, de asemenea, evaluări ale riscurilor și securității („teste de rezistență”) privind centralele electrice din UE. În vederea asigurării unei diversificări a surselor de energie, au fost intensificate acțiunile în contextul strategiei privind uniunea energetică: de exemplu, coridorul sudic al gazelor poate permite gazelor naturale din regiunea caspică să ajungă în Europa, iar în Europa de Nord, au fost create platforme de comercializare a gazelor lichide cu mai mulți furnizori. Acest exemplu ar trebui urmat în Europa Centrală și de Est, precum și în Mediterana, unde se află în curs de dezvoltare o platformă de comercializare a gazelor. 18 Dezvoltarea pieței gazelor naturale lichefiate va contribui, de asemenea, în mod pozitiv la acest obiectiv.
În ceea ce privește materialele și instalațiile nucleare, Comisia sprijină elaborarea și adoptarea celor mai înalte standarde în materie de securitate în vederea consolidării rezilienței. Comisia încurajează transpunerea și punerea în aplicare consecventă a Directivei privind securitatea nucleară 19 care stabilește norme pentru prevenirea accidentelor și diminuarea consecințelor accidentelor, precum și a dispozițiilor Directivei privind normele de securitate de bază 20 referitoare la cooperarea internațională în domeniul pregătirii și răspunsului în caz de urgență, în special între statele membre învecinate, precum și cu țările învecinate.
Acțiunea 6: Comisia, în cooperare cu statele membre, va sprijini eforturile de diversificare a surselor de energie și de promovare a standardelor de securitate și de siguranță în vederea sporirii rezilienței infrastructurilor nucleare
4.1.2 Securitatea transporturilor și a lanțurilor de aprovizionare
Transporturile sunt esențiale pentru funcționarea Uniunii. Atacurile hibride asupra infrastructurilor de transport (de exemplu, aeroporturi, infrastructuri rutiere, porturi și căi ferate) pot avea consecințe grave, conducând la perturbări ale călătoriilor și lanțurilor de aprovizionare. În cadrul punerii în aplicare a legislației în materie de securitate aeriană și maritimă 21 , Comisia efectuează inspecții regulate 22 și, prin intermediul activității sale privind securitatea transporturilor terestre, urmărește să abordeze amenințările hibride emergente. În acest context, un cadru al UE este în curs de a fi discutat în temeiul regulamentului revizuit privind siguranța aviației 23 , ca parte a strategiei în domeniul aviației din Europa 24 . În plus, amenințările la adresa securității maritime sunt abordate în cadrul Strategiei Uniunii Europene în materie de securitate maritimă și al planului de acțiune aferent 25 . Aceasta din urmă permite UE și statelor sale membre să abordeze în mod cuprinzător provocările în materie de securitate maritimă, inclusiv contracararea amenințărilor hibride, prin cooperarea intersectorială dintre actorii civili și militari în vederea protejării infrastructurilor maritime critice, a lanțului de aprovizionare global, a comerțului maritim, precum și a resurselor naturale și energetice maritime. Securitatea lanțului de aprovizionare internațional este, de asemenea, abordată în cadrul strategiei și a planului de acțiune pentru gestionarea riscurilor vamale ale Uniunii Europene 26 .
Acțiunea 7: Comisia va monitoriza amenințările emergente în ansamblul sectorului transporturilor și va actualiza legislația, acolo unde este cazul. În cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE în materie de securitate maritimă, precum și a strategiei și a planului de acțiune pentru gestionarea riscurilor vamale ale UE, Comisia și Înaltul Reprezentant (în limitele propriilor competențe), în coordonare cu statele membre, vor examina modalitățile de a răspunde la amenințările hibride, în special la cele referitoare la infrastructurile de transport critice.
4.1.3 Spațiul
Amenințările hibride ar putea viza infrastructurile spațiale ceea ce ar putea avea consecințe multisectoriale. UE a conceput un cadru de sprijin pentru supravegherea și urmărirea spațială 27 pentru a crea o rețea de astfel de active deținute de statele membre cu scopul de a oferi servicii de supraveghere și urmărire spațială 28 utilizatorilor identificați (statele membre, instituțiile UE, proprietarii și operatorii de nave spațiale și autoritățile de protecție civilă). În contextul viitoarei strategii spațiale pentru Europa, Comisia va analiza evoluția ulterioară a acesteia, pentru a monitoriza amenințările hibride legate de infrastructurile spațiale.
Comunicațiile prin satelit reprezintă atuuri majore pentru gestionarea crizelor, răspunsul în caz de dezastre, forțele de poliție, precum și autoritățile de frontieră și de supraveghere a coastelor. Acestea reprezintă coloana vertebrală a infrastructurilor de anvergură, cum ar fi transporturile, spațiul sau sistemele de aeronave pilotate de la distanță. În conformitate cu apelul lansat de Consiliul European cu privire la pregătirea următoarei generații de comunicații guvernamentale prin satelit (GovSatCom), Comisia, în cooperare cu Agenția Europeană de Apărare, analizează modalitățile de a regrupa cererea, în contextul viitoarei strategii spațiale și a viitorului plan de acțiune european în domeniul apărării.
Numeroase infrastructuri critice se bazează pe informațiile privind ora exactă pentru sincronizarea rețelelor lor (de exemplu, în sectorul energiei și telecomunicațiilor) sau pentru înregistrarea datei și orei tranzacțiilor (de exemplu, piețele financiare). Dependența de un singur semnal de sincronizare a orei al sistemului global de navigație prin satelit (GNSS) nu oferă reziliența necesară pentru contracararea amenințărilor hibride. Galileo, sistemul global de navigație prin satelit european, ar oferi o a doua sursă fiabilă de determinare a orei.
Acțiunea 8: În contextul viitoarei strategii spațiale și a viitorului plan de acțiune european în domeniul apărării, Comisia va propune creșterea rezilienței infrastructurilor spațiale împotriva amenințărilor hibride, în special, prin posibila extindere a domeniului de aplicare a supravegherii și urmăririi spațiale pentru a include amenințările hibride, prin pregătirea următoarei generații de GovSatCom la nivel european și prin introducerea sistemului Galileo în infrastructurile critice care depind de sincronizarea orei.
4.2.Capabilități de apărare
Este necesară consolidarea capabilităților de apărare pentru a spori reziliența UE la amenințările hibride. De asemenea, este important să se identifice principalele domenii relevante în materie de capabilități, de exemplu, capabilitățile de supraveghere și recunoaștere. Agenția Europeană de Apărare ar putea fi un catalizator pentru dezvoltarea capabilităților militare (de exemplu, prin scurtarea ciclurilor de dezvoltare a capabilităților de apărare, investirea în tehnologii, sisteme și prototipuri, deschiderea industriei de apărare către tehnologii comerciale inovatoare) legate de amenințările hibride. Acțiunile posibile ar putea fi examinate în cadrul viitorului plan de acțiune european în domeniul apărării.
Acțiunea 9: Înaltul Reprezentant, cu sprijinul statelor membre, după caz, și în cooperare cu Comisia, va propune proiecte privind modul de adaptare a capabilităților de apărare și de dezvoltare a relevanței UE, în special pentru contracararea amenințărilor hibride îndreptate împotriva unuia sau a mai multor state membre.
4.3.Protecția sănătății publice și a securității alimentare
Sănătatea populației ar putea fi pusă în pericol prin manipularea bolilor transmisibile sau contaminarea alimentelor, solului, aerului și apei potabile cu substanțe chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN). În plus, răspândirea intenționată de boli ale animalelor și plantelor poate afecta în mod grav securitatea alimentară a Uniunii și poate avea efecte economice și sociale majore în domenii esențiale ale lanțului alimentar al UE. Structurile existente ale UE pentru securitatea sanitară, protecția mediului și securitatea alimentară pot fi utilizate pentru a răspunde amenințărilor hibride care utilizează aceste metode.
În temeiul legislației UE privind amenințările transfrontaliere la adresa sănătății 29 , mecanismele existente coordonează pregătirea pentru amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății, asociind statele membre, agențiile UE și comitetele științifice 30 prin intermediul sistemului de alertă precoce și răspuns rapid. Comitetul pentru securitate sanitară, care coordonează răspunsurile statelor membre la amenințări, poate acționa ca punct focal privind vulnerabilitățile în materie de sănătate publică 31 , pentru a permite luarea în considerare a amenințărilor hibride (în special bioterorismul) în cadrul orientărilor privind comunicarea în situații de criză și al exercițiilor (de simulare a unei situații de criză) în scopul consolidării capacităților în statele membre. În domeniul securității alimentare, Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF) și Sistemul comun de gestionare a riscurilor (CRMS) privind vămile, permit autorităților competente să facă schimb de informații privind analiza riscurilor în vederea monitorizării riscurilor pentru sănătate cauzate de alimentele contaminate. În ceea ce privește sănătatea animalelor și a plantelor, reexaminarea cadrului juridic al UE 32 va adăuga noi elemente la actualul „set de instrumente” 33 , în vederea unei mai bune pregătiri, inclusiv pentru amenințările hibride.
Acțiunea 10: Comisia, în cooperare cu statele membre, va îmbunătăți gradul de conștientizare și reziliența la amenințările hibride în cadrul mecanismelor existente de pregătire și coordonare, în special al Comitetului pentru securitate sanitară.
4.4.Securitatea cibernetică
UE beneficiază pe deplin de avantajele care decurg din societatea sa digitală și interconectată. Atacurile cibernetice ar putea perturba serviciile digitale în întreaga UE și astfel de atacuri ar putea fi utilizate de autorii amenințărilor hibride. Îmbunătățirea rezilienței sistemelor de comunicare și informare în Europa este importantă pentru a sprijini piața unică digitală. Strategia de securitate cibernetică a UE și Agenda europeană privind securitatea prevăd cadrul strategic general pentru inițiativele UE privind securitatea cibernetică și criminalitatea informatică. UE a fost activă în ceea ce privește consolidarea conștientizării, elaborarea de mecanisme de cooperare și răspunsuri în conformitate cu rezultatele preconizate ale Strategiei de securitate cibernetică. În special, propunerea de directivă privind securitatea rețelelor și a informației (NIS) 34 abordează riscurile de securitate cibernetică pentru o gamă largă de furnizori de servicii esențiale în domenii precum energia, transporturile, finanțele și sănătatea. Acești furnizori, precum și furnizorii de servicii digitale cheie (de exemplu, tehnologia de tip cloud computing) ar trebui să ia măsuri corespunzătoare de securitate și să raporteze incidentele grave autorităților naționale, luând în considerare toate caracteristicile hibride. Odată ce este adoptată de colegiuitori, transpunerea și punerea în aplicare efectivă a directivei ar stimula capabilitățile în materie de securitate cibernetică în toate statele membre, consolidând cooperarea între acestea cu privire la securitatea cibernetică prin schimbul de informații și de cele mai bune practici cu privire la contracararea amenințărilor hibride. În special, directiva prevede crearea unei rețele de 28 de echipe naționale de răspuns la incidente de securitate cibernetică (CSIRT) și CERT-UE 35 în vederea unei cooperări operaționale pe bază voluntară.
În vederea încurajării unei colaborări între sectorul public și cel privat și a unei abordări la nivelul UE privind securitatea cibernetică, Comisia a creat platforma NIS, care furnizează orientări privind cele mai bune practici în materie de gestionare a riscurilor. În timp ce statele membre stabilesc cerințele de securitate și modalitățile de notificare a incidentelor naționale, Comisia încurajează un înalt grad de convergență în abordările privind gestionarea riscurilor, în special prin intermediul Agenției Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA).
Acțiunea 11: Comisia încurajează statele membre, ca o chestiune prioritară, să creeze și să utilizeze pe deplin o rețea formată din 28 CSIRT și CERT-UE, precum și un cadru pentru cooperare strategică. Comisia, în coordonare cu statele membre, ar trebui să se asigure că inițiativele sectoriale privind amenințările cibernetice (de exemplu, în sectoarele aviației, energiei, maritim) sunt în concordanță cu capabilitățile transsectoriale care fac obiectul Directivei privind securitatea rețelelor și a informației pentru punerea în comun a informațiilor, expertizei și răspunsurilor rapide.
4.4.1.Industrie
Dependența tot mai mare de tehnologia de tip cloud computing și volumele mari de date a condus la creșterea vulnerabilității față de amenințările hibride. Strategia privind piața unică digitală prevede instituirea unui parteneriat contractual public-privat în materie de securitate cibernetică 36 care se va axa pe cercetare și inovare și care va ajuta Uniunea să își mențină un grad ridicat de capacitate tehnologică în acest domeniu. Parteneriatul contractual public-privat va consolida încrederea între diferiții actori de pe piață și va dezvolta sinergiile între cerere și ofertă. În timp ce parteneriatul contractual public-privat și măsurile aferente se vor concentra în principal pe produsele și serviciile de securitate cibernetică civile, rezultatul acestor inițiative ar trebui să permită utilizatorilor de tehnologie să fie mai bine protejați, inclusiv împotriva amenințărilor hibride.
Acțiunea 12: Comisia, în coordonare cu statele membre, va conlucra cu industria, în contextul unui parteneriat contractual public-privat în materie de securitate cibernetică, pentru a dezvolta și testa tehnologii care să protejeze mai bine utilizatorii și infrastructurile împotriva aspectelor cibernetice ale amenințărilor hibride.
4.4.2.Energie
Apariția locuințelor și aparatelor inteligente, precum și dezvoltarea rețelelor inteligente și digitizarea sporită a sistemului energetic conduc, de asemenea, la o vulnerabilitate crescută față de atacurile cibernetice. Strategia europeană pentru securitate energetică 37 și strategia privind uniunea energetică 38 susțin o abordare care ține seama de toate pericolele, în care este integrată reziliența la amenințările hibride. Rețeaua tematică privind protecția infrastructurii energetice critice promovează colaborarea între operatorii din sectorul energetic (petrol, gaz, electricitate). Comisia a lansat o platformă online pentru a analiza și a face schimb de informații privind amenințările și incidentele 39 . De asemenea, Comisia elaborează, împreună cu părțile interesate 40 , o strategie cuprinzătoare pentru sectorul energiei privind securitatea cibernetică a operațiunilor legate de rețelele inteligente pentru a reduce vulnerabilitățile. În timp ce piețele energiei electrice sunt din ce în ce mai integrate, normele și procedurile pentru abordarea situațiilor de criză au în continuare o dimensiune națională. Trebuie să ne asigurăm că guvernele cooperează unele cu altele în ceea ce privește pregătirea pentru gestionarea riscurilor, prevenirea și atenuarea riscurilor, precum și că toți actorii relevanți acționează pe baza unui set comun de norme.
Acțiunea 13: Comisia va elabora orientări pentru proprietarii de active în cadrul rețelelor inteligente pentru a îmbunătăți securitatea cibernetică a instalațiilor acestora. În contextul inițiativei privind organizarea pieței energiei electrice, Comisia va analiza posibilitatea de a propune „planuri de pregătire cu privire la riscuri” și norme de procedură privind schimbul de informații și asigurarea solidarității între statele membre în timp de criză, inclusiv norme referitoare la metodele de prevenire și de atenuare a atacurilor cibernetice.
4.4.3.Asigurarea unor sisteme financiare solide
Economia UE are nevoie de un sistem financiar și de plată securizat pentru a putea funcționa. Este esențială protejarea sistemului financiar și a infrastructurii sale împotriva atacurilor cibernetice, indiferent de motivul sau de natura autorului. În vederea abordării amenințărilor hibride împotriva serviciilor financiare ale UE, sectorul trebuie să înțeleagă amenințările, să-și testeze modalitățile de apărare și să dispună de tehnologia necesară pentru a se proteja împotriva atacurilor. În consecință, schimbul de informații privind amenințările între participanții la piețele financiare, precum și cu autoritățile competente, furnizorii majori de servicii sau clienții este un aspect fundamental. Schimbul de informații trebuie, de asemenea, să fie sigur și să îndeplinească cerințele în materie de protecție a datelor. În conformitate cu lucrările desfășurate în cadrul forurilor internaționale, inclusiv acțiunile întreprinse de G7 în acest sector, Comisia va încerca să identifice factorii care împiedică schimbul adecvat de informații privind amenințările și să propună soluții. Este important să se asigure testarea periodică și îmbunătățirea protocoalelor pentru a proteja întreprinderile și infrastructurile relevante, inclusiv actualizarea continuă a tehnologiilor de consolidare a securității.
Acțiunea 14: Comisia, în cooperare cu ENISA
41
, statele membre, autoritățile relevante la nivel internațional, european și național, precum și cu instituțiile financiare, va promova și va facilita platformele și rețelele pentru schimbul de informații privind amenințările și va aborda factorii care împiedică schimbul de astfel de informații.
4.4.4.Transporturi
Sistemele moderne de transport (feroviar, rutier, aerian, maritim) se bazează pe sisteme de informații care sunt vulnerabile la atacurile cibernetice. Având în vedere dimensiunea transfrontalieră a acestor sisteme, UE are de îndeplinit un rol particular. Comisia, în coordonare cu statele membre, va continua analizarea amenințărilor cibernetice și a riscurilor legate de intervențiile ilicite în sistemele de transport. Comisia elaborează în prezent o foaie de parcurs privind securitatea cibernetică în domeniul aviației, în cooperare cu Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) 42 . În plus, amenințările cibernetice la adresa securității maritime sunt abordate în cadrul Strategiei Uniunii Europene în materie de securitate maritimă și al planului de acțiune aferent.
Acțiunea 15: Comisia și Înaltul Reprezentant (în domeniile lor de competență), în coordonare cu statele membre, vor examina modalitățile de a răspunde la amenințările hibride, în special în ceea ce privește amenințările legate de atacurile cibernetice în sectorul transporturilor.
4.5.Vizarea finanțării amenințărilor hibride
Autorii amenințărilor hibride au nevoie de finanțare pentru a-și continua activitățile. Finanțarea poate fi utilizată pentru a sprijini grupurile teroriste sau forme mai subtile de destabilizare, cum ar fi grupurile de presiune și partidele politice marginale. UE și-a intensificat eforturile de combatere a finanțării criminalității și a terorismului, astfel cum se prevede în Agenda europeană privind securitatea, în special în planul de acțiune aferent acesteia 43 . În special în acest context, cadrul european revizuit de combatere a spălării banilor intensifică lupta împotriva finanțării terorismului și a spălării banilor, facilitează activitatea unităților naționale de informații financiare (FIU) privind identificarea și monitorizarea cazurilor suspecte de transferuri de bani și schimburi de informații, garantând în același timp trasabilitatea transferurilor de fonduri în Uniunea Europeană. Prin urmare, acesta ar putea contribui, de asemenea, la contracararea amenințărilor hibride. În contextul instrumentelor PESC, ar putea fi analizate măsuri restrictive adaptate și eficace în vederea contracarării amenințărilor hibride.
Acțiunea 16: Comisia va utiliza punerea în aplicare a Planului de acțiune privind finanțarea terorismului pentru a contribui, de asemenea, la contracararea amenințărilor hibride.
4.6.Consolidarea rezilienței împotriva radicalizării și a extremismului violent
Deși actele de terorism și extremismul violent nu au în sine un caracter hibrid, autorii amenințărilor hibride pot viza și recruta membri vulnerabili ai societății, radicalizându-i prin intermediul canalelor moderne de comunicare (inclusiv platforme de comunicare socială pe internet și grupări intermediare) și propagandă.
Pentru a combate conținuturile extremiste de pe internet, Comisia analizează – în cadrul strategiei privind piața unică digitală – necesitatea unor noi măsuri potențiale, ținând seama în mod corespunzător de impactul acestora asupra dreptului fundamental la libertatea de exprimare și de informare. Aceasta ar putea include proceduri riguroase pentru eliminarea conținutului ilegal, evitând, în același timp, retragerea conținutului legal (mecanisme „de notificare și de acțiune”) și o mai mare responsabilitate și obligație de diligență a intermediarilor în gestionarea propriilor rețele și sisteme. Aceste măsuri ar completa abordarea voluntară existentă, în baza căreia societățile din domeniul internetului și al platformelor de comunicare sociale (în special, în cadrul Forumului pentru internet al UE), în cooperare cu Unitatea UE de semnalare a conținutului online din cadrul Europol, suprimă rapid propaganda teroristă.
În baza Agendei europene privind securitatea, radicalizarea este contracarată prin schimbul de experiență și elaborarea de bune practici, inclusiv cooperarea cu țări terțe. Echipa consultativă pentru comunicarea strategică privind Siria vizează consolidarea dezvoltării și difuzării de mesaje alternative pentru combaterea propagandei teroriste. Rețeaua UE pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare sprijină statele membre și practicienii care trebuie să intre în legătură cu persoane radicalizate (inclusiv luptătorii teroriști străini) sau cu persoane considerate vulnerabile la radicalizare. Această rețea oferă activități de formare și de consiliere și va acorda sprijin țărilor terțe prioritare, atunci când există voința de a se implica. În plus, Comisia sprijină cooperarea judiciară dintre actorii în materie de justiție penală, inclusiv Eurojust, pentru a combate terorismul și radicalizarea în toate statele membre, inclusiv în ceea ce privește abordarea luptătorilor teroriști străini și a luptătorilor străini care se întorc în țările lor.
În completarea abordărilor menționate anterior în cadrul acțiunii sale externe, UE contribuie la combaterea extremismului violent, inclusiv prin angajament și comunicare externă, prevenire (combaterea radicalizării și a finanțării terorismului), precum și prin măsuri de abordare a factorilor economici, politici și societali de bază care permit grupărilor teroriste să se dezvolte.
Acțiunea 17: Comisia pune în aplicare acțiunile de combatere a radicalizării prevăzute în Agenda europeană privind securitatea și analizează necesitatea de a consolida procedurile pentru eliminarea conținutului ilegal, solicitând intermediarilor să-și exercite obligația de diligență în gestionarea rețelelor și sistemelor.
4.7.Cooperarea sporită cu țările terțe
După cum s-a subliniat în Agenda europeană privind securitatea, UE se concentrează tot mai mult asupra consolidării capacităților în țările partenere în domeniul securității, printre altele prin consolidarea legăturii dintre securitate și dezvoltare, precum și prin dezvoltarea dimensiunii de securitate a politicii europene de vecinătate revizuite 44 . Aceste acțiuni pot, de asemenea, să promoveze reziliența țărilor partenere față de activitățile hibride.
Comisia intenționează să intensifice schimbul de informații operaționale și strategice cu țările implicate în procesul de aderare, în cadrul Parteneriatului estic și al vecinătății sudice, după caz, pentru a contribui la combaterea criminalității organizate, a terorismului, a migrației neregulamentare și a traficului de arme de calibru mic. În domeniul combaterii terorismului, UE își intensifică cooperarea cu țările terțe prin instituirea unor dialoguri pe teme de securitate și planuri de acțiune actualizate.
Instrumentele de finanțare a acțiunii externe ale UE vizează crearea de instituții funcționale și responsabile în țările terțe 45 , ceea ce reprezintă o condiție prealabilă pentru a răspunde în mod eficient la amenințările la adresa securității și pentru a consolida reziliența. În acest context, reforma sectorului de securitate și consolidarea capacităților care să sprijine securitatea și dezvoltarea 46 reprezintă instrumente esențiale. În temeiul instrumentului care contribuie la stabilitate și pace 47 , Comisia a elaborat o serie de acțiuni pentru a consolida reziliența cibernetică și capacitățile partenerilor de a detecta și de a răspunde la atacurile cibernetice și la criminalitatea cibernetică, demers prin care se pot contracara amenințările hibride în țări terțe. UE finanțează activități de consolidare a capacităților în țările partenere pentru a atenua riscurile de securitate legate de CBRN 48 .
În fine, statele membre, în spiritul abordării globale a gestionării crizelor, ar putea mobiliza instrumentele și misiunile din cadrul politicii de securitate și apărare comună (PSAC), în mod independent sau pentru a completa instrumentele UE mobilizate, pentru a sprijini partenerii în vederea consolidării capacităților acestora. Următoarele acțiuni ar putea fi luate în considerare: (i) sprijin pentru comunicarea strategică; (ii) sprijin consultativ pentru ministerele-cheie expuse amenințărilor hibride; (iii) sprijin suplimentar pentru gestionarea frontierelor în caz de urgență. Ar putea fi avute în vedere noi sinergii între instrumentele PSAC și actorii din domeniile securității, vămilor și justiției, inclusiv agențiile UE 49 relevante, INTERPOL și Forța de jandarmerie europeană, în conformitate cu mandatele acestora.
Acțiunea 18: Înaltul Reprezentant, în coordonare cu Comisia, va lansa un studiu privind riscurile hibride în regiunile învecinate.
Înaltul Reprezentant, Comisia și statele membre vor utiliza instrumentele aflate la dispoziția lor pentru consolidarea capacităților partenerilor și consolidarea rezilienței acestora la amenințările hibride. Ar putea fi desfășurate misiuni PSAC, în mod independent sau pentru a completa instrumentele UE, care să sprijine partenerii în ceea ce privește consolidarea capacităților acestora.
5. Prevenirea, răspunsul la crize și restabilirea
Astfel cum s-a menționat în secțiunea 3.1, celula de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride propusă de Uniune are rolul de a analiza indicatorii relevanți pentru prevenirea și răspunsul la amenințările hibride și de a informa factorii de decizie ai UE. În timp ce punctele slabe pot fi atenuate prin politici pe termen lung la nivel național și la nivelul UE, pe termen scurt, este esențială consolidarea capacității statelor membre și a Uniunii de a preveni, de a răspunde și de a se restabili în urma amenințărilor hibride într-o manieră rapidă și coordonată.
Un răspuns rapid la evenimentele pe care amenințările hibride le-au declanșat este esențial. În acest sens, facilitarea acțiunilor de protecție civilă și a capacităților naționale de către Centrul european de coordonare a răspunsului pentru situații de urgență 50 ar putea constitui un mecanism de răspuns eficient la aspecte ale amenințărilor hibride care necesită un răspuns în materie de protecție civilă. Acest lucru ar putea fi realizat în coordonare cu alte mecanisme de răspuns și sistemele de alertă timpurie ale UE, în special cu Celula SEAE de supraveghere privind dimensiunile de securitate externă și cu Centrul de analiză strategică și răspuns în materie de securitate internă.
Clauza de solidaritate (articolul 222 din TFUE) permite acțiunea Uniunii, precum și acțiunea statelor membre, în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. Acțiunea Uniunii de sprijinire a statului membru este pusă în practică prin aplicarea Deciziei 2014/415/UE a Consiliului 51 . Modalitățile de coordonare în cadrul Consiliului ar trebui să se bazeze pe mecanismul integrat al UE pentru răspuns politic la crize 52 . Conform modalităților de coordonare, Comisia și Înaltul Reprezentant (în domeniile lor de competență) identifică instrumentele relevante ale Uniunii și prezintă Consiliului propuneri de decizii privind măsuri excepționale.
Articolul 222 din TFUE se referă, de asemenea, la situațiile care implică acordarea de asistență directă de către unul sau mai multe state membre unui stat membru care face obiectul unui atac terorist sau care este victima unei catastrofe. În acest sens, Decizia 2014/415/UE a Consiliului nu se aplică. Având în vedere ambiguitatea asociată activităților hibride, posibilitatea aplicării în ultimă instanță a clauzei de solidaritate ar trebui să fie evaluată de către Comisie și Înaltul Reprezentant (în domeniile lor respective de competență), în cazul în care un stat membru al UE face obiectul unor amenințări hibride semnificative.
Spre deosebire de articolul 222 din TFUE, în cazul în care mai multe amenințări hibride grave constituie o agresiune armată împotriva unui stat membru al UE, ar putea fi invocat articolul 42 alineatul (7) din TUE pentru a oferi un răspuns adecvat și prompt. Apariția unor amenințări hibride grave și de mare amploare poate necesita, de asemenea, o cooperare și o coordonare sporită cu NATO.
Atunci când asigură instruirea forțelor armate, statele membre sunt încurajate să țină seama de potențialele amenințări hibride. Pentru a fi pregătite să ia decizii în mod rapid și eficace în cazul unui atac hibrid, statele membre trebuie să organizeze exerciții periodice, atât la nivel operațional, cât și politic, în vederea testării capacității decizionale naționale și multinaționale. Obiectivul ar fi acela de a avea un protocol operațional comun între statele membre, Comisie și Înaltul Reprezentant care să prevadă proceduri eficace de urmat în cazul unei amenințări hibride, de la faza inițială de identificare până în faza finală de atac și care să stabilească rolul fiecărei instituții a Uniunii și al fiecărui actor în cadrul procesului.
Ca o componentă importantă a PSAC, angajamentul ar putea prevedea: (a) formare civilă și militară; (b) misiuni de consultanță și îndrumare în vederea îmbunătățirii securității și a capacității de apărare a statului amenințat; (c) planificarea de contingență în vederea identificării semnalelor amenințărilor hibride și a consolidării capacităților de alertă timpurie; (d) sprijin pentru gestionarea controlului frontierelor, în caz de urgență; (e) sprijin în domenii specializate, precum atenuarea riscurilor CBRN și evacuarea necombatanților.
Acțiunea 19: Înaltul Reprezentant și Comisia, în coordonare cu statele membre, vor stabili un protocol operațional comun și vor efectua exerciții periodice pentru a îmbunătăți capacitatea de luare a deciziilor strategice ca răspuns la amenințările hibride complexe pe baza procedurilor de gestionare a situațiilor de criză și a mecanismelor integrate ale UE pentru răspuns politic la crize.
Acțiunea 20: Comisia și Înaltul Reprezentant vor examina, în domeniile lor de competență, aplicabilitatea și implicațiile practice ale articolului 222 din TFUE și ale articolului 42 alineatul (7) din TUE în cazul în care are loc un atac hibrid de mare amploare și grav.
Acțiunea 21: Înaltul Reprezentant, în coordonare cu statele membre, va integra, exploata și coordona capabilitățile acțiunii militare în contracararea amenințărilor hibride în temeiul politicii de securitate și apărare comune.
6.Intensificarea cooperării cu NATO
Amenințările hibride reprezintă o provocare nu numai pentru UE, ci și pentru alte organizații majore partenere, inclusiv Organizația Națiunilor Unite (ONU), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și, în special, NATO. Pregătirea unui răspuns eficient necesită dialog și coordonare atât la nivel politic, cât și operațional între organizații. O interacțiune mai strânsă între UE și NATO ar permite ambelor organizații să poată pregăti și răspunde în mod eficient amenințărilor hibride în mod complementar și acordându-și sprijin reciproc, pe baza principiului incluziunii, respectând, în același timp, autonomia decizională a fiecărei organizații și normele privind protecția datelor.
Cele două organizații au aceleași valori comune și se confruntă cu provocări similare. Atât statele membre ale UE, cât și aliații NATO se așteaptă ca organizațiile lor respective să le ofere sprijin, să acționeze rapid, cu hotărâre și în mod coordonat în cazul unei crize sau, în mod ideal, să prevină apariția crizelor. Au fost identificate o serie de domenii pentru o cooperare și coordonare mai strânsă UE-NATO, inclusiv conștientizarea situației, comunicările strategice, securitatea cibernetică, prevenirea crizelor și răspunsul la crize. Dialogul informal UE-NATO în curs privind amenințările hibride ar trebui consolidat în vederea sincronizării activităților celor două organizații în acest domeniu.
Pentru a dezvolta răspunsuri complementare UE/NATO, este important ca ambele organizații să aibă aceeași conștientizare a situației înainte și în timpul crizei. Acest lucru ar putea fi realizat prin schimbul periodic de analize și învățăminte identificate, dar și prin legături directe între celula de fuziune a UE împotriva amenințărilor hibride și entitatea similară din cadrul NATO. Este la fel de important să se consolideze conștientizarea diferitelor proceduri de gestionare a crizelor ale celor două organizații pentru a asigura reacții rapide și eficace. Reziliența ar putea fi consolidată prin asigurarea complementarității în stabilirea unor valori de referință pentru părțile critice ale infrastructurii acestora, precum și prin colaborarea strânsă în domeniile comunicării strategice și apărării cibernetice. Exercițiile comune pe deplin incluzive, atât la nivel politic, cât și la nivel tehnic ar consolida eficacitatea capacității decizionale a celor două organizații. Examinarea altor opțiuni în ceea ce privește activitățile de formare ar putea contribui la dezvoltarea unui nivel comparabil de expertiză în domeniile critice.
Acțiunea 22: Înaltul Reprezentant, în coordonare cu Comisia, va continua dialogul informal și intensificarea cooperării și coordonării cu NATO cu privire la conștientizarea situației, comunicările strategice, securitatea cibernetică, prevenirea crizelor și răspunsul la crize în vederea contracarării amenințărilor hibride, respectând principiile incluziunii și autonomiei procesului decizional al fiecărei organizații.
7.Concluzii
Această comunicare comună prezintă acțiuni menite să contribuie la contracararea amenințărilor hibride și la consolidarea rezilienței la nivelul UE și la nivel național, precum și a rezilienței partenerilor. Având în vedere că accentul este pus pe îmbunătățirea gradului de conștientizare, se propune instituirea unor mecanisme specializate pentru schimbul de informații cu statele membre și coordonarea capacității UE de a furniza comunicări strategice. Au fost prezentate acțiuni pentru consolidarea rezilienței în domenii precum securitatea cibernetică, infrastructura critică, protejarea sistemului financiar de utilizările ilicite, precum și eforturile de combatere a extremismului violent și a radicalizării. În fiecare dintre aceste domenii, punerea în aplicare a strategiilor convenite de UE și de statele membre, precum și punerea în aplicare deplină de către statele membre a legislației în vigoare vor constitui un prim pas important, în timp ce o serie de acțiuni mai concrete au fost prezentate în scopul unei mai mari consolidări a acestor eforturi.
În ceea ce privește prevenirea, răspunsul și restabilirea în urma amenințărilor hibride, se propune să se analizeze fezabilitatea punerii în aplicare a clauzei de solidaritate prevăzute la articolul 222 din TFUE (după cum se specifică în decizia relevantă) și a articolului 42 alineatul (7) din TUE în cazul în care are loc un atac hibrid de mare amploare și grav. Capacitatea de luare a deciziilor strategice ar putea fi consolidată prin stabilirea unui protocol operațional comun.
În sfârșit, se propune intensificarea cooperării și a coordonării între UE și NATO în eforturile comune de contracarare a amenințărilor hibride.
În ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului cadru comun, Înaltul Reprezentant și Comisia se angajează să mobilizeze instrumentele UE relevante aflate la dispoziția lor. Este important ca UE, împreună cu statele membre, să depună eforturi pentru a reduce riscurile asociate expunerii la potențialele amenințări hibride din partea actorilor statali și nestatali.
Pentru mai multe informații privind progresele înregistrate până în prezent, a se vedea Starea uniunii energetice 2015 [COM(2015) 572 final].
În temeiul dreptului UE, Comisia trebuie să desfășoare inspecții pentru a se asigura că statele membre pun în aplicare în mod corect cerințele în materie de securitate aviatică și maritimă. Aceasta înseamnă inspecții la autoritatea competentă din statul membru, precum și inspecții la aeroporturi, porturi, transportatorii aerieni, nave și entitățile de punere în aplicare a măsurilor de securitate. Inspecțiile Comisiei au ca scop asigurarea faptului că standardele UE sunt aplicate pe deplin de către statele membre.
Idem; Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Strategia de extindere a UE”, COM(2015) 611 final, 10.11.2015; Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”, COM(2011) 637 final, 13.10.2011.